816 matches
-
liricilor. S-ar putea să fie particularitatea cea mai pregnantă a tipului de modernitate cultivat de Vieru" (monografia recenzată, p. 66). Tot la M. Dolgan, Theodor Codreanu găsește inedită comparația "frapantă" pe care o face cu poetul francez Alain Bosquet: "Poema din 1984 a lui Alain Bosquet Unde e pâinea? Seamănă izbitor cu celebrul Formular vierean. Mihail Dolgan crede că e vorba de vădite influențe tacite. Se știe că poezia Formular a avut ecou, la vremea ei, în Franța, Finlanda, Bulgaria
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Eminescu în captivitatea "nebuniei" semnat de Theodor Codreanu (Universul, Chișinău, 2011) n-a fost o surpriză. Se poate afirma cu îndreptățire la ora aceasta că, trecând printr-o enormă cantitate de informații, domnia sa și-a dedicat viața cu onestitate autorului poemei Luceafărul. Sunt câteva cărți de referință în eminescologie, începând cu Eminescu Dialectica stilului din 1984, până la această ediție definitivă, care valorizează documentație din Dubla sacrificare a lui Eminescu, în două ediții, și a celor următoare: De ce a fost sacrificat Eminescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
capete și că un poet ar fi compus o poezie despre ea... Dar poezia era ciudată... Ei i lipsea tocmai partea ce o avea prea mult eroina sa. Oare poeziile junelui literat n-ar avea în ochii criticei adevărate soartea poemei americane? [7/19 ianuarie - 9/21 ianuarie 1870] REPERTORIUL NOSTRU TEATRAL Fiindcă ideea creării unui teatru național dincoace de Carpați prinde din ce în ce mai mult aripi și dimensiune, fiindcă capacități tinere însemnate s-au simțit îndemnate de a spune și ele câte
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
însă și numele unor versificatori: V. Sandu (pseudonim al lui Al. Westfried), S. Lacrimă (pseudonim al lui F. Lobodă), Sandu Rovine, Ion Teodorescu, Oreste (autor din cercul lui Al. Macedonski). În numărul 50/1918 lui George Coșbuc i se include poema Vulturul, pentru ca în numărul 122 A. de Herz să scrie despre moartea poetului. Se reiau ulterior fragmente din studiul lui C. Dobrogeanu-Gherea despre „poetul țărănimii”, iar numărul 129/1918 e dedicat în întregime lui Coșbuc, conținând texte de Barbu Lăzăreanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289545_a_290874]
-
ametiste și peruzele, topaze, opale și rubine cu care își „pietruiește”, etalând un apetit ca și oriental, discursul. Și în „viziunile” lui de călător (fie că sunt sau nu „viziuni de artă”) se lasă robit de feeria de nuanțe, de „poema de culori și fantasme” a câte unui peisaj care, țintuindu-l locului cu magica lui fosforescență, „exaltă” gingașe „senzații poetice”. Numai că insistența în acest registru conduce, după câteva tușe mai „împăstate”, la un efect de saturație. Opiniile literare ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
academii și societăți de studii arheologice din Europa, membru corespondent al Academiei Române (din 1936), fiind distins cu Legiunea de Onoare, oferită de Republica Franceză, și cu Steaua României. T. își începe activitatea științifică în 1905 cu un studiu comparativ între Poema lui Gheorghe Palamide despre viața lui Mihai Vodă Viteazul și cronica lui Stavrinos cu același subiect, folosită ca sursă în Poemă..., căreia îi evidențiază superioritatea literară, traducând-o, în proză, cu titlul Istorie cuprinzând toate faptele, vitejiile și războaiele prea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290036_a_291365]
-
de Republica Franceză, și cu Steaua României. T. își începe activitatea științifică în 1905 cu un studiu comparativ între Poema lui Gheorghe Palamide despre viața lui Mihai Vodă Viteazul și cronica lui Stavrinos cu același subiect, folosită ca sursă în Poemă..., căreia îi evidențiază superioritatea literară, traducând-o, în proză, cu titlul Istorie cuprinzând toate faptele, vitejiile și războaiele prea strălucitului Mihai Voevod, o versiune corectă, dar în limbaj actualizat. Tot din această perioadă datează și preocuparea de a da formă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290036_a_291365]
-
cultura și arta bizantină, Biblioteci și muzee), Le Trésor byzantin et roumain du monastère de Poutna (I-II, 1925), La Monastère de Sucévitsa (1929), Monuments byzantins de Curtéa de Argès (I-II, 1930-1931). SCRIERI: Scene din viața dobrogeană, București, 1905; Poema lui Gheorghe Palamide despre viața lui Mihai Vodă Viteazul, București, 1905; Thessalonique au quatorzième siècle, pref. Charles Diehl, Paris, 1913; ed. Salonic, 1993; Topographie de Thessalonique, pref. Charles Diehl, Paris, 1913; Mélanges d’archéologie et d’épigraphie byzantines, Paris, 1913
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290036_a_291365]
-
de duh, rămâne evident îndatorat modelelor sale, Gr. Alexandrescu și M. Eminescu. Temerară este încercarea de a transpune Divina Comedie a lui Dante în românește. Fragmente din această tălmăcire, făcută în proză, au apărut în „Revista literară”, alături de părți din poema lui Alfred de Musset, Rolla. SCRIERI: Încercări poetice, București, 1860; Suvenire și impresii ale unui copil al României, București, 1864; Don Alfons de Castilia, Piatra Neamț, 1882; Poezii, Piatra Neamț, 1885; Cartea mea, București, 1897. Repere bibliografice: Al. Macedonski, Colonelul Gh. Boteanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285828_a_287157]
-
S. Morse - inventatorul telegrafului - constată că semnalul se atenuează foarte mult la o distanță de câteva mile, și construiește stații de retransmitere a semnalului, inspirându-se de la poșta vremii care folosea stații de schimb pentru caii obosiți. G. Enescu scrie „Poema Română” inspirându-se din folclorul românesc. Franz Liszt a scris Rapsodiile ungare inspirându-se din cântecele și dansurile țiganilor unguri. Conexiunea analogică involuntară se realizează brusc în faza de iluminare a procesului creator (a se vedea §3.3.). Mai multe
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
Eminescu a început să scrie poezie la 16 ani. Nicolae Labiș compunea poezii și povestiri încă din copilărie, iar la 15 ani a publicat prima poezie în revista Viața românească. N. Grigorescu picta biserici de la 13 ani. G. Enescu compune Poema română la 16 ani. Blaise Pascal, la 16 ani, a scris Tratat asupra secțiunilor conice, iar doi ani mai târziu a inventat o mașină mecanică de calcul. Galileo Galilei formula legile mișcării pendulului la 18 ani. H. Coandă a inventat
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
De altfel, grupul inițial al celor mai importante colaboratoare se va menține și în această nouă etapă: Agatha Grigorescu-Bacovia, Claudia Millian, Maria Cunțan, Cornelia Buzdugan, alături de care pot fi întâlnite acum și numele unor poeți consacrați, ca G. Bacovia (Umbra, Poemă în oglindă, Gol, Ecou de romanță, Noapte), Tudor Arghezi (Litanii), Ion Pillat (Balcic de seară, Vino... e ceasul prielnic), Mateiu I. Caragiale (Singurătate), Ion Minulescu, Victor Eftimiu, Nichifor Crainic. Remarcabilă este prezența autorilor mai tineri, aflați în plină afirmare: Radu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289260_a_290589]
-
Cât privește folclorul propriu-zis, acesta interesează pe Nicolae Drăganu, Ștefan Buzilă ș.a. Pentru secțiunea traducerilor, e de reținut fragmentul din Poemation de secunde legione valachica sub Carola barone Enzenbergi de Antonio Cosimello (Antonius Cosimellus), tipărit de Iuliu Moisil (Extras din Poema ținutului grănițeresc al Năsăudului), care-i face autorului și biografia. E vorba de un poem scris în limba latină, între 1764 și 1767, la Năsăud și tipărit în mai multe rânduri, între 1767 și 1830, la Sibiu și la Oradea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285446_a_286775]
-
studii, putând alcătui - însumate - o carte. SCRIERI: Simple fantezii pentru toamnă, București, 1926; Preludii în zori, București, 1928; 1917. Poeme de război urmate de „Basmul vieții”, București, 1936; Exil, București, 1937; Inscripții pentru Balcic, București, 1937; Stampe italice, București, 1939; Poema eternă. Basmul copilăriei. Basmul iubirii. Basmul morții, București, 1941; Poeme alese, București, 1942; Iisus, București, 1943; Poeme. Medalioane lirice, pref. Dumitru Micu, București, 1968. Ediții: Mihai Eminescu, Poezii, introd. edit., București, 1940, Poezii postume, București, [1940] (în colaborare cu Al.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286333_a_287662]
-
Colegiul redacțional era alcătuit din Ghedeon Coca, Victor Măgură, George Moroșanu. Revista își propune să fie „începutul unei tinere mișcări literare moldave”. Rubrici: „Cărți-reviste”, „Colțul artistic”. Semnează versuri Mircea Grunichevici, George Moroșanu, Vera Marian, Virgil Carianopol (Viața și opera mea, Poemă), proză - Vasile Ciobârcă, Eugenia Mihuță, Horia Fulger. În articolul Pentru o independență literară, Victor Măgură are o percepție oarecum justă a talentelor literare ale vremii; o „stimă neprețuită” mărturisește pentru Mircea Eliade, iar Pompiliu Constantinescu îi apare „incontestabil cel mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285255_a_286584]
-
ignorată, este camuflată la exterior de o vestimentație tip "dandy", de un convenționalism ilar: Ați observat vreodată ce bine îmi vine haina și cum știu să port pantalonii? Dar cravatele mele? Fularul meu, aruncat cu neglijență împrejurul gâtului, e o poemă japoneză". Dar partea cea mai savuroasă este lăsată de Arghezi la final, unde avem parte de un veritabil festin al grotescului ideologic, o dimensiune abstractă, care întregește splendid portretul moral al personajului cu aspirații politice. După ce se auto-prezintă în toată
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
tipărirea masivă a ineditelor eminesciene, iar poeții cel mai frecvent întâlniți aici sunt St. O. Iosif, D. Anghel, Natalia Negru, Maria Cunțan. Cu vremea, la S. vin și alți scriitori, precum Panait Cerna, care își începuse colaborarea din 1901, cu poema Noapte de vară, sub pseudonimul Elvira M., dar acum continuă cu numele real (Spre Bucovina, Din depărtare, Către pace), sau Octavian Goga, care semnează poemul Cântăreților de la oraș și căruia i se reproduc versuri apărute în „Luceafărul” ș.a. Se alătură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781]
-
amănunte devenite „nesemnificative”, eventual să le bagatelizezei cu umor, decît să treci dincolo de aparențe și să constați, „pe viu”, că ele sunt prea adesea înșelătoare. Miorița constituie tocmai un caz tipic de aparență înșelătoare. A susține că nota caracteristică a poemei ar fi un simplu conflict profesional între ciobani, cum se mai întîmpla în lumea satelor intrate pe calea istorierii, că unul dintre ei a dat bir cu fugiții de frica celorlalți doi; sau a crede că așa-zisul testament s-
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
își păstrează liniile mai pronunțate în cele două secvențe sumero-babiloniene; dincoace, scenariul narativ este transferat în lumea personajelor de basm și în viața păstorească, de unde și mutațiile aparente de ordin domestic și nuvelistic. Pe scurt, comportamentul mioritic, așa cum rezultă din poema folclorică, varianta Alecsandri, ca și din complexul de texte agro-păstorești asociate, înseamnă actualizarea unui act mitic, îndelung experimentat din generație în generație. Este vizat orice individ situat fie pe cea mai de jos treaptă istorică și culturală, temător de moarte
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
pentru a fi asumată de fiecare individ în parte, stă înțelesul moral și existențial al Mioriței. Pe această cale, textul românesc se unește cu documentele de circulație universală aparținînd aceleiași sfere comportamentale și de gîndire. Cît privește dimensiunea estetică a poemei (e bine să se aibă în vedere varianta Alecsandri), problema ar merita o discuție specială. Sinaia, 2009 CAPITOLUL I DOSAR MITOLOGIC 1. AVENTURI THANATICE EXEMPLARE A. Zeul care trebuie să moară Spre deosebire de divinitățile feminine, care coboară în infern experimentînd moartea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
posibile. Este vorba despre religiile morții și ale mîntuirii, care au la bază, de pildă, mitul bobului de grîu, apoi cultul totemismului, etc. Și pe asemenea coordonate se cuvine reluată problematica morții în Miorița și urmărite etapele succesive ale dezvoltării poemei, pînă să devină o metafizică a existenței. D. Miorița și Caloianul Studiile lui Densusianu și Caracostea au stopat preocupările, anunțate deja, de situare a mioritismului într-un context mai larg, mitologic și comparatist. Nimic de zis, viața păstorească este puternic
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
se jelește Medeea, dar nu-l auzim pe Iason. O excepție, ca să confirme regula, o constituie Dumuzi. Frica și „necunoașterea” îl coboară. Paralelismul poate continua pe teren românesc: bocește mama Caloianului, dar acesta tace; o auzim pe „maica bătrînă” din poema păstorească și din balade de curte feudală, în rest, tăcere. „În decursul desfășurării tuturor misteriilor, ni se spune într-o lucrare de specialitate, Osiris, spre deosebire de Horus, nu scoate nici un sunet, ceea ce, alături de alte fapte, ne face să presupunem că în
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
iremediabilă a morții o constituie tonalitatea elegiacă, de imposibilă întoarcere, tocmai cea care s-a pus sub semnul negației privind oportunitatea gestului de a înlocui, pe moment, bîta cu „întrebarea justă”. Faptul a dus, cum știm, la confuzii în înțelegerea poemei. Nota depresivă, cu semnificație funerară, a fost receptată prima dată corect de un străin luminat, cu multe decenii în urmă, de Jules Michelet, deci pe vremea cînd românii aveau prieteni, oameni de bună credință, printre europenii celebri. Mărturisea istoricul francez
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
existența, de-a nunta și de-a moartea. Așa se unesc nunta cu moartea. E sensul sentinței, unice și cutremurătoare: „Vai de nuntă fără plîns și de moarte fără rîs!”. Dar în sistemul alegoric al bocetelor și în acela al poemei mioritice, distanța e greu de apreciat. În primul caz, alegoria îndeplinește o funcție strict etnografică, de natură cutumiară: se regretă o întîmplare nefericită. Tragicul se află împlicat, decurge din firea lucrurilor. În baladă, în colinda rostită la fereastră, într-un
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
a dezvoltat dramatica și enigmatica poveste a Păstorului. Cînd esența a fost căutată în geneză, cercetarea a căpătat un caracter limitativ și absolutizant. De pildă, direcția socio-etnografică reprezentată de nume de marcă (C. Brăiloiu, Ion Mușlea) a susținut să semnificația poemei ar decurge din obiceiurile de înmormîntare; mai precis, din reprezentările terifiante despre strigoi asociate cu legea, prescrisă în tradiție, cum că tînărului nelumit i se înscenează o festivitate alegorică de tipul moartea-nuntă Există argumente pentru ambele aspecte, însă problema nu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]