470 matches
-
spontan”). Recurența pneumotoraxului spontan catamenial operat este scăzută la pacientele la care s-a practicat închiderea breșelor diafragmatice [20]. Alte mijloace de tratament sunt: supresia hormonală cu agoniști GRH (hormon eliberator de gonadotropină) precum leuprolid, contraceptive orale, salpingo-ooforectomie bilaterală [12]. PNEUMOTORAXUL DIN CURSUL INTERVENȚIILOR LAPAROSCOPICE Se poate produce prin barotraumă și leziune pulmonară sau prin trecerea gazului laparoscopic prin defecte ale diafragmului în cavitatea pleurală. Pneumotoraxul poate fi uni-sau bilateral, însoțit sau nu de emfizem subcutanat, pneumomediastin, pneumopericard. Pneumotoraxul mic
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CEZAR MOTAŞ, NATALIA MOTAŞ, TEODOR HORVAT () [Corola-publishinghouse/Science/92117_a_92612]
-
hormonală cu agoniști GRH (hormon eliberator de gonadotropină) precum leuprolid, contraceptive orale, salpingo-ooforectomie bilaterală [12]. PNEUMOTORAXUL DIN CURSUL INTERVENȚIILOR LAPAROSCOPICE Se poate produce prin barotraumă și leziune pulmonară sau prin trecerea gazului laparoscopic prin defecte ale diafragmului în cavitatea pleurală. Pneumotoraxul poate fi uni-sau bilateral, însoțit sau nu de emfizem subcutanat, pneumomediastin, pneumopericard. Pneumotoraxul mic cu gaze înalt difuzibile (N2O sau CO2 = capnotorax), în lipsa leziunilor pulmonare, se resoarbe spontan în 30-60 de minute de la exuflația pneumoperitoneului [6]. Pneumotoraxul mediu și
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CEZAR MOTAŞ, NATALIA MOTAŞ, TEODOR HORVAT () [Corola-publishinghouse/Science/92117_a_92612]
-
12]. PNEUMOTORAXUL DIN CURSUL INTERVENȚIILOR LAPAROSCOPICE Se poate produce prin barotraumă și leziune pulmonară sau prin trecerea gazului laparoscopic prin defecte ale diafragmului în cavitatea pleurală. Pneumotoraxul poate fi uni-sau bilateral, însoțit sau nu de emfizem subcutanat, pneumomediastin, pneumopericard. Pneumotoraxul mic cu gaze înalt difuzibile (N2O sau CO2 = capnotorax), în lipsa leziunilor pulmonare, se resoarbe spontan în 30-60 de minute de la exuflația pneumoperitoneului [6]. Pneumotoraxul mediu și mare, ca și pneumotoraxul prin leziuni pleuro-pulmonare, necesită pleurotomie minimă sau cel puțin exuflație
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CEZAR MOTAŞ, NATALIA MOTAŞ, TEODOR HORVAT () [Corola-publishinghouse/Science/92117_a_92612]
-
cavitatea pleurală. Pneumotoraxul poate fi uni-sau bilateral, însoțit sau nu de emfizem subcutanat, pneumomediastin, pneumopericard. Pneumotoraxul mic cu gaze înalt difuzibile (N2O sau CO2 = capnotorax), în lipsa leziunilor pulmonare, se resoarbe spontan în 30-60 de minute de la exuflația pneumoperitoneului [6]. Pneumotoraxul mediu și mare, ca și pneumotoraxul prin leziuni pleuro-pulmonare, necesită pleurotomie minimă sau cel puțin exuflație pleurală. Pneumotoraxul hipertensiv impune drenajul pleural de urgență. SINDROMUL MEIGS Reprezintă după unii autori exemplul principal de sindrom al diafragmului poros, deși nu au
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CEZAR MOTAŞ, NATALIA MOTAŞ, TEODOR HORVAT () [Corola-publishinghouse/Science/92117_a_92612]
-
-sau bilateral, însoțit sau nu de emfizem subcutanat, pneumomediastin, pneumopericard. Pneumotoraxul mic cu gaze înalt difuzibile (N2O sau CO2 = capnotorax), în lipsa leziunilor pulmonare, se resoarbe spontan în 30-60 de minute de la exuflația pneumoperitoneului [6]. Pneumotoraxul mediu și mare, ca și pneumotoraxul prin leziuni pleuro-pulmonare, necesită pleurotomie minimă sau cel puțin exuflație pleurală. Pneumotoraxul hipertensiv impune drenajul pleural de urgență. SINDROMUL MEIGS Reprezintă după unii autori exemplul principal de sindrom al diafragmului poros, deși nu au fost evidențiate leziuni diafragmatice la nici un
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CEZAR MOTAŞ, NATALIA MOTAŞ, TEODOR HORVAT () [Corola-publishinghouse/Science/92117_a_92612]
-
cu gaze înalt difuzibile (N2O sau CO2 = capnotorax), în lipsa leziunilor pulmonare, se resoarbe spontan în 30-60 de minute de la exuflația pneumoperitoneului [6]. Pneumotoraxul mediu și mare, ca și pneumotoraxul prin leziuni pleuro-pulmonare, necesită pleurotomie minimă sau cel puțin exuflație pleurală. Pneumotoraxul hipertensiv impune drenajul pleural de urgență. SINDROMUL MEIGS Reprezintă după unii autori exemplul principal de sindrom al diafragmului poros, deși nu au fost evidențiate leziuni diafragmatice la nici un caz [12]. Cura chirurgicală a tumorii ovariene benigne (fibrom sau fibroma-like) duce
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CEZAR MOTAŞ, NATALIA MOTAŞ, TEODOR HORVAT () [Corola-publishinghouse/Science/92117_a_92612]
-
presiunea intra-alveolară este mai mare decât cea extrapleurală. Presiunea transmurală rezultată este cea care menține plămânii plini cu aer (presiune de destindere). Apariția unei rupturi la nivelul căilor aeriene sau al peretelui toracic determină pătrunderea aerului în cavitatea pleurală (pneumotorax). In această situație presiunea intrapleurală crește până la valoarea zero (presiune atmosferică) și chiar peste această valoare, având ca efect colabarea plămânilor. Surfactantul pulmonar Tensiunea superficială dată de lichidul care tapetează alveolele reprezintă un factor important în menținerea plămânilor plini cu
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
ale SNC infecții, traumatisme, tumori-, apnee de somn, mixedem), boli neuro-musculare (miastenia gravis, poliomielită, botulism, traumatisme ale măduvei spinării, hipopotasemii sau hipofosfatemii severe, paralizii ale diafragmului), modificări ale peretelui toracic (cifoscolioze severe, obezitate morbidă, torace moale), afecțiuni pleurale (efuzii pleurale, pneumotorax), obstrucția căilor aeriene (corpi străini, laringospasm), afecțiuni pulmonare (astm, BPOC, pneumonie, edem pulmonar). Creșterea producției de CO2 se întâlnește în stările hipermetabolice (sepsis, febră, politraumatisme, hipertermie malignă, alimentație parenterală cu exces de glucoză). Creșterea fracției de șunt intracardiace sau intrapulmonare
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Dr. Anca Isloi () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1181]
-
mai insidioase și moderate în intensitate deoarece în CHP periferic cavitatea pleurală este simfizată deja prin aderențe preexistente rupturii. Cele mai frecvente simptome sunt: tuse seacă, durere toracică, dispnee moderată, febră. Când cavitatea pleurală este liberă rezultă tulburările severe ale pneumotoraxului, hidropneumotoraxului sau piopneumotoraxului, uneori sufocant. Ruptura hidatidei poate declanșa reacții generale severe: urticarie generalizată, febră, frison, bronhospasm sever, cianoză, șoc [23, 27-29]. EXAMENE PARACLINICE Eozinofilia Între 5-12% trebuie să ne ducă cu gândul la prezența unei parazitoze. Aceasta nu este
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, ALEXANDRU NICODIN, IOAN CORDOŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92104_a_92599]
-
chistul s-a evacuat complet printr-o fistulă bronșică ce se închide ulterior. În cavitatea perichistică membrana „uscată” este încarcerată. Chistul hidatic deschis în cavitatea pleurală îmbracă aspecte radiologice diverse după cum acesta se evacuează intact în cavitatea pleurală (imagine de pneumotorax + opacitate ovalară în fundul de sac pleural posterior), sau se evacuează și apoi se rupe în cavitatea pleurală (imagine de hidropneumotorax) [4, 14]. Echinococoza pulmonară secundară prin însămânțare hematogenă sau bronhogenă realizează radiologic aspecte de opacități multiple, de dimensiuni diferite, de
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, ALEXANDRU NICODIN, IOAN CORDOŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92104_a_92599]
-
spute purulente, fetide de la început;- chistul aerian infectat, bula de emfizem cu nivel lichidian, caverna tuberculoasă cu nivel de lichid, chiar hernia diafragmatică stângă cu conținut gastric. A doua eventualitate evolutivă, ruperea CHP în pleură, trebuie diferențiată mai frecvent de pneumotoraxul spontan, pleureziile para sau metapneumonice, pleureziile neoplazice. EVOLUȚIE, COMPLICAȚII, PROGNOSTIC Evoluția naturală a CHP este către complicații [2-4, 23] (fig. 6.30). Forma silvatică a echinococozei pulmonare este mult mai benignă decât cea pastorală și ca urmare nu necesită tratament
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, ALEXANDRU NICODIN, IOAN CORDOŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92104_a_92599]
-
sînge pe căile aeriene (denumită hemoptizie) sau de disfonie (răgușeală) cînd boala debutează sub forma de laringită tuberculoasă. Uneori, pacienții solicită consult de specialitate pentru junghi toracic și dispnee severă instalate brusc, în plină stare de sănătate, ceea ce traduce un pneumotorax (pătrunderea de aer între cele două foițe pleurale). Controlul radiografic de rutină efectuat după rezolvarea acestei urgențe chirurgicale este obligatoriu și de multe ori revelator al unei tuberculoze pulmonare, pînă în acel moment ignorată. II.6.1.2. Tablou radiologic
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
aeriene periferice și a pereților alveolari, în urma inhalării de particule antigenice de diverse etiologii. Au mai fost incriminați: fînul, unele cereale (orzul, malțul contaminat cu dejecte de păsări), tutunul contaminat în același mod, bumbacul, pulberile de rumeguș de lemn etc. pneumotoraxul sufocant examenul radiologic toracic tranșeaza diagnosticul. dispneea din insuficiența cardiacă congestivă se distinge de BPOC prin silueta marită a cordului pe radiografia toracică și prin absența disfuncției obstructive la explorările funcționale respiratorii. bronșiolita obstructivă evidențiată la pacienți tineri, nefumători, cu
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
cardiac! - Denutriția azotată (consecutivă intoleranței digestive și a hipercatabolismului) - Complicațiile iatrogene: • complicațiile repausului prelungit la pat (escare, hipoventilație cu pneumonie de hipostază, tromboză venoasă profundă), • complicațiile datorate stresului și/sau nutriției artificiale (esofagite peptice, ulcere digestive), • complicațiile manevrelor de îngrijire (pneumotorax - la montarea cateterului venos central, embolii pulmonare, flebite sau septicemii de cateter, infecții intraspitalicești cu germeni rezistenți); alergii și intoleranțe medicamentoase, • complicațiile dializei: hipotensiune arterială, hemoragii, sindrom de dezechilibru dialitic, embolie gazoasă. 14.6. Forme clinice particulare de IRA. 14
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
alveolară. Hipoventilația alveolară poate fi acută, situație în care intervin doar sistemele tampon, sau cronică, când intervine compensarea metabolică renală. Hipercapnia acută poate apare în: obstrucția căilor aeriene, depresie respiratorie (morfină, hipnotice, leziune nervoasă), miastenie, sindrom Guillain-Barré, maladii restrictive (pneumopatie, pneumotorax). Hipercapnia cronică se întâlnește în BPOC, sindromul somn-apnee, obezitate, maladii restrictive (fibroză pulmonară, deformări ale cutiei toracice). Manifestările clinice ale hipercapniei acute sunt: HTA, transpirații, cefalee, confuzie, somnolență. Hipercapnia cronică este puțin simptomatică, bicarbonatul crescând de o manieră cronică; corecția
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
pH chemoreceptorii arteriali, mecanoreceptorii pulmonari Acidoza și alcaloza respiratorie sunt secundare unei anomalii primitive la nivelul aparatului respirator: Hipoventilație Hiperventilație Acidoză respiratorie Hipercapnie acută: obstrucția căilor aeriene depresie respiratorie (morfină, hipnotice, leziune nervoasă) afectare neuro-musculară (miastenie, Guillain-Barré) boli restrictive (pneumopatie, pneumotorax) Hipercapnie cronică: BPOC, sindrom de apnee - somn, obezitate boala Charcot boli restrictive (fibroză pulmonară, deformări toracice) Alcaloza respiratorie Hipocapnie acută: hipoxie +++, anxietate, durere, sepsis AVC, infecție neurologică intoxicație cu aspirină embolie pulmonară edem pulmonar acut Hipocapnie cronică: altitudine mare insuficiență
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
sunt efectuate adecvat. Riscul de deces asociat acestei modalități de tratament este relativ redus, fiind estimat la 1/500 de pacienți, respectiv 1/3000 de tratamente. în general, complicațiile asociate plasmaferezei sunt clasificate în trei categorii: complicațiile accesului vascular: hematom, pneumotorax, hemoragie retroperitoneală; complicațiile procedurii in sine: hipotensiune arterială, hemoragii, reacții alergice (la etilen oxid), tulburări de ritm; complicațiile legate de anticoagulare: hipocalcemie severă și alcaloză metabolică (induse de utilizarea citratului). Complicațiile cele mai frecvente ale plasmaferezei sunt reacțiile alergice (0-12
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
cauzei sincopei. În fața unui pacient vârstnic care se prezintă în urgență pentru sincopă, se exclud cauzele amenințătoare de viață care ar fi putut induce sincopa și care necesită gesturi terapeutice/ internare imediată în spital:IMA;tamponada cardiacă;disecția de aortă;pneumotorax cu supapă;hemoragie internă;aritmie cardiacă malignă;disecția de arteră carotidă/vertebrală. Anamneza oferă date prețioase asupra cauzelor declanșatoare și permite diagnosticul etiologic în 50% dintre cazuri. Culegerea de date se va face de la pacient (dacă este posibil) și de la
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Ioana Dana Alexa () [Corola-publishinghouse/Science/91968_a_92463]
-
aceste situații se efectuează rezecții pulmonare, fie reglate, fie atipice. Pneumatocelul posttraumatic Se dezvoltă în cavitatea unui hematom excavat. Poate apare și prin barotraumă. Se poate infecta, rezultând un abces pulmonar, sau se poate sparge în cavitatea pleurală, rezultând un pneumotorax. În ambele situații, intervenția chirurgicală se impune. Supurația parenhimatoasă Realizează aspectele de abces pulmonar cronic, sau pioscleroză pulmonară. În final se ajunge la aspectul de plamân distrus supurativ. Necesită rezolvare chirurgicală prin rezecții reglate (lobectomie sau pneumonectomie). Corpii străini intraparenchimatoși
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Ovidiu Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/92095_a_92590]
-
scizuri, fiind conectată la rețeaua fibroelastică pulmonară, având rol funcțional deosebit în mecanica respiratorie (distribuirea uniformă a forțelor mecanice asupra perenchimului pulmonar). Atunci când aceste conexiuni fibroelastice, dintre pleura viscerală și pereții alveolari, se rup, apar blebsurile subpleurale, implicate în apariția pneumotoraxului spontan primar [10]. La nivelul pleurei parietale există câteva deosebiri față de pleura viscerală. Pleura parietală costală este mai groasă decât pleura parietală diafragmatică și mediastinală. Ea prezintă o structură de rezistență la nivelul planului fibroelastic profund, cunoscută sub denumirea de
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
mediastinali anteriori, traheobroșici inferiori și diafragmatici [14]. Pericardul fibros și lama parietală a pericardului seros sunt inervate de nervii vagi, simpaticul toracic și nervul frenic [12]. Lama viscerală a pericardului seros (epicardul) este inervată de fibre aparținând plexului cardiac [12]. PNEUMOTORAXUL SPONTAN DEFINIȚIE Pneumotoraxul spontan este o urgență chirurgicală care constă în transformarea cavității pleurale virtuale într-o cavitate reală, prin acumulare de aer între cele două foițe pleurale. În funcție de cantitatea de aer acumulată pot apare alterări ale funcției respiratorii și
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
inferiori și diafragmatici [14]. Pericardul fibros și lama parietală a pericardului seros sunt inervate de nervii vagi, simpaticul toracic și nervul frenic [12]. Lama viscerală a pericardului seros (epicardul) este inervată de fibre aparținând plexului cardiac [12]. PNEUMOTORAXUL SPONTAN DEFINIȚIE Pneumotoraxul spontan este o urgență chirurgicală care constă în transformarea cavității pleurale virtuale într-o cavitate reală, prin acumulare de aer între cele două foițe pleurale. În funcție de cantitatea de aer acumulată pot apare alterări ale funcției respiratorii și cardiocirculatorii. ISTORIC Drenajul
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
acumulată pot apare alterări ale funcției respiratorii și cardiocirculatorii. ISTORIC Drenajul deschis al cavității pleurale se pare că a fost practicat încă din antichitate, de pe vremea lui Hipocrate, în secolul V î.Ch. În anul 1724, Boerhaave menționează existența unui pneumotorax, dar prima descriere a fost făcută de Meckel în anul 1803 la autopsie. În același an, Etard introduce termenul de pneumotorax, iar în 1826, Laennec prezintă simptomatologia acestei afecțiuni și arată corelația cu tuberculoza pulmonară - așa-numitul pneumotorax spontan tuberculos
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
încă din antichitate, de pe vremea lui Hipocrate, în secolul V î.Ch. În anul 1724, Boerhaave menționează existența unui pneumotorax, dar prima descriere a fost făcută de Meckel în anul 1803 la autopsie. În același an, Etard introduce termenul de pneumotorax, iar în 1826, Laennec prezintă simptomatologia acestei afecțiuni și arată corelația cu tuberculoza pulmonară - așa-numitul pneumotorax spontan tuberculos. Clinica pneumotoraxului spontan netuberculos, care apare la bolnavi aparent sănătoși, a fost studiată de Gaillard în 1888. La noi în țară
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
existența unui pneumotorax, dar prima descriere a fost făcută de Meckel în anul 1803 la autopsie. În același an, Etard introduce termenul de pneumotorax, iar în 1826, Laennec prezintă simptomatologia acestei afecțiuni și arată corelația cu tuberculoza pulmonară - așa-numitul pneumotorax spontan tuberculos. Clinica pneumotoraxului spontan netuberculos, care apare la bolnavi aparent sănătoși, a fost studiată de Gaillard în 1888. La noi în țară, Daniello publica primul caz de pneumotorax spontan în 1925. FRECVENȚA Incidența pneumotoraxului spontan este de aproximativ 2-10
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]