4,267 matches
-
pe care mi le atribuie le trec în seama mirării ca o repulsie pe care i-am provocat-o criticului când mi-am arogat dreptul de a vorbi și eu sau tocmai eu. Limitat cum sunt, accept că așa este polemica și, mai ales, unui om care are anvergura de a modela lumea după chipul și asemănarea sa nu i se poate imputa calomnia. Chiar și hăituit (de-acuma) de marea critică de artă, voi continua să-mi văd, după posibilitățile
La umbra aceluiași monument stalinist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12989_a_14314]
-
epoca teodosiana, Roma, 1997, 587-600; L. F. Coraluppi, Uso retorico del lessico giuridico nel De Tobia di Ambrogio. Considerazioni preliminari, in Nuovo e antico nella cultura greco-latina di IV-VI secolo, 685-730. footnote>, Hieronymus<footnote B. Clausi, La parola stravolta. Polemica ed esegesi biblica nell'Adversus Iovinianum di Gerolamo, in Retorica ed esegesi biblica, 87-126. footnote>, Atanasie al Alexandriei<footnote Ch. G. Stead, Rhetorical Method in Athanasius,VChr, 30, 1976, 121-137. footnote>, Ioan Hrisostom<footnote A. J. Quiroga Puertas, La retórica
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
Poezia, proza, teatrul n-au lipsit, în măsura în care o publicație în formatul Gazetei literare (ca și, pe urmă, al României literare) putea tipări și literatură propriu-zisă. A existat chiar și o rubrică de Sport. Nu trebuie uitate paginile de informație sau polemică, intitulate Caleidoscop sau Alb și negru, nici interviurile (sau convorbirile literare), reportajele, istoria literară, documentele. Reamintesc aceste lucruri pentru că ele definesc profilul eclectic al unei publicații care a jucat un mare rol în viață a cel puțin două generații de
50 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13032_a_14357]
-
așa se întîmplă. Prefața scrisă de Mircea Cărtărescu a fost reprodusă, cu două săptămîni în urmă, de Observatorul cultural. Nu știu ca apariția volumului să fi fost semnalată în alt fel în presa culturală. Publicarea acestuia ar putea stîrni însă polemica pentru care numărul din Manuscriptum ar fi fost un prilej încă și mai potrivit. Mă gîndesc la o polemică teoretică. O polemică din care noi, cititorii lui Eminescu, am ieși în cîștig. „Cît ar părea de ciudat - și mă întorc
Surpriza necunoscutului by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13035_a_14360]
-
Nu știu ca apariția volumului să fi fost semnalată în alt fel în presa culturală. Publicarea acestuia ar putea stîrni însă polemica pentru care numărul din Manuscriptum ar fi fost un prilej încă și mai potrivit. Mă gîndesc la o polemică teoretică. O polemică din care noi, cititorii lui Eminescu, am ieși în cîștig. „Cît ar părea de ciudat - și mă întorc cu acest citat la Testamentul unui eminescolog -, nici astăzi nu s-ar putea spune exact cîte poezii a scris
Surpriza necunoscutului by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13035_a_14360]
-
apariția volumului să fi fost semnalată în alt fel în presa culturală. Publicarea acestuia ar putea stîrni însă polemica pentru care numărul din Manuscriptum ar fi fost un prilej încă și mai potrivit. Mă gîndesc la o polemică teoretică. O polemică din care noi, cititorii lui Eminescu, am ieși în cîștig. „Cît ar părea de ciudat - și mă întorc cu acest citat la Testamentul unui eminescolog -, nici astăzi nu s-ar putea spune exact cîte poezii a scris Eminescu. Multe sunt
Surpriza necunoscutului by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13035_a_14360]
-
reconstituiri. Subtitlul volumului de la Casa Radio extinde nepermis această denumire și asupra celorlalte poezii. Oricît de seducătoare ar fi teoria lui Creția, oricît de reușite poeziile astfel alcătuite, procedeul în sine, trebuie spus, ridică probleme teoretice. Aceasta ar fi miza polemicii pe care, cred, ar putea-o prilejui apariția unui astfel de volum. Cît de legitim, cît de valid teoretic poate fi un asemenea procedeu? Filologia tradițională îl respinge fără prea mare ezitare. De cealaltă parte, argumentul cel mai puternic în
Surpriza necunoscutului by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13035_a_14360]
-
Cronicar Hoți de artă În COTIDIANUL din 6-7 martie, citim, sub un titlu pompos și agresiv - Exclusivism omologant cu iz provincialist - un articol polemic al d-lui Marin Mincu. Obiectul polemicii îl oferă dl Cristian Moraru, critic literar stabilit în SUA și autor, după o scurtă trecere prin țara lui de baștină, al unor texte care au stîrnit în țărișoară recții interesante. Între altele, dl Moraru lua partea ideologică a poetului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13031_a_14356]
-
așa crede și dl Mincu. În realitate, dl Moraru face elogiul criticii optzeciste românești și o consideră unica posesoare de “intuiție clară” în privința noilor orizonturi intelectuale ale disciplinei. Mă rog, treaba d-sale! Să vină supărarea d-lui Mincu din polemica d-lui Moraru cu criticii generațiilor mai vechi? Așa ne-am zis, dar, citind cu atenție, am descoperit că (lucru nu tocmai neașteptat) d-lui Mincu puțin îi pasă de soarta criticilor din aceste generații, de care aparține și d-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13031_a_14356]
-
terminologia și metodologia proprie sunt conturate și clar precizate. Este și motivul pentru care autorul clujean nu insistă asupra teoriilor despre originile arhetipale, scrierile în cauză fiind numite generic „proto-science-fiction”. Interesante sunt capitolele în care Mircea Naidin urmărește, așadar, îndeaproape polemicile pe marginea autorilor considerați de unii precursori ai SF-ului, de alții contestați, precum și polemicile între autorii înșiși, cum este cea dintre Jules Verne și H.G. Wells. Citez o declarație drăguță a unui Jules Verne bosumflat: „Scrierile lui Wells nu
Controversatele origini ale SF-ului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13020_a_14345]
-
clujean nu insistă asupra teoriilor despre originile arhetipale, scrierile în cauză fiind numite generic „proto-science-fiction”. Interesante sunt capitolele în care Mircea Naidin urmărește, așadar, îndeaproape polemicile pe marginea autorilor considerați de unii precursori ai SF-ului, de alții contestați, precum și polemicile între autorii înșiși, cum este cea dintre Jules Verne și H.G. Wells. Citez o declarație drăguță a unui Jules Verne bosumflat: „Scrierile lui Wells nu se sprijină pe baze prea științifice. Într-adevăr nu există nici o legătură între operele sale
Controversatele origini ale SF-ului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13020_a_14345]
-
îi permită să publice în continuare și îl asigura de propria bună credință față de regim. Epistolele respective, publicate chiar în aceste săptămâni în presa italiană și alăturate acelei așa-zise „abjurări” de la identitatea de evreu, au dat naștere unei îndelungi polemici asupra unei atitudini pe care unii au definit-o drept „nicodemism”, iar alții au considerat-o chiar colaboraționistă. Asupra acestui aspect, mărturiile prezentate în cadrul expoziției nu aduc prea multe lămuriri, dar subiectul, neputând fi trecut sub tăcere, a fost dezbătut
Moravia și Roma by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/13047_a_14372]
-
plecând de la scrierile semnate de Montaigne, Malraux, Camus. Adoptarea eseului c a f o r m ă d e c o m u n i c a r e n a r a t i v ă Închidea/deschidea faimoasele Polemici cordiale (detalii, În cartea noastră Aspecte ale romanului românesc contemporan, vol. I, Ed. “Scrisul Românesc”, Craiova, 1993, p. 246-255). Eseul convine de minune moralei și nu filosofiei, mai ales a celei cu sistem, cu ordine, logică și dimensiune demonstrativă. Undeva
De la și spre Octavian Paler. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
a exercitat o mare și îndelungată influență, nu numai asupra scriitorilor și părinților bisericești imediat posteriori, căci umanismul și mai ales controversele religioase ieșite din reformă vor pune din nou numele și opera sa la loc de cinste. footnote>. În polemica sa împotriva gnosticilor, Sfântul Irineu elaborează implicațiile baptismale conținute în interpretarea Psalmului 81, 6 avansată de Sfântul Iustin și Teofil. În cazul Sfântului Irineu, scopul său nu este de a supralicita pretențiile evreilor, ci de a demonstra posibilitatea obținerii nemuririi
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
În cântările nostre, În arta noastră” (Melbourne Museum). Însă deja de pe vremea celei dintâi generații creștine unii erau Încă mai Îndepărtați de poziția comună asupra elementelor fundamentale; textele neotestamentare reflectă această situație fluidă. Nu era ușor să se stabilească granițe. Polemicile din generațiile următoare ne arată că a crescut numărul grupărilor care au luat-o pe calea lor, frângând comuniunea cu celelalte comunități. Păgânul Celsus, un observator extern, către sfârșitul secolului al II-lea, remarca felul În care proliferau sectele ce
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
un repaos, supravegheat sau nu, poetul revenea la deplinătatea forțelor. Acum însă, când cu evenimentele din 28 iunie 1883, anunțul bolii poetului este publicat pe pagina a doua a ziarului Românul (pe 1 iulie 1883), oficiosul guvernamental aflat în necurmată polemică de oameni și idei cu Eminescu. Ziarul poetului, Timpul, va confirma știrea abia peste două zile - într-un anunț din prima parte a căruia aflăm că poetul „a încetat a mai lua parte la redacțiune”, deci a fost demis. Când
Premiile UZPR „ Eminescu, ziaristul ” ( I ) [Corola-blog/BlogPost/93824_a_95116]
-
pe care Titu Maiorescu însuși le recuperează în edițiile sale ulterioare, considerînd că ar fi putut fi plasate între Dorință și Mortua est!. Reluați în studiul introductiv al acestei ediții critice a antumelor mai vechea dumneavoastră demonstrație, care a iscat polemici cînd alți lansat-o prima dată. Cu cele șase texte recuperate, volumul ar fi cuprins 70 de poezii (numărînd și variantele la Mai am un singur dor). În această formă, ar fi fost sumarul mai bine articulat? Eu am pornit
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
dintre ele. Aici stă „păcatul originar” al editorilor lui Eminescu: toți declară că se orientează după Maiorescu - dar fiecare are ca referință o altă ediție Maiorescu. Da, cel mai elocvent exemplu mi se pare a fi, așa cum arătați, cel al polemicii dintre Lovinescu și Ibrăileanu: Lovinescu îl editează pe Eminescu după ediția a XI-a Maiorescu, iar Ibrăileanu îi reproșează greșeli față de Maiorescu, bazîndu-se pe ediția a VI-a, pe care o folosește el. Dar, pentru că a venit vorba, de ce este
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
un decret la minut, Vladimir Putin i-a acordat cetățenie rusă cunoscutului actor Gérard Depardieu. Cursa repopulării Estului sălbatic este urmată de Brigitte Bardot. Instalarea în satul rus Néchin din apropierea frontierei franceze, cunoscut pentru găzduirea expatriaților francezi bogați, a provocat polemică aprinsă în Franța. În Ungaria, bancherii sunt foarte speriați de taxa percepută de guvern, de zece ori mai mare decât media UE, la fel cum, speriați erau americanii de prima misiune rusească în spațiu și de realizările majore ale Uniunii
Estetica morţii, estul sălbatic şi incinerarea [Corola-blog/BlogPost/93872_a_95164]
-
paginile culturale ale Frankfurter Allgemeine Zeitung, din a cărui echipă de editori face parte astăzi. A primit numeroase premii. Ultima sa carte, “Payback” (2009, netradusă încă în limba română), despre consecințele avalanșei de date informatice, a dat naștere unei intense polemici în Germania. *** Vai, ce auroră strălucitoare a trecut neobservată aici! Fiecare avea pe birou sau în buzunar aparate ce-i ofereau mai multe posibilități de comunicare decât avusese președintele Statelor Unite cu doar douăzeci de ani în urmă; câțiva euro, și
Viitorul jurnalismului – O promisiune sacra [Corola-blog/BlogPost/93870_a_95162]
-
a atacurilor lui Eminescu și a deconspirărilor acțiunilor lor antinaționale și anticreștine de către o voce credibilă și îndrăgită. Procesul de asasinare fizică și morală a lui Mihai Eminescu explodează în ziua de 28 iunie 1883,: Ziarul „Românul” care era în polemică cu poetul scrie pe i iulie: „Aflăm cu sinceră părere de rău că dl Mihai Eminescu, redactor la ziarul „Timpul”, tânăr, plin de talent și înzestrat cu un deosebit geniu poetic, a căzut greu bolnav”. Tot acum, soția lui Slavici
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93907_a_95199]
-
și în aceste condiții dure, spectacolul a avut loc, chiar dacă sala era împânzită de agenți și polițiști în civil. Alături de epistolele particulare, editorul publică și câteva „scrisori deschise”, printre care pe aceea intitulată Un ultim răspuns (lui Nichifor Crainic), încheind polemica pe care scriitorul nostru a purtat-o cu acest adversar al său în coloanele revistei Adevărul literar și artistic. În Cuvânt înainte, Niculae Gheran menționează sursa scrisorilor, câteva din arhive particulare, majoritatea însă din arhive publice (B.A.R., M.L.R.
Ediția critică Rebreanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13143_a_14468]
-
își formulează celebra sa teorie a sincronismului, aplicabilă atît fenomenelor socio-economice, cît și celor literar-artistice. Dincolo de punctul de pornire, reprezentat de scrierea Les lois de l’imitation, a sociologului francez Gabriel Tarde, precum și de intența mai mult sau mai puțn polemică față de consacrata teorie maioresciană a "formelor fără fond", contribuța lui E. Lovinescu la definirea profilului identitar românesc în epoca modernă apare astăzi, în condițile cu adevărat revoluțonare ale globalizării, cu atît mai importantă și mai semnificativă. Fără îndoială că fenomenologia
Sincronism și globalizare by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/13792_a_15117]
-
ca istoric literar și ca romancier de un imens prestigiu. Istoria literaturii române, editată în anul 1941, putea fi discutată acum liber și era cotată de iubitorii de carte ca un reper, venerată de unii ca o biblie. Se stinseseră polemicile de la momentul apariției și în ciuda unor obiecții plauzibile la diferite caracterizări și ierarhizări, se impusese opinia că masivul volum sintetizează cercetări ale predecesorilor și, concomitent, defrișează pârtii de înaintare. Era demonstrată creșterea pe criterii de organicitate, pe baza vechimii și
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
publicistica lui - am curajul să spun "publicistică" pentru că, într-adevăr, Ionescu a fost o prezență impresionant de activă în presa vremii, mai ales în acel ziar pe care "lumea bună" nu-l citește, Le Figaro - la fel cum constantă e polemica lui cu intelectualitatea occidentală pătrunsă de ideologia stîngii, respingerea interpretărilor în cheie militantă a propriilor piese, denunțarea amăgirii comuniste (și, din anii ’60, maoiste). Dacă Note și contranote e concentrată asupra experienței dramaturgice și a concepției lui Ionescu despre teatru
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/13975_a_15300]