450 matches
-
într-o manieră accesibilă, de liric și poematic. Scriitorul recompune pitorescul localității natale când reconstituie vârsta de aur, așezată sub zodia „păstrăvului și a mierlei”. Prin intensitatea retrăirii și insistența lirică prozatorul realizează o carte de atmosferă și o monografie poematică. Evocarea se oprește uneori asupra unor detalii de ordin lexical, folcloric și etnografic. SCRIERI: Corabia autohtonă, București, 1969; Măști de zăpadă, Timișoara, 1973; Vacanța perpetuă, București, 1975; Tărâmul de flacără, Timișoara, 1976; Paloșul strămoșesc, București, 1977; Privighetoarea albă, București, 1979
MADUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287948_a_289277]
-
versul se modulează după o stare de spirit mai discretă, sugerând apropierea de religiozitate („sufletul se aruncă la poala Rugăciunii / se-ngroapă de viu și cerșește”), întoarcerea spre interogația propriului rost, spre credința în poezie. Atunci când scrie proză, M. evocă poematic istoria ori încearcă, ceva mai târziu, registrul satiric, ca în romanul Oameni nelocuibili (1996). Câteva piese de teatru și câteva culegeri de folclor din zona Munților Apuseni se adaugă la bibliografia acestui autor prolific. SCRIERI: Asfințit de vise, București, 1971
MARGINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288017_a_289346]
-
M. a tradus din Edmond Rostand (Puiul vulturului, 1924) și din Henry Bataille (Făcliile, rămasă în manuscris). Proza - secțiunea mai rezistentă - a fost abordată relativ târziu de autor. Mai întâi cu Iconița Zorinei (1931), o poveste pentru copii, cu infuziuni poematice, având atingere cu motivul tinerețe fără bătrânețe, apoi cu povestiri din lumea satului, a cazărmii și a războiului, reunite în volumele Destăinuirile colonelului Mihu și Camaradul Spiruș (1939). Au urmat romanele Sfânta dreptate (1936; Premiul Academiei Române), Catrinel (1937), Târgul mausului
MANOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
teatru, publică versuri și proză. Din 1974, când se stabilește în Israel, continuă să fie prezentă în paginile revistelor și gazetelor de limba română: „Viața noastră”, „Ultima oră”, „Adevărul”, „Minimum”, „Izvoare”, „Orient Expres”, „Tribuna”. Începând cu Ora severă (1982), eseu poematic despre întâlnirea cu Israelul, îi apar, tot în românește, mai multe cărți de memorialistică, proză și versuri. Face parte din Confederația Scriitorilor din Israel și din Organizația Internațională a Ziariștilor. Interesul scriitoarei se îndreaptă spre proza memorialistică, în care creionează
MAXY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288069_a_289398]
-
simplă voce din off. Tărâmul epic pare a se naște din nimic, istorisindu-se singur pe sine și producând personaje ca Beca, Tavi, Vulpeș, Trăgulă ș.a. Insolitul de substanță se conjugă cu excentricitatea limbajului, nu lipsită, totuși, de un fior poematic. Romanul În pasaj are un program teoretic clar, dezvăluit chiar de autor: „Predilecția pentru oamenii vechi - cărturari, politicieni, fotbaliști păguboși, săriți, pierde-vară - având aer interbelic și părând a poseda un secret”. Tandemul de protagoniști ai cărții, Iulian Hampu și Romulus-Lăpădat
MARINEASA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288032_a_289361]
-
încredințează tiparului cărțile care îl definesc ca poet: Drumul spre stele (1930), Cartea Țării (1934), Cântece de dragoste și moarte (1935), urmate de o ediție definitivă, Versuri (1938); li se adaugă două volume în care proza fantastică se alătură celei poematice: Jupânul care făcea aur (1930) și Focurile primăverii și flăcări de toamnă (1935). Rafinat colecționar de artă, grafician și cronicar plastic, a fost mult timp (1928-1946) inspector, apoi inspector general în Ministerul Artelor. În 1933 Academia Română îl cooptează ca membru
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
decernat, în 1965, Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române. Angajat în campania inovatoare dusă de Ion Vinea, mai târziu și în cea a lui Tristan Tzara, marcat de Baudelaire și Oscar Wilde, la douăzeci și unu de ani semnatar al plachetei de proze poematice Figurile de ceară, M. se mișcă inițial în paradox și insolit. Poza dezabuzat ironică și-o va păstra, de altfel, tot timpul. Micile lui snobisme, reacții destinate să epateze, se traduc în inocente veleități nobiliare. Bunăoară, fragmente din poemul Salomeea
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
de candorile adolescenței, naratorii fiind, de regulă, tineri care își trăiesc viața patetic, la hotarul dintre realitate și vis, ca în romanele Duda (1973), Bătuta (1975), Toamna porumbeilor albi (1979), Focul din vatră (1982), Roman teatral (1984). Este o proză poematică, autoreferențială, de atmosferă, adesea afectată de idilism și sentimentalism. Formula afină cu povestirea lui Ion Creangă și a lui Mihail Sadoveanu, evidentă și în tonalitatea narativă, stimulează lirismul funciar, confesionalitatea, autobiografismul. Sentimentul valorilor vieții, concentrat în simbolul-cheie al pomului vieții
MATCOVSCHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288058_a_289387]
-
și a blestemelor clocotind de ură. H.-R. a fost un prozator de mare talent, dar nici una din scrieri nu este pe măsura înzestrării sale. Fără să persevereze în vreo direcție anume, el s-a dovedit la fel de dăruit pentru proza poematică (Imn către holeră), ca și pentru cea satirică sau pentru memorialistică. Verva polemistului și a povestitorului s-a exersat mai întâi în prefețele volumelor originale sau traduse. Prefața la Gramatica românească cuprinde pagini antologice. Aici, scriitorul, în postura de pedagog
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
se evidențiază prin peisajele autumnale, desfășurate într-o fastuoasă, rafinată paletă cromatică. Prozele reunite în volumul Bătrânul anticar (1991) îmbină ingenios referințe livrești și elemente de limbaj curent, trimiteri mitologice și termeni de argou, articulând perioade de o savuroasă amplitudine poematică, în care răzbat ecouri pitorești și exotice din Craii de Curtea-Veche a lui Mateiu I. Caragiale, precum în Cronica scurtă a unei expediții uriașe. Prozele au în genere, ca ax ordonator, o metaforă sau un simbol. Unele ilustrează tema vanitas
IZVERNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287658_a_288987]
-
caracterul lui „contrafăcut”. G. a tipărit numeroase cărți pentru copii, care indică o bună cunoaștere a universului celor mici, excelând în poetica basmului, a ghicitorii (Brad de munte, 1970, De-a baba oarba, 1971). A compus și drame cu caracter poematic despre destinul lui Dimitrie Cantemir (Zodia Inorogului, 1983) sau despre realitățile satului moldovenesc postbelic (Viața în continuare, 1991). A tradus în special din literatura ucraineană (Taras Șevcenko ș.a.). SCRIERI: Mărul discordiei, Chișinău, 1969; Neliniști matinale, Ujgorod, 1969; Brad de munte
GHEORGHIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287232_a_288561]
-
tablouri de natură, uneori cu valoare aproape autonomă. În primele două volume, alături de scrierile cu osatură epică, majoritare, apar poeme în proză (Trandafirii, Crizantemele, Bujorii, Narcișii, Crinii ș.a.), orații lirice (Bisericuța din Răzoare, Clopotele din Mănăstirea Neamțu), reportaje cu caracter poematic (Cimitirul de pe deal, La Sihla, pe Jijina). Tot astfel, în Caligraful Terțiu (1929). Celelalte culegeri conțin texte aparținătoare, mai toate, prozei poetice și publicisticii realizate la nivel de text literar. Nota comună e credința religioasă, exprimată stilistic într-o tonalitate
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
Întreagă dintr-un asemenea text. Știu că te deranjează să fii academic, dar o asemenea carte (dacă va fi să fie) trebuie să fie limpede și exactă. Nu cred că te poți juca prea mult cu acest stil neacademic, fluent-metaforic, poematic. Apoi cum ar trebui Încadrat, oare, un asemenea text? În criti-ficțiune sau În ceea ce Corin a numit, la dezbaterea noastră anterioară, teori-ficțiune? Corin Braga: Inițial Horea a spus că nu poate fi integrat În nimic din cele de mai sus
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
mult sau mai puțin relevante, de impresii sau imagini disparate, așezate prin juxtapunere, într-o ordine halucinată, bulversantă. Acest discurs spart, de tip neosuprarealist, nu vizează, ca finalitate programatică, producerea unui șoc la lectură (avangardist) sau hibridizarea (optzecistă) a spațiului poematic, ci urmează doar logica (ilogică) a producerii revelației poetice. Totul țâșnește dintr-o emoție vizionară, pe care autorul încearcă să o reprezinte printr-un fel de derealizare-obiectivare, într-un scenariu labirintic, din care, de obicei în versul sau versurile finale
DUMITRASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286906_a_288235]
-
datorită lui, familiare cititorilor români. A scris cu înțelegere și căldură despre Dostoievski (1885) și Turgheniev („Generația nouă” de Turgheniev, 1891), a tradus el însuși din A.N. Ostrovski (Furtuna, 1911), iar lui Taras Șevcenko i-a dedicat o evocare poematică. Interesat de marile curente literare, a scris, în 1888, Ceva despre clasicism și romantism, o încercare de definire a celor două curente și temperamente artistice, pornind de la sintezele lui H. Taine și H. Heine. Realismul romancierilor din secolul al XIX
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
Popescu, Pisica și șarpele, O, 1991, 34; Const. M. Popa, Tandrețe și orgoliu, R, 1991, 10-11; Al. Cistelecan, Rețeta optzecistă rapidă, LCF, 1992, 38; Cornelia Maria Savu, Un joc (secund) cu moartea..., „Curierul național”, 1994, 1042; Ioan Holban, Cât de poematic poate fi realul, CRC, 1994, 19; Andreea Deciu, Tot moderniștii, RL, 1994, 26; Const. M. Popa, Arta singurătății, R, 1998, 2; Dicț. scriit. rom., II, 276-277; Cristina Ionică, Scrisul profesionist, RL, 2002, 39. C.Br.
FIRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287007_a_288336]
-
conștiință subtile, momente sufletești gingașe” (Dumitru Micu), cu frecvente inflexiuni lirice și imixtiuni ale fantasticului. „Prozator al orașului” (Eugen Negrici), autorul cultivă - într-un text care mizează pe notație și pe atmosferă, dar nu ignoră nici perspectiva analitică, nici dicțiunea poematică, nici realismul reprezentării - „farmecul vetust” al unui trecut circumscris lumii vâlcene și bucureștene interbelice. O însemnare a diaristului („atmosfera «retro» mă fascinează”) și romanul Autoportret cu bască (1981) sunt edificatoare în acest sens. Aici protagonistul, bătrânul pictor Șerban Milescu, „pare
MATEESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288062_a_289391]
-
Premiul Filialei Cluj-Napoca a Uniunii Scriitorilor). De obicei concise, concepute riguros și auster până la rigiditate, narațiunile „lucrează cu imagini «anamorfozate»” (Ioan Holban). Autorul, observator atent al cotidianului, mizează pe sugestiile simbolice ale unor întâmplări mărunte dezvoltate fie în cheie lirică, poematică, fie în manieră ironic-fantezistă. Protagonistul povestirilor este, în mod obișnuit, un tânăr, un adolescent (fără nume ori cu numele Trică sau Anselmus), tip de singuratic vagant, inadaptat, uneori pradă reveriilor, alteori în conflict cu lumea (cu banalitatea urâtului, cu răul
GOGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287307_a_288636]
-
Atât în prozele concentrate, cât și în desfășurările epice largi, ritmul narativ este energic, iar desenul psihologiilor se dezvoltă surprinzător. Observația penetrantă, plină de nerv, incisivă trece firesc în evocarea tabloului de epocă, prin racursiuri ironice, sau în fantastic și poematic. Personajele malefice, demonice, grotești, și întâmplările lor, plasate într-un „loc” fabulos (un oraș-port la Dunăre, nenumit însă, sau imaginarele Defonia, Para de Loess), simbolic dimensionat, atestă o lume proprie și o viziune specifică scriitorului. Romanul Defonia (1981; Premiul Comitetului
GURAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287386_a_288715]
-
care piere”, dar intuiește și un spațiu mitic regenerator. În același sens, în epica sa, îndeosebi în romanul Nebunul și floarea, ca și în dramaturgie, autorul rămâne „un transfigurator liric al suferinței morale și al regenerării sufletești” (Mircea Iorgulescu). Dimensiunea poematică și alegorică se asociază unor modalități de dislocare a epicului prin componente marcate liric și dramatic. Scriitorul experimentează în fiecare carte o „nouă formulă narativă” (D. Micu), dar întreg traseul creației sale este marcat de predilecția pentru reprezentarea unor situații-limită
GUGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287380_a_288709]
-
care reluarea unor teme la prima vedere învechite - precum aceea a poetului-profet îmbrăcat în veșminte de ceremonie și binecuvântând lumea cu gesturi hieratice - este învestită cu o nouă semnificație în lumina unui limbaj modern, intens metaforic, și a unei structuri poematice respirând din plin libertatea dobândită în urma revoluțiilor formale din literatura începutului de secol XX. Ca și în cazul altor scriitori moderni, lirismul este însoțit de o reflecție teoretică susținută asupra poeziei și a actului creator în special, până într-acolo
LAURENŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
numeroase poeme reflexive de V. Demetrius. Pentru proză, piesele de rezistență sunt Îl osândesc jurații?, mostră de literatură cu țărani nonidilică și conflictuală, Scrisori către Simforoza, semnate G. Galaction - încă un pseudonim impus de L. d. -, și Lotar, o nuvelă poematică de Tudor Arghezi. Sub pseudonimul Radu Mihnea, V. Demetrius publică schițele Marieta, Vrăjmășie veche, Taifas la cafea, Poveste-vis, Norocul săracului (tipărită în volum cu titlul Găina), iar Constanța Zissu poemul în proză Crina. Numărul 2 se deschide cu amplul eseu
LINIA DREAPTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287819_a_289148]
-
nuvele și schițe de I. A. Bassarabescu, Sofia Nădejde, Mărgărita Miller-Verghy (serialul Umbre pe ecran. Nuvelă în ritm de film, 1933-1934), Lucia Demetrius, Ioana Postelnicu, memorialistică de E. Lovinescu și Regina Maria (cultivată insistent, dedicându-i-se numere speciale), proză poematică de G. Bacovia (Târziu, Divagări utile). Spre deosebire de alte periodice din epocă, R.s. și s.r. nu neglijează dramaturgia, făcând loc în sumar unor fragmente de piese de teatru, cum sunt cele ale lui G. M. Zamfirescu (Sam), Ion Minulescu (Nevasta
REVISTA SCRIITOARELOR SI SCRIITORILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289260_a_290589]
-
sunt însă rubricile „Pastel” și „Lecturi”. În prima se oferă spațiu fie unor versuri (Victor Eftimiu, Ana Blandiana, Zaharia Stancu, Adrian Păunescu, Radu Boureanu, Mihai Beniuc, Virgil Teodorescu, Cicerone Theodorescu, Leonid Dimov, Nina Cassian, Dan Deșliu ș.a.), fie unor tablete poematice (Ion Horea, Ion Lăncrănjan, Nicolae Dragoș, Gheorghe Tomozei, Daniela Crăsnaru, Eugen Barbu, Ion Caraion, Constanța Buzea ș.a.), iar a doua, aproape permanentă, conține în primul rând articole despre cărți de călătorie, dar și însemnări cu privire la volume de proză, poezie, eseuri
ROMANIA PITOREASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289332_a_290661]
-
poeticitatea din banalitate, din prozaism, din exactitate: transoceanicul, ,,Blücher”-ul, are atâtea și atâtea cabine, motoare, e de două ori mai lung decât cea mai înaltă clădire din lume, are telegraf la bord, lumină electrică, dușuri și restaurante: așa începe poematicul modern al lumii fabricate, al Nautilusului, al tehnicii. Notațiile sunt mobile, de fină observație sociologică, psihologică, ilustrate prin comportamente, gesturi și situații caracteristice: locații-reper din Alexandria se numesc „La Dorobanțul Român” (cu omonimul la New York), „Briciul lui Cuza”, „Castelul Peleș
ROSETTI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289378_a_290707]