KorAP: Find »[drukola/base=poștaș & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...9 10 11 ...40 >

979 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

eu unde am văzut lumină. Nu știu ce-i cu mine. Mi-am zis că m-am Îmbătat, da’ arăt eu a om beat? Mărturisesc că nu, declară circumspect Petru. Iritat acum câteva minute, amuzat apoi, iată-l suspectând apariția intempestivă a poștașului. Am mai trecut pe aici și la amiază, că aveați o scrisoare. Am sunat de două ori, v-am lăsat plicul sub ușă și am plecat. Ai avut grijă să te Întorci. Întâmplarea, domnu’ Petru... Și o spaimă ca un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
și am plecat. Ai avut grijă să te Întorci. Întâmplarea, domnu’ Petru... Și o spaimă ca un nod În gât. O nedumerire, mai bine zis. De ce nu mai găsesc eu drumul spre casă? Eu, Sebastian Gavril Gheretă, de o viață poștaș În „Bosnia”? Și de ce uit? Ochii albaștri, spălăciți i se umeziră, mâna În care ținea țigara aprinsă Începu să-i tremure și, Înainte ca Petru să găsească un cuvânt ori un gest de Îmbărbătare, Gheretă izbucni În plâns. Ești obosit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
atât de instruit. Oamenii În schimb, cu voia dumneavoastră, da. Sunteți chiar mai sensibil decât Îmi Închipuiam, observă răutăcios Petru. Vorbele sale cădeau Însă ca niște săgeți boante la un pas de țintă. Acum vedea bine: nu cu admirație privea poștașul tablourile, ci cu evlavie: Sunteți credincios, domnule Gheretă? Cum o să fiu? se apără zâmbind poștașul. Am fost membru și dacă am fost membru, știți cum era... Statutul! Scoase din buzunar o batistă albă și Începu să șteargă praful mai mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Îmi Închipuiam, observă răutăcios Petru. Vorbele sale cădeau Însă ca niște săgeți boante la un pas de țintă. Acum vedea bine: nu cu admirație privea poștașul tablourile, ci cu evlavie: Sunteți credincios, domnule Gheretă? Cum o să fiu? se apără zâmbind poștașul. Am fost membru și dacă am fost membru, știți cum era... Statutul! Scoase din buzunar o batistă albă și Începu să șteargă praful mai mult presupus de pe rama tabloului. Când socoti Împlinită datoria, arătă batista amfitrionului său: Vedeți? Același praf

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
lucrurile din preajmă și pe Petru odată cu ele, ca o balenă peștii cu mare cu tot. Se curăță ca un prost, Înainte să-și fi amintit. Domnul Ster așa a vrut. Se săturase. Treaba lui. Pe când el, un amărât de poștaș, nu ajunsese la acest punct fericit, Încă se simțea bine În căsuța lui, cu leafa lui de mizerie, alături de o nevastă necredincioasă dar bună gospodină, alături de atâția alții În situația lui și chiar În situații mai umilitoare, cărora nu le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
aracet. Se liniști din senin. Sleit de puteri se așeză pe scaun. Petru se așeză și el. Ce-a fost asta, domnule Gheretă? Nu știu. Sunteți suferind? Numai de sciatică. Poate fi și tuse măgărească. E tot așa cu sufocare. Poștașul vorbea calm, cu o siguranță doctorală, avansând cu bărbăție și alte ipoteze cu complicații nedorite dar dinainte asumate. E o tuse astmatiformă, domnule Gheretă, tranșă Petru. La fel tușea și bunicul meu. Tot ce se poate, domnule Șendrean. La munte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
grele. Am rămas la sol de unde Îți și telefonez. Alo, mă auzi? Alo, Zorela? Mă auzi? Gheretă suflă În receptor, Îi scutură, Îl duse din nou la ureche. Nu se Înșela: la capătul celălalt al firului cineva sforăia fără griji. Poștașul puse receptorul În furcă și Începu să-și maseze genunchii. Ați sunat la o oră nepotrivită, domnule Gheretă, Îl certă blând profesorul. Da’ de unde, domnu’ Petru. Să știe și ea că nu sunt acasă. Credeți că altfel n-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
În general e cum spuneți dumneavoastră. Acum Însă e vorba de ceva... Își miji ochii și Își țuguie buzele pentru a sugera greutatea mesajului și caracterul său confidențial. O să vă spun exact ce și cum... Șendrean Își pierdu răbdarea. Flecăreala poștașului Îl amuzase o vreme. Acea vreme trecuse Însă. Nu mă interesează, domnule Gheretă. Poștașul făcu ochii mari. Nu-i venea să creadă. Profesorul deschise ușa cât să se strecoare o pisică. Se crapă de ziuă, domnule Gheretă. E timpul să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
ochii și Își țuguie buzele pentru a sugera greutatea mesajului și caracterul său confidențial. O să vă spun exact ce și cum... Șendrean Își pierdu răbdarea. Flecăreala poștașului Îl amuzase o vreme. Acea vreme trecuse Însă. Nu mă interesează, domnule Gheretă. Poștașul făcu ochii mari. Nu-i venea să creadă. Profesorul deschise ușa cât să se strecoare o pisică. Se crapă de ziuă, domnule Gheretă. E timpul să mergem la culcare. Mă dați afară. Ieșim Împreună. Deci nu vă interesează... Nu. Atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
cele din urmă când a și fost reținut, pentru tulburarea ordinii publice. Și nu spusese decât atât: Oameni buni, am Învins! Oameni buni, am murit! Acestea au fost cuvintele. Ciudate, fără noimă. Lucru atestat și de amenda simbolică pe care poștașul a plătit-o cu inima ușoară !... 33. Israel, Palestina, Ierusalim. Trei posibile ținte ale călătoriei lui Cain. Prestigioase toate trei, confereau temerarului octogenar aerul de noblețe cuvenit unui ambasador În Țara Făgăduinței. Pe rând sau În același timp ea se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
ne place să numim banala viețuire În anumite tipare sau clișee, are un preț atât de mare Încât... Unii nu sunt dispuși să-l mai plătească, veni triumfătoare concluzia lui Horacsek, spre Încântarea profesorală a farmacistului și nemulțumirea lui Gheretă. Poștașul se simțea deposedat de roadele unei Întrebări pe care o formulase cu atâta precizie Într-o clipă de supremă Încordare a ființei sale și Îndreptățit prin urmare să adopte o atitudine mofluză ca formă de protest Împotriva manevrelor uzurpatoare ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
la timp sub bradul de Crăciun al slovacului. Când ești majoritar În țara ta, n-ai cum să te bucuri de solidaritatea minoritarilor de care, pe bună dreptate, se face atâta caz. Viața e plină de ciudățenii. Fără motiv anume, poștașul se lipi de farmacist care, la rândul său, se lipi de slovac. Acesta rămase nemișcat căci În stânga sa nu era nici un punct de sprijin. Ca să nu se prăbușească totuși În cazul unei presiuni amicale prelungite, Își Înfipse călcâiele pantofilor În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
nu știau nici măcar cum arată o frontieră sau un vameș. De vize, nu mai vorbim, chit că toți aveau acum pașaport. Cu pâinea În plasă se ducea la Ajan. Spre amiază trecea și Gheretă pe acolo. Cât timp Își bea poștașul cafeaua, el răsfoia ziarele. Pentru prieteni, Ajan avea oricând câteva boabe de cafea Julius Meinl a cărei aromă te făcea să suporți mai ușor trecutul de aprozar al cafenelei. Chiar dacă foarte curată și cu pereții În calcio-vecchio, mobilată În stilul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
un loc În primul rând. Oamenii Înaintau un pic apoi se retrăgeau tot atât. Întocmai ca marea pe vremuri la Eforie Nord, observă Gheretă, grijuliu cu o graniță ce nu trebuia, doamne ferește, trecută. Se vedea cu cascheta lui de poștaș pe cap, alb ca laptele și În costum nou de baie, grecesc, trăgând adânc aerul sărat cu miros de alge, și mulțumind În gând partidului și sindicatului pentru minunatul prilej ce i se oferea de a-și petrece concediul pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
cât să-și treacă o singură dată o perie peste claia de păr, ieși În curte. Zăpada de pe terasă mai păstra urmele lăsate de botforii lui Gheretă. Poarta larg deschisă spunea și ea ceva despre graba și furia cu care poștașul părăsise casa. Petru Însă aproape uitase Întâmplarea. O socotea fără noimă, nedemnă de aducere aminte. Pe lângă urmele lui Gheretă, se vedeau și cele obișnuite ale câinilor care treceau noaptea peste garduri prin curți și grădini. Închise poarta cu cheia, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
de aur cheile mașinilor second, dar aproape noi, și șoptind oricui se afla În trecere pe acolo: Mărci, dolari, forinți. Vorbeau ca pentru ei, abia mișcându-și buzele, cum fac bătrânii când se roagă, sau când Își pierd mințile din pricina poștașilor care Întârzie cu pensiile. Cafeneaua era curată și bine Încălzită. Mocheta vișinie era aspirată În fiecare dimineață, iar instalația de aer condiționat funcționa În permanență. Prețurile erau mari și lumea puțină. Era un client obișnuit și Îl cunoșteau toți chelnerii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
pământuri. Egzact, aprobă Gheretă. Atunci care e problema? Problema, domnu' farmacist, e asta: cu ce drept fac Revelion În casa ei, și Încă cu vânzare, numiții Hollosi, Ziffer și Nagy Oszkár? Sunt pictori, dragul meu. Și ce dacă? se oțărî poștașul. Pe deasupra și morți, preciza Zegrea În speranța că iritarea lui Gheretă se va domoli. Ceea ce nu se Întâmplă deloc. Asta nu le dă dreptul să folosească după plac bunurile celor În viață În lipsa lor. Indignarea lui Gheretă crește văzând cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Cu Köber până la Cercul Polar. 34. Gheretă pierduse odată cinci partide de șah la rând În fața lui Grațian și de atunci evita să le mai calce pragul. Chiar pensia le era Înmânată la poartă. Doamna Moduna regreta firea ranchiunoasă a poștașului, dar nici nu se străduia să i-o schimbe. Era oricum prea târziu și, pe deasupra, nu avea o simpatie specială pentru doamna Gheretă. Dacă pensiile le veneau o dată pe lună la dată fixă, Programul Radio-TV Îl primeau săptămânal. Cu toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
cărei reușită nu se Îndoia din cel puțin trei motive: locul de desfășurare (propria sa casă, o garanție În plus a valorii tablourilor), ziua aleasă și, În sfârșit, implicarea Iolandei În această afacere. Eleonora Încă mai sporovăia În poartă cu poștașul Macavei. Povestea părea că va ține cât o telenovelă, Întrucât bătrânul cal Înhămat la sania Poștei din Feldiu se scufundase cu totul Într-un generos braț de fân ce trebuia dovedit acum, căci altă oprire atât de importantă stăpânul său

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
nu mai avea În cursul zilei. Când Între cei doi părea să nu fi rămas loc decât pentru un sărut grăbit, Eleonora scoase din buzunarul cojocului ei de oaie un Snickers pe care Îl plimbă mai Întâi, provocator, sub mustața poștașului, ca pe o țigară de foi Partagas, apoi, cu o Încetineală ce nu avea nimic de-a face cu frigul de afară, Îi scoase ambalajul. Poștașul deschise gura Înainte chiar de a-i fi adusă ofranda. Din pricina gerului, aerul cald

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
ei de oaie un Snickers pe care Îl plimbă mai Întâi, provocator, sub mustața poștașului, ca pe o țigară de foi Partagas, apoi, cu o Încetineală ce nu avea nimic de-a face cu frigul de afară, Îi scoase ambalajul. Poștașul deschise gura Înainte chiar de a-i fi adusă ofranda. Din pricina gerului, aerul cald Îi Îngheță Între buze ca o proteză de sticlă, gata să cadă și să se facă nevăzută În zăpada Înaltă de aproape un metru. Atunci, Eleonora

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
să Îți iei zborul când sună ceasul. Dacă așa stau lucrurile, Își spuse zâmbind domnul Húsvágó Tamás Húnór, eu ar trebui să Închiriez un avion sau aeroplan. Și voi décola de pe Ferihegy 2. 4. În vremea asta, la „Țoiu vesel”, poștașul era la a doua sută de rachiu. Din când În când, striga doar pentru sine: M-am săturat! Nu mă cheamă Macavei și nu Îmi plac dulciurile! Doamna Alieta nu are decât să plătească pe altcineva. Să mai cucerească și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
avea două geamantane: unul plin cu haine, celălalt cu desuuri din cele mai scumpe și câteva parfumuri bine alese. M-a Întrebat dacă poate să rămână o vreme la mine. Am spus cât vrea. O dată pe lună se culcă cu poștașul: ca să nu uit cum e, zice ea. Nici măcar nu știe cum Îl cheamă. Ea l-a botezat Macavei. Alt nume n-ai găsit? am Întrebat-o eu. Oricum, e mai bine decât Grivei, a zis ea. Pentru ea, de fapt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
celor patru pictori, singurii care se distrau cu adevărat Într-o harababură cu final imprevizibil, dar cu atât mai promițător. 4. Gheretă, curtenitor, se oferi să se ocupe și de paltonul domnului Brândușă pe care acesta Îl puse În brațele poștașului ca pe o manta uzată de răcan, fără pic de considerație față de calitatea stofei care mătura podeaua. Copleșit de dimensiunea paltonului, Gheretă promise că se va Întoarce Îndată și după pălărie. Nu e cazul, Gheretă, cu un drum le faci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
mătura podeaua. Copleșit de dimensiunea paltonului, Gheretă promise că se va Întoarce Îndată și după pălărie. Nu e cazul, Gheretă, cu un drum le faci pe toate, zise Brândușă, punându-i pe cap melonul, mărimea 58, care alunecă pe fruntea poștașului până la rădăcina nasului lăsându-l În beznă. Sunt orb ca un cuier, Își zise Gheretă, incapabil să mai facă vreo mișcare. Și poate că ar fi rămas pe loc nemișcat dacă nu i-ar fi venit În ajutor gagica lu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]