553 matches
-
la teatru, numai pentru plăcerea senzuală a auzului. Acestea și alte abuzuri nu erau decât derivații și aspecte ale unei inconveniențe mai grave, aceea a lipsei de respect față de „cuvânt”: textul era înăbușit de instrumente și sufocat de amestecul unor polifonii complicate. În zilele noastre - afirma cardinalul Bernardino Cirillo în anul 1549 -, scriitura imitativă a ajuns la un nivel atât de înalt, încât, în timp ce o voce spune „Sanctus”, o altă voce pronunță „Sabaoth” iar altă voce, „Gloria tua”, obținându-se un
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Ioan al XXII-lea, cu mai mult de două secole în urmă, să elaboreze bula Docta sanctorum patrum. În secolul al XV-lea, cererile de reformă ecleziastică includeau o reîntoarcere la simplitatea cântecului gregorian, în opoziție cu artificiile luxoase ale polifoniei. În 1538, de exemplu, episcopul de Modena a interzis cu desăvârșire execuția muzicii polifonice în catedrala sa. Părinții conciliari din Trento erau pe punctul de a cădea și ei pradă acestei atitudini, în acest context născându-se și o legendă
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
de exemplu, episcopul de Modena a interzis cu desăvârșire execuția muzicii polifonice în catedrala sa. Părinții conciliari din Trento erau pe punctul de a cădea și ei pradă acestei atitudini, în acest context născându-se și o legendă conform căreia polifonia a rămas în sânul bisericii romano-catolice, legendă care astăzi nu mai are niciun fundament. Se povestește că prelații adunați în conciliu intenționau să abolească cu totul polifonia din cadrul cântului bisericesc. Aflând de acest lucru, G.P. da Palestrina a compus imediat
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
pradă acestei atitudini, în acest context născându-se și o legendă conform căreia polifonia a rămas în sânul bisericii romano-catolice, legendă care astăzi nu mai are niciun fundament. Se povestește că prelații adunați în conciliu intenționau să abolească cu totul polifonia din cadrul cântului bisericesc. Aflând de acest lucru, G.P. da Palestrina a compus imediat o misă (Missa Papae Marcelli) pentru părinții conciliari. Misa a plăcut așa de mult și textul sacru a fost tratat într-o manieră așa de respectuoasă, încât
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Modelul palestrinian După cum am văzut, părinții conciliari au avut păreri diferite față de muzica polifonică: unii erau pentru abolirea completă, alții pentru o reformă adecvată. A învins părerea celor din a doua categorie. În acest sens, a fost propusă, drept model, polifonia lui G.P. da Palestrina (1525-1594), muzician dedicat exclusiv muzicii sacre, a cărui operă reprezintă maximul muzicii vocale în ceea ce privește repertoriul sacru. Palestrina a fost un muzician care a avut o sensibilitate particulară față de directivele Conciliului din Trento; această caracteristică poate fi
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
al XVII-lea pot fi sintetizate astfel: - tendința spre monumental, realizată de totalitatea vocilor în cor, de vocile soliste și de grupurile instrumentale, trăsături ce caracterizează așa-zisul stile concertato; - tendința prezenței mai multor coruri (policoralitate), obținându-se astfel o polifonie de tip coral, scriitura, în general, fiind de tip omofonic; - evidențierea vocilor umane solistice, căutându-se în special efecte vocale care să fie în sintonie cu textul și cu sentimentele exprimate de acesta sau cu sentimentele care se doreau a
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
oameni ai bisericii această muzică li se părea, deseori, departe de motivațiile religioase, de exigențele autentice ale rugăciunii și ale celebrării liturgice. Prin urmare, ierarhia privea cu îngrijorare afirmarea acestui tip de muzică, motiv pentru care a solicitat reîntoarcerea la polifonia corală din Cinquecento, consacrând-o în mod definitiv sub expresia stile antico alla Palestrina. Toți marii compozitori din Seicento au scris mise, motete și psalmi pentru uzul liturgic, fie în stile antico - actualizat, evident, cu noile sensibilități armonice -, fie în
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
la respectarea exigențelor liturgiei. Fenomenul recuperării pozitivității transcendentului, a sensului istoriei și a tradiției, trăsături evidente ale romantismului, a dus la formarea de scholae cantorum - după modelul celor vechi -, unde cântecul sacru și referința la modelele repertoriale istorice (cântul gregorian, polifonia Renașterii, avându-l în frunte pe Palestrina, orga și compoziția) constituiau trăsăturile noilor instituții. Asociațiile ceciliene și numeroasele scholae cantorum au înflorit în toată Europa și au fost recunoscute oficial de Sfântul Scaun. Una dintre aceste scholae cantorum este și
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
numai de aceasta. Să se facă în așa fel încât să se restituie cântul gregorian poporului, pentru ca credincioșii să participe din nou în mod mai activ la cultul divin, așa cum se obișnuia în vechime”. În continuare, este considerată sacră și polifonia clasică, cea care se apropie de cântul gregorian, motiv pentru care poate să fie folosită în celebrări, în special în catedrale, în seminarii sau în alte institute ecleziastice: „Calitățile expuse mai înainte sunt de asemenea prezente într-un grad optim
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
care se apropie de cântul gregorian, motiv pentru care poate să fie folosită în celebrări, în special în catedrale, în seminarii sau în alte institute ecleziastice: „Calitățile expuse mai înainte sunt de asemenea prezente într-un grad optim și în polifonia clasică, în special a Școlii Romane, care, în secolul al XVI-lea, a obținut maximul perfecțiunii sale, prin opera lui Pier Luigi da Palestrina, și a continuat apoi să producă și alte compoziții de o excelentă valoare liturgică și muzicală
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
clasică, în special a Școlii Romane, care, în secolul al XVI-lea, a obținut maximul perfecțiunii sale, prin opera lui Pier Luigi da Palestrina, și a continuat apoi să producă și alte compoziții de o excelentă valoare liturgică și muzicală. Polifonia clasică se apropie destul de bine de supremul model al oricărei muzici sacre, care este cântul gregorian, și, pentru acest motiv, merită să fie primită, împreună cu cântul gregorian, în funcțiunile cele mai solemne ale Bisericii, precum sunt cele ale Capelei Pontificale
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
pentru care indicațiile rămân actuale și în zilele noastre. Este reafirmat din nou scopul muzicii sacre și sunt redefinite calitățile ei pentru a fi o adevărată artă, cântul gregorian este considerat în continuare cântul propriu al bisericii romane, este admisă polifonia și cântecul religios popular al fiecărei națiuni și se insistă asupra formării muzicale și a înființării unor instituții superioare de muzică sacră. Este recunoscut pentru prima dată în istoria bisericii catolice primatul orgii cu tuburi; celelalte instrumente sunt admise cu
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
mâna desenând minuțioase decoruri de epocă, autoarea a trecut hotărât la roman, la roman adevărat, cu o structură epică serioasă și complexă. Cartea va spune povestea ultimelor treisprezece zile ale Bucureștiului din anul 1897 în treisprezece capitole și într-o polifonie de voci narative distincte. În fiecare capitol alternează la cuvânt mai multe personaje ce privesc aceleași fapte din perspective diferite, cum se-ntâmplă de pildă în Cinci purceluși de Agatha Christie, lucru care nu duce neapărat la elucidarea faptelor. Numele
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
un obiect la altul, de la o perspectivă la alta), ci În energia afectiv-imaginativă ce atrage fluxul vizionar În jurul temei centrale: un fel de „artă a fugii” și „ofrandă muzicală” divers instrumentată, orchestrată cu strălucire contrapunctică, cu o compoziție trimițînd spre polifonia barocă, orientată Însă de acest fir conducător. Și dacă nu Întreagă suprafața imensului vitraliu e la fel de strălucitoare, rămîn destule fragmente care dau măsura talentului de excepție al autorului lor. DISCURSUL ÎNSTRĂINĂRII ȘI AL FRATERNITĂȚII Evoluția poeziei lui Ilarie Voronca de după
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
parcă din actualitate, din vecinătatea „gărgăunariței” (aceea a copilului, desigur), o alta amestecă planurile și rememorează, șovăind printre debriurile memoriei, experiențe și senzații difuze. Intervin și alți naratori sau interlocutori ocazionali (mama, o vecină etc.), edificator pentru valorificarea ironică a polifoniei dovedindu-se mai cu seamă finalul Luptei cu gărgăunii („Am văzut atunci cu ochiul celălalt, rușinat, ce țâțe frumoase și bune/ Au femeile de la noi și cred că mai mult asta m-a făcut bine și mi-a ținut vederea
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
se repede la cântăreață) PIANISTA (cântăreței): Deci eu, dacă aș fi în locul tău de care nimeni nu are poftă, mi-aș face și eu o imagine în încrustare lemnoasă despre propria istorie. Dacă aș fi eu Cântăreața, aș distruge oribila polifonie în favoara unei voci solitare cu o stilizare flaușată. Deci ca cântăreață m-aș ridica ca să cânt (declamă) Să cântăm cântatele cârpe fără de început Nu mai există acum opreliște Gândește, până când corzile vocale se uzează Mai durează cu siguranță încă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Lupaș, Ioan, Istoria unui manual de istorie, Editura Socec, București, 1932. Mihalache, Cătălina, Memorie și narațiune în discursul didactic al anilor '90, în "Xenopoliana", tom X, 2002, nr. 1-4, pp. 136-152. Idem, Ștefan cel Mare în manualele de istorie post-comuniste. Polifonii sau alternative?, în Zahariuc, Petronel, Văcaru, Silviu (ed.), Ștefan cel Mare la cinci secole de la moartea sa, Editura Alfa, Iași, 2003, pp. 387-408. Idem, Regimul comunist în manualele de istorie, în Rusan, Romulus (ed.), Anii 1973-1989. Cronica unui sfârșit de
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
2010), ignorând efectul mai profund, reflecția critică asupra mitologiei naționale și a miturilor istorice în general: democrația, longevitatea, sfârșitul lumii ș.a. Acest studiu pleacă de la o primă investigație, prezentată în articolul nostru Ștefan cel Mare în manualele de istorie post-comuniste. Polifonii sau alternative?, publicat în Petronel Zahariuc, Silviu Văcaru (editori), Ștefan cel Mare la cinci secole de la moartea sa, Editura Alfa, Iași, 2003, pp. 387-408. 1 Ștefan Pavel, Viața lui Ștefan cel Mare, folosită în susținerea "moldovenismului", în revista "Rost" nr.
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
le accentuează, le condensează (Philippe Sollers Théorie d'ensemble). Noțiunea de intertextualitate definită de Julia Kristeva drept permutare de texte, drept spațiu textual în care enunțuri aparținînd altor texte se intersectează și se neutralizează își are originea în conceptele de polifonie și dialogism introduse de Mihail Bahtin. Intertextualitatea marchează ca o fatalitate orice scriitură: "Intertextualitatea înseamnă imposibilitatea de a trăi în afara textului infinit, text care poate fi Proust, ziarul cotidian sau ecranul televizual" (Roland Barthes S/Z, 1970:159). Intertextualitatea întemeiază
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
știință că te afli în fața unui cuvânt străin trebuie să fie deosebit de clar și izbăvitor în parodie". Dostoievski e creatorul unui gen de roman cu totul nou, polifonic, noțiune la care se vor raporta mulți dintre teoreticienii ulteriori ai parodiei. Polifonia romanului vizează "pluralitatea vocilor și conștiințelor autonome și necontopite"39, din rândurile cărora se disting, pe de o parte, limbajele/ discursurile parodiate și limbajele/ discursurile parodiante. Importantă rămâne, în fond, distincția celor două tipuri, certificată prin existența gradului de împotrivire
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
marginea unor nuclee epico-dramatice), pentru ca, involuntar, romanul să dobândească altă formă, reclamată chiar de procedeul "personajului-replică" și al motivelor repetitive, extins pe final, la nivelul întregului ciclu, într-o compoziție aluvionară, de tip simfonic (era să zic polifonic numai că polifonia, dacă-l consultăm pe Bahtin, e altceva). Nu întâmplător, ca și în Viață dublă, prozatorul va aduce din nou în prim-plan "oglinda" element simbolic, dar cu o foarte precisă menire în angrenajul epic, câtă vreme oferă autorului (și personajelor
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
completează, diversifica și nuanțează demersul istoriei clasice: cercetând cotloane neumblate ale societăților de odinioară, incursiunea în viața de zi cu zi a studenților de la Universitatea Liberă din Bruxelles ne-a permis să atingem nivelul individual al practicilor sociale, restituind astfel polifonia mărturiilor despre ce însemnă să studiezi în străinătate la cumpăna dintre cele două veacuri: al XIX-lea și al XX-lea. La capătul acestui prim volum dintr-un proiect mai amplu, nu putem adăuga decât că deja își așteaptă continuarea
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
supus, "libertatea de a nu fi liber, libertatea de a nu declara că albul este negru, libertatea de a-ți numi nelibertatea libertate"289. III.3.2. Structura cronicilor Pentru a indica formatul cronicilor literare, am separat discursul critic de polifonia discursului general. Cel din urmă reprezintă un amestec pertinent de cultură, politică, istorie, sociologie, emisiunile acoperind întregul areal al manifestărilor umane. Politicul rămâne întotdeauna în substratul cronicilor, întrucât el nu poate fi despărțit de crezul autoarei: "Paginile de față insistă
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
este organizat în jurul unor teme centrale. Rațiunea sprijină mentalul autorului: ideile fac trimiteri la diferite arte și sunt aplicate apoi la propria persoană. Teatrul, filmul, pictura, muzica, literatura sunt privite din subiectivitate cu o cogniție congenială. Discursul devine astfel o polifonie culturală din pricina amestecului istoriei cu economia, politica, sociologia și cu tot ce presupune receptarea și consumarea artei. Discursul scris poate fi considerat o interacțiune socială, datorită mesajelor literare și ideologice. Dacă în Jurnale se conturează clar urgența mărturisirii, temperată de
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
interpretativ se stabilește în interiorul cronicilor literare care transmit cu sinceritate ceea ce autoarea lor gândește despre intelectualitatea românească și abuzul puterii, unind cu succes domeniul criticii de întâmpinare cu problematica socialului. Abordând exercițiul hermeneutic al autoarei, am separat discursul interpretativ de polifonia discursului general. Pe această linie, am studiat comparativ câteva din cronicile emblematice pentru fiecare gen în parte. Cronicile produselor literare semnalează validitatea, regândesc valoarea scriitorului și verifică tehnicile și structuri narative, temele, personajele, perspectiva auctorială, distanța față de cititor, receptarea critică
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]