793 matches
-
dor ce-ncearcă să se-anine, Cum florile de balsamine La subsuoară-ntr-un ciorchine. O sete, dar nu-mi este sete, Că vinu-i vechi, o să-mă-mbete; O foame, dar nu-mi este foame, Căci pe pământ sunt multe poame. Mi-e dor de-un cântec, dar nu-i cântec; De vreun blestem sau vreun descântec? O fi vreo poftă de dulceață? Nu știu ce am de dimineață! Mi-o fi dor prin rouă să pășesc? Stele-n cerul nopții să privesc
MI-E DOR DE UN SĂRUT PE SUFLET! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 484 din 28 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354379_a_355708]
-
deci exiști. Pudică, poeta a epilat piciorul metric al poeziei. Minora avea șaisprezece ani de când împlinise treizeci. Când a luat zâmbocul în gură, știuca s-a fript. Ședința extraordinară a fost, de-a dreptul, ordinară. S-a întâlnit cu o poamă sub un pom. Invitat la nuntă, Sfarmă-Piatră le-a urat tinerilor casă de piatră. Viața e complicată, deși te naști, pur și simplu, simplu și mori, pur și simplu, simplu. Femeia era grasă pentru că bărbatul n-o slăbea din ochi
PARADOXURI...DE TOT RÂSUL(5 ) de JANET NICĂ în ediţia nr. 862 din 11 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354436_a_355765]
-
rîvna lui potentă, iar ea recunoștea că se simțea bine cu el peste ea, era mare și o rupea în două, era nebun după fundul ei, dar se ocupa și de grădină, cosea iarba și repara cotețele din curte, aduna poamele, toamna, făcea țuică la cazan și tăia porcul de Crăciun, iar copiii îl iubeau și nu se puteau lipsi de el, iar cînd pe nenorocit îl apucau năbădăile și se dedulcea cu muierile de prin alte sate, la ei în
CAP 19-21 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354452_a_355781]
-
Acasa > Stihuri > Semne > TOAMNĂ RECE ȘI PLOIOASĂ Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1377 din 08 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Toamnă rece și ploioasă, adu-mi bucurie-n casă, cu belșug de poamă deasă și miros de tămâioasă! Cu mantie de aramă și cu aromă de poamă umple mesele din cramă! Ca o generoasă doamnă. Că vremea e friguroasă, adu zgribuliți în casă! Pune vinul fiert pe masă, lângă mâncare gustoasă! Că sufletul
TOAMNĂ RECE ŞI PLOIOASĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353048_a_354377]
-
Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1377 din 08 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Toamnă rece și ploioasă, adu-mi bucurie-n casă, cu belșug de poamă deasă și miros de tămâioasă! Cu mantie de aramă și cu aromă de poamă umple mesele din cramă! Ca o generoasă doamnă. Că vremea e friguroasă, adu zgribuliți în casă! Pune vinul fiert pe masă, lângă mâncare gustoasă! Că sufletul mi se frânge, când frunza-n izvoare curge. Apa se preface-n sânge, vieții
TOAMNĂ RECE ŞI PLOIOASĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353048_a_354377]
-
orfan și gândul, Și înstrăinat de carte Limba mea fără de moarte ... Ești o floare astră-n geam, Ești comoara unui neam!... SUNT... Sunt fiul acestui ogor Și-a lacrimii plânse de mamă, Al soarelui mândru fecior Și-al dulcelor boabe de poamă. Sunt fiul, Codrului des Și-al florilor frate mai sunt, Sunt fătul din versuri cules Și frate al dorului sfânt. Sunt fiul acestor izvoare Și fratele râului lin, Sunt fiul eternului soare Și frate cu cerul senin. Sunt fiu adoptiv
CÂNTECELE CETĂŢII (2) (POEME) de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353072_a_354401]
-
Articolele Autorului SPINUL Un spin stătea mereu la pândă Și vâna câte o floare Ce-l întrecea în zâmbet, haină și culoare. În ochi avea doar ace-nveninate Și-n loc de dinți avea păcate. În sufletu-i uscat precum o poamă Creșteau doar fiere și ocară. Când în văpăi scotea cuvântul Învenina și cerul și pământul. Și-n strigăte când se pornea În spaime Universul cufunda. Elena Trifan Referință Bibliografică: SPINUL / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1165, Anul
SPINUL de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353658_a_354987]
-
acolo, la poalele Apusenilor: „Mi-e dor de florile grădinii,/ De murgul alb ce-l călăream,/ Și de poveștile bunicii,/ Fără de care n-adormeam.// Mi-e dor de visele frumoase,/ Când stam privind la cerul magic,/ Mi-e dor de poamele gustoase/ Și de copilul cel nostalgic.” („Mi-e dor ... ”) Se va întoarce, desigur, cu aceeași nețărmurită dragoste la „Casa cu prag de vise”... Sensibilitatea copilei cu plete negre ca abanosul, cu obrajii fini ca petalele unui crin regal și ochii
PAULA DIANA HANDRA, PAŞI DIAFANI PE GÂNDURI DE MĂTASE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353597_a_354926]
-
bun început, poetul explică: „Volumul de față, care cuprinde gazeluri de factură românească, adică melodioase ca limba română și pe care le-am numit ROGODELE (ROGODEL), cuvânt cu etimologie necunoscută (deci poate fi și dacic) și care înseamnă «fructe mărunte, poame de tot felul», în limbaj poetic: poezii scurte și variate, ca temă și ritm, o nouă formă fixă pe care o propun literaturii române”. În momentul lecturării, nu știu de ce am fost tentată să fac o asociere a noului gen
ANATOL COVALI ŞI „VÂLTORILE SUFLETULUI” SĂU ÎN „ROGODELE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354129_a_355458]
-
omor cu parul. I-a spart dinții și s-a dus... A rămas cu rușinea, durerea și sărăcia lui. O vreme n-a fost în stare să dea ochii cu oamenii. Mai toți îi spuseseră că nevasta lui nu-i poamă bună. Și cu mai toți ajunsese la cuțite pentru vorbele-asta! A bolit așa-n necazul lui mai bine de-un an. Soră-sa se luase de gănduri, credea că s-a betegit de cap. Îi era rușine cu el și
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
Buni sau proști, dar ca ei! Ea făcuse altfel. Învățase! N-o iertau! Ei, trăiau după placul lui Dumnezeu. Așa cum i-a lăsat Dumnezeu! Că EL, i-a gonit din rai pe Eva și pe Adam, tocmai pentru că au mâncat poame din pomul cunoașterii. Mai bine de jumătate din sat, erau sectanți. Ceilalți, credincioși pe stil vechi... Se ciorovăiau pe tema credinței de când se știau. Și unii și alții, erau convinși că Dumnezeul lor e cel adevărat! Habotnici, nu voiau cu
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
prin frig le-ai dat de știre Că le-ai răpit prezentul și trecutul. Ai prins pe vii sărutul cu rugina Doar dupa rod adăpostit în crame, Plimbând prin rânduri trena-ți de regina! Ai dat sărut cu brumă peste poame Și-n ceață scut ai pus pentru lumină, Să ne-amintim cum fost-au alte toamne! Referință Bibliografica: SĂRUTUL TOAMNEI / Marian Malciu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1030, Anul III, 26 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Marian
SĂRUTUL TOAMNEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1030 din 26 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347131_a_348460]
-
13 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Of, Doamnă! Păcat, de-această toamnă... Că-i blândă ca Precista, Zâmbind într-o icoană Și nu mă lasă ista, Un dor sau poate-o toană, Să te invit, of, Doamnă!, Să mai culegem poamă. Of, Doamnă! Azi timpul mă condamnă! Îmbracă-te în ie, C-atunci am dat în boală, Când te-am văzut în vie, Cu strugurii în poală... Priveam cu evlavie Cum frunza ruginie Cădea în veșnicie... Of, Doamnă! Măcar în astă
OF, DOAMNĂ! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357277_a_358606]
-
Acasă > Stihuri > Anotimp > TREC PĂSĂRILE Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 319 din 15 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Trec păsările și-n zborul auster Se simte iz de poama și de cântec, Pe cer cărări croite în efemer Deasupra noastră flutură descântec. Coboară brumele cu gura arsă E timpul ce forțează la tăcere, Și ploi îndurerate lacrimi varsă În sângele mai leneș din artere. Se pierd în toamna tristele
TREC PĂSĂRILE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357351_a_358680]
-
deci exiști. Pudică, poeta a epilat piciorul metric al poeziei. Minora avea șaisprezece ani de când împlinise treizeci. Când a luat zâmbocul în gură, știuca s-a fript. Ședința extraordinară a fost, de-a dreptul, ordinară. S-a întâlnit cu o poamă sub un pom. Invitat la nuntă, Sfarmă-Piatră le-a urat tinerilor casă de piatră. Viața e complicată, deși te naști, pur și simplu, simplu și mori, pur și simplu, simplu. Femeia era grasă pentru că bărbatul n-o slăbea din ochi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
deci exiști.Pudică, poeta a epilat piciorul metric al poeziei.Minora avea șaisprezece ani de când împlinise treizeci. Când a luat zâmbocul în gură, știuca s-a fript.Ședința extraordinară a fost, de-a dreptul, ordinară.S-a întâlnit cu o poamă sub un pom.Invitat la nuntă, Sfarmă-Piatră le-a urat tinerilor casă de piatră. Viața e complicată, deși te naști, pur și simplu, simplu și mori, pur și simplu, simplu.Femeia era grasă pentru că bărbatul n-o slăbea din ochi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
-mi aminte C-o fi rusesc sau chinezesc, nu-mi pasă Eu sunt atât: un musafir Și mai doresc o ceașcă de kefir Să mă retrag discret înspre terasă Pe termen lung, benefic, longeviv Din fel și fel de cunoscute poame Cusurul lui că nu ține de foame Altminteri e un minunat conviv! Un ceai de mentă. Sau de sunătoare Îl pot gusta și singur la adică Mai mult pretextul dacă se ridică, Problema companiei de rigoare În cești de porțelan
FANTEZIE LA UN CEAI de ION UNTARU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357885_a_359214]
-
Acasa > Orizont > Meditatie > URGIE Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 419 din 23 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Amenințare Fulger la pachet Cu un nor îndepărtat Deasupra casei Cărare Făclia nopții- Licuricii ronțăie Ultimul amurg Poame Miros în fânar Luna-o felie de măr Cu coaja albă Dor Pustiu în dulap Parfum de levănțică Cămașa mamei Mărturisire Orice inimă Se frământă serile Să-și verse oful Urgie Solar prăbușit Zăpada zace horcăind Răsadul verde... Referință Bibliografică
URGIE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357968_a_359297]
-
DUMNEZEU Rădăcina pătrată din mila lui Dumnezeu Extrage omul numai la greu. La bine, omul își înmulțește infatuarea cu sine. Adună privilegiile cu șolduri late Și scade recunoașterea de multele păcate. Pe el se vrea icoană, El, cea mai vlăguită poamă. Și totuși e și oportunitate frumoasă, Cel sieși iarbă, cel sieși coasă. ZBORURILE SUNT STĂRI NEVINDECABILE Zborurile sunt stări nevindecabile, Răni prin care pătrunde Boala altui fel de a fi, Depărtare aflată Prin însumarea felurilor de-a iubi. Aripile sunt
REGAL DE LUNI, CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358382_a_359711]
-
am una mare-mare ... Dar, ca mai mereu, tocmai atunci când nu te aștepți, nepoftitul răsare și el prin preajmă și se amestecă în vorba celorlalți. Și, așa, tam-nesam, după două-trei ghionturi brodite în cuvinte, i se făcu poftă de pere sântilești, poame care tocmai erau pe terminate în părul din ograda gazdei. Pomul își făcea veacul chiar lângă peretele casei, unde ferăstruica odăii fetei era deschisă. Cu broscoiul zbătându-se în buzunar, Budacea găsi prilej bun să arunce ființa aceea nesuferită în
ŞOTIILE TINEREŢII ŞI NĂLUCA RĂZBOIULUI (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358437_a_359766]
-
Rugăciune Unde-ți este casa Doamne? Eu de ce nu o mai văd? Și copacii plini de poame Unde-s? Au pierit într-un prăpăd? Am greșit, crezând că, poate Omul ca să facă tot, N-am știut că astea toate Să le ierți Tu n-o să poți! Acum am ce mi-am dorit Dar nu Te mai am
RUGACIUNE de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358488_a_359817]
-
august 2006”. De o tulburătoare gingășie este poezia-omagiu dedicată mamei, intitulată “ În livada cu meri”, o elegie-pastel și imn de recunoștință, dar și un ecou de dor pentru Ardeal, unde se află rădăcinile: “în livada cu meri, ceruite-n tăceri, / poame roșii duceau dorul ierbii în ramuri. / odihnea sub un nuc umbra zilei de ieri, / chipul mamei săpa o icoană în geamuri. // peste cale, un bici trezea rar licurici. / în umbrar de arini mâna nopții întinsă / cobora cu arici și-ndemna
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
-mi aminte C-o fi rusesc sau chinezesc, nu-mi pasă Eu sunt atât: un musafir Și mai doresc o ceașcă de kefir Să mă retrag discret înspre terasă Pe termen lung, benefic, longeviv Din fel și fel de cunoscute poame Cusurul lui că nu ține de foame Altminteri e un minunat conviv! Un ceai de mentă. Sau de sunătoare Îl pot gusta și singur la adică Mai mult pretextul dacă se ridică Problema companiei de rigoare În cești de porțelan
FANTEZIE LA UN CEAI de ION UNTARU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360549_a_361878]
-
un indian. Avea ceva vechime - peste treizeci de ani. - Să bem un vin mai aproape de zona noastră, de la Cotnari. Nu o fi el ca cel de la Murfatlar, dar te asigur că este original și bun. Are vechime și păstrează parfumul poamei culeasă la timp. - Noroc și bine v-am regăsit. Da, au vinuri bune pe acolo dacă bei un vin adus direct din cramă, neprelucrat pentru vânzare. Dar să știi că la gazda unde stăteam eu, o bătrână văduvă, beam un
INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1260 din 13 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360527_a_361856]
-
Și nu are vină. Mama este câmpul Plin de verde iarbă, Mama este neaua Serilor de iarnă. Mama este vatra Focului ce arde, Basmul ce se-așterne La copil în palme. Mama e pământul Care coace roade, Toamna ce bogată, Poame în cascade. Mama-i mac în floare Ce îmbie câmpul, Dulcea lui privire Ce-o străbate vântul. Mama e Lumina Sufletului veghe, Mama e credința - Graiul nepereche. Gheorghe A. Stroia Mărțișor - de Ziua Mamei Referință Bibliografică: GHEORGHE A. STROIA - ALBASTRU
ALBASTRU GLAS DE ÎNGER (LIRICĂ DEDICATĂ MAMEI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 798 din 08 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360037_a_361366]