2,948 matches
-
și populația locală din Dobrogea. d. Civilizația romană a lăsat cele mai numeroase și mai diverse vestigii antice pe teritoriul vechii provincii Dacia Felix. Urmele marii civilizații sunt evidențiate de temple, edificii rezidențiale, monumente, coloane, valuri de pământ, șanțuri, arme, podoabe, unelte, monede. Cele mai multe urme ale stăpânirii romane apar pe teritoriul vechilor orașe, precum Apulum, Potaissa, Napoca și, mai ales, în capitala Daciei romane, Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Rămășițe ale locuirii romane apar și în vechile așezări cu funcție minieră Alburnus Major
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
spânzurat să mă duc la nunta de argint unde-s duși toți crinii. (Toți crinii) Dar ce este crinul? Mai mult decât pasca-liana trestie gânditoare, crinul este pregătitorul unui univers care acutizează absența lui Dumnezeu. Doar știm: crinul este o podoabă sublimă! Nici măcar veșmintele lui Solomon nu au fost mai frumoase. Încărcătura harică, transfiguratoare a acestei flori prezentă chiar și în Cântarea Cântărilor ne determină să credem în căutările mistice ale poetului deși... prezența "spânzuratului" în același context dă totul peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
parfumuri imensa grădină de trandafiri a ființei unei femei, atentă la ea însăși. Basme, legende auzite ori născocite, ritmuri, presupuneri, înnodări și împletiri de senzații, valuri de analize zbuciumate deasupra cărora se ridică, străluminând, câte un surâs firesc și cuceritor, podoabe și găteli alese nu numai din pietrele prețioase și veșmintele subtile ale viermilor de fluture, ci și din luminile becurilor electrice, din tăceri și nopți - abundent, hieratic, generos, regal !”¹ Deschizând la întâmplare, pretutindeni se observă un paradis cu o muzică
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
așteptarea împlinirii erotice. Printre pagini plutește un nor de pudră, „cu parfumul ușor precipitat”, cum scrie autoarea. Totul se petrece aproape exclusiv în sfera mondenității. Conștiințele acestor femei, care se plictisesc, „lâncezesc în alcov uri”, cutreieră magazinele, căutând mereu alte podoabe scumpe, se pregătesc de baluri sau de serate, sunt lacuri stagnante cu noroaie grele pe fund. O bătaie de aripi, o aplecare de ram, o picătură de ploaie încrețesc ușor fața acestor personaje ce sunt asemeni unor oglinzi hipersensibile. Realitatea
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
și al întrebărilor care-și caută răspuns. Este și cazul volumului de față, „”, scris de Svetlana Iurcu - o tânără abia ieșită din adolescență, locuitoare a străvechiului sat Bravicea din Moldova istorică de peste Prut. Într-un discurs artistic, lipsit de inutile podoabe stilistice, Svetlana Iurcu exersează valoarea maximei sincerități, dând expresie unei confesiuni care, nu în puține cazuri, conține elemente dramatice. Marcată profund încă din copilărie de pierderea mamei sale, autoarea va încerca să refacă din întâmplări și gesturi rămase în amintire
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
femeia este un simplu „instrument”. I se pare oribil să fie considerat (și încă la vârsta sa!) un „Don Juan de mahala”. Prin urmare, se străduiește să o convingă (și are suficiente argumente!) că farmecul ei nu stă doar în „podoabele fizice” cu care a fost dăruită. „-Să nu te superi dacă îți spun că admir în tine mai întâi pe mama iubitoare! Nimic nu-mi pare mai de preț decât devotamentul tău pentru aceste două, cum să le zic?, «ființe
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
om liber. Filmul “Spartacus” este mereu proiectat la Biblioteca Academiei; seamănă foarte mult cu istoria noastră de sclavi. Profesorul: Stăpănii voștri cum erau, cum arătau? Evelin: Ca voi, doar mai corpolenți, cu un cap mare, un păr bogat, ca o podoabă. Foarte inteligenți și puternici. De la ei v-am inoculat în sămănța de om, sentimentele. Sunt temperamentali, duri, iuți la mănie. La ei sclavia și pușcăria era ceva normal. Pedepsele erau colective, ne izolau un timp în spații speciale. în ultimile
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
drum darurile lui Musa. Printre măslini, se aude plânsul Rimei. E îmbrăcată în văluri aurii și poartă bani de argint la glezne. Nu are mai mult de șaptesprezece ani. E mai tânără și mai frumoasă decât Omalissan. Ahmet îi aude podoabele clinchetind stins pe alte pardoseli, captive în jurul unei glezne inerte. E frumoasă, dar nu e ce vrea Tariq. O să-i taie gâtul, ca și Safyei, când o să vadă că nici una din ele nu e vizigotă. Că nici una nu e blondă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pe cât mi-ar fi plăcut mie să fii... Ți-ar fi plăcut? Mmmm... nu, poate că nu. Oricum, am s-o iau de la capăt. Cu Omalissan? Nu, cu Musa. Musa ibn Nusayr, cel mai de preț giuvaier Omeiad, spaima Ifriqiyei, podoaba Magrebului, cuceritorul Lusitaniei, stăpânul lui Omalissan, prințesa vizigotă pe degetul căreia a pus nestemata regelui Solomon (îți place cum sună? E puțin prețios... Ca și cum te-ai pricepe... Să continuăm... ...asta e expresia mea! Îmi place. O Galatee tâmp-ig norantă trebuie
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cercel purtat ani de zile, în urma căruia nu se mai vedea acum decât brazda găunoasă a pielii atârnânde. Nu cerșea și nu era în zdrențe, deși veșmintele lui nu aveau nimic de luptător în ele. Erau negre și simple, fără podoabe. El însuși era semeț și slab și adevărul e că, atunci când și-a dus mâna la piept, nimeni nu a bănuit că inima lui exploda în cascade de sânge vinețiu, că inunda văi lăuntrice ale memoriei, că zăgăzuia amintiri, că
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
că te-ai foit, că ai schimbat replici ușor crispate cu comeseana, stânjenit, că ai dat ochișorii roată de măcar o sută de ori, că ai lovit discret cu pumnul în peretele din spatele tău, că ți-ai smuls jumătate din podoaba capilară și deja te uiți pofticios la cea a femeii din fața ta, că ți-a crescut tensiunea până la culoarea vinetei coapte, că ți-a apărut o lacrimă în colțul ochiu lui și stomacul ți-a declanșat o adevărată urgie. În
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
o nouă diplomație, care va arunca în tărâmul umbrelor vechea diplomație. Diplomație "nouă", diplomație "veche" iată cuvinte care nu spun nimic real. Ceea ce tinde, într-adevăr, să se modifice, sunt aspecte ce țin de exterior, adică (ca să spunem așa) de "podoaba diplomației". Fondul ei va rămâne același, deoarece natura umană nu se schimbă, națiunile vor păstra aceeași manieră de a regla diferendele apărute între ele, iar "cuvântul" unui om cinstit va fi întotdeauna cel mai prețios instrument de care un guvern
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
congres, când Liza l-a zărit zăcând inert lângă bazinul decorativ. După ce l-au plâns și s-au tot întrebat ce boală putuse să aibă, Max a vrut să-l zvârle la gunoi. Păstrează-i penele ca să-ți faci o podoabă indiană, i-am sugerat. Mi-a răspuns supărat că-i o glumă de prost gust, după care și-a revenit și s-a scuzat, zicând că își dă seama că, trăind într-o asemenea țară, și-a pierdut simțul umorului
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
până jos, la poante. Lumina era concentrată atât de bine pe statuetă, încât nu lăsa nici o umbră. Îți lăsa impresia că dintr-o clipă în alta va începe să danseze! El, care colindase prin lume, fusese prin atâtea muzee, făcuse podoabe de mare finețe, stătea acum în fața acestei minunate statuete, zicându-și că este o adevărată bijuterie. Rămase așa un timp admirând-o, apoi o părăsi. Lumina din rotondă se răspândea prin jur. La peretele opus era o canapea albă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
căreia odihnea o Pieta de marmură albă. Pe peretele opus canapelei erau combina muzicală și nenumărate CD-uri cu muzică simfonică și de operă. A, deci aici e sala de muzică! Frumos! Totul era, din nou, alb cu acaju. Singura podoabă era ametistul cu cristale mari, strălucitoare, de parcă erau electrizate. Se așeză pe canapea ca să-și tragă sufletul. Zări un plic! Îl deschise și citi: "Bine ai venit! Ai, alăturat, drepturile de autor. Sper să-ți ajungă până ne întoarcem. Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
mare eleganță. Avusese un succes fulminant. Ca și el, probabil că avea spații de lucru și ajutoare prin alte părți ale Parisului, dar aici, în casa asta, în spațiul ăsta, la măsuța ei, identică cu a lui, visa, gândea, desena podoabele ce străluceau în vitrinele marilor magazine. Pentru o clipă se așeză pe scaunul ei de lucru. O emoție puternică îl cuprinse. Dacă cineva i-ar fi povestit toate acestea, ar fi spus că fabulează, că e o telenovelă. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
viu discutate "în plen". Cu pretențiile clarificate și toată lumea mulțumită și fericită, am transmis restaurantului comanda fermă, urmând să transfer în cont și banii, o sumă destul de "frumușică", căci "obrazul subțire cu cheltuială se ține". Cu portbagajul plin de cadouri, podoabe pentru pom și alte cumpărături și Ana alături, am plecat spre Bușteni într-o sâmbătă dimineață. Vremea era frumoasă, șoseaua degajată, când am intrat pe la Comarnic iarna și zăpada își făceau plăcut prezența. Casa arăta bine, atât de bine cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
aproape, că ne poate ajuta să-l ducem acasă. Am plecat toți trei și am dus bradul în salon. Arăta minunat și toată casa s-a umplut de miros de brad și de sărbătoare. Am pus, sub pom, cutiile cu podoabe și apoi am conceput un plan de "împărțire a spațiilor de cazare": Camelia cu mine, Mihai cu Beatrice dacă vor veni, două camere pentru fete și prietenele lor, o cameră pentru "amiral" și colegul lui. Bine e să ai casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
o întâlnească pe Beatrice, care l-a înțeles, l-a susținut, l-a încurajat. Beatrice avea același fel blând, generos și înțelept de a fi ca și mătușa ei, draga de Clody... Îi seamănă atât de bine și fizic. Aceeași podoabă blondă, aceiași ochi ca floarea de in, aceiași privire caldă, aceiași voce mângâietoare... Trezește-te Petre, mi-am zis, lasă comparațiile și amintirile! Abia trezit din visări, a intrat pe ușă și Camelia, care m-a readus complet cu picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
languros, iar Petre, parcă împins de cineva de la spate, se ridică și o invită pe Beatrice la dans. Beatrice era nespus de frumoasă. Părul ei blond cădea în bucle pe umeri, avea un costum "lie de vin", nu purta nici o podoabă. Petre se simțea ca principele Salina din filmul lui Visconti, văzut cu mulți ani în urmă. Era și el "Ghepardul", rănit uneori de viață, privind cu tristețe peisajul care de acum îi era străin. Dar asta nu însemna că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
era mofturos la mâncare. Ieșirea din București îi luă ceva timp, dar, în continuare, șoseaua nu era aglomerată, avea ceva zăpadă, soarele se ițea printre nori... După Câmpina parcă prinsese aripi. Mai avea puțin, colinele erau înzăpezite, pomii străluceau cu podoaba lor albă... Deschise geamul să respire aer curat și dădu drumul la radio să se relaxeze. Din difuzoare se auzi vocea Mariei Tănase, inconfundabilă: "Foaie verde siminoc Țineți Ciuleandra pe loc, Țineți-o flăcăi așa Pân-o ajunge Puica..." Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
înseamna cadrul obișnuit al existenței ei de până atunci. Această secvență cuprinde alte câteva etape: luatul zestrei, iertăciunea și drumul spre casa mirelui; - A doua secvență este dominată de sentimentul trecerii, de constiința schimbării modului de comportament. Fata își părăsește podoabele (inelul, cerceii), păstrânduși doar mărgelele. Deshobotatul miresei constituie o durere pentru mireasă, voalul (hobotul) este înlocuit cu un tulpan și purtat obligatoriu, demonstrând trecerea ei spre menirea de nevastă; - A treia secvență este dominată de sentimentul de integrare în noua
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
getodacic, precum obiectele descoperite la Poalele Dealului Peter. Ceramica de Cucuteni, prin forma și plastica sa originală, demonstrează vechimea și talentul acestor locuitori. Obiectele ce ni s-au păstrat din epoca metalelor (bronz și fier) , precum uneltele și obiectele de podoabă, dovedesc gust estetic, aceste obiecte având nu numai valoare artistică, ci și practică. Evul mediu ne-a lăsat Mănăstirea Probota, una din cele mai mari realizări ale arhitecturii feudale din Moldova. În epoca modernă și contemporană, în comuna Lespezi, îndeosebi
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
Bendeac a postat, miercuri, pe pagina personală de Facebook, o fotografie de când era copil. Poza a fost apreciată de prietenii virtuali ai actorului, însă au fost și câțiva care au remarcat o diferență majoră față de actuala imagine a bărbatului matur: podoaba capilară a copilului Mihai Bendeac.
Cum arăta copilul Mihai Bendeac - FOTO by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/71982_a_73307]
-
meu, o distanțare între exegeții operei mele - care, cei mai mulți, se refugiaseră în ziaristică - și operă. Nu pot să vorbesc despre o îmbrățișare mai generoasă a scrierilor mele după 1990, deși sunt câțiva - Mihai Dragolea, Ion Buzera, Ion Bogdan Lefter, Virgil Podoabă - care s-au apropiat mai mult de esența operei mele. De o schimbare a viziunii critice într-una mai apropiată de intențiile mele artistice nu poate fi vorba. Dar nu e neapărat vina criticilor, pentru că unele amănunte ale scrierilor mele
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]