3,246 matches
-
ar putea vedea în aceste rapide înșiruiri unele tendințe ale discursului național, dar și diferențe datorate identităților regionale: majoritatea numelor istorice și literare semnificative par a fi rezultatul orgoliului cultural moldovenesc, în vreme ce Transilvania își transpune și în căile ferate tradițiile polemice latinizante ale școlii Ardelene, iar Muntenia preferă neutralitatea unor denumiri geografice. Toate aceste observații și generalizări rămîn însă simple speculații, atîta vreme cît ne lipsesc datele exacte asupra atribuirii de nume. Așa cum se întîmplă cu numele care mi se pare
Trenuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17766_a_19091]
-
a unei mișcări (biografiile, rezumatele etc.). În introducere autorul declară: "m-am hotărât să-i aleg din instinct pe romanticii mei". Este un avertisment care poate părea agresiv dar care nu este în fapt decât anunțarea unei metode fără intenții polemice. Aproape jumătate din carte le este dedicată marilor ignorați ai romantismului: filosofii naturii, psihologii de la sfârșitul secolului XVIII, începutul secolului XX. Portrete excelente pătrund în biografiile autorilor respectivi: Lichtenberg era "diform, suferind din cauza urâțeniei sale, înzestrat cu o nepotolita senzualitate
Vocatia visului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17781_a_19106]
-
cercetează extrem de atent vocația visului la fiecare dintre poeți. Ultima parte a cărții îi cuprinde pe romanticii "săi" francezi: lângă Sénancour, Nerval și Hugo apar Proust și Mallaramé; mulți alții sunt omiși cu bunăștiința. În ciuda "abaterilor" literare sau a tonului polemic, Béguin prezintă un suflet romantic extrem de autentic. Iar în ce-l privește pe romanticul din sufletul sau putem decide și singuri: în adolescență dăduse întâmplător peste "acel ciudat prenume dublu al lui Jean Paul, întâlnit în Roșu și negru sau
Vocatia visului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17781_a_19106]
-
semnificant și semantic, dezvăluind însă, dincolo de înșelătoria ideologicului, tragicul adevăr al celor două momente istorice cînd Rusia (apoi URSS) a răpit Basarabia din trupul țării noastre. Noua carte a d-lui Michael Bruchis, o culegere de studii, are un caracter polemic mai pronunțat, păstrîndu-se însă în cadrul acelorași dramatice preocupări. Autorul nostru polemizează, pînă a atinge zonele pamfletului, cu acei istorici și lingviști din Basarabia, care denaturează adevărul. Uneori chiar se reface istoricul acestei manipulări, făcîndu-se referiri la pseudolingvistul I. Ceban, la
Drama Basarabiei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17782_a_19107]
-
patriotic al celui din urmă termen, care urmărește să restabilească adevărul științific al istoriei, readucînd lucrurile în planul firescului și al normalității. Acel românofob îmbătrânit în rele, Lazarev, continuă să lovească în filoromâni, publicînd în ziarele antiromânești de la Chișinău articole polemice în care îi acuză pe filoromâni că vor să desființeze "țara" pentru a deveni o provincie a alteia, producînd stupide argumente în sprijin, ca, de pildă, ca Ștefan cel Mare n-a vorbit nicicînd decît de moldoveni și că, pe
Drama Basarabiei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17782_a_19107]
-
se întindea un ulcior cu apă, flămîndului i se dăruia un codru de pîine. M-am apucat îndată de treabă și - martoră stă colecția hebdomadarului - am izbutit, preț de cîțiva ani, să-i asigur ample comentarii, de regulă, cu caracter polemic, împotriva cărora directorul nu exprimă nici o obiecție. Cred că nu sînt prea prezumțios, afirmînd că revista dobândea, datorită prezenței acestor comentarii, un nerv distinctiv, o culoare ce atrăgea într-o măsură particulară. Natural, nu eram de acord cu unele din
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
în scris. Pe planul raporturilor personale, Breban continuă a ma trata cu căldură, a ma stimula. Pînă cînd, într-o zi (atunci să-i fi venit în mintea-i ambițioasă proiectul devenirii academice?), m-a rugat să-mi reduc paginile polemice, oferite Contemporanului ori - și mai bine - să le public în altă parte. Revista - a căutat să-mi explice - întîmpină din cauza lor unele dificultăți de recepție și finanțare. Sedus de tonul amical, cald, învăluitor al șarmantului romanelor, am avut slăbiciunea de-
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
Russo "descoperitorul, multă vreme ignorat, al unei modalități de expresie a spiritului, a gândirii vii, plastice senzuale pe care azi ne-am obișnuit s-o numim eseu de idei și care nu o dată își adjudeca printre mijloace critică și chiar polemică". Fundamentat pe observație și reflecție, eseul lui Alecu Russo se naște din reacția să la mutații petrecute în teritoriul istoricului, al socialului, al literaturii sau lingvisticii. Într-un studiu deosebit interesant, intitulat Caragialeștii și datat 1945, Cornel Regman urmărește prezența
Printre clasici by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17915_a_19240]
-
care, dimpotrivă, pleda pentru o politică activă, numai așa românii ajungînd să-și facă auzite drepturile și doleanțele. Nicolae Cristea, ca și maestrul său mitropolitul Șaguna, era activist neînfricat, articolele sale din Telegraful Român militînd pentru această directivă politică, mereu polemic și neînduplecat. Să adaug că, datorită strădaniilor lui N. Cristea, gazeta sibiană s-a putut (record neîntrecut) rentabiliza, reapelînd la stipendii din afară. Ziarul era citit și mult stimat, avînd grijă, printre altele, să îndrume tineretul românesc spre practicarea meseriilor
Jurnalul unui memorandist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17214_a_18539]
-
tocmai în regulă. Despre ce fel de "dialog social" mai poate fi vorba? Unde e libertatea de exprimare, de care, în Calea Victoriei 120, se face atâta caz? Nu e elegant să dau exemplul revistei la care scriu, dar în ciuda atitudinii polemice a multor articole din "România literară" față de instituția prezidențială, redactorul-șef al revistei este, în momentul de față, unul dintre cei mai entuziaști suporteri ai d-lui Constantinescu! Ceea ce nu ne împiedică pe toți să avem relații extrem de cordiale. Și
Taifun în Calea Victoriei, 120 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17224_a_18549]
-
consacrate definirii și delimitării domeniului psiholingvisticii, ca știință inter- și multidisciplinară; sînt analizate relațiile sale cu psihologia și cu lingvistica în genere, dar și cu disciplinele mai noi ale contextualizării limbii - sociolingvistica, pragmatica, analiza discursului etc. Cu tonul personal și polemic care îi este caracteristic, autoarea își reafirmă opțiunea pentru un tip de psiholingvistică în constituirea căreia a avut un rol determinant și recunoscut pe plan internațional (respingînd explicit direcții alternative: școala chomskyană, cognitivismul derivat din ea, psiholingvistica americană). O bună
Psiholingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17248_a_18573]
-
primele mele trei cărți. E drept, între timp fusese mutat (oarecum disciplinar) ca redactor șef adjunct la Viața Românească, unde colaboram de mai mulți ani, cu două, trei articole pe număr (o recenzie, o revistă a revistelor și o notă polemică pentru rubrica "Miscellanea"). Pe Paul Georgescu îl vizitam de cîteva ori pe săptămînă și discutam îndelung și de toate, mereu interesîndu-se de ceea ce citeam la Biblioteca Academiei, unde îmi făceam veacul. Cînd i-am spus că vreau să scriu o
Paul Georgescu epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17230_a_18555]
-
interlocutorul absolvise facultatea și dorea să se rostuiască (dar avea puține șanse) la Cluj, Paul Georgescu notează: "a fi intelectual nu e o profesie, ci o calitate" și se arată încîntat de faptul că interlocutorul său a scris un eseu polemic față de studiul despre Sadoveanu din Polivalența necesară. Apoi îi comunică - asemenea unui convorbitor matur - dificultățile sale de a fi simultan critic literar și prozator, sfătuindu-l pe corespondent să-și publice el eseul polemic, nemaiașteptînd eseul lui Paul Georgescu tot
Paul Georgescu epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17230_a_18555]
-
interlocutorul său a scris un eseu polemic față de studiul despre Sadoveanu din Polivalența necesară. Apoi îi comunică - asemenea unui convorbitor matur - dificultățile sale de a fi simultan critic literar și prozator, sfătuindu-l pe corespondent să-și publice el eseul polemic, nemaiașteptînd eseul lui Paul Georgescu tot despre tragicul lui Sadoveanu. Și amplele considerații filosofice și de teorie literară notate în lunga scrisoare îngăduie, azi, editorului, să constate, în notă, "sensul profund stimulator pe care îl căpătase corespondența mea cu Paul
Paul Georgescu epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17230_a_18555]
-
valorilor estetice, dezbatere ce poate primi un nou impuls din partea unor piese de teatru precum Viitorul e maculatură. Distanța dintre faptul divers cu toate implicațiile lui și actul artistic, dintre demonstrativ și dramatic, este încă o temă de actualitate. Tonul polemic al lui Zografi și tăișul paradoxurilor îndreptate împotriva demagogiei și a orbirii de bunăvoie - "nimeni nu recunoaște că a fost prins în flagrant" - încearcă să rămînă lucid dar și să se facă auzit, căci "un om care nu șochează prin
Despre actualitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17245_a_18570]
-
în prefața ediției de texte critice despre Arghezi vorbește despre lipsa de dramatism a receptării poetului -, dar nu o face neapărat orgolios, ci ca un fel de ademenire a muzei criticii (dacă există așa ceva) numai pentru sine. În fine, spiritul polemic este pentru Alex. Ștefănescu un semn al devotamentului față de literatură, sau cel puțin așa era în 1980. Reeditarea unor pasaje sau a unor texte întregi nu pare interzisă, iar cititorul nu trebuie să fie niciodată surmenat. Avînd în minte un
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
târziu al lui Ionel Teodoreanu se nutrește din reacția defensivă a unei sensibilități incapabile să accepte trecerea vârstei de aur. Mecanismul compensator al memoriei se colorează resentimentar, Bucureștiul reunind atributele acelei modernități mediocre și aptere împotriva căreia moldovenismul se legitimează polemic. Mai mult decât un tip social, personajele Medelenilor sunt modelate de un cod comportamental a cărui logică interioară apare dificil de înțeles o dată cu trecerea timpului. Oblomovismul se aliază cu melancolia amoroasă și cu delicatețea patriarhală. Cronotopul Medelenilor se articulează prin
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
sine. Respingerea stigmatului moldovenismului acționează la Mircea Eliade ca un mecanism punând în mișcare o energie pe care spiritul locului o reprimă. Revenind în Memorii asupra textului din 1928, Împotriva Moldovei, Eliade își va nuanța radicalitatea. Dincolo de teribilismul juvenil, anatomia polemică a moldovenității refuzate precipită o clarificare interioară. Moldovei sentimentale, încărcată de melancolie, i se opune un energetism al construcției și problematizării. Severitatea verdictului, a cărui sentențiozitate alunecă către ridicolul patetic, aparține portretului generaționist. Romanul adolescenței scris de un adolescent, respectând
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
cărțile din cărți se scriu". I.C.: În timpul studiilor de la München eram legat de profesorul de filozofie umanistă Ernesto Grassi. Era un mare erudit, tipul de profesor universal medieval. M-a atras în mod deosebit și Jean Amery, un mare eseist polemic european. Argumentele lui morale și estetice erau fascinante, o combinație pe care o găseam foarte reușită. Mai târziu, în timpul studiilor în America, mi-am completat cunoștințele de filozofie politică prin Hannah Arendt. Prin lecturi, am fost profund influențat de Roland
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]
-
a subtilității care, cu toate câștigurile imense, si certe, obținute în alte zone ale ideației, dobândește că apărătoare a acestei religii un maximum de intensitate. Neliniștitul fenomenolog desfășoară metodic, ca într-un război de poziții, o redutabila argumentație anti-Nietzsche, descoperind polemic sensul superior al conceptelor "denunțate". Șase sunt cauzele identificate de Scheler pentru geneză resentimentului: sentimentul și impulsul răzbunării, ura, răutatea, invidia, pizma și perfidia. Absența exteriorizării acestora din diverse motive conduce adesea - uneori prea adesea, și prea fatal - la cangrenarea
Profesionistii dispretului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17925_a_19250]
-
ascunse, tulburi, ale personalității sale contradictorii. Începutul l-a facut Ov.S.Crohmălniceanu, încurajat chiar de o intenție a autorului, la început, de a-și intitula românul Părinții Otiliei, de unde tentația de a descifra în ițele narațiunii complexul paternității sterile. Măsurat polemic, venea ceva mai tîrziu S. Damian să dărîme acest eșafodaj cu implicații dramatice pentru a susține că, dimpotrivă, întreaga poveste denotă intenții parodice, caricaturale, totală inaptitudine a romancierului în materie de tragic. Seduși de excepțională abilitate speculativa călinesciana, alți exegeți
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
Mincu; în nr. 3-4 scriu despre Gheorghe Grigurcu, pe lîngă directorul revistei multilingve de cultură de la Constantă, si Adrian Popescu, Octavian Soviany, Ion Lascu, Ion Buzera, Marină Cap-Bun și Laszlo Alexandru. Cel din urmă (înrudit cu "subiectul" sau, prin spirit polemic și modul tranșant de a-și expune opiniile) alege modalitatea "notelor răzlețe", alternînd citatele cu observații și evaluări critice. Astfel, Laszlo Alexandru se îndoiește că Gh. Grigurcu va intra în istoria literară că poet: "După toate aparențele, criticul Grigurcu va
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17926_a_19251]
-
de configurare a unei umanități globale" (p. 168). Ca încununare a "realismului" tradițional sau ca model întemeietor al modernității în literatura română, proza lui Caragiale este revendicata de ambele epoci, reprezentînd o zonă de tensiune care îi explică și caracterul polemic. "Cotitură" pe care o provoacă în literatura română momentul Caragiale este tema celui de-al doilea studiu al volumului, datat 1988. Diferențierea tradițional/modern nu se remarcă la nivel tematic sau la nivelul procedeelor naratologice, ci constă în faptul că
Caragialia non sunt turpia by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17966_a_19291]
-
matematică, dar există totuși cîteva, fie și mai izolate, care propun, în subtextul lor măcar, construirea unui vocabular, de pildă, fundamentat pe ce credeau autorii care ar fi constituit un grăi primordial. Cert este că odată cu veacul al XVII-lea polemică între cei ce pledează pentru primatul ebraicei sau optează pentru o altă soluție se întețește. Miza e din ce in ce mai mare, pentru ca in Iluminism se ajunge la celebra metaforă a limbii că oglindă a unei națiuni și ca martor privilegiat al dezvoltării
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]
-
aceea de a introduce în spațiul autohton "Studiile culturale", întreprindere interdisciplinara prin excelență. Opțiunea pentru limba engleză trădează ambiția de a depăși cadrele "provinciale" și de a participa la un circuit intelectual internațional. "Romanian Cultural Studies" reînnoiește o tradiție, rupând polemic cu o imagine a culturii române dominată autoritar de un centru omnipotent, București, supremă instanță de validare a valorilor culturale. Singură observație ce poate fi făcută se referă la o carenta a construcției de imagine a revistei - coperta trădează mai
Identitate and Alteritate by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/18003_a_19328]