527 matches
-
întotdeauna la îndemînă mii de adjective și jonglează cu ele mai ceva ca Ronaldinho cu portocala. Electoratul cu pensia mică, dezamăgit de guvernările din România și mereu temător că-i fuge Ardealul de sub picioare, i le gustă extaziat. Pamfletarul redutabil, polemistul Vadim, nu se dezminte nici de această dată, rămînînd la fel de impetuos. Nu în planul formei păcătuiește, ci în cel al fondului. Amenință cu pîra, ceea ce e nedemn de un intelectual, josnic pentru un om de onoare și periculos pentru un
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
Constantinescu (fostul profesor de la „Sf. Sava” al lui I.), G. Călinescu. Fapta - așa cum constata peste câțiva ani Călinescu - a scandalizat, cu toate că „autorul nu se dovedea chiar așa de negativ și-și permitea doar câteva obiecții ce prevesteau un talent de polemist cu fraza alertă, franțuzească.” Surprinde însă că țintele ironiei lui I. sunt mai ales purtătorii ideilor moderniste, și nu numai în literatura română, pentru că și exemplele alese din alte literaturi sunt circumscrise concepției potrivit căreia valorile vor trebui căutate în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
generală, și drama personală, izolarea și singurătatea din acești ani. Jurnalul pare să fi fost de dimensiuni cu mult mai mari (autorul îl începuse din adolescență), în volumele publicate operându-se o selecție și poate unele intervenții în text. Energicul polemist se dovedește un sentimental și un iubitor nostalgic de oameni și cărți. Toată critica lui e o confesiune ocolită. Entuziasmele ca și denegațiile par deopotrivă impregnate de tristețe intelectuală. Mircea Zaciu nu e un om vesel și cordialitatea lui, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
asupra răului și inteligența asupra imbecilității: totul pledează în favoarea unui Platon autor modern, dramaturg de succes aplaudat din plin pe scenele contemporane... Păstrând în minte ideea că Platon gândește ca un sportiv fascinat de maniera agonică și scrie ca un polemist care nu știe să piardă însuflețit de dorința de a câștiga niște lupte cu atât mai ușoare cu cât își fabrică adversari mult sub categoria sa pentru a-i învinge lesne, înțelegem ce precauții trebuie să ne luăm atunci când ne
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
la dobitoacele din curte, la boi și la cai, așa cum ne îndeamnă sfârșitul dialogului... Cine, dintre filosofii hedoniști ai Antichității, contemporani cu Platon sau anteriori lui, a susținut această teză a rutului animal pentru a califica excelența plăcerii? Nimeni în afară de polemiștii preocupați să evite lectura textelor și examinarea argumentelor demne de acest nume. 3 Dincolo de caricatură. Platon forțează nota, și o știe. Boxer, luptător și polemist de rea-credință, aici ca și în altă parte, el caricaturizează poziții filosofice pe care le
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
lui, a susținut această teză a rutului animal pentru a califica excelența plăcerii? Nimeni în afară de polemiștii preocupați să evite lectura textelor și examinarea argumentelor demne de acest nume. 3 Dincolo de caricatură. Platon forțează nota, și o știe. Boxer, luptător și polemist de rea-credință, aici ca și în altă parte, el caricaturizează poziții filosofice pe care le cunoaște pentru a evita să le critice în mod serios și nu le dă interlocutorilor șansa să-și apere realmente poziția. Probitatea intelectuală? O lasă
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
fost un spirit religios. Influența romanticilor Jules Michelet și Edgar Quinet, a lui Lamennais, dar și a socialismului utopic se regăsește în opera politică și socială a tribunului, în care el investește fantezie, patos, o forță reală a elocinței. Ca polemist, jurnalistul se ilustrează în replica pe care o dă, cu sarcasm și întărâtare, Domnilor Eliade și Tell (1850-1851), dar mai ales în cele trei epistole adresate domnitorului Barbu Dimitrie Știrbei. Întreprinzând o critică amplă a regimului, scrisorile acestea sunt o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
știind să fie dur, șfichiuitor, vindicativ. Virulența lui pamfletară - prevestindu-l pe N. D. Cocea - nu cruță deloc instituțiile timpului. Totul, sau aproape totul, i se pare o farsă sinistră, un spectacol de bâlci, penibil și caraghios. Verva satirică a polemistului se proiectează în creionări acide, vizând diverse specimene din viața politică ori din presă. După modelul lui Caracudi al lui Caragiale, B. conturează tipul gazetarului fără principii și fără scrupule. Părerile lui asupra artei preiau idei ale lui C. Dobrogeanu-Gherea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285521_a_286850]
-
Stilul neutru despre care a fost vorba, numit de Vera Călin prezentare flegmatică, este pînă la urmă o respingere premeditată a vreunui cod retoric sau este exteriorizarea unei atitudini temperamentale față de lume? „A vorbi despre candoarea retorică a lui Defoe - polemistul - ar echivala cu o inițială ignorare a condiției ironistului, condiție ce obligă la disimulare și reticență studiată.” Și În cazul lui Defoe, și În cel al haiku-ului, este vorba de o concizie, de o exprimare eliptică, de lipsa modulațiilor
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
lărgi granițele literaturii: „cele nepermise vor fi introduse cu forța în rândul celorlalte.” Hipersensibilitatea omului, vederea (percepția) deformatoare, asociată ei, pasionalitatea și trăirea prin extreme deviază constant cronica socială și portretul arghezian, trecându-le în pamflet. A. a fost un polemist coleric și ireverențios (miniștri, personalități ale culturii și bisericii i-au căzut victime), iar ca artist, nu o dată, a fost prins în volutele metaforismului său virulent. Oricât sunt de înverșunate pamfletele lui, în inima lor se află rigoarea violată a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
a găsit la sfârșitul unui ciclu istoric, acela al creștinismului african, și că a apărat o cauză care în Occident a produs o gravă schismă. În realitate, a fost o personalitate de prim ordin atât ca teolog cât și ca polemist... De fapt, el ne apare ca ultimul mare teolog al epocii patristice și pare emblematic faptul că și el a fost fiul acelei Africi care dăduse creștinătății pe primul mare teolog cu Tertulian și pe cel mai mare cu Augustin
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
severitate influența creștinilor asupra vieții, culturii și religiei imperiului, considerând-o periculoasă și degradantă. Religiozitatea lui Iulian este profund marcată de neoplatonism, însă atitudinea sa critică față de creștinism depinde, așa cum s-a demonstrat, de tradiția polemică antiiudaică și de precedenții polemiști anticreștini, în primul rând de Discursul adevărat al lui Celsus (despre care cf. vol. I din această lucrare, pp. ???-???) și de Porfiriu din Tyr; însă Iulian, totodată, se poate referi la experiența precedentelor decenii în care s-au înregistrat instaurarea
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
calcedonieni pare să fie în bună măsură o chestiune legată de formule, născută din oroarea lui pentru ceea ce i se părea o poziție nestoriană sau potențial nestoriană. De fapt, așa cum se vede din scrierile sale și din cele ale celorlalți polemiști din epocă, fiecare grupare își declara fidelitatea față de moștenirea lăsată de Chiril din Alexandria a cărui perspectivă fundamentală, de altfel, pare mai apropiată de cea a monofiziților, fiind axată pe caracterul predominant absolut al Logosului divin. Oricum, în prima jumătate
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
că ambiția sa de a obține fericirea riscă să-l facă să cadă în greșeala de a se face fericit în mod exclusiv pe sine" (capitolul 15, partea I). 25 François-Marie Arouet, supranumit Voltaire (1694-1778), avocat, istoric, scriitor, pamfletist, scenarist, polemist satiric care atinge uneori ferocitatea pentru cei pe care-i consideră adversari, rămâne filosoful emblematic al Iluminismului. Adept al libertății de expresie, al separării religiei de stat și al luptei contra dogmatismului religios. Cazurile de care s-a ocupat ca
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
este Mircea Mihăieș care este și el întrebat dacă a avut sau are mamă. E o întrebare retorică, menită să desființeze persoana chestionată - desigur „o căzătură nepatriotică, un instrument în slujba masoneriei, al KGB-lui, al Fundației Soros” etc. Alteori, vehemența „polemiștilor” de la Chișinău, care practică „lectura infidelă” și „citatul ritual” (o stratagemă decriptată de H.-R. Patapievici într-un articol în care comenta reacțiile din presa culturală la volumul său Politice), este îndreptată împotriva unor reviste, considerate consecvent ca dușmănoase basarabenilor
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
citat cu devotament până acum au fost trimiși la plimbare. Ar fi... nebasarabenește să nu sesizeze această schimbare de conjunctură. Indiferent cum își va semna pe viitor articolele sale, să zicem Azazelo, Vova sau chiar Igori, țin să-1 informez pe polemistul pe teme culturale de la Mesagerul că nu voi mai reacționa. Este literatura una din marile gratuități ale acestei vieți, dar să irosim timpul în pseudopolemici, parcă tot ne-ar părea rău. La urma urmei, pentru o mică indigestie literară există
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
limbajului. Din această orientare decurg și criteriile de judecată critică la acest om al principiilor. Aceste principii au fost aplicate în justificarea valorii, a recunoașterii condițiunii materiale și ideale a artei, iar când voia să evidențieze impostura, cita abundent. Fin polemist, mentorul Junimii delimitează bine obiectul, elimină chestiunile discutabile și-și ridiculizează adversarul prin citate de mare efect (Eugen Simion). Într-o epocă de tranziție ("a formelor fără fond") critica era necesasră. Atunci când valorile adevărate triumfă (Eminescu, Creangă, Caragiale, Slavici) dispare
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Macedonski - omul, „Noaptea de noiembrie” a lui Macedonski și Macedonski și publicul). De altfel, D. Karnabatt susține partea critică a publicației și cu alte texte: Chendi și critica impresionista, cronică la cartea Amintiri universitare a lui Ioan Petrovici, P.P. Negulescu polemist (semnat de D. Karnabatt cu pseudonimul Diodor). În articolul Un erou de român francez, Lucrezzia Karnabatt îl identifica pe psihiatrul și literatul N. Vaschide că prototip al personajului central din românele lui Gustave Binet-Valmer, Leș Métèques și Lucien. Partea de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289252_a_290581]
-
intervenții verbale juvenile și iconoclaste, purtate cu vioiciune și sagacitate pretutindeni, la seminariile lui Mihail Dragomirescu, ale lui Charles Drouhet, la ședințele Institutului de literatură și în cenaclu. Foiletonistul a dus lupte acerbe contra rătăcirilor ideologice din perioada interbelică: „...născut polemist - fiu legitim al rațiunii, nota Vladimir Streinu 1 - el a stăvilit devenirile acelei idei de epocă, pe care însuși a numit-o tracomania”2. În demersul critic Șerban Cioculescu pune la contribuție latura erudită a personalității sale, simțul estetic și
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
același scriitor (e vorba, probabil, de E. Lovinescu, n.n.Ă, dar fără să repete convingeri anterioare; regenerat complet în intervale, aparatul său sensibil primește de la aceeași operă mereu alte impresii, contrare între ele de multe ori, dar totdeauna autentice”3. Polemistul are - cum se vede - un tir precis și eficace. Am fixat succint mai sus câteva dominante ale demersului critic al lui Vladimir Streinu: „vocea distinctă”, ideatic și stilistic, „transparența” în filiație maioresciană, obiectivitatea, exercitată consecvent, pe deasupra conjuncturilor și servituților epocii
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
mari idei limpezi, care îi luminau silințele, îi crease în ultimul timp o înățime morală impunătoare.”2 El este și rămâne un critic de încredere, lipsit de prejudecăți literare, „crezând în flacăra curată a emoției estetice.”3 Șerban Cioculescu, „născut polemist, fiu legitim al rațiunii”4, vădește un „spirit vioi, în conversație lucid, polemic și umorist, iar în scris mai puțin spontan, aproape elaborat, rece și destul de distant,adică serios și chiar grav dar totdeauna cu voința lucidității, a informației textelor
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
1928 - martie 1929Ă a fost important: „Cel mai harnic, de la început, s-a arătat Vladimir Streinu, care strângea materialele, le ducea la Pitești, se îngrijea de corectură și de umplerea locurilor goale cu note și polemici”2. Dealtfel, la „Kalende” polemistul Streinu și-a făcut mâna pentru duelurile de mai târziu. În volumul din 1981, Șerban Cioculescu adaugă, între altele, capitolașul O seamă de cuvinte ale lui Vladimir Streinu, trecând în revistă savuroase vorbe de spirit ale prietenului. Iată una rostită
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
-se unor „truvaiuri” ieftine, păstrând tot timpul o gravitate specifică, desfășurându-și gândurile cu o retorică somptuoasă. Patetism? Poate, dar epurat de stridențe ori excese retorice: un Iorga trecut prin școala clasicismului...”4 Al. Oprea prinde câteva trăsături caracterizante proprii polemistului, „cu aprinderi și incisivități voalate”, dar destul de transparente, spirit parcimonios, „care caută să cenzureze pornirile vijelioase”, structural „un delicat”. Ce este 1 op. cit., p. 213 2 op. cit., p. 214 3 Al. Oprea - Incidențe critice, București, Editura Eminescu, 1975, pp. 34-40
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
relaxare ideologică, la vehemența proletcultistă, ba chiar începe să vehiculeze prețiozități stilistice, care îi vor și marca ultimele cărți. Dar lectura și grila de interpretare sunt deturnante: folosește citate false din junimistul George Panu pentru a-l transforma într-un polemist contradictoriu, nu totdeauna sigur de temeinicia preferințelor sale, și într-un precursor al literaturii sociale; își pune întrebări ucronice (de ce un antijunimist ca Al. Macedonski nu se întâlnește cu „Contemporanul”?), vorbește de „constante ale literaturii socialiste românești” (care sunt, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]
-
Studii Orientale, este editorialist la revista „22”, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, al Asociației de Studii Clasice din România. Greu de prins într-o formulă, erudit cu temperament coleric, analist rece al fenomenului politic la zi, dar și polemist cu tăietura fină, când partizan nervos-pasional, când omul calculat al strategiilor multiplu etajate, C. cultivă deopotrivă filosofia și istoria formelor plastice, istoria și etimologia, această abordare politico-filologică fiind ceva rar în peisajul cultural al României postceaușiste. Și-a început eseistica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286422_a_287751]