740 matches
-
laudă de Sidonius Apolinarie. În ce privește opera care l-a făcut cunoscut, Condiția sufletului (De statu animae), într-un prim moment, Claudian susținuse, într-o scriere care s-a pierdut, că îngerii și demonii posedă un trup, în timp ce sufletul este imaterial. Polemizând cu el, Faustus ar fi replicat într-o scrisoare cu conținut dogmatic spunând că și sufletul are o anume materialitate, iar atunci când această epistolă care circula fără numele autorului a ajuns la cunoștința lui Sidonius Apolinarie, acesta l-a sfătuit
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pe afirmațiile lui Augustin, Facundus a scris o carte Contra scolasticului Mocianus (Contra Mocianum scholasticum), în care susține că nu Biserica africană devenise schismatică, ci adversarii doctrinei celor Trei Capitole și, în consecință, și ai Crezului de la Calcedon. Facundus a polemizat și cu papa Vigilius și a răspândit opera sa în Africa în 571, ascunzându-se însă într-un loc secret tocmai pentru că, refuzând deciziile conciliului de la Constantinopol, putea fi considerat rebel de către autoritatea imperială. Tot din această perioadă este și
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
iezuit din secolul al șaptesprezecelea, J. Sirmondi. Subiectele sunt variate, însă importanța lor e scăzută; și totuși epistolarul său, pentru care Ennodius a folosit ca reper scrisorile unui literat faimos din Antichitatea târzie, Quintus Aurelius Symmachus, senatorul cu care a polemizat Ambrozie (pp. 384 sq.), a fost considerat ulterior ca un model pentru acest gen din cauza multitudinii de subiecte și de tonuri, chiar dacă, în urma examen atent, se poate vedea că textul păcătuiește prin vacuitate și superficialitate până și în fragmentele în
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
rânduri să răspundă la atacurile teologilor de tendință antiohiană, foarte nemulțumiți de cele douăsprezece anatematisme din noiembrie 430. La cererea lui Nestorios, Ioan de Antiohia îi rugase pe Andrei din Samosata și pe Teodoret din Cyr să combată anatematismele. Chiril polemizează cu primul într-o Apologie contra episcopilor orientali (în numele cărora se exprimase Andrei, care trăia în Antiohia); pe cel de-al doilea îl combate într-o Epistolă către Evoptsios în care dezaprobă confutațiunea celor douăsprezece teze de către Teodoret (Evoptsios, episcop
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Anastasius în 518, Sever, amenințat de Justin, succesorul acestuia, simpatizant al calcedonienilor, a trebuit să fugă în Egipt. Refugiat la Eknaton, lângă Alexandria, a păstrat legăturile cu episcopii monofiziți din Orient și a scris mai multe opere prin care a polemizat în special cu Iulian din Halicarnassus (aici, pp. ???-???) și cu Ioan de Cezareea (aici, pp. ???-???). După moartea lui Justin în 527, soția lui Justinian, Teodora, care îi simpatiza pe monofiziți, a determinat în 535 numirea lui Antim ca patriarh de
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
parvenit în forma originală în limba greacă. Cea mai vestită este Discuția în contradictoriu cu filosofii în legătură cu creația lumii, un dialog scris la Berit și localizat tot aici. În această scriere, Zaharia apără doctrina creștină a facerii lumii de către Dumnezeu polemizând cu un elev al neoplatonicului Amonios din Alexandria, care, în conformitate cu doctrina acelei școli filosofice, considera că lumea este coeternă cu Dumnezeu. În acest dialog vorbește chiar Amonios la ale cărui prelegeri Zaharia asistase pe când era student la Alexandria și de la
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
se poate observa că izvoarele pe care le folosește sunt mai cu seamă scrieri ale exegeților alexandrini (chiar dacă am văzut că, dacă e vorba de istorici, este citat mai ales Teodoret). Alte opere sunt: un Răspuns la capitolele teologice unde polemizează cu neoplatonicul Proclus, scriere din care s-a păstrat doar un fragment (însă atât autenticitatea fragmentului cât și eventuala existență a unei opere în care Procopius îl combate pe Proclus sunt îndoielnice), și câteva scrieri care n-au conținut religios
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Andrei, arhiepiscop de Cezareea, în Capadocia, nu e pentru noi o informație absolut certă. Pe vremea acestui exeget, Ierusalimul era încă sub stăpânirea Imperiului Bizantin, deci Andrei a trăit înainte de 637, când orașul sfânt a fost cucerit de arabi. El polemizează cu Ecumenius pe care nu-l menționează însă în mod clar și, oricum, consideră că acesta e încă în viață în acea perioadă. Și Andrei a scris un Comentariu la Apocalipsă, împărțit în douăzeci și patru de tratate, alcătuit fiecare din trei
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
altor gânditori îl relevă pe M. ca pe un eseist de mare rafinament atât în articole, cât și în nenumăratele scrisori către Camil Petrescu, Emil Cioran și alți prieteni, cărora le împărtășea entuziasmul lecturii unei cărți ori cu care a polemizat. Este semnificativă replica dată lui Mircea Eliade, sub titlul Alte „Soliloquii”, în fapt un dialog de idei. Comentariul are în vedere chiar fraza de început a cărții lui Eliade, socotită vulnerabilă: „Singurul sens al existenței este de a-i găsi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287992_a_289321]
-
PCF denunță cu virulență grupusculele de stînga care fac jocul puterii, și Georges Marchais îl atacă pe Cohn-Bendit, anarhistul german. La polul opus, responsabilii studenți interzic intelectualilor comuniști uneori fără menajamente să ia cuvîntul în adunările lor. În Italia, PCI polemizează dur cu stîngiștii săi, dar luînd seamă să nu întrerupă complet discuția. Totuși, dezbaterea din jurul pozițiilor revistei marxiste critice "Il Manifesto" ajunge la excluderea din partid a trei dintre animatorii săi. Partidul comunist italian traversează momente dificile, din moment ce comisia de
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Iorgu Stoian, „Aspecte literare”, „Ideea pedagogică, literară, socială”, 1928, 9-12; C.B. [Camil Baltazar], Sevastos et Co., „Tiparnița literară”, 1929, 8-10; Nichifor Crainic, „Puncte de vedere”, G, 1930, 6-7; Pompiliu Constantinescu, „Puncte de vedere”, VRA, 1930, 115; F. Aderca, Hai să polemizăm, VRA, 1931, 218; Ion Radu Tomoiagă, Divagații în marginea „Mioriței”, RFR, 1937, 7; Biberi, Études, 140-141; Călinescu, Ist. lit. (1941), 829, Ist. lit. (1982), 913; Adrian Marino, „Amica mea Europa”, RFR, 1945, 6; Profira Sadoveanu, Stele și luceferi, pref. G.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290006_a_291335]
-
noștri (foarte mulți la un moment dat), cei care ar fi trebuit să fie primii interesați de dezvăluirile fărădelegilor poliției politice, parcă s-au evaporat. Sau poate că nici n-au existat? Iunie, 1997 Cineva care semnează neaoș-patriotic Samson Noah polemizează cu noi pe tema postmodernismului și optzecismului (o adevărată obsesie la basarabeni) în publicația de partid Mesagerul, un săptămânal politic cu o pagină de cultură, redactată - uneori - îngrijit și umplută cu ce dă Dumnezeu... Articolul, intitulat zeflemitor „Coliba cu air
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
noastră înapoiată și fără de speranță - conform sentinței cronicarului literator - asemenea diversiuni se fac cu mai multă pricepere. Scris într-un registru încruntat și posomorât, de „madonă” neglijată, comentariul Literatorului este până la urmă o probă de umor involuntar. E inutil să polemizăm cu cineva care sfidează evidențele și bunul-simț. Când nu este desființată printr-o grasă înjurătură, Televiziunii publice din Republica Moldova (TVM) i se reproșează în principiu trei lucruri: 1. este proastă, global proastă; 2. este aservită puterii, mai marilor zilei și
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
dedă ficțiunilor... Ajunge cu imaginația până acolo încât mă declară - chiar așa! - un susținător al interfrontului... Ce să spun? Înțeleg că pe Nicolae Dabija l-a supărat tare comentariul meu la lista propusă de domnia sa pentru alegeri, deși eu am polemizat pe un ton civilizat cu ideea lui, care mi se pare în continuare destul de nefericită. Nu mă surprinde modalitatea pe care a ales-o pentru a-mi replica, mobilizând „cititorii” săptămânalului pe care îl conduce. Îmi pare rău că nu
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
În succesiunea generațiilor. În acest caz, ar fi o entitate tutelară, posedând un anumit tipar stilistic, căruia individul nu i se poate sustrage. Specificul individual apare În entitatea numită creație. La Blaga, ea se află deasupra tuturor celorlalte facultăți umane. Polemizând cu Bergson și În sensul intuiției sale (considerată de filosoful român o facultate de cunoaștere, nu facultate de creație), Blaga vede numai În actul creator adevărata independență a omului individual; până la urmă, creația nu este altceva decât materializarea destinului. Misterul
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
Braud care subliniază faptul că dezbaterea electorală a înlocuit violență fizică: "Dezbaterea de idei este importantă prin aceea că ia locul violenței fizice ca mod de confruntare între rivali. În democrație, se discută (cu prietenii), se negociază (cu partenerii), se polemizează cu adversarii; dar nu se întrebuințează coerciția pentru a învinge. Acolo unde cultura democratică este înrădăcinată de mult timp, transgresările acestui tabuu au devenit extrem de modeste"11. Dezbateri prezidențiale în România postdecembrista Dezbaterile prezidențiale din țara noastră sunt legate de
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
intenție din compunerea ei. În orice caz, numai trecerea pe lângă cearta de stiluri arhitectonice pe care o susține pe acoperiș catedrala Sf. 69 Antoniu din Padova trezește un sentiment asemănător. Ascuțimile ei gotice în același spațiu arhitectural cu volume bizantine polemizează tăcut între ele; rigoarea și simplitatea alături de boltitura masiv maurescă se desfid reciproc; și fiece unitate, cu detaliile proprii, se înalță și stă un timp singuratică, deși vecină cu celelalte. Doar stăruința privitorului poate învinge, prin însumare, atâta diversitate. Căci
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
de umbra dezastrului anunțat. Anul morții lui Ricardo Reis este sfârșitul visului lui Fernando Pessoa. Al credinței în utilitatea și perenitatea artelor. Resurecția acelui vis secerat este chiar profesiunea de credință și estetica lui Saramago. Romancierul recreează sau revizitează istoria, polemizând cu ea în conformitate cu atitudinea sa despre lume, totul petrecându-se însă după cele mai riguroase norme ale ficțiunii. Încă un capitol, deci, din vasta cronică (sagă, frescă) a "originii și identității portugheze", obsesie căreia Saramago și-a dedicat viața și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
artisticului: „Damiroză culp nastralp,/vestrapună pulc dirică” sau: „Dam, daira, dara, darac,/[...] dever, dalcauc, dovleac/ dandana, dambla, dalac.../ - Dud, duducă, dușumea”. Ca prozator, V. nu este mai puțin interesant. Apelând la parodierea stilurilor (hiperbolic, detașat, grațios, participativ, explicativ etc.), el polemizează cu tiparele consacrate. Volumul Proză. Exerciții de stil (1967) conține un număr important de schițe „patafizice”, descinse adică din „știința soluțiilor imaginare”, conform definiției date de Alfred Jarry. Modalitatea construcției este urmuziană, dar similitudinile merg până la un punct. Debutul narațiunilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
martir Pavel Florensky, pulsul adormit al gândirii dogmaticii ortodoxe este trădat de starea de lehamite a celor care-l perpetuează într-un organism artificial. „Sistemul nostru dogmatic se prezintă ca fiind plictisitor, atât de plictisitor încât oamenii renunță să mai polemizeze cu el.”1 Din această rațiune tare se naște denunțul gândirii slabe, capabilă doar să colporteze sloganuri și să confecționeze adjective, în decorul indiferenței și indiferențierii. Pentru a fi un veritabil scandal, teologia are nevoie nu de proba dialecticii burgheze
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
iar în timpul postului mare, în fiecare zi; a predicat în toate bisericile orașului și în cele din jurul orașului. Temele predicii sale erau foarte variate: făcea teologie, explicând și demonstrând cu inepuizabile dovezi scripturistice taina de răscruce a creștinismului, Sfânta Treime; polemiza cu ereticii de toate nuanțele vremii sale: manihei, marcioniți, valentinieni, arieni, anomei și alții; nici pe evrei nu i-a uitat (...) Cu predicile și cuvântările lui, Sfântul Ioan Gură de Aur a câștigat sufletele ascultătorilor săi, sufletele tuturor cetățenilor frumoasei
Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
prozaice”, dând astfel naștere unei lumi culturale împărțite în „clase” - este, într-o simetrie negativă desăvârșită cu „poruncile” întemeietoare ale junimismului, un eseu „în contra direcției” literare estetizante, labirintice și autotelice, a sfârșitului de secol XIX. Frumusețea unei opere de artă - polemizează P. - nu constă în gradul ei de refracție (literaturizare) și distanțare față de concretețea (mediocritatea) mundană, ci în proprietatea termenilor, în coincidența „substanțială” dintre „valoarea verbală” (semnificantă) și „valoarea conținutului” (semnificată), care, exprimând „cu exactitate” voința autorului, conferă scrisului o impresie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
poetica cuvântului a cunoscut, începând din anul 1938, un ecou amplu și a devenit topos al exegezei consacrate acestuia atunci, dar și acum, în pofida avertismentelor referitoare la pericolul de a reduce complexitatea referentului la elementele semnalate de Macrì. Sergio Pautasso polemiza cu cei care tindeau să limiteze măiestria ermeticului exclusiv la tensiunea cuvântului, si, în acest context, cu cei care vorbeau despre separarea netă a primei perioade de creație de cea de a doua, evidențiind prin această discontinuitatea dintre etapă criptica
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
articolelor lui G. Dăianu drept simple "bolboroseli" ce nu au vreo legătură cu direcționarea antifascistă a literaturii pe care, s-a spus, o promova revista Albatros. Nici proza eseistică a Sandei Diaconescu nu e prezentată într-o lumină mai plăcută polemizându-se, de data aceasta, cu Ion Bălu: "Aceste vulgare și penibile elucubrații Ion Bălu le numește "document direct al ecoului trezit în sufletul unei fete de lirica lui Lucian Blaga"!!"95. Ținând cont de aceste considerente, Lucian Valea concluzionează că
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
celui mai important: nu moartea sperie, nu prezența ei peste tot, ci imposibilitatea de schimbare a destinului și neputința de a vedea, dincolo de moarte, o salvare. Lumea descrisă pare a contrazice profund mesajul biblic, de aici și tendința de a polemiza cu învățăturile creștine. Raportarea la mitologia biblică se face negativ ("oraș în care murim/ fără parabola intrării în Ierusalim"), accentuând lipsa unei salvări, dar și lipsa bucuriei de a trăi. Adverbul "iarăși" din final (a cărui semnificație este susținută și
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]