1,760 matches
-
frunte, de trei ori îl duci la inimă și dup-aia ți-l pui pe degetul mic de la mâna stângă. Că sufletu’ morților intr-acolo și capeți puteri uite-așa, ridică mâna din cot, poți să faci ce vrei, numa’ pocnești din degete, îl răsucești oleacă și-ți cad toți la picioare, o să lingă podeaua, fără să-ți dai seama, ca să zic așa... A început să-mi pâlpâie o luminiță între sinapse și l-am și vizualizat pe Herr Direktor, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
colți și vine cântând la balalaică shhh mușcă din coaste și sexul meu adormit shhh dopuri cutii în pălării albastre noaptea te taie felii...”. Se oprește la fel de brusc cum a început și se lasă să cadă pe spate, de-i pocnesc oasele de podea. Am o pornire să-l ridic, dar dup-aia îmi spun că nu se cuvine să perturb un proces creator. Cristina notează conștiincios procesul verbal al întâlnirii de cenaclu într-un soi de catastif, ca alea de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
broască, ca atunci când le-am băgat bețigașe curățate de scoarță prin burtă, să iasă pe gură, fire de mohor sub piele și suflam și, sub pod, le-am ținut la foc. Creșteau ca niște gogoși aruncate-n uleiul încins și pocneau, uite cum crapă! - Hâahâha... - Te place Muta! Muta... Muta... Ia pupă-l pe aschimodie... Aia se învârtea pe lângă noi, plimbând un cerc. Zurr, zurr... - Ia-ți, mă, cercul de-aici! Care i-a dat Mutei cercul să-l zornăie? N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
zice „noi”. Spus de el, cuvântul acesta scurt are ceva moale. - Și ce poftește, să-mi avizeze textele? Mai are ștampila de pe vremuri? Aia rotundă, cu „Cenzurat”? Na, sunt pe cale să-mi pierd calmul de devorator de documentare. L-aș pocni. Scurt. Dar, calculând rapid traiectoria și viteza, în funcție de masa corpului și de forța de impact, îmi dau seama că ar ateriza exact sub calorifer. Cum are servieta burdușită și pântecele cam mare, n-ar apuca să întindă mâinile bondoace să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe covoare. „N-aveam altă soluție, Voievoade, de unde dracu’ bani s-o refac...” Ce să-i spun? Eram și eu tot un pârlit, care se cârpea de pe-o zi pe alta. Când ești sărac, parcă ai furuncule gata să pocnească și să verse puroiul, chiar în mijlocul feței. Tragi bandajul ca leprosul, n-ai vrea să vadă nimeni cum se macină carnea, îți cad urechile, ți se scurg buzele. Am coborât în pivniță, fără să mai aprindem lumina, m-am bucurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
repede-repede, să facem litere, întotdeauna mă duceam într-un T, deși eram în I, dar nu puteam să țin minte. A trecut o roată peste mine, m-am trezit la spital, îmi găurise un cui piciorul, a rămas semn, am pocnit fetele, și ele în chiloți roșii și albi, cu crengi de salcie peste pulpe, am fost la panoul de onoare, chiar în primul rând, Gică a scris muie pe moaca mea, am dat interviuri la radio, am jucat tenis de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Asistența e emoționată, preotul mă binecuvântează, mă stropește cu busuiocul. Eu mă reculeg. - Nu degeaba vorbea Costache-al meu, săracul, Dumnezeu să-l odihnească, că tare deștept a mai ieșit băiatul ăsta... Tare te mai iubea, să știi, măi... măi... pocnește din degete. - Ștefan, o ajut, să nu-și mai frământe mintea îndurerată. - Da, Fănele, tare te mai iubea Costache-al meu! E bine, e reconfortant să afli că te iubește cineva, chiar și-un mort. Cum am fost anunțați că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
în când are chiar poftă de-o țuică... - Când l-au luat cu Salvarea și l-au dus la Iași, la spital, s-a trezit dintr-odată și-a aruncat cu sticlele de la perfuzii după asistentă, pe urmă l-a pocnit cu sertarul de la noptieră și pe doctor, să nu se atingă nimeni de el, „ce mi-ați băgat în vene”, chiar așa striga, „jos labele de pe mine... jos...”. L-au prins abia lângă poartă, l-au legat de pat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
convins că, dacă judecătorul l-ar fi cunoscut personal, l-ar fi absolvit pe cel care ar fi sfîrșit cu el, inclusiv felicitîndu-l pentru a fi scăpat societatea de o asemenea povară. Să-l jignească, să-l insulte, să-l pocnească, să-l ofenseze, să-l biciuiască, să-l mutileze și chiar să-l omoare pe Iguana Oberlus nu ar fi fost condamnabil În ochii majorității oamenilor, și de aceea era valabilă și reciproca: să jignească, să insulte, să pocnească, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-l pocnească, să-l ofenseze, să-l biciuiască, să-l mutileze și chiar să-l omoare pe Iguana Oberlus nu ar fi fost condamnabil În ochii majorității oamenilor, și de aceea era valabilă și reciproca: să jignească, să insulte, să pocnească, să ofenseze, să biciuiască, să mutileze și chiar să omoare un om nu trebuia să fie condamnabil În ochii Iguanei Oberlus. Iar raționamentul său nu era unul la care să fi ajuns printr-o lungă meditație, ci o intimă convingere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de neînțeles la cineva care se găsea Într-o situație atît de tragică și de precară. Iguana Oberlus se transformase Într-un om mînios, pradă atacurilor subite de furie, iar la pistoale și macetă adăugase acum un bici lung, care pocnea pe spinarea prizonierilor lui la cea mai mică provocare, cufundîndu-i Într-o stare permanentă de teroare și derută. Era conștient de faptul că, dacă fiecare navă care ancora la țărm era prevenită că el se afla acolo și pregătită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o mamă de bătaie... Așa ești tu, conchise. Mai ușor Îmi va fi mie să-mi schimb mutra, decît o să-ți fie ție să-ți schimbi firea. Niña Carmen se mîngîie cu tandrețe pe burta umflată, care părea gata să pocnească. - Fiul meu o să mă facă să mă schimb, Îl asigură ea. O să fie un copil frumos, căruia va trebui să-mi dedic Întreaga viață... CÎnd o femeie are un copil, Își uită visele. El o privi Îndelung. În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
scrie Dl. Baxter, și zice: — Vă putem da toți banii din sertar, dar nimeni de aici nu poate deschide seiful din birou. Pușca de pe masă se îndreaptă spre ecusonul de aramă cu Dl. Baxter, lucru care n-a trecut neobservat. Pocnesc din degete și-i arăt o bucată de hârtie pe care să mi-o dea. Cu pixul pentru clienți legat cu lănțișor, scriu: în ce apartament stau surorile rhea? nu mă face să bat la fiecare ușă de la etajul patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mușcă jumătate din ea și restul îl pune la loc. Cabina de probă e fierbinte și neîncăpătoare, cu noi două și enormul proiect de inginerie civilă care-i rochia aia îngrămădite împreună. Brandy zice: — Darvon. Zice: — Repede, te rog. Și pocnește din degete. Eu pescuiesc altă capsulă roșu cu roz și ea o înghite pe sec. — Tipul de care zic, zice Brandy, el îmi cere să urc în mașină, să vorbesc, doar să vorbesc, și mă întreabă dacă am ceva ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
atent la el nici nu-ți mai aminteai de cîți inși omorîse. O veselie ciudată și lipsită de orice responsabilitate se năștea în cercuri din ce în ce mai largi de cititori ai ziarelor, ieșiseră glume, cîțiva comersanți vindeau pălării "Cocoș" ori tabachere care pocneau ca un pistol, la restaurantele înșirate pe Moșilor se servea "plachie Cocoș" ori "mititei ca la Cocoș" în care se vîra usturoi din belșug, asta numai pentru că un reporter mai isteț inventase ori simțise de-a dreptul că banditul fotogenic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
spun, nu credeam că o să reziști atîta vreme. Se pare că ai o imaginație, cum să spun, o imaginație destul de... disciplinată. Ca orice militar, disciplinată și obsesivă, nu?" A zîmbit iarăși, ochii revenind la culoarea știută, strălucind iar, ușa a pocnit în zăvor și el a rămas năuc, nepricepînd despre ce vorbește. Oricum, vizita i-a priit pentru că multă vreme n-a mai visat-o pe domnișoara K.F. Somnul îi era ocupat cu un coșmar în care îi vedea pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și ultima oară cumpărătorul folosise biciul când trecuse de pe macadamul arădean pe un drum bolovănos. Abia atunci fusese proba adevărată, nu mai lovise În gol. Ridicase o dată mâna deasupra capetelor celor doi cai (Valdemar și Cristina, așa se numeau) și pocnise În aer pe deasupra urechilor. Caii tresăriră din pleoștire și așa, greoi, iavaș‑iavaș, o porniră În galop prin glod, spre marea bucurie a fetițelor din căruță, care se Îmbrățișară și chicotiră, chipurile Înfricoșate, deși le amuza goana bezmetică. Gospodarul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
bere. Karolina abia ce puse berea pe muchia mesei când Jeshua, sărind sprinten, reuși să‑i Înșface rotunjimea sânilor revărsați. Pentru o clipă Karolina Încremeni, precum femeia lui Lot prefăcută Într‑un stâlp de sare, după care, dezmeticindu‑se, Îi pocni una. Palma sa greoaie și rumenă Îi mută nasul din loc. „Asta este Aparența plenitudinii“, zise Jeshua pe un ton sentențios, iar cealaltă e Plenitudinea și aici Întinse palma și‑și desfăcu degetele... Drumul În Canaan va fi publicat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
lipsise de milioane de ani, exploratorii se întoarseră înotând fără grabă la Peștele Zburător, în timp ce grupul lui Roonuí-Roonuí se întorcea la mică pluta. Luna era deja pe punctul să dispară complet. Când cei doi bărbați urcară la bord, Miti Matái pocni din degete, iar vâslașii îndreptară imediat navă către gură lagunei. Regele Octar era în pragul unei crize de furie văzând că o avusese pe iubita lui, Anuanúa, atât de aproape de el și că îi scăpa din nou printre degete. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
înspre căușul palmelor. Umerii încovoiați îi zvâcneau înăuntrul vizonului. Cu diamantul barosan cuibărit în palme, se văita că trebuia să iasă ca să-și înmormânteze soțul de trei carate în parcela funerară a familiei. Am mâncat omlete Denver, în timp ce Ducele Vandalilor pocnea baloanele gumei sale cu nicotină și spunea că-i o perioadă foarte defavorabilă pentru a se lăsa de fumat. Și Sfântul Fără-Mațe a făcut scurtă la mână tot încercând să ajungă la orgasm fără vreo fotografie. Pisica Directoarei Tăgadă, motanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pistrui, aluniță sau vinișoară. Detectivul a prins piciorul de încheietură și l-a ridicat, dând la iveală un genunchi trandafiriu și catifelat. Apoi o coapsă trandafirie. Apoi a urmat o ploaie de boabe albe de polistiren. Bulele de plastic au pocnit, fâșiile au căzut. Și o fetiță trandafirie, goală pușcă, atârna din pumnul detectivului ridicat înspre tavan. Părul ei blond cădea în bucle, măturând podeaua. Brațele goale îi spânzurau de o parte și de cealaltă a capului. Gura căscată într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
era garantat inodor și insipid. La prânz, Cora s-a dus să cumpere o rochiță, o pereche de pantalonași și o cămășuță. Când s-a întors la biroul ei, cutia era goală. Boabele de polistiren expandat și ambalajul de plastic pocneau la fiecare pas sub tălpile ei. Păpușile nicăieri. În camera de gardă, l-a întrebat pe dispecer dacă știa ceva. Omul a ridicat din umeri. În camera de recreere, un detectiv i-a spus că poate avea nevoie cineva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pilotaj. Să fiu eu pilotul. Vreau să v-ajut. Cam jumătate de bar încă mai așteaptă cu banii în mână. Tați divorțați, băieți părăsiți de iubite, tipi cu vechi frustrări de când fuseseră învățați să facă pe oliță, cu toții doritori să pocnească cât pot de bine. Flint zice: — Las că aranjez eu. Și o ajută să se ridice. O ia de braț și o duce la baie. Intrând împreună cu ea, Flint ridică mâna cu degetele răsfirate și zice: — Dă-mi cinci minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Webber zice, liniștit, din colțul buzelor rujate: — Fost sergent major Flint Stedman, o să-ți ajungă țâțele ca la vacă... Dup-aia paietele și părul perucilor zboară în toate direcțiile. În noaptea aia au făcut zero bani. Nimeni nu vrea să pocnească o arătare dintr-asta, zgâriată toată și umplută de sânge. Cu ochi injectați și cu fardul întins peste tot de lacrimi. Privind în urmă, bătaia aia de puicuțe aproape le-a compromis întreaga misiune. Țara asta nu poate câștiga nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
tuse o sufoca, nu putea să respire. Tuși. Femeia sări de la catedră și-o lovi peste obraz. Mai fă asta o singură dată și te dau afară. Ieșită în aerul rece, Luana gândi cu amărăciune: "Așa-ți trebuie, fetițo. Ai pocnit și tu vreo doi la viața ta. Acum ți-a venit și ție rândul". Relația încordată și nefericită între cele două luă sfârșit în ziua în care Luana, la braț cu verișoara ei, se îndrepta spre casă. Își țineau ghiozdanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]