494 matches
-
dus la o masă inexplicabilă de oameni amestecați, cum se întâmplă cu câinii din stradă sau pisicile de pe acoperișuri. Fututul. Rostește cuvântul cu gura ta roșie. Cu buza de jos atinge-ți dinții, o vocală răsuflată scurgându-se cu un pocnet surd din gâtul tău. Futut. Examinând unghiul și direcția vaginului negresei și unghiul corespunzător și structura organelor genitale masculine, poți vedea foarte clar Fututul. Curva care și-a ridicat într-o dimineață fusta roz, să-și arate eretismul periodic al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
iubire. Se înalță dintre sloiuri murmure de seară, Pe umeri aburește zvon de primăvară, Pendulări de cald și frig se-amuză printre zile Și dintr-un geam zâmbesc eternele zambile. îmi crește-ncet sub piele mirosul viu de crud, în pocnete de muguri m-aș vrea un zbor din sudPe câmpuri vremea curge în rondel de ghiocei Și mâna mea te caută, la fel, ca de-obicei... Și ninge iar ... Și ninge iar, poate la fel ca-n seara-aceea Când tu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
îți voi nimici prada din țară, și nu se va mai auzi glasul solilor tăi. $3 1. Vai de cetatea vărsătoare de sînge, plină de minciună, plină de silnicie, și care nu încetează să se dedea la răpire. 2. Auziți pocnetul biciului, uruitul roților, tropăitul cailor, și durduitul carălor! 3. Se aruncă năvalnici călăreții, scînteiază sabia, fulgeră sulița. O mulțime de răniți! Grămezi de trupuri moarte! Morți fără număr! Cei vii se împiedică de cei morți! 4. Din pricina multelor curvii ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85120_a_85907]
-
directorul-secretar urcă pe dig. Cupa excavatorului care vîjîie prin aer răstoarnă lîngă ei o movilă întreagă. - Ho, nebunule! strigă adjunctul, o să ne îngropi. Surd, în cabină excavatoristul rînjește asudat. Directorul se plimbă preocupat pe creasta digului. Deodată se aude un pocnet sec iar mugetul fiarei începe să agonizeze. Uitîndu se la excavator, adjunctul se întreabă îngrijorat: - Ce dracu’ i-a făcut nebunul? Între timp, intrigați de încetarea lucrului, sătenii se ivesc pe creastă. - Hai, tov Pandele, să vedem ce e. Directorul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
bărbat adevărat nu plânge, dar m-am ascuns În pod și am sughițat În lacrimi Înăbușite ca o fetiță căreia un copil rău i-a tăiat capul păpușii. Îmi Închipuiam cum trosnise fiecare os când se frângea, aveam În urechi pocnetul scurt și-n inimă sfâșierea pe care trebuie c-o Încercase maldărul de carne chinuită. Nici măcar tata, cu tot avântul lui către valorificare, nu s-a gândit să mâncăm purceaua aceea. A făcut o groapă adâncă, a stropit cu gaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aproape. Curând, se auzi semnalul de corn. Bătăile tobelor începură să străpungă ceața. Răsunau bubuitoare prin toată tabăra. Asaltul începu fix la Ora Tigrului, așa cum se plănuise. Semnalul de atac fu un baraj de focuri trase de trupele din fața castelului. Pocnetele puștilor răsunau ireale prin pâclă, dar, deodată, încetară și împușcăturile, și strigătele de război ale avangardei. Chiar atunci, un călăreț singuratic ieși din ceață, dând pinteni calului dinspre postul lui Kyutaro, către scaunul de campanie al lui Hideyoshi. În urma lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
s-ar fi întâmplat. Noi, te vom lăsa să pleci, în schimbul promisiunii tale de a ne putea urma drumul. Ce zici? Avem o înțelegere? Însoțind un scrâșnet furios din măsele, fălcile Locotenent-gardianului începură să tremure ca o piftie. Cu un pocnet sec, pipa pe care o ținea în mână se rupse în două. Nu fuse-se niciodată un om al ideilor, cu atât mai puțin al negocierilor, acțiunea îi venea ca o haină făcută la comandă. Acum avea parte de acțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
ca vornicii de poartă să măsoare în sus și în jos din „zăpladzii Dancului” și stăpânul mănăstirii să nu știe ce se întâmplă. În timp ce sporovăim despre casele ce le avem în față, în lungul uliței se aude tropot de cal, pocnet de bici și strigăt de durere... Ce se aude, părinte?întreb eu înspăimântat. Asta mă întreb și eu. Cred însă că vreun nenorocit care cine știe ce a făcut este fugărit de darabani... Nu a trebuit să treacă prea multă vreme, că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
nu cumva călugării aveau cuverturi sintetice roz, de genul ălora care se fabricau pe când eram copil, prin anii șaptezeci. Și care nu semănau deloc cu cearșafurile irlandeze, albe și apretate, la care mă așteptasem. Trecând pe lângă pat, am auzit un pocnet înfundat, ca și când atmosfera ar fi fost încărcată cu electricitate, iar părul de pe picioare mi s-a ridicat instantaneu. O comodă albă, cu multe sertare, era înțesată de sticle pline cu tot felul de chestii de îngrijire a pielii de la Clinique
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pentru moment plutind prin aer. în timp ce se prăvăliră cu toții în baie, în timp ce perdeaua și instalația de la duș veniră după ei și în timp ce conținutul dulăpașului cu medicamente se descărcă în chiuvetă, Wilt emise un ultim strigăt de disperare. Se auzi un pocnet care readucea în memorie dopurile de șampanie, iar Judy, reacționând în cele din urmă la presiunea celor șaptezeci de kilograme ale lui Wilt, prăbușite de la câțiva metri înălțime în cada de baie, îl dădu afară din ea pe tânăr. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
timpuriu, nu ți se pare, Mayfield? Dar dr. Mayfield rămăsese fără grai. Se holba înnebunit la vaginul în expansiune rapidă, care acum avea în jur de treizeci și ceva de centimetri lungime și vreo douăzeci lățime. Apoi se auzi un pocnet și chestia aia deveni un penis, un penis enorm care se umfla și se tot umfla. Dr. Mayfield simțea că înnebunește. Știa că înnebunește. — Ei, da, se auzi iar dr. Board, așa ceva chiar le-ntrece pe toate! Am auzit eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
nu mai mișcă. Femei văzute și nevăzute încep să urle, să chirăie ca și când porcul n-ar fi trebuit sacrificat, n-ar fi fost cumpărat și îngrășat special pentru asta. De pe strada bisericii, vântul aduce mirosul de sulf, pe urmă și pocnetul de petarde - care m-au trezit, la mine acasă, în patul așezat după normele elementare Feng Shui, deprinse după ureche: patul unde dormi nu trebuie în nici un caz să fie orientat spre o oglindă, fiindcă asta încurajează infidelitatea. Patul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
departe de țărm. Afară, frunzele uscate zgârie pământul. Jiang Ching a plecat înapoi la Grădina Nemișcării. Se îngroapă sub cearșafuri și perne. În pivnița lui Kang Sheng, ea și-a pierdut liniștea. Nu mai poate să doarmă acum. Aude întruna pocnete, ca și cum craniul ei s-ar sfărâma în bucăți. În ochiul minții ei, un puhoi gigantic de fiare a venit să o umple. În zori, simte cum nervii ei ard la vârfuri. Se trezește și descoperă că a renunțat să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cei care ne calcă pragul azi, ne denunță mâine? Du-ți liniștită bicicleta, n-ai nimic altceva de văzut decâtumbra acelorași uniforme SS În aceleași bine știute vitrine, mergi fără teamă, n-ai să auzi nimic altceva decât cadența cizmelor, pocnetul tocurilor lipite, strigătul scurt, automobilul cu difuzor a dat colțul, o mănușă albă dirijează Învălmășeala trotuarului spre care Îți târăști bicicleta, fă-te că nu-l observi pe civilul postat lângă vitrina cofetăriei cu mâinile la spate, Împinge-ți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
într-adevăr agenți? Kutuzov își înfundă și mai tare bărbia. Fierbea. Turba. El, ditamai generalul, rătăcise singur ore în șir prin orașul adormit. Nu-și mai găsea locul. Nu mai avea stare. Vizitiul mâna caii de la acea troică improvizată, cu pocnete de bici și cu cele mai spurcate înjurături rusești și românești. Chiar el îl încuraja. Îi făcea bine să le audă. La un moment dat îi strigase să oprească. Coborâse și luase un pumn de castane coapte. Le luase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Aburoase, opaline, transparente, întunecate... Și acea curgere de pietre prețioase se revărsă dintr-odată peste firul drumului în torente mocirloase. Chervanul tresărea, tremura, scârțâia, se smucea din toate încheieturile. Iancu se și vedea luat de puhoi, cu totul naufragiat. Doar pocnetele biciului pe spinările cailor și înjurăturile vizitiului îi mai dădeau o oarecare încurajare. Închise ochii. Se strădui să-și amintească niște versuri scrise cu câteva zile înainte de plecare. Le regăsi, dar le părăsi imediat. Acum i se păreau artificiale, lipsite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
viață până în zori. Poți să-ți imaginezi așa ceva? Am dansat ca o bacantă peste zăpada aceea neatinsă, pentru că se pornise o ninsoare ca în poveștile nordice. Am zburat cu o sanie în sunetul clopoțeilor (el le spunea zurgalai) și în pocnetele bicelor. Vizitiul parcă înghițise foc. Iar el mă ținea în brațe, sub blănuri, și ne sărutam. Ce frenezie! M-a dus într-un local numit La barza chioara, un fel de One-eyed stork’s. Foarte comic! Și se potrivea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o autentică sărbătoare de drapele fluturând, În bătaia vântului, dacă sufla, sau, dacă nu, un ventilator electric așezat corespunzător Îi ținea locul, și dacă nici acesta nu era destul de puternic pentru ca stindardul să fluture bărbătește, obligându-l să producă acele pocnete de bici care exaltă atâta spiritele războinice, cel puțin făcea culorile patriei să se onduleze onorabil. Câteva persoane, ici și colo, șușoteau pe furiș că totul era o exagerare, o absurditate, că mai devreme sau mai târziu nu exista altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
așez lângă foc și îl aștept pe Jake să aducă cina. E prea cald, dar Jake e foarte atent la dorințele mele, chiar și acele neexprimate, așa că face un foc mic: un singur buștean care arde încet în șemineu, cu pocnete tihnite și cu câte o salvă de scântei aurii la răstimpuri. Fundalul e asigurat de Mozart; eu aș fi pus ceva mai sexy, dar apreciez faptul că Jake este cult. Poate c-o să mă ajute el să scap de serialele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
zbârnâie nepăsătoare ca niște zmee, să țârâie ca greierii, printre arătările acelea scheletice cu o pură funcționalitate abstractă, automate capabile să strivească, să reteze, să mute din loc, să rupă, să facă bucăți, să accelereze, să Împiedice, că Înghită cu pocnete, să sughită din cilindri, să se dezmembreze ca niște marionete sinistre, să facă să se rotească tambururi, să convertească frecvențe, să transforme energii, să rotească volane - cum aveam să pot supraviețui? M-ar fi Înfruntat, instigate de Stăpânii Lumii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Încerc să te sun din nou, dacă pot. Doamne, parola...” Auzii niște zgomote, vocea lui Belbo se apropia și se depărta cu intensitate variabilă, de parcă cineva Încerca să-i smulgă telefonul. „Belbo! Ce se-ntâmplă?” „M-au găsit, parola...” Un pocnet sec, ca de armă. Trebuie să fi fost receptorul care căzuse și se izbise de perete sau de tăbliile acelea care se găsesc sub telefon. Un amalgam de voci. Apoi țăcănitul receptorului pus la loc În furcă. Desigur, nu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Iată, eu sunt ăsta, și ei nu știu”. Și cineva se izbește de tine pe stradă, eventual te și insultă, iar tu, cu umilință, zici „scuzați“, și-ți vezi de drum, căci ești Dumnezeu și dacă ai vrea tu, un pocnet din deget, și lumea s-ar face cenușă. Dar tu ești atât de infinit de puternic, Încât Îți Îngădui să fii bun. Un roman despre Dumnezeu incognito. Inutil, dacă ideea mi-a venit mie, trebuie să-i mai fi venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Și În momentul acela am auzit prima rafală. Numai că a fost urmată de o a doua, apoi de a treia, pe urmă rafalele s-au Înmulțit, se auzeau loviturile seci ale puștilor, ale pistoalelor-mitralieră - ta-ta-ta, câte-un pocnet mai surd, poate niște grenade, și, În fine, mitraliera. Am Înțeles că nu se mai jucau. Dar n-am avut timp să discutăm despre asta, pentru că de-acum vocile noastre nu se mai auzeau. Bim bum bang ra-ta-ta-ta. Ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
vreo 40 de ani, altitudine 1,45 cm, dar lat în umeri și atârnând ca la vreo sută de kile de mușchi. N-are ce face - dacă l-ar înjura ar mai merge, însă la mișto nu rezistă. Închide cu pocnet Război și pace. Cam un ceas pe zi stă cu cartea deschisă la intrarea în sală. Îi crește prestigiul. - Să i-o sugeți lu’ bunică-miu! învârte la buton și dă peste Vali Vijelie: „sunt masculu’ ăl mai tare/am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe mobile, se agățau de perdele, sfâșiau tapițeria paturilor. Paisprezece Furii negre miorlăiau amenințător sticlindu-și ochii în beznă. Am dat o fugă în bucătărie după o sticlă de plastic goală. Începui să le articulez la nimereală. Apartamentul răsuna de pocnete înfundate și de urletul rânjit al mâțelor. Cristina îmi spusese să nu care cumva să scap vreo lighioană în baie. Dar, fatalitate, o clipă de neatenție și mâța numărul 12 o zbughi printre picioarele mele și, odată pătrunsă în baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]