521 matches
-
știind să fie dur, șfichiuitor, vindicativ. Virulența lui pamfletară - prevestindu-l pe N. D. Cocea - nu cruță deloc instituțiile timpului. Totul, sau aproape totul, i se pare o farsă sinistră, un spectacol de bâlci, penibil și caraghios. Verva satirică a polemistului se proiectează în creionări acide, vizând diverse specimene din viața politică ori din presă. După modelul lui Caracudi al lui Caragiale, B. conturează tipul gazetarului fără principii și fără scrupule. Părerile lui asupra artei preiau idei ale lui C. Dobrogeanu-Gherea
BACALBASA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285521_a_286850]
-
ceva mai îngăduitor a fost cu Ronetti-Roman, al cărui poem Radu îi ocazionează sfaturi literare pline de bun-simț. Adversar al efuziunilor stilistice, C. a folosit atât ironia, cât și sarcasmul, mânuite cu o artă care a făcut din el un polemist de temut. A tradus din Shakespeare piesele Macbeth și Othello, ajutându-se, uneori, și de tălmăcirea germană a soților Dorotheea și Ludwig Tieck. Transpunerile sale au numeroase imperfecțiuni prozodice, care împiedică fluența lecturii, cu toate că, pe alocuri, fraza păstrează o parte
CARP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286121_a_287450]
-
o anume lașitudine morală sau dezamăgire cauzată de preponderența în lume a proștilor, agresivității, a capriciului superficial etc. (concepție care trădează o psihologie de om dezarmat, vulnerabil; anticipăm, Ibrăileanu nu are o psihologie de biruitor, nu este un temperament de polemist, așa cum s-a afirmat; vom aduce argumentele de rigoare la capitolul despre critic). Nu este o atitudine elitistă și, deci, o fisură în concepția democratică promovată de Ibrăileanu, ci un criticism lucid și, mă repet, inocent, o ușoară exagerare, pe
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pe baza altor articole de ziar, presă europeană, dar le inventa foarte bine, scriind despre India sau despre Războiul Civil din America, chestiuni despre care de fapt nu avea habar. Dar era fascinant de viclean, un ghicitor de geniu, un polemist și un retor de excepție. Hașișul lui ideologic era foarte puternic. Oricum, Înțelegeți ce vreau să spun - oamenii devin autorități și plebeii de geniu se ridică atingând mai Întâi noblețea și apoi gloria universală, și toate astea pentru că au avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Mark ieșea din buimăceala lui obișnuită. Cain nu se putea abține să n-o atragă în polemici nesfârșite - războiul împotriva terorismului, reducerea necesară a libertăților cetățenești, modul de viață american invulnerabil, și totuși amenințat la infinit. Era unul dintre acei polemiști iritabili, furibunzi, care scoteau tot timpul la bătaie statistici bogate în detalii și mereu altele. Barbara îl făcea praf. Într-un mod deloc sportiv, lăsându-l chiar pe Duane să lupte în același ring. Odată, el se apucase să citeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
noștri... Cretinule, nu ai fost Învățat să n-ai Încredere În oamenii papei? Pe tine trebuiau să te pună În frigare, nu pe nefericitul acela din Nola!“ „Dar atunci“’, zicea Belbo, „de ce atunci când Rozacruceeni se transferă În Franța, iezuiții, sau polemiștii ăia catolici care lucrează pentru ei Îi atacă sub pretext că sunt eretici și Îndrăciți?“ „Păi n-oți vrea să pretindeți ca iezuiții să se țină pe o singură linie, altfel ce iezuiți ar mai fi?“ Ne-am disputat Îndelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
primăvară, Ioanide primise din partea unui primar de cartier invitația de a construi o primărie monumentală și o biserică pe un vast teren cu desăvârșire degajat și care urma să constituie piața principală a cartierului. Primarul era un om politic temut, polemist parlamentar care făcuse interpelări răsunătoare și divizor de partide, cu toate că el însuși era șeful unui mic partid, cu ajutorul căruia pătrundea în Parlament fără întrerupere. Acum, primind modesta însărcinare de primar de cartier, dădea un concurs echivoc guvernului, revervîn-du-și oricând dreptul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu vechii aliați, dovadă scrisoarea către contesa Assheton-Jones, pe care guvernul român nu voia s-o ia în considerare. Prințesa ticlui o scrisoare vibrantă către Charles Maurras și Léon Daudet, cu gândul de a o expedia cu avionul celor doi polemiști francezi. N-avu însă timp să pună în aplicare acest proiect. Convocase afară de aceasta doamnele române din înalta societate, afiliate operelor ei ortodoxe, cât și exponenți ai clerului, și compusese în acest scop o moțiune drastică, cu gândul de a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
patru sute de pagini asupra Proprietății. Considerați poate că anumite eforturi consacrate libertății comerciale sau Liberului Schimb, nerăbdarea din cursul unei discuții fără rezultat, ardoarea combativă, înflăcărarea luptei m-au făcut să văd, cum ni se întâmplă foarte adesea nouă, celorlalți polemiști, erorile adversarului printr-o bucată de sticlă prea groasă. Fără îndoială, imaginația mea este cea care, pentru a avea mai ușor dreptate, umflă teoria Monitorului industrial 55 până la proporțiile celei din Popularul. Ce închipuire că mari industriași, proprietari cinstiți, bancheri
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
comercial privat de "securizare a spațiilor publice". Vom examina apoi ce înseamnă recursul la pedeapsa corporală împotriva violenței în școală. Să trimitem parașutiștii! Sâmbătă dimineața, pe France Culture se difuzează o emisiune foarte urmărită, moderată cu talent de filosoful și polemistul Alain Finkielkraut. Am avut onoarea să fiu invitat aici, pentru o dezbatere asupra delincvenței juvenile, în compania unui alt autor, Jean-Claude Barreau; acesta tocmai își lansase cartea Bandes à part, cu subtitlul cel puțin ambițios Pour en finir avec la
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
este Mircea Mihăieș care este și el întrebat dacă a avut sau are mamă. E o întrebare retorică, menită să desființeze persoana chestionată - desigur „o căzătură nepatriotică, un instrument în slujba masoneriei, al KGB-lui, al Fundației Soros” etc. Alteori, vehemența „polemiștilor” de la Chișinău, care practică „lectura infidelă” și „citatul ritual” (o stratagemă decriptată de H.-R. Patapievici într-un articol în care comenta reacțiile din presa culturală la volumul său Politice), este îndreptată împotriva unor reviste, considerate consecvent ca dușmănoase basarabenilor
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
citat cu devotament până acum au fost trimiși la plimbare. Ar fi... nebasarabenește să nu sesizeze această schimbare de conjunctură. Indiferent cum își va semna pe viitor articolele sale, să zicem Azazelo, Vova sau chiar Igori, țin să-1 informez pe polemistul pe teme culturale de la Mesagerul că nu voi mai reacționa. Este literatura una din marile gratuități ale acestei vieți, dar să irosim timpul în pseudopolemici, parcă tot ne-ar părea rău. La urma urmei, pentru o mică indigestie literară există
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
să vorbească despre creștinism; alături de termenul de cult îl întâlnim pe cel rit. Față de mărturiile precedente, întâlnim o schimbare importantă în evaluarea creștinismului: autorul opune superstițiilor practice ale unui împărat precum Iulian, religia creștină perfectă și simplă. Dacă în scrierile polemiștilor anticreștini acuzația de superstiție era un loc comun, termenul este aplicat acum intervențiilor religioase ale lui Iulian, în timp ce religia creștină este evaluată pozitiv, așa cum rezultă din critica imediat următoare adusă episcopilor, care ruinau legăturile poștale ale imperiului prin continua lor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
polemic l-au condus pe Tertulian spre detașarea de Biserică: intransigența și nemulțumirea personală l-au făcut să râvnească spre desăvârșirea silită a membrilor comunității creș-tine, când aceasta abia făcea primii pași, căutând să-și clarifice încă propria identitate. Atitudinea polemistului african față de armata și viața militară nu era strict personală și nici exclusivă montanismului, ci aparținea întregii Biserici: era doar un ecou. Poziția sa referitoare la această temă este univocă: serviciul militar este condamnat pentru pericolul de idolatrie pe care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
speculatoria, încălțămintea specifică speculatores, soldații din unitățile speciale (mesageri, curieri și gărzi de corp), ne întărește ipoteza potrivit căreia, dintre slujirile militare existente, creștinii le preferau pe acelea în care nu erau direct implicați în acțiuni belicoase și de violență. Polemistul african nu ezită să critice lâncezeala soldaților creștini (fratres commilitones), care considerau că atitudinea neobișnuită a soldatului din De corona o căutare deliberată a martiriului, faptă condamnată de Biserică și considerată expresia unei auto-glorificări fanatice, capabile să dea naștere la
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
se petreacă. Dar, după 1990, cu excepția unor schimbări surprinzătoare și triste oameni care, chiar dacă nu fuseseră niște repere de probitate și curaj civic, nu făcuseră orori ireversibile, gen Răzvan Theodorescu sau Eugen Simion, au început să-l slujească pe Iliescu -, polemiștii păreau inițial în mare criză de opțiuni și argumente, dincolo de evidentele maniheisme ale momentului. A funcționat pentru o vreme iluzia, dacă nu a unanimității, cel puțin a afinității între grupuri și persoane care, deși diferite, uneori ireconciliabile, aveau în față
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
iertării, în Macarale la marginea orașului și în alte pagini), rostirea, alta decât cea ținând de "realismul" străzii, e mai puțin personalizată. În totul, frazarea eruptivă din tinerețe, comportă, o dată cu Aventuri lirice, o tonalitate grațios-gânditoare. Că, încrezător în fenomenul românesc, polemistul se înscrie printre prestigioșii creatori de frumos-spiritualizat, e de domeniul evidenței. Cu aproape patru decenii în urmă, el vorbea despre europenismul nostru: "Să nu uităm (...) că pe veșmintele, de gală sau de lucru ale acestei distinse (deși nu tocmai puritane
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
parte integrantă din discursul lor despre suferință, chiar dacă nu formează componenta cea mai importantă. Putem citi astfel elegii care relatează persecuțiile din 1391, scrise în stilul convențional al acestui gen de exercițiu. Criza economică și socială din anii 1380, ascensiunea polemistului Ferrant Martinez, antievreu înverșunat, care devine administrator al arhiepiscopiei Seviliei în 1390, vidul de putere cauzat de moartea lui Juan I și urcarea apoi pe tron a unui minor, Henric al III-lea, în 1390, care rup provizoriu alianța regală
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
El nu se ascunde după draperii științifice, ci explică foarte clar atît problemele economice, cît și implicațiile lor politice. Partizanii săi îl adoră, criticii îl detestă, de unde o mare notorietate. El nu a primit însă Nobelul pentru talentele sale de polemist, ci pentru lucrările scrise în anii 1970 des-pre teoria comerțului, în cadrul mișcării lansate de maestrul său, Jagdish Bhagwati (Columbia University), și continuate împreună cu economiști ca Avinash Dixit (Princeton University) și Elhanan Helpman (Harvard University). 1.2. ALCHIMIA NOII ECONOMII Există
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
asupra răului și inteligența asupra imbecilității: totul pledează în favoarea unui Platon autor modern, dramaturg de succes aplaudat din plin pe scenele contemporane... Păstrând în minte ideea că Platon gândește ca un sportiv fascinat de maniera agonică și scrie ca un polemist care nu știe să piardă însuflețit de dorința de a câștiga niște lupte cu atât mai ușoare cu cât își fabrică adversari mult sub categoria sa pentru a-i învinge lesne, înțelegem ce precauții trebuie să ne luăm atunci când ne
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
la dobitoacele din curte, la boi și la cai, așa cum ne îndeamnă sfârșitul dialogului... Cine, dintre filosofii hedoniști ai Antichității, contemporani cu Platon sau anteriori lui, a susținut această teză a rutului animal pentru a califica excelența plăcerii? Nimeni în afară de polemiștii preocupați să evite lectura textelor și examinarea argumentelor demne de acest nume. 3 Dincolo de caricatură. Platon forțează nota, și o știe. Boxer, luptător și polemist de rea-credință, aici ca și în altă parte, el caricaturizează poziții filosofice pe care le
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
lui, a susținut această teză a rutului animal pentru a califica excelența plăcerii? Nimeni în afară de polemiștii preocupați să evite lectura textelor și examinarea argumentelor demne de acest nume. 3 Dincolo de caricatură. Platon forțează nota, și o știe. Boxer, luptător și polemist de rea-credință, aici ca și în altă parte, el caricaturizează poziții filosofice pe care le cunoaște pentru a evita să le critice în mod serios și nu le dă interlocutorilor șansa să-și apere realmente poziția. Probitatea intelectuală? O lasă
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
din „temnița Demiurgului” (haec cellula creatoris)24? Doar ascetistul riguros, incluzînd encratismul (respingerea căsătoriei), poate ajuta la o asemenea evadare 25, motiv pentru care Tertulian, care nu era partizan al căsătoriei 26, va ajunge totuși să apere matrimoniul sfințit 27. Polemistul va insinua chiar că marcioniții se lasă să moară prin Înfometare (apocarteresis) pentru a-și arăta disprețul față de Demiurg 28. Aici se află, potrivit lui Tertulian, esența Însăși a doctrinei lui Marcion, expusă În lucrarea bine intitulată Antiteze, care Își propune
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Andrițoiu, Ion Brad, Ion Bănuță . 1 Petru Poantă, "Modalități lirice contemporane", Editura Eminescu, pag. 46. 1 V. Felea, "Poezie și critică", Editura Dacia, pag 21. 1 Miron Radu Paraschivescu este un poet cetățean angajat sub steagul celor mai înalte idealuri, polemistul a cărui menire este de a desființa tot ce impietează puritatea umană, și cântărețul existenței cotidiene; vor rămâne exemplare pentru poezia civică "Ora de psihologie, "Dispariția soarelui", " Un drum în deșert". Caracterul militant al poeziei, în contextul perioadei, este de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
PRINTED IN ROMANIA GEO VASILE Fără menajamente Critici, istorici literari și eseiști români INSTITUTUL EUROPEAN 2012 Se dedică universitarului erudit, italienistului eminent, comparatistului hermeneut de talie europeană CORNEL MIHAI IONESCU Cuprins Personajul: ficțiune, document, viață romanțată / 9 Octavian Paler. Un polemist cordial / 15 Nicolae Balotă. Urmuz sau estetica vidului / 20 Maria-Ana Tupan. Literatura română între Râm, Bizanț și diferențialele divine / 25 Maria-Ana Tupan. Deconstructivism și dramaturgia lui Marin Sorescu / 30 Dr. Ion Nica. Personalitatea eminesciană din punct de vedere psihiatric / 33
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]