553 matches
-
analiza enunțurilor sau a segmentelor scurte și izolate; (2) domeniul conceptual este mai restrîns și mai puțin abstract. Pentru cercetătorii din Geneva, polifonia există numai dacă sînt mai mulți locutori - reali sau reprezentați. În acest caz, negația nu mai marchează polifonia. Polifonia se manifestă în interpretarea discursului, prin mijloace lingvistice (lexicale, sintactice etc.) și pragmatice; ea se exprimă în funcție de gradul de integrare lingvistică a vocii sau a discursului evocat, de relația dintre locutor și enunțiatorii prezenți, de sursa sau de originea
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
enunțurilor sau a segmentelor scurte și izolate; (2) domeniul conceptual este mai restrîns și mai puțin abstract. Pentru cercetătorii din Geneva, polifonia există numai dacă sînt mai mulți locutori - reali sau reprezentați. În acest caz, negația nu mai marchează polifonia. Polifonia se manifestă în interpretarea discursului, prin mijloace lingvistice (lexicale, sintactice etc.) și pragmatice; ea se exprimă în funcție de gradul de integrare lingvistică a vocii sau a discursului evocat, de relația dintre locutor și enunțiatorii prezenți, de sursa sau de originea vocilor
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
etc.) și pragmatice; ea se exprimă în funcție de gradul de integrare lingvistică a vocii sau a discursului evocat, de relația dintre locutor și enunțiatorii prezenți, de sursa sau de originea vocilor prezente și de rolul discursiv jucat de segmentul în cauză. Polifonia lingvistică se realizează prin elemente lexicale, ca verbele performative: a conveni, a pretinde, a afirma, precum și prin numeroși conectori pragmatici: fiindcă, căci, pentru că etc. În a n a l i z a d i s c u r s u
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
prin elemente lexicale, ca verbele performative: a conveni, a pretinde, a afirma, precum și prin numeroși conectori pragmatici: fiindcă, căci, pentru că etc. În a n a l i z a d i s c u r s u l u i, polifonia este considerată un fenomen concret, specific vorbirii. Un text poate fi abordat în diferite moduri, iar diferitele sale teme nu se află la același nivel. De aceea, textelor le este asociată o anumită plurivocitate, dar această plurivocitate este caracteristică textului
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
experimente, în care unitatea stilistică se realizează în diverse grade, în funcție de intenția artistică sau de talentul autorilor (în literatura română, de ex., romanul Femeia în roșu, semnat de Mircea Nedelciu, Mircea Mihaieș și Adriana Babeți). V. eterogenitate, funcții ale limbii, polifonie. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN POLISEMIE. Se numește polisemie proprietatea unui semn lingvistic de a avea mai multe sensuri (sau semnificații). Remarcată la sfîrșitul secolului al XIX-lea de Michel Bréal, polisemia a devenit un concept de bază al semanticii limbilor
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
momentul enunțării. Ea este strîns legată de noțiunea "interdiscurs" și contribuie la depășirea opoziției dintre exteriorul și interiorul unei formații discursive în favoarea ideii de intricație a discursurilor și de relații cu alte formații discursive exterioare și anterioare. V. implicit, interdiscurs, polifonie, presupoziție. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN PREDICAT. Din perspectiva sintactică clasică (perspectiva enunțiativă, după GA 2005), funcția de predicat poate fi realizată în limitele propoziției cînd este parte de propoziție principală, dar și la nivelul frazei cînd este parte a predicatului
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pentru primul, decodarea pentru al doilea, acestea producînd inferențe ce nu sînt mereu identice. Pe de altă parte, prin recunoașterea a două dimensiuni distincte ale discursului, se produce distincția dintre subiectul cognitiv și subiectul pragmatic. V. actant, emițător, interlocutor, locutor, polifonie, receptor. DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004; GA 2005. RN SUBIECTIVITATE. Folosirea limbii este în mod necesar, legată de un subiect vorbitor, încît
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nivelul a diferite tipuri de discurs, dihotomia subiectiv /obiectiv trebuind înțeleasă mai degrabă ca un fenomen axiologic. Analiza textului și a discursului literar a îmbogățit înțelegerea noțiunii de "subiectivitate" prin prisma unor probleme ca: punct de vedere, distanță, perspectivă narativă, polifonie, subiectivitate și ficțiune, imaginea eului în și prin discurs etc. V. deixis, emoție, modalitate, polifonie, valoare. BENVENISTE 1966; KERBRAT-ORECCHIONI 1980; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RB SUBÎNȚELES. În gramatică, se atribuie trăsătura subînțeles pentru ceea ce într-o frază nu este exprimat, dar
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fenomen axiologic. Analiza textului și a discursului literar a îmbogățit înțelegerea noțiunii de "subiectivitate" prin prisma unor probleme ca: punct de vedere, distanță, perspectivă narativă, polifonie, subiectivitate și ficțiune, imaginea eului în și prin discurs etc. V. deixis, emoție, modalitate, polifonie, valoare. BENVENISTE 1966; KERBRAT-ORECCHIONI 1980; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RB SUBÎNȚELES. În gramatică, se atribuie trăsătura subînțeles pentru ceea ce într-o frază nu este exprimat, dar care este implicat în semantismul sau în cadrul sintactic al frazei respective. Astfel, în cazul limbii
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Paris, 1957 (trad. rom. Poetica spațiului, Editura Paralela 45, Pitești, 2005); La Poétique de la rêverie, P.U.F., Paris, 1960 (trad. rom. Poetica reveriei, Paralela 45, Pitești, 2005). Mihail BAHTIN (1895-1975), estetician rus, specialist în naratologie. Teoria dialogismului și a polifoniei, întemeiată de el, care constă în evaluarea interferențelor dintre vocile participante la construcția mesajului - autor, narator, personaje, lector - în cadrul temporal și spațial (cronotop) generat prin discurs, impune o nouă paradigmă în cercetarea științelor literaturii. Lucrări de referință: Problèmes de la poétique
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
enunțării; împreună cu Jean-Claude Anscombre elaborează o teorie a argumentării, expusă în lucrarea L'argumentation dans la langue, Mardaga, Liège, 1983. Alte subiecte pe care O. Ducrot le abordează includ unele concepte valorificate în analiza discursului și în pragmatică: implicatură, spus-presupus-subînțeles, polifonia lingvistică - polifonia literară, teoria blocurilor semantice ș.a. În colaborare cu Tzvetan Todorov, publică Dictionnaire encyclopedique des sciences du langage, Editions de Seuil, Paris, 1972, iar cu Jean-Marie Schaeffer, semnează lucrarea Nouveau Dictionnaire encyclopédique des sciences du langage, Seuil, Paris, 1995
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Jean-Claude Anscombre elaborează o teorie a argumentării, expusă în lucrarea L'argumentation dans la langue, Mardaga, Liège, 1983. Alte subiecte pe care O. Ducrot le abordează includ unele concepte valorificate în analiza discursului și în pragmatică: implicatură, spus-presupus-subînțeles, polifonia lingvistică - polifonia literară, teoria blocurilor semantice ș.a. În colaborare cu Tzvetan Todorov, publică Dictionnaire encyclopedique des sciences du langage, Editions de Seuil, Paris, 1972, iar cu Jean-Marie Schaeffer, semnează lucrarea Nouveau Dictionnaire encyclopédique des sciences du langage, Seuil, Paris, 1995 (trad. rom
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Amfiteatru”, în 1968, colaborând apoi la „România literară”, „Luceafărul”, „Vatra”, „Familia”, „Viața studențeasca” ș.a. Prima carte, Sunt ultimul poet romantic, i-a apărut în 1973. S. construiește un univers liric senin, cu influențe folclorice, în tradiția poeziei transilvănene. Două cărți, Polifonie albastră (1979) și Dorurile cantului de cuc (1987), i-au fost însoțite de texte critice semnate de Al. Ivasiuc și de Ovidiu Papadima, cel dintâi remarcând, între altele, că S. „este un poet al corespondentelor în sensul baudelairian al cuvântului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289822_a_291151]
-
el „corola de minuni a lumii”, de care vorbea Lucian Blaga. Realizarea sonetelor este bine supravegheată și include trimiteri la mari gânditori ai lumii, a căror opera pare să îi fi fost familiară. SCRIERI: Sunt ultimul poet romantic, București, 1973; Polifonie albastră, pref. Al. Ivasiuc, București, 1979; Dor de dor, București, 1984; Dorurile cantului de cuc, postfața Ovidiu Papadima, București, 1987; Divină călăuza, I-II, îngr. Amalia Spălățelu, București, 1997-2002. Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, I, 137-138; Fănuș Băileșteanu, „Polifonie albastră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289822_a_291151]
-
1973; Polifonie albastră, pref. Al. Ivasiuc, București, 1979; Dor de dor, București, 1984; Dorurile cantului de cuc, postfața Ovidiu Papadima, București, 1987; Divină călăuza, I-II, îngr. Amalia Spălățelu, București, 1997-2002. Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, I, 137-138; Fănuș Băileșteanu, „Polifonie albastră”, CNT, 1979, 27; George Muntean, „Polifonie albastră”, RL, 1979, 32; Al. Ruja, „Dorurile cantului de cuc”, O, 1988, 8; Traian Ț. Coșovei, Strigat patetic cu impulsuri de laser, CNT, 1992, 4; Dan Munteanu, Vasile Speranza, poeta, „Canarias”, 1993, 25
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289822_a_291151]
-
1979; Dor de dor, București, 1984; Dorurile cantului de cuc, postfața Ovidiu Papadima, București, 1987; Divină călăuza, I-II, îngr. Amalia Spălățelu, București, 1997-2002. Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, I, 137-138; Fănuș Băileșteanu, „Polifonie albastră”, CNT, 1979, 27; George Muntean, „Polifonie albastră”, RL, 1979, 32; Al. Ruja, „Dorurile cantului de cuc”, O, 1988, 8; Traian Ț. Coșovei, Strigat patetic cu impulsuri de laser, CNT, 1992, 4; Dan Munteanu, Vasile Speranza, poeta, „Canarias”, 1993, 25; Luis Leon Barreto, Visión mistica de Gran
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289822_a_291151]
-
un obiect la altul, de la o perspectivă la alta), ci În energia afectiv-imaginativă ce atrage fluxul vizionar În jurul temei centrale: un fel de „artă a fugii” și „ofrandă muzicală” divers instrumentată, orchestrată cu strălucire contrapunctică, cu o compoziție trimițînd spre polifonia barocă, orientată Însă de acest fir conducător. Și dacă nu Întreagă suprafața imensului vitraliu e la fel de strălucitoare, rămîn destule fragmente care dau măsura talentului de excepție al autorului lor. DISCURSUL ÎNSTRĂINĂRII ȘI AL FRATERNITĂȚII Evoluția poeziei lui Ilarie Voronca de după
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
tipuri de enunțare / 135 2. Perfect simplu, perfect compus, imperfect / 138 3. Două sisteme de enunțare / 143 11. Utilizarea persoanelor / 149 1. "Noi", "voi", "eu" / 149 2. Dispariția persoanelor / 154 3. Ethos și persoană / 157 4. "On", "ei" / 159 12. Polifonie, discurs direct / 165 1. Polifonia / 165 2. Modalizarea în discurs secund / 167 3. Discursul direct / 169 4. Modalități de introducere a discursului direct / 173 5. De la absența ghilimelelor la discursul direct liber / 176 13. Discursuri indirecte, forme hibride / 181 1
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
Perfect simplu, perfect compus, imperfect / 138 3. Două sisteme de enunțare / 143 11. Utilizarea persoanelor / 149 1. "Noi", "voi", "eu" / 149 2. Dispariția persoanelor / 154 3. Ethos și persoană / 157 4. "On", "ei" / 159 12. Polifonie, discurs direct / 165 1. Polifonia / 165 2. Modalizarea în discurs secund / 167 3. Discursul direct / 169 4. Modalități de introducere a discursului direct / 173 5. De la absența ghilimelelor la discursul direct liber / 176 13. Discursuri indirecte, forme hibride / 181 1. Discursul indirect / 181 2. Forme
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
indirect / 181 2. Forme hibride / 183 3. Discursul indirect liber / 185 4. Rezumatul cu citate / 188 14. Modalizare autonimică, ghilimele, italice / 191 1. Autonimie și modalizare autonimică / 191 2. Utilizarea ghilimelelor / 195 3. Italicele / 202 15. De la proverb la ironie: polifonie, captare, subversiune / 205 1. Enunțare proverbială și polifonie / 205 2. Sloganul / 207 3. Enunțuri despre alte enunțuri / 209 4. De la subversiune la ironie / 212 16. Tipuri de desemnări / 219 1. Diverse moduri de indicare a referentului / 219 2. Substantive proprii
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
indirect liber / 185 4. Rezumatul cu citate / 188 14. Modalizare autonimică, ghilimele, italice / 191 1. Autonimie și modalizare autonimică / 191 2. Utilizarea ghilimelelor / 195 3. Italicele / 202 15. De la proverb la ironie: polifonie, captare, subversiune / 205 1. Enunțare proverbială și polifonie / 205 2. Sloganul / 207 3. Enunțuri despre alte enunțuri / 209 4. De la subversiune la ironie / 212 16. Tipuri de desemnări / 219 1. Diverse moduri de indicare a referentului / 219 2. Substantive proprii și descrieri cu articol hotărît / 222 3. Determinantul
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
jurnalistul care realizează ancheta, nici muncitorul. Acesta din urmă cunoaște identitatea unor superiori de la Moulinex, dar nu ține cont de asta atunci cînd spune "ei": el prezintă decizia întreprinderii ca emanînd de la o putere anonimă și străină lumii sale. 12 POLIFONIE, DISCURS DIRECT 1. Polifonia În general, individul care vorbește și se manifestă ca "eu" în enunț este și cel care își asumă enunțul. Acestei noțiuni de "asumare" i se asociază două tipuri de operații: - faptul de a fi la originea
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
nici muncitorul. Acesta din urmă cunoaște identitatea unor superiori de la Moulinex, dar nu ține cont de asta atunci cînd spune "ei": el prezintă decizia întreprinderii ca emanînd de la o putere anonimă și străină lumii sale. 12 POLIFONIE, DISCURS DIRECT 1. Polifonia În general, individul care vorbește și se manifestă ca "eu" în enunț este și cel care își asumă enunțul. Acestei noțiuni de "asumare" i se asociază două tipuri de operații: - faptul de a fi la originea reperajelor enunțiative, ancorarea enunțului
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
sus". Jurnalistul, enunțiatorul 1, nu se dă drept responsabil pentru "Mama buba, mama doarme la etaj..."; în schimb, el este responsabil pentru enunțarea 1, care afirmă că a existat o enunțare 2. Cu acest tip de fenomen, intrăm în problematica polifoniei. Lingvistul rus M. Bahtin a fost primul care a introdus noțiunea de polifonie în studiul literaturii; ea a fost apoi utilizată în lingvistică pentru a analiza enunțurile în care mai multe "voci" se fac auzite în mod simultan. Este ceea ce
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
doarme la etaj..."; în schimb, el este responsabil pentru enunțarea 1, care afirmă că a existat o enunțare 2. Cu acest tip de fenomen, intrăm în problematica polifoniei. Lingvistul rus M. Bahtin a fost primul care a introdus noțiunea de polifonie în studiul literaturii; ea a fost apoi utilizată în lingvistică pentru a analiza enunțurile în care mai multe "voci" se fac auzite în mod simultan. Este ceea ce se întîmplă în exemplul nostru pentru că în articol se aude în același timp
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]