1,123 matches
-
etc.), iar ceea ce este mai natural, mai apropiat de profunzimile spirituale ale ființei (credința religioasă, mentalul omenesc, limba, arta etc.) rămâne netrasferabil, prin Înrădăcinarea acestora În experiențe diverse, potențial infinite. Așadar, spațiul european se cere creionat dintr-odată, unitar și plural, monolitic și divers, asemănător și diferit, pornind de la statutul și funcționalitatea pe care o implică dimensiunea respectivă la scara corpusului comunitar. Unele aspecte vor trebui puse În acord, altele vor rămâne cum au fost (sau mai mult decât atât). Nu
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
standarde unice (formarea universitară, de pildă, conform Declarației de la Bologna), dar la nivel preuniversitar trebuie să rămână legat de specificul și nevoile unei comunități destul de precis delimitate și care sunt atât de diferite. De bună seamă, problemele diferite presupun soluții plurale, dar un minimum de consens trebuie să Însoțească toate activitățile vizate. Este de dorit ca, la nivel local sau regional, să se adopte formule specifice de realizare a educației religioase (modalități particulare de conlucrare dintre biserică și școală, dintre clerici
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
a memoriei. Vremea memoriei Cu ce r...min din comunism popoarele care au tr...it mai bine de patruzeci de ani sub stindardul lui? În domeniul complex al reprezent...rilor mentale, r...spunsurile istoricului nu pot fi decît prudente și plurale, atît de diferite au fost situațiile ț...rilor și persoanelor. Memoria oficial... Memoria pe care o putem numi oficial... este cea mai usor de circumscris, deoarece, introdus... de puterea existent..., se exprim... prin m...suri publice și concrete: adoptarea de
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
1968), Luni, marți, miercuri (1978) și Note de insomniac (2000). Este laureat al Premiului Academiei Române (1997) și Mare Ofițer al Legiunii de Onoare (2002). Cărțile lui B. sunt pseudo-jurnale, texte în care coexistă amintiri, portrete, note critice, învederând o „existență plurală” lucidă, un permanent dialog cu sine însuși, cu viața, literatura, teatrul. Ca și în rolurile care l-au făcut celebru, B. se așază întotdeauna într-un loc de unde se poate exprima în surdină, privind spectacolul vieții cu o anume detașare
BELIGAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285688_a_287017]
-
o sintagmă "era tehnoculturii" pentru a sublinia intruziunea crescîndă a mijloacelor tehnice în aproape orice tip de proces, inclusiv (sau mai ales) în cel cultural. În viziunea lui Gianni Vattimo 2, revoluțiile tehnologice au făcut ca lumea să devină "transparentă", plurală și complexă, întreaga societate fiind una a comunicării generalizate ("o societate de mass-media"). Spre deosebire de Theodor Adorno care a prezis omogenizarea societății prin mass-media, dezvăluind un ideal de dominare, Vattimo descrie un ideal de emancipare care rezultă din eliberarea raționalităților locale
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
individ, nu se poate da un răspuns final întrebării: este comunitatea inamica libertății negative pure? Plecând de la abordarea sa triadică, este considerată posibilă o legătură doar între libertatea negativă pură și practica reciprocității. "Autonomia este o posibilitate într-o societate plurală, dar este totodată și o problemă. Pentru membrii comunităților primitive sau țărănești, aceasta nu reprezenta o problemă; ei se simt acasă într-o lume coerentă și nu trebuie să facă eforturi pentru a căpăta un sens al identității. Dar a
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
transmisă prin media, computere, sisteme de comunicații satelitare, ce oferă o imagine ideală a procesului globalizării și a sistemului politic ce rezultă prin aceasta. Forța globalizării constă și în utilizarea în discursul public a unor cuvinte ca libertate, individualism, democrație plurală, etc. * Globalizarea ca schimbare a percepției asupra categoriilor ontologice de spațiu-timp câteva din temele globalizării sunt disjuncția spațiu-timp, deteritorializarea, percepția schimbată a timpului. Ea înseamnă printre altele trecerea de la spațiul euclidian bidimensional, cu centru, periferii și granițe clare, la un
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
ca atare în Biblie de 449 de ori: de 134 de ori singur și de 315 ori împreună cu YHWH (’A:Än"y YHWH - de 310 ori și YHWH ’A:Än"y, de 5 ori)187. Este o formă construită: un plurale amplitudinis (că și ’Elohm) și pronumele-sufix de persoana I singular. E titlul de adresare respectuoasa folosit față de un superior pe scara socială (rege, soț, stăpân de sclavi). Septuaginta a tradus pe YHWH cu kýrios. Problemă de traducere pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
C); kathemenos cheroubim (LXX); „sedens super cherubim” (Vg); „Celui qui siège sur leș cherubins” (BJ); „who is enthroned on the cherubim”. Acest nume e format din participiul activ al verbului y"ša>, „a ședea”, „a rămâne”, „a locui” și substantivul plural articulat hakkeru>m - locul șederii, al locuirii permanente a lui Dumnezeu. Este vorba de heruvimii de pe capacul chivotului legământului, tronul lui YHWH pe pământ, echivalentul cerescului kisse’ r"m we niss"’, „tron înalt și măreț”, din vedenia lui Isaia (Is
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
un hapax în 1Sam 2,3c: ... k ’Pl dQ‘ÄÖ YHWH we lo’ nitekenó ‘alilÄÖ: „Căci Dumnezeu atotștiutor este Domnul, El cântărește faptele.” (t.n.) Formată din numele generic ’Pl în anexiune cu pluralul substantivului feminin dQ‘"h, „cunoaștere”, un plurale intensitatis 208, această expresie, care îl califica pe YHWH, exprimă atotștiința lui cu privire la faptele oamenilor 209. Semnificație de bază: cunoscător a tot ce se înfăptuiește. 3.1.9.2. ‘Qd: „martor” (toate traducerile românești); mártys (LXX); „testis” (Vg); „témoin” (BJ
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
mÄt: „Dumnezăul izbândelor” (SC); „Dumnezeul izbândirilor” (Blaj); „Dumnezeule al răzbunării” (G-R); „Dumnezeul răzbunărilor” (BVA, BS, C); ho theòs ekdikeseÄn (LXX); „Deus ultionum” (Vg); „Dieu des vengeances” (BJ); „God of vengeance” (RSV). Această expresie, unde ’Pl este în anexiune cu substantivul plural feminin neq"mÄÖ, se întâlnește, repetată, doar în Ps 94/93,1: ’Pl neq"mÄÖ YHWH ’Pl neq"mÄÖ hÄpa‘: „Dumnezeule al răzbunărilor, Doamne, Dumnezeule al răzbunărilor, străfulgera!” (t.n.) „Răzbunarea” este un aspect al dreptății lui Dumnezeu, care
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
directe asupra acestei analogii. Există însă alte două critici care suspendă indirect și acest principiu: pe de o parte, Aristotel acuză cetatea lui Platon de un principiu al proporționalității directe între unitatea și ființa cetății: „în natura sa, cetatea este plurală, iar dacă devine una, ea va fi mai degrabă o familie decât o cetate sau mai degrabă un om decât o familie”. Pluralitatea păstrează ființa cetății, fiindcă în felul acesta omul poate fi valorizat în individualitatea lui. Celălalt contraargument care
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și despre cai... Dar, pentru a nu lăsa umbre pe marmură, el tace cu bună știință numele acestor prieteni cât se poate de reali, concreți, tereștri! Mai bine să lăsăm să se creadă că pentru el cuvântul prieten n-are plural. Scriind despre La Boătie, Montaigne revelează ceea ce este cel mai puțin montaignian în el: de regulă atât de preocupat de realitate, de concret, atât de sever ca moralist bun cunoscător al tarelor și al mecanismelor sufletului omenesc, el ficționează o
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a conceptelor pe care le vehiculează, devoalarea dependențelor interne ale dihotomiilor-cheie ale domeniului. Acuzând discursul raționalizant, logocentric al relațiilor internaționale ca fiind unul masculin, care forțează în tipare opresive, prin acte de cunoaștere, deci acte de putere, o realitate diversă, plurală, în continuă schimbare, feminismul postmodern deconstruiește întregul discurs și universul consacrat al relațiilor internaționale, mergând până la recuperarea sau inventarea unui alt limbaj, a unui alt tip de scriere a teoriei și a unei alte metodologii. Fidel spiritului postmodern - și tocmai
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
non-materiale ale globalizării sunt împărțite între pe de o „conversaționaliști” și „culturaliști”. Autorii primei grupe sugerează dezvoltarea graduală a unei societăți internaționale și a unei culturi globale, ceea ce nu înseamnă însă impunerea occidentalizării la nivel global, ci emergența unei culturi plurale de tip hibrid în care se recunosc distinct elementele specifice ale fiecărei națiuni, religii sau civilizații, într-un spirit de „ecumenism cultural”. O versiune a „conversaționalismului” o constituie așa-zisa paradigmă a „consumului creativ”, de inspirație antropologică și care statuează
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
dacă îmi permiteți, întrebarea dumneavoastră în termenii următori, mult mai simpli: „Față de perioada interbelică, ce aspecte noi se pot releva în literatura noastră actuală?” Greu de răspuns satisfăcător pe un spațiu așa de restrâns la o întrebare care comportă explicații plurale și nuanțate, cu multiple exemplificării Nu voi putea răspunde decât foarte sumar, aproape telegrafic și deci cu multe riscuri, din care cel mai mic e de a fi incomplet. 1. Mai întâi, o superioritate covârșitoare a poeziei asupra prozei. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
cred că asta este o falsă alternativă în care, în ceea ce mă privește, refuz categoric să optez. Nu există în fond nici o antinomie, nici o antiteză, între cultură și civilizație; sunt în esență unul și același lucru - civilizația fiind stadiul diferențiat, plural, articulat al culturii. Cu alte vorbe, civilizația este cultura în stadiul societății civile, și nu în cel al comunității gregare. Comunitatea gregară, primitivă, care l-a pasionat pe un Frobenius, și azi pe un Lévi-Strauss, pe un Mircea Eliade, are
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
autorului ca incitantă și verificabilă prin sublim. „Monumentalistului” din cartea de debut, exuberant și oarecum agresiv, îi ia locul cercetătorul discret și subtil al sublimului, schițând și premisele alunecării de mai târziu dinspre estetică înspre etică, înspre descrierea „moralităților” umane, plurale și ele, și contradictorii. Cea de-a doua secțiune a cărții reunește un studiu masiv despre Tudor Vianu și altul despre Wilhelm Worringer, din perspectiva dihotomiei frumos-sublim. Umanism: viziune și întruchipare pune laolaltă prefețele lui I. la antologiile pe care
IANOSI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287485_a_288814]
-
de caracterizare și puritatea inspirațiunii”. Însă clișeul sămănătorist obsedează. Figuri de album decolorate, bătrânii săi, mici boieri scăpătați, nostalgici, iremediabil dominați de pasivitate, trăiesc din amintiri, învârtindu-se în jurul propriului ax; notele repetitive, ticurile, micile manii, tabieturile sunt semnele sclerozării plurale. Proza din volumele următoare marchează un reviriment. Acum, viața în orizont rural e văzută sub specia durității morale, a împietririi sufletești. S-a vorbit chiar de pesimismul lui G., legat poate de influențe naturaliste prin intermediul lui Maupassant, din care și
GARLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287168_a_288497]
-
pentru a susține un termen postmodern. De pildă, Doru Pop vorbea de un „refuz al explicării”. Nu este un refuz. Refuzul stârnește o anumită tensiune, refuzul este un termen tipic modern. Dimpotrivă, În anarhetip este o anumită permisivitate, o proiecție plurală, o geneză multiplă. De aici vine și recursul la ontologie - dar nu la cea heideggeriană, ci la cea nietzscheană, dacă e să luăm foarte strict de unde vine povestea. Pe de altă parte, celălalt termen pomenit a fost imersiune: de asemenea
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cultural vreo două scrisori entuziasmate, legitimând public lansarea conceptului, cu accepțiuni diferite, pe care nu le putem nici măcar bănui. Cine știe ce asociații se petrec În capul respectivelor persoane... Procedura e tipic postmodernă: un concept se naște direct prin diseminare, fisional, multiplu, plural, antireductiv. Pe de altă parte, avem gestul spontan al Simonei Popescu, care a reacționat imediat și a spus: „Vreau să scriu, vreau să particip, să Îmi trimiteți de acum Încolo textele...”. După mine, dacă se lansează public textul, s-ar
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
unor subiectivități diverse. Este exact ce spune și R. Gildea atunci când observă că nu există o memorie colectivă..., ci memorii colective paralele și competiționale, elaborate de comunități ce au trăit și utilizat trecutul În moduri diferite 2. Or, această gestionare plurală și complementară ori concurențială a memoriei comunitare are consecințe importante. Una dintre ele este aceea că, adoptând un model utilizat În sociologie, diversele versiuni și tendințe de evocare a trecutului În virtutea unor intersubiectivități specifice participă la delimitarea unui câmp de
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Da, sigur, e legitimă Întrebarea și extrem de interesantă. Vorbesc despre versiuni ale trecutului, În sensul În care nu există o singură versiune legitimă. Faptele despre care vorbim sunt unice, dar versiunile narative pe care le construim prin interpretările noastre sunt plurale. Nu știu Însă cât de departe putem merge. Deci nu m-aș defini ca un relativist absolut, n-aș zice că atâția oameni câți sunt pe Pământ pot avea versiunile lor... Ruxandra Cesereanu: Prin urmare, termenul narațiune este un instrument
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
nu schimbă esențial imaginea poetului, dar o întregesc semnificativ. De astă dată, conformismul „angajat”, cel din unele versuri adunate de editor în Vârsta de bronz (1971), bunăoară, este dublat de gestul ce demască demagogia discursului politic, ca în Singular și plural, ceea ce înseamnă că există și un fond „strict secret” al poeziei labișiene. Cel mai important se dovedește însă ciclul de inedite inclus de Gheorghe Tomozei în volumul Moartea unui poet (1972), unde se arcuiește confesiunea tensionată a eului liric, proiectat
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
de plecare imaginează o dramă socială, izvorâtă din legătura intimă, particulară, a sufletului țărănesc cu pământul, baza existenței rurale. Dacă în Ion R. o urmărește printr-un destin omenesc individual, în celălalt mare roman al său, Răscoala, îi studiază manifestarea plurală, având drept erou nu o singură persoană, ci mulțimea, „gloata”. Este iarăși o vastă pânză epică, de astă dată a evenimentelor din 1907. Autorul respectă faptele și fuge de ideologizarea pronunțată. Dă dreptate răsculaților, dar, credincios principiilor sale artistice, își
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]