262 matches
-
De ce n-ați sunat, nu merge soneria? — S-a Întrerupt curentul Întrerupe-li-s-ar zilele c-am urcat pe scări pînă la dumneata; uite aici niște pomană pentru bătrîna și lasă-mă să șez nițel să-mi trag sufletul că nu mai poci. — Să-ți dau un pahar cu apă? Vrei și o linguriță de zahăr, face bine la inimă. — Săru-mîna, las că-mi trece. Dacă n-am murit io ieri că bătui tot orașul pe jos de la Sfînta Vineri și pîn-la Ciurel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și te respectă tot natu. Niși În casa lui, gîndesc eu, că nu Îi el capu, așa cum trebe să fie bărbatu. Bag, sama că s-a lăsat tras În aventură aia ca s-arate și el că Îi bărbat. Nu poci să-l judec, da n-a știut să-și afle preteni de sama lui și-acu plătește. 7. Ce poci eu să spui de viața cuiva care nu l-am văzut și niși nu Îi om În carne și oase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
bărbatu. Bag, sama că s-a lăsat tras În aventură aia ca s-arate și el că Îi bărbat. Nu poci să-l judec, da n-a știut să-și afle preteni de sama lui și-acu plătește. 7. Ce poci eu să spui de viața cuiva care nu l-am văzut și niși nu Îi om În carne și oase. Dac-aș fi veșin cu el și l-aș vede toată ziua aș știi să vă spui. Mă rog, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
c-a voit musai să fie ca ei, să vază și el cum Îi lumea asta care pușcă banu ușor și o ține tot Într-o distracție. Da nu tot natu poace. Numa că să vrei Îi una și să poci Îi alta. Eu crez că ăla și-o rîs dă el și că Îi jidov sau maghiar sau țigan, nu știu ce faită o fi, că mult năcaz ni s-o tras dă la ei. Ăștia crez că trebe să le cază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Ăștia crez că trebe să le cază mintenaș pomana din ceriu, să ia ei toate locurile faine. Cine-a văzut jidov muncitor sau țăran? Ei cu funcții, ei cu ale mai bune căși, cu pachete din străinătate. De țigani, ce poci să spui, că ăștia Îs cu bișnița. Mă prinz că și Albu ăsta, cît Îi el de flentăr, dacă ar fi om de-a-devărat, ar avea În casă ceva pacuri de cafă și de Kent care să le vînză la speculă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și Albu ăsta, cît Îi el de flentăr, dacă ar fi om de-a-devărat, ar avea În casă ceva pacuri de cafă și de Kent care să le vînză la speculă. Așa că nu-i bai să plătească și el. 8. Nu poci să răspunz. 1. MARCEL ALBU țvăzut de R. T. Profesor de română) 2. După unele detalii ce țin de atmosferă - nume de străzi și instituții, șlagăre, interpreți și glume la modă pe la sfîrșitul anilor 70, presupun că personajul avea atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Bună ziua. Trece o țigancă: Sticle goale cumpăr. La capătul aleii o siluetă bondoacă, greoaie, cu două sacoșe pline de gogonele. Doamna Oprișan. — Ptiu, că Dumnezeu mi te-a scos În cale. Ia pune mîna de m-ajută că nu mai poci, am gîndit că-mi iese sufletu... Cu sacoșele doamnei Oprișan intru pentru prima dată de la moartea lui nea Dumitru În garsoniera de la parter. Un vestibul Înțesat de obiecte, o masă pe care se află găleata cu borș, o tavă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Încă de la angajare și de atunci umblau astfel, pentru a despica aerul mai eficient, impresionându-le pe băbuțe și pe cardiaci. Era un malac de vreo doi metri, cu schema de funcționare afișată la vedere: „Șefu’, pe cine trebuie să pocesc?“. Un godac i se lăfăia pe ceafă, iar din umeri Îi porneau două brațe de excavator, terminate prin cupe care ar fi putut săpa o fundație de bloc În câteva minute. Eram tentat să sar În picioare, strigând „Nu mișcați
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
italianului i-ar sări țandăra, iar mie, poate mai mult decât să i-o trag ăleia, mi-ar plăcea să i-o trag lui. O mamă de bătaie adică. Nu era rea fantezia asta, mă gândisem de multe ori să pocesc mutra unuia dintre italienii care ne invadaseră orașul. Dar n-am făcut nimic, fiindcă nu-s deloc un tip spontan. Nici măcar când e vorba de violență. Dacă aș fi fost așa, poate că nu ratam În noaptea precedentă. M-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
e faza la zi cu România. Oh, cred că de abia atunci mi-aș mai răcori și eu sufletul, înjurând și blestemând în toate limbile cunoscute, fiindcă tare mă mai ia dorul de a pune mâna pe ciocan, ca să-i pocesc artistic, mutra lățită pe sticla televizorului. Nu sunt, decât vreo două zile de când marinarul de uscat a recidivat, ceea ce i se întâmplă cam des în ultima vreme rămânând nepedepsit, și mândru nevoie mare a spus în stilu-i caracteristic că „ieșim
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
scheletic, cu un genunchi ca o bilă; în interiorul bilei scria H2O. Îi detaliam apoi că din cauza frigului din casă am făcut apă la genunchi, că mi-a pătruns reumatismul până în cele mai mici oase. În felul ăsta câștigam timp. Piciorul pocit de petarda de la Cotroceni se acoperise de o crustă groasă, albăstrie, care a plesnit în cele din urmă. Am jupuit-o ca pe o carapace elastică. Mă duceam regulat la sala de forță de la Drept, încercam să plutesc. Apoi scrisorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fiecare răspântie, se oprea, ducea goarna la gură, scoțând niște zbierete metalice, după care trăgea aer în piept, se proptea mai bine pe picioare și începea, plin de importanță: "Oameni buni, se aduce la cunoștință că..." Slujbașul primăriei mai și pocea numele prim-miniștrilor demisionari sau înscăunați, când anunța vreo schimbare de guvern, dar cui îi păsa de asta? Oamenii erau mulțumiți că nu se anunțau dări noi ori vreo primejdie de molimă. Politica nu intra în obsesiile lor. Satul avea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
bilețele galbene ale Luciei. Tocmai se pregătea să-l citească (probabil cu voce tare, își spuse, pentru a-și bate în continuare joc de mine), iar ochii îi sticleau datorită încântării de care fusese cuprins. Își drese glasul și-și poci vocea, încercând să maimuțărească o voce de femeie: - Iubitule, azi voi întârzia. Ai pui în frigider, când ți se face foame. Nu exagera cu berea, te rog, știi că pe urmă te doare capul. Spor la scris, dragule! Și susții
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Nu vi se cunoaște originea, și nici numele nu este al vostru, la fel ca și pământul pe care locuiți. Și, într-adevăr, vorbele acestea ni s-au spus de către străini, ni s-a negat originea, numele ni s-a pocit, pământul ni s-a sfârtecat, drepturile ne-au fost călcate în picioare, pentru că nu am avut conștiința naționalității noastre, pentru că nu am avut pe ce să ne întemeiem și să ne apărăm drepturile".1 Cu referire la începuturile neamului, N.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cântând într-un câmpuleț. El s-a temut că e ceva dumnezeiesc (cum erau "sfintele care zboară" și "ursesc lumea și de rău și de bine") și s-a gândit cum să le binecuvânteze ("că mă damblagește, mă face, mă pocește, dacă mă vede acum și nu le zic de bine?") Văzându-le cum se jucau în poiană, "noaptea, pe lună", el le face următoarea urare: "Să vă crească, fete mari, hora cu trâmbițași, și cu lăutari, și cu feți frumoși
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
Elisei, Sfântul Samson, , în mozaism, Sfântul Hermes și Sfântul Mercur, în politeismul greco-roman, Sfântul Ioasaf din budism / Budha-Botisava)Pe lângă sfinții canonici, având accepțiuni diferite în mentalitatea populară, există și personaje, considerate sacre, în credința arhaică: Rusaliile -zânele rele care-i pocesc pe oameni, Joimărițele persoane feminine fantastice care pedepsesc fetele și femeile care nu și-au tors cânepa până la Joimari, Sântoaderul reprezentare mitologică hipomorfă care pedepsește fetele care se strâng în șezători sau ies pe ulițele satului în serile din săptămâna
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
spirietură etc. Se manifestă prin amețeli, dureri de cap, dureri În tot corpl, fierbințeli, somnolență, tremurături, "scurtări de vedere". Bolnavului i se desfigurează chipul, i se moaie o mână sau un picior, i se strâmbă gura, mâinile sau picioarele, este pocit. Frecții cu oțet sau cu spirt și descântarea pociturii. I se spală fața cu aghiazmă. LEȘIN (bătaie de inimă, greutate la inimă, lipotimie) În medicina populară, pierderea cunoștinței este tratată prin diferite mijloace și anume: Se stropește bolnavul cu apă
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
Cei care lucrează pot să Înnebunească. În ziua de Rusalii să caute toată lumea să Înlăture orice ceartă. Cel care se apucă la ceartă, e luat de vîrtejul Rusaliilor. Există vrăji și descîntece pe care gospodinele le fac asupra celor pociți de iele. La zidirea caselor noi, la temelie, Într-un colț, sau sub pragul de intrare În casă, se zidea un cap de miel, cocoș sau purcel. Aceasta preînchipuie jertfa unei vieți pentru ca viața celor din casă să fie liniștită
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
Nu vrei, tată, să-ți arăt / Cum iei drumul îndărăt?"" (Tudor Arghezi, O furnică) (d) "Făr-a pierde vremea, vițelul pornește, / Ajunge la unchiu, cearcă a intra; / Dar pe loc o slugă vine și-l oprește: Acum doarme, zice, nu-l poci supăra." // "Acum doarme? Ce fel? pentru-ntâia dată / După prânz să doarmă! Obiceiul lui / Era să nu șează ziua niciodată; Ast somn nu prea-mi place, și o să i-o spui"" (Grigore Alexandrescu, Boul și vițelul) (e) "Să-ți spun
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
este marea interogație a scrisului său. A face, a nu face constituie autentica lui dilemă și versurile, puține la număr, repetă dilema sub mai multe chipuri. O regăsim formulată mai limpede În următoarele stihuri din Gramatică: „Și ce voiesc cum poci s-arăt? am glas? Muză, grăiește Zi ce să cuvine sau fă-mă a-nțelege. Cum să arăt mai pă-nțeles În grai curgere bună, Cugete frumoase, cu poetice faceri”. (s.n.) Versurile constituie un mic program estetic dominat, cum se
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a-nțelege. Cum să arăt mai pă-nțeles În grai curgere bună, Cugete frumoase, cu poetice faceri”. (s.n.) Versurile constituie un mic program estetic dominat, cum se vede, de ideea neștiinței de a face, de dificultatea de a Începe: cum poci s-arăt?, zi ce să cuvine, cum să arăt mai pă-nțeles... Șirul interogaților sporește În alte strofe. Ce are? Cine? și În ce fel să ne-arate? zice la Începutul unei poezii didactice Ienăchiță, pentru ca tot el să Încheie
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Însă Zoica, din pricina căreia versificatorul este pe punctul de a muri, rămîne În continuare o ființă abstractă, indeterminată și neatinsă ca marile simboluri medievale: „Zilele ce oi fi viu vrednic aș vrea ca să fiu, Oftînd, ca să te slăvesc, dar cum poci să Îndrăznesc? Iscusit aș trebui să fiu, să poci zugrăvi Chipul tău care dă rază soarelui, și-l luminează. Oi putea oare vreodată...” Iubirea, va să zică, este un soare pe care nu-l poți privi În față. Stihuitorului nu-i rămîne
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a muri, rămîne În continuare o ființă abstractă, indeterminată și neatinsă ca marile simboluri medievale: „Zilele ce oi fi viu vrednic aș vrea ca să fiu, Oftînd, ca să te slăvesc, dar cum poci să Îndrăznesc? Iscusit aș trebui să fiu, să poci zugrăvi Chipul tău care dă rază soarelui, și-l luminează. Oi putea oare vreodată...” Iubirea, va să zică, este un soare pe care nu-l poți privi În față. Stihuitorului nu-i rămîne decît posibilitatea de a slăvi oftînd și de a
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
luminează. Oi putea oare vreodată...” Iubirea, va să zică, este un soare pe care nu-l poți privi În față. Stihuitorului nu-i rămîne decît posibilitatea de a slăvi oftînd și de a medita la slabele-i mijloace de expresie (dar cum poci să Îndrăznesc?). Din nou refuzul ca o maximă calificare. Retragerea din fața obiectului ca expresie a intensității sentimentului. Amuțirea ca formă a supremei expresivități. Orbirea subiectului ca un calificativ al strălucirii obiectului ș.a.m.d. Ienăchiță caută mereu categorii negative pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ca și la Alecu Văcărescu, se constituie o adevărată strategie a refuzului pe care nu putem să n-o legăm de celălalt sens, ascuns, al aventurii: acela al scrisului. Aceste lamentații, oricît de prefăcute, de tactice ar fi: dar cum poci să Îndrăznesc?, să fiu, să poci zugrăvi, măcar pe scurt să-ți vorbesc, oi putea oare vreodată?... arată și o nesiguranță de alt ordin. Drama Întemeietorului de limbaj răzbate, am impresia, și În cea mai fragilă manifestare a existenței lui
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]