286 matches
-
Pornind de la această perspectivă bipartită a literarității, G. Genette constată discriminarea nefondată, indusă de "poeticile esențialiste", prin includerea în câmpul literar doar a "texte(lor) a priori marcate de pecetea generică, sau mai degrabă arhigenetică, a ficționalității și/sau a poeticității", în detrimentul celor foarte multe și variate care alcătuiesc "literatura neficțională în proză", adică "istoria, elocvența, eseul, autobiografia" etc. Această concluzie îl îndreptățește să recurgă la "poetica condiționalistă", adică la o abordare intuitivă și instinctuală a literarității întemeiată conform unei deschise
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
organizării textuale) și al stilului. De certă utilitate sunt considerațiile lui Alexandru George 93 referitoare la cele două etape ale scrisului publicistic arghezian, care constată o evoluție a stilului dinspre zona discursivității, accesibilității, pragmatismului imediat, raportării interesate la real spre poeticitate, alegorie, gratuitate, hedonism estetic etc. Astfel, criticul înțelege pamfletul arghezian drept "un moment extrem al creației sale artistice" și, ispitit și el de o abordare comparativă, va insista asupra afinităților psiho-structurale și de formație literară dintre autorul Agatelor negre și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
interioară", și arghezian materializarea (pre)dispoziției polemice într-un demers ludic gratuit a cărui miză fundamentală e arta99. Distincția criticului este întemeiată, însă insuficient exploatată, de vreme ce decupează doar piesele care, în virtutea unei optici comune, întrunesc condițiile literarității: ficțiunea alegorică și poeticitatea. De altfel, propensiunea lirică apare ca o dominantă a literaturii noastre interbelice, alături de pamflet, fapt semnalat foarte de timpuriu de Lovinescu, el însuși polemist de vocație: "El (lirismul, n.n.) orientează universalitatea genurilor și alcătuiește punctul de vedere unic [...]. Critica este
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
imitativă, semnele având un grad minim de emancipare față de obiect. Funcția poetică va fi, teoretic, subordonată funcției referențiale: „Încerc să scap de literaritate și să mă apropii mai mult de literalitatea personajului, Îl spionez pas cu pas“ (p. 15). Practic, poeticitatea irumpe În mai multe secvențe, contrazicând fericit punctul de vedere teoretic ce echivalează scriitura cu lectura unor tipuri de discurs pur, neafectate de artificiul retoric - „să scrii un roman citindu-l“ (p. 16). Marin Mincu Își declară aderența la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
întreprinderi umane): „cât de sarbede, de pompoase și nule sunt toate arhitecturile filosofice, cât de penibilă și luătoare în râs gândirea exactă și prețioasă”. Schimbarea ironică a îndemnului heliadesc cunoscut, în Faceți greșeli de gramatică (s.n.) spune destul despre interpretarea poeticității limbajului în funcție de așa-numitul, astăzi, écart, - distanțare de norma comună. Privită prin grila programului avangardist, o astfel de lectură indică, evident, momentul negației și al rupturii, în alianță cu afirmarea noului („Mereu inedit” - cere poetul în 75 H.P.), a invenției
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
a interpretării poeziei. Căci în ochii săi o astfel de schimbare nu ține doar de înnoirea superficială a universului imaginar, la nivelul înregistrării unor obiecte sau evenimente inedite, din ambianța noii civilizații industriale, ci de o mutație de perspectivă asupra poeticității textului, aproape indiferent de materialul supus prelucrării; „Materialul poeziei moderne (ca și al picturii) poate fi același ca al poeziei de totdeauna. Îmbogățirea lui printr-o sumă de elemente în urmă apropiate: invenții tehnice, operații matematice sau bancare, e de
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
autoreferențială); de unde și definiția dată imaginii poetice, în afara perspectivei mimetice, drept „plăsmuire abstractă ș...ț, raport pur a două elemente cât mai îndepărtate (sau cât mai apropiate) între ele”; interesul particular acordat sintaxei textuale, în defavoarea înțelesului noțional al cuvântului; interpretarea poeticității limbajului ca distanțare de normă („faceți greșeli de gramatică”); refuzul distincției tradiționale dintre frumos și urât; tendința de dinamizare a discursului liric (în consens cu „ritmul vremei”) prin cultivarea unui imagism în care contează în primul rând surpriza asocierilor, relația
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
LCF, 1999, 23; Marin Mincu, Un douămiist întârziat, CNT, 1999, 47; Adrian Alui Gheorghe, Poezia de după eclipsă, CL, 1999, 11; Nicoleta Ghinea, Un alt fel de morală, RL, 2000, 2; Cistelecan, Top ten, 175-177; Grigurcu, Poezie, II, 541-545; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 531-534; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 277-280; Vasile, Poezia, 299-302; Marius Chivu, Vinicius uncool, RL, 2003, 23; Firan, Profiluri, II, 331-332. C. M. B.
VINICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290577_a_291906]
-
observa dezbaterea noțiunilor de soartă și noroc În viața omului de rând dar și perceperea ei În operele populare scrise În proză. Astfel, pornind de la vechile scrieri ajungem la sistemul filosofic al lui L. Blaga , ce conține o cantitate de poeticitate, Încât i s-ar putea pretinde cu greu o deplină coerență conceptuală. Spațiul-matrice mioritic ar reprezenta, după Blaga, specificul culturii noastre, porțiunea de omenească veșnicie În succesiunea generațiilor . Norocul, În acest caz, ar fi o entitate tutelară, posedând un anumit
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
creatoare. Autorul accentuează caracterul contemplativ al creației populare, relevând atât elementele active cât și pe cele de resemnare manifestate În creația populară. Cel mai ingenios sistem filosofic din această perioadă, cel al lui Lucian Blaga, conține o asemenea cantitate de poeticitate, Încât i s-ar putea pretinde cu greu o deplină coerență conceptuală. Spațiul-matrice mioritic ar reprezenta, după Blaga, specificul culturii noastre, porțiunea de omenească veșnicie În succesiunea generațiilor. În acest caz, ar fi o entitate tutelară, posedând un anumit tipar
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
observa dezbaterea noțiunilor de soartă și noroc în viața omului de rând dar și perceperea ei în operele populare scrise în proză. Astfel, pornind de la vechile scrieri ajungem la sistemul filosofic al lui L. Blaga , ce conține o cantitate de poeticitate, încât i s-ar putea pretinde cu greu o deplină coerență conceptuală. "Spațiul-matrice" mioritic ar reprezenta, după Blaga, specificul culturii noastre, porțiunea "de omenească veșnicie în succesiunea generațiilor". Norocul, în acest caz, ar fi o entitate tutelară, posedând un anumit
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
creatoare. Autorul accentuează caracterul contemplativ al creației populare, relevând atât elementele active cât și pe cele de resemnare manifestate în creația populară. Cel mai ingenios sistem filosofic din această perioadă, cel al lui Lucian Blaga, conține o asemenea cantitate de poeticitate, încât i s-ar putea pretinde cu greu o deplină coerență conceptuală. "Spațiul-matrice" mioritic ar reprezenta, după Blaga, specificul culturii noastre, porțiunea "de omenească veșnicie în succesiunea generațiilor". Norocul, în acest caz, ar fi o entitate tutelară, posedând un anumit
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
critice, Iași, 1998, 259-264; Dicț. analitic, I, 40-42, II, 118-120, III, 231-233, 313-315, IV, 561-562; Alex. Ștefănescu, Matei Vișniec, contemporanul nostru, RL, 1999, 10; Daniel Corbu, Generația poetică ’80, Iași, 2000, 99-102; Dicț. esențial, 887-889; Ghițulescu, Istoria, 324-332; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 371-375; Alex. Ștefănescu, Penelopa lui Matei Vișniec, RL, 2001, 14; Al. Cistelecan, Ultimele poeme închipuite ale lui Matei Vișniec, „Cuvântul”, 2001, 4; Dumitru Țepeneag, Ion Simuț, Un român la Paris, în 2001, CNT, 2001, 23; Bogdan
VISNIEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
urmași, Deva, 1999, 135-143; Mircea A. Diaconu, Fețele poeziei, Iași, 1999, 148-151; Marta Petreu, Conversații cu George Vulturescu, APF, 2000, 9; Bucur, Poeți optzeciști, 224-228, 233-236; Daniel Corbu, Generația poetică ’80, Iași, 2000, 103-109; Grigurcu, Poezie, II, 548-560; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 465-469; Regman, Ultime explorări, 100-105; Rotaru, O ist., V (2000), 513-518; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 299-301; Gheorghe Grigurcu, Un poet al Nordului, RL, 2002, 35; Marius Victor Chivu, „Nord, și dincolo de Nord”, OC, 2002
VULTURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290671_a_292000]
-
Astfel, într-o cunoscută imagine eminesciană, precum în cuibar rotind de ape, referința pentru forma lingvistică cuibar este alta decît cea conferită în mod obișnuit prin semnificație, deoarece determinantul rotind de ape o orientează spre alt referent. În acest caz, poeticitatea consistă în această nouă referință, iar nu din faptul că se presupune un alt referent, căci el este rezultatul acestei referințe, iar artisticul rezultă din ea. Ca atare, în analiza discursului literar, nu trebuie descriși referenții, ci modul în care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
albumul de față, Viorica Toporaș face dovada autentică a înzestrării ei artistice, capacității de a visa colorat și de a oferi semenilor rezervele inepuizabile de iubire. Acuarele ei, adevărate filocalii, sunt, de aceea, încărcate de o pilduitoare spiritualitate. Valentin CIUCĂ POETICITATEA ACUARELEI Debutul Vioricăi Toporaș, acum treizeci de ani, a fost unul de inițiere în tehnici felurite. Viorica Toporaș și-a verificat astfel (rațional) disponibilitățile și adecvarea lor, la direcția de elecțiune. Opțiunile sale tindeau, dintru început, spre un narativism liric
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
produse de elipsele succesive. Faptul că acestea pot fi acoperite ne permite să mizăm pe prezența implicită a sensului și pe materialitatea ritmică. În T36 și T37, paralelismele morfosintactice și ritmul ternar sprijinit pe sintaxă, alcătuiesc, dincolo de frontierele punctuației, întreaga poeticitate a acestei proze: T36 [...] la o unică pădure pentru cei patru ochi uimiți neagră ai noștri, - la o plajă pentru doi copilași credincioși, - la o casă pentru simpatia evidentă, [...] muzicală noastră T37 Am întins frînghii de la o clopotniță la alta
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
-și spune sensul pe o utilizare a lucrurilor și persoanelor care îi abolește ființa proprie" (1995: 336). Înțelegem de asemenea de ce ficțiunea "nu imită [...] bogăția existenței: deoarece construiește figuri pur schematice în spațiul strîmt al acestor apologuri" (Bonnefoy 1995: 337). Poeticitatea profundă a fabulei poetice Captivul este indusă de către peritext, dacă dorim într-adevăr să fim atenți la sensul titlului și să-i interogăm traducerea. 2. Studiul textual al traducerii Titlul culegerii este El Hacedor. Această sintagmă nominală este derivată din
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
divers, autenticitatea exprimării, intertextualitatea, demetaforizarea, preferința pentru registrul ludic și ironic. Concluzia generală rezidă în considerarea poeziei albastrosiste ca fiind o reflectare a idealurilor unei generații-punte care a preluat într-o formă sublimată experimentele avangardiste, a reușit să schimbe criteriile poeticității și a avut intuiția prefacerilor ce-și vor pune pecetea și asupra evoluției poeziei noastre contemporane. Poeții albatrosiști au păstrat ceva din trăsăturile modernismului interbelic (fapt care-i apropie de neomodernismul anilor '60), dar au și repudiat sau parodiat alte
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pe care le-a cunoscut literatura sfârșitului de secol trecut, căci, în fond, cum altfel s-ar putea caracteriza poezia ulterioară decât ca o încercare continuă de a căuta, în principal, la nivel formal, noul, de a imprima textului propus poeticitate. Poate reticența aceasta în a aborda, din punct de vedere conceptual, subiectul poezie se explică și prin mărturisirile care au rămas, se pare, în timpul vieții poetului între filele de manuscris și nu au fost publicate decât la mai bine de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
să fie Caragiale. Concluzii Ne-am propus o analiză a poeziei generației Albatros, cu accent pe aspectele care reliefează particularitățile de expresie ale acestor poeți, atât prin raportare la modelele declarate sau nu, la poezia epocii, dar și la avatarurile poeticității din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Apelând la o perspectivă tematic-arhetipală, dar și la o analiză a structurării materialului lingvistic esențială în modul de concepere a poeziei ultimului secol, am considerat că trebuie urmărite acele caracteristici ale
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
iubirii sau al vieții. Cei doi sunt anunțați că nu mai sunt tineri ca vârste sau ca Îndrăgostiți. Personajul este desacralizat, se distinge din nou ironia poetului, ca o furnizoare de lemne „pentru fum” și „electricitate”, anunțând Încetarea contractului. 4. Poeticitatea acestui text trebuie căutată În modul cum este descris ceremonialul complet al iubirii (al parcurgerii drumului). Ca figură de stil se remarcă abundența anaforei. Îndrăgostitul dirijează prin cuvânt parcursul, enumerând parcă spații obligatorii: „O bună bucată de pământ, O bună
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
respectarea cuvântului, cei care nu devin instrumente ale disimulării flagrante Își câștigă dreptul la respectabilitate. Eduard al III-lea instituie un cerc virtuos spart din când În când de tentații și provocări. Tocilescu reușește să nu priveze textul de o poeticitate faptică, adică de un nivel doi care dă dimensiune acțiunilor propriu-zise. Regizorul echilibrează stratul poetic și background-ul actanțial, aducând anumite accente lexicale contemporane. Tocilescu lucrează cu noțiuni etice liminare. Paradoxul situării lor la limita dintre asumarea până la capăt a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
au nici un gând rău. Este poetesa pădurii, Carmen Sylva, "Carmen das Lied und Silva der Wald", cum apare pe poetica emblemă din care și-a făcut ex libris. Întoarsă la castel, ea și-a povestit plimbările și reveriile cu o poeticitate savuroasă, plină de prospețime și blândețe. Este cea mai frumoasă poveste pentru copii din câte se vor fi scris, într-atât tablourile de natură și paginile emoționate alternează în chip fericit. Peleșul devine un personaj însuflețit și colorat cu o
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
efect, nu că [textul] ar fi scris de precursor, ci dimpotrivă că poetul urmaș ar fi scris el însuși opera definitorie a înaintașului"151. În acest sens, cele șase stadii reprezintă nu doar simple categorii descriptive, ci niște indicatori ai poeticității și ai originalității artistice. Din păcate, însă, aplicarea acestui program ambițios comportă și o doză de arbitrar: categoriile lui Bloom nu sunt lingvistice, nici măcar formale, ci mai degrabă psihologice, ceea ce face ca încadrarea unui text într-o categorie sau alta
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]