1,106 matches
-
poate nu la fel de ingenuă, dar în tot cazul în aceeași măsură simplificatoare, a adepților convenționalismului 3. În plus, atunci când atrage atenția asupra complexității teoriei lui Aristotel, el nu uită să accentueze un aspect crucial pentru demonstrația noastră: realitatea însăși e plurală, polimorfă și, în ultimă instanță, scindată. Altminteri cum s-ar putea explica faptul că Aristotel însuși admite ilogicul în epopee și nu exclude miraculosul din câmpul tragediei?1 În această lumină, intenția primordială a Poeticii ne pare a fi mai
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
semnificativ faptul că, în cel de-al doilea caz, Ponge nu mai vorbește de obiect, ci de „Lucru”261. Din această dihotomie rezultă atât tensiunile subterane ale scrisului său, cât și tendința de a concepe poemul ca pe o structură plurală, eterogenă, ca pe o sumă a variantelor sale, a meditațiilor care l-au generat, a autocomentariilor pe care le suscită 262. Și tot de aici provine și tentația de a transforma poezia în teorie a poeziei, fapt ce a permis
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
a treia singular este mai degrabă neutră („țăranul de când cu electrificarea/înțelege cum stau lucrurile pe planetă (...)/pândește sateliții și le smulge aparatura electronică”), în cea de-a doua parte își fac deodată simțită prezența indicii personali (de persoana I plural și singular, ca și de a II-a plural): „bă plozilor nu uitați bateriile solare/să ne-ncălzim la chindie conserva de fasole/cu cârnăciori poduși la fetești...”. Acest aspect demonstrează înainte de toate că structura poetică a Georgicelor se caracterizează
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Astfel, investigarea „arheologică” a conceptului de mimesis ne-a condus la concluzia că, încă din cultura Antichității grecești, crucială devine fuziunea (în aristotelism, de pildă) a două viziuni: cea socratică și cea rituală. Că realitatea era, și pentru autorul Poeticii, plurală, polimorfă și, în ultimă instanță, scindată, o demonstrează și faptul că el nu excludea miraculosul din câmpul tragediei și admitea ilogicul în epopee. De aici și până la a deduce ce pondere ar căpăta în viziunea aristotelică înrâurirea accepțiunii presocratice, rituale
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Lipiansky, 1998b, pp. 144-145). Sentimentele de apartenență și relațiile interculturale Caracteristicile sentimentului de apartenență fac posibile relațiile interculturale și sunt confirmate de existența acestor relații, precum și de procesele care se observă În cadrul lor. Într-adevăr, faptul că aceste apartenențe sunt plurale, dinamice, conștiente și Înscrise adânc În funcționarea umanului permite conștientizarea de către fiecare individ și de către fiecare grup a existenței altor apartenențe decât ale sale, precum și cunoașterea acestora, deschiderea Înspre ele și transformarea reciprocă, deși contactele Între culturi ă prin intermediul unor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
după eșecul marilor proiecte universale precum comunismul sau Încercarea de a converti Întreaga umanitate la creștinism, a rămas doar acest elan compătimitor sau de milă față de cei mai umili sau mai lipsiți de mijloace. Elan care, În experiența lumii noastre plurale, care este și cea a exilaților, a refugiaților și a populațiilor strămutate, pare să fi luat amploarea unui proiect umanitar. ν Este Însă acest proiect chiar atât de nou? Mila nu era deja oare, În textul lui Jean-Jacques Rousseau, primul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
monologismului, monolog asemănător autismului, trebuie făcută să evolueze găsind un nou echilibru Între universalism și relativisme și refuzând orice formă de Închidere sau de ghetoizare. În consecință, numai pornind de la o nouă perspectivă, transmodernă, vom găsi soluțiile specifice unui drept plural, adaptat cerințelor mondializării economice, dar și culturale. E. L.R. & ARNAUD André-Jean (1969), Les Origines doctrinales du code civil, Paris, LGDJ. BOLTANSKI Luc și THEVENOT Laurent (1991), De la justification. Les économies de la grandeur, Paris, Gallimard. DUMONT Louis (1983), Essais sur l
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
homo situs Îl cuprinde și Îl depășește pe homo œconomicus și, În același timp, Îi dă viață. Localizată Într-un spațiu-timp codificat antropologic, raționalitatea nu mai poate fi considerată pură, uniformă, și nici măcar limitată la o unică viziune asupra lumii. Plurală, ea se construiește in situ, În mod dinamic și spontan. Prin forțele de inserție ale locului, ea exprimă caracterul compozit al universurilor complexe care au valoare În viețile oamenilor. În lumea faptelor, solidaritatea, reciprocitatea sau darul sunt și ele părți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
al economicismului și să ne orientămspre descreștere (Latouche, 1991). După părerea lui, este fals să ne imaginăm că nivelul de trai al țărilor dezvoltate poate fi extins la scară universală. Alți autori, printre care Patrick Viveret, propun construirea unui ansamblu plural, asociind sfera domestică, neluată În calcul de contabilitățile naționale, economia socială și solidară, precum și serviciile colective. Susținătorii dezvoltării durabile, reprezentați În special de Dominique Plihon, președintele comitetului științific al Attac, se ridică Împotriva transformării În marfă a tuturor activităților umane
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
același timp, voința de a-i arăta demnitatea.» (Alioune Diop)” Și autorul adaugă (de Saivre, 1998, p. 160): „Negritudinea nu reprezintă același lucru pentru toată lumea, Însă o stimă reciprocă le-a permis tuturor să se unească”. Negritudinea ar fi așadar plurală. Într-adevăr, așa cum vom vedea, concepțiile care Îi sunt asociate merită nuanțate În funcție de scriitorii adepți ai doctrinei. Este necesar, În primul rând, să vedem care sunt elementele comune. Pentru Început, cu toții sunt de acord că negritudinea este o nouă grilă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
frecvent se întâlnesc construcțiile cu nominal la singular, de tipul un prieten de-al meu, fapt observabil și în corpusul consultat, unde am întâlnit 41 de construcții de acest tip și o singură construcție cu de urmat de genitiv/posesiv plural. Dintre exemplele de tipul un prieten de-al meu, indicăm din corpus următoarele: un semen de-al nostru (C. T. Popescu, Copiii fiarei) latin de-al nostru (R. Țuculescu, Ce dracu se întâmplă cu trenul ăsta?) un consătean de-al lui
[Corola-publishinghouse/Science/85020_a_85806]
-
matrice distinctă de construcție socială, cu scopuri ce se întind de la libertate, egalitate sau dezvoltare la, să zicem, individualizare, forța sa de iradiere geografică și de multiplicare a manifestărilor generează structuri instituționale alternative asociate unei modernități care nu-i decât plurală în configurare. Rămânând referențială, modernitatea este diversă în spațiul și în timpul configurării. Un astfel de enunț exclude existența unui centru unic de iradiere, să zicem Occidentul european, și admite formațiuni multipolare și cadre de configurare ce se localizează în diverse
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
altă parte, universitatea are propria cultură academică, rezultată din istoria atât de bogată și conflictuală a ideilor și inovațiilor cognitive și tehnologice, a producției și reproducției acestora. Departe de a fi unică și unitară, cultura academică (universitară) a fost dintotdeauna plurală, multiformă, cu ritualuri și credințe ușor deconectate, dar intens perpetuate, cu practici metaforice prin semnificații și sugestive prin implicații. Texte, pretexte și subtexte s-au combinat și încă se îmbină într-un tot ce aspiră spre o vocație a universitas-ului
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
fost că etica protestanta a influențat pozitiv apariția și dezvoltarea capitalismului. Iar toate aceste valori au fost cele ce au permis mai tarziu apariția Iluminismului 5. Revenind la Braudel, putem considera că Marea Mediterana s-a definit în timp ca obiect plural. Istoria spațiului mediteranean a fost dată de varietatea de forme umane, societăți și culturi care au produs de-a lungul timpului fizionomii istorice ce reprezinta "caracterul morfologic fondator al spațiului"6. Pornind de la această realitate, putem identifica dificultatea majoră a
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
Fernand Braudel, Mediterana și lumea mediteraneană în epoca lui Filip al II-lea, vol. I-VI, Editura Meridiane, București, 1985/1986. 5 Max Weber, Etică protestanta și spiritul capitalismului, Editura Humanitas, București, 2007. 6 Luigi Mascilli Migliorini, "Mediterana unei Europe plurale", în Sabin Drăgulin, Florin Mitrea (ediție îngrijita de), Modelul mediteranean și regiunea extinsă a Mării Negre. Confluente politice, economice și culturale, Editura Ars Docendi, București, 2013, p. 11. 7 Ibidem, pp. 5-6. 8 Ibidem, p. 6. 9 Giulio Bollati, L'italiano
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
delle nazioni, Edizioni Scolastichi Bruno Mondadori, 1993. Maturi, Walter, Interpretazioni del Risorgimento. Lezioni della storio grafia, prefață de Ernesto Sestan, aducere la zi a bibliografiei de Rosario Romeo, Giulio Einaudi Editore, Torino, 1962. Migliorini, Mascilli Luigi, "Medite rană unei Europe plurale", în Sabin Drăgulin, Florin Mitrea (ediție îngrijita de), Modelul mediteranean și regiunea extinsă a Mării Negre. Confluente politice, economice și culturale, Editura Ars Docendi, București, 2013, p. 11. Poli, G., "L'importanza del Risorgi mento. Considerazioni șu un dibatito în corso
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
în 1970, Constanța Buzea a debutat în revista Tânărul scriitor în anul 1957. Primul volum i-a apărut în anul 1963. Constanța Buzea a fost o prolifică autoare de versuri ("Norii", "Sala nervilor", "Pasteluri", "Limanul orei", "Ultima Thule", "Pelerinaj", "Roua plural", "Netrăitele" etc.). În ultimii ani s-a consacrat poeziei de inspirație mistică. De asemenea, a semnat numeroase culegeri de poezie pentru copii ("Cărticica de doi ani", "Cărticica de patru ani", "Zgomotocicleta"). Jurnalul său din anii 1969-1971 a apărut recent sub
Constanţa Buzea, fosta soție a lui Adrian Păunescu, a murit () [Corola-journal/Journalistic/81257_a_82582]
-
am spus, ideea e absolut extraordinară. Ea nu le e străină criticilor (cartea de acum câțiva ani a lui Iulian Costache fiind probabil cea mai clară dovadă), chiar dacă nici unul dintre ei n-a dus-o până la capăt. Despre un Eminescu plural, poliedric, s-a vorbit și se vorbește. În privința operei, desigur. Nici cu biografia, însă, lucrurile nu stau altfel. În pofida intuiției și a simțului comun, viața poetului e mult mai inefabilă decât ar putea părea. Exact ca memoria lui Shakespeare, dintr-
Visuri trecute, uscate flori (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4093_a_5418]
-
de la naștere, copilul de sex masculin este circumcis, ca semn al legământului cu Dumnezeu. Majoratul religios pentru fete este la vârsta de 12 ani, iar pentru băieți la 13 ani. O kippah (în ebraică: כִּפָּה, kippot plural; idiș: יאַרמלקע, yarmulke) este un acoperământ pentru cap ușor rotunjită fără margini lărgite purtate de mulți bărbați evrei în timp ce se roagă, mănâncă, recită binecuvântări, studiază texte religioase evreiești, și în orice moment de către unii bărbați evrei. În comunitățile
Iudaism () [Corola-website/Science/296541_a_297870]
-
răspundere individuală. Astfel, art. 255 alin. 1 din Legea 53/2003, republicată dispune: „Când paguba a fost produsă de mai mulți salariați cuantumul răspunderii fiecăruia se stabilește În raport cu măsura În care a contribuit la producerea ei.“ În cazul unei răspunderi plurale, aceasta se face În baza dispozițiilor alin. 2 al art. 255, astfel: „Dacă măsura În care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinată, răspunderea fiecăruia se stabilește proporțional cu salariul său net de la data constatării pagubei și
Răspunderea juridică în dreptul muncii - Inspecţia muncii -Jurisdicţia muncii by Ioan Ciohină - Barbu, Adrian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Administrative/91633_a_93464]
-
7 elemente (indicativul și timpurile sale) și alte două cu câte două elemente (celelalte moduri predicative cu timpurile lor) și o mulțime aparent vidă: imperativul care nu are timpuri, ci doar forme distincte pentru persoana a II-a singular și plural. Ulterior, pe măsură ce elevii observă deosebirile și asemănările apărute în conjugarea verbului la diverse moduri și timpuri, metoda poate fi adaptată diferit, căutând intersecții cu elemente comune: ex. prezentul indicativului și cel al conjunctivului, morfeme care marchează opozițile sau recurențele între
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela-Paula Epurianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1337]
-
1968), Luni, marți, miercuri (1978) și Note de insomniac (2000). Este laureat al Premiului Academiei Române (1997) și Mare Ofițer al Legiunii de Onoare (2002). Cărțile lui B. sunt pseudo-jurnale, texte în care coexistă amintiri, portrete, note critice, învederând o „existență plurală” lucidă, un permanent dialog cu sine însuși, cu viața, literatura, teatrul. Ca și în rolurile care l-au făcut celebru, B. se așază întotdeauna într-un loc de unde se poate exprima în surdină, privind spectacolul vieții cu o anume detașare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285688_a_287017]
-
pentru cetate în cea mai mare măsură, cel mai bun lucru. Aceeași ipoteză o asumă și Socrate. Totuți este evident faptul că o unitate dusă prea departe și realizată complet, mai degrabă desființează cetatea, deoarece în natura sa societatea este plurală, iar dacă devine una ea va fi mai degrabă o familie decât o cetate, sau mai degrabă un om decât o familie. În consecință, dacă cumva este în stare să facă acest lucru, ar fi bine să nu-l facă
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
clasa a IV-a, Brașov, Pastel, 2006, 84 p. [7] BUȚIU, OVIDIU V., Eminescu și constelația sublimului, Târgu Mureș, Ansid, 2006, 251 p. [8] CASANGIU, LARISA ILEANA, Literatură română și literatură pentru copii: note de curs și sugestii de lecturi plurale ale unor opere, Constanța, Nautica, 2006, 128 p. [9] CERKEZ, MATEI; LUPU, FLORICA; PĂDUREANU, VICTORIA; TRICULESCU, IOANA, Comunicare și gramatică în exerciții și teste pentru clasa a V-a: comunicare orală și scrisă, vocabular, fonetică, gramatică, Pitești, Paralela 45, 2006
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
trece acum în revistă câteva mari școli, evidențiind diferențele care le despart la nivelul concepției despre comportamentul uman. Vom examina succesiv: organizarea științifică a muncii (omul economic); curentul relațiilor umane (omul social); analiza strategică (omul-strateg); modelul sistemului de activități (omul plural). 2. Organizarea științifică a muncii Nu se poate separa abordarea organizațiilor de contextul ei de dezvoltare. OȘM (organizarea științifică a muncii) constituie un cadru de intervenție și analiză dezvoltat de Taylor la momentul apariției muncii de serie mare. Se abandonează
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]