251 matches
-
Clasele a 11-a și a 12-a). Pe insulă există un campus al Universității Pacificului de Sud; înainte ca acest campus să fi fost construit, studenții călătoreau în Australia pentru a-și continua studiile universitare. Nauruanii sunt urmașii navigatorilor polinezieni și micronezieni care credeau în zeița Eijebong și într-un pământ spiritual, o insulă numită Buitani. Două din cele 12 triburi originale s-au extins în secolul al XX-lea. Angam Day, sărbătorită pe 29 octombrie, celebrează refacerea populației nauruane
Nauru () [Corola-website/Science/298128_a_299457]
-
o sursă bibliografică fundamentală în studierea scrierii rongo-rongo. Barthel a transcris aproape toate textele, de la A la B, cu o acuratețe apreciată de CEIPP (Centre d'Etudes sur l'île de Pâques et la Polynésie - Centrul de Studii Pascuane și Polineziene) ca fiind de 97%. Desenele rândurilor nu au fost realizate cu mâna liberă ci prin imprimarea pe un suport de hârtie, suprapus peste original și frecat cu grafit. Fischer, la rândul său, a publicat în 1997 o serie de desene
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
un film foto la un vulcan sau la o fermă de ananas, întoarcerea seară la hotel, unde grăsani bronzați purtând niște pantaloni scurți de prost gust sorb băuturi alcoolice la barul de noapte, în timp ce privesc dânsul hula al frumoaselor femei polineziene. Un ecoturist în Hawaii va evita marile hoteluri și va preferă să-și instaleze cortul la poalele unui vulcan sau va sta la o cabană mică și liniștită cu capacitatea de 15 locuri, unde „stăpâna casei” servește masă că în
Ecoturism () [Corola-website/Science/321543_a_322872]
-
ancoră a lui "Bounty" a fost recuperată în 1957 de Luis Marden în Golful Bounty. Comunitatea din Insula Pitcairn a prins viață cu perspective bune. Era hrană din abundență, apă și pământ pentru toți, iar clima era blândă. Deși multor polinezieni le era dor de casă, iar britanicii știau că vor rămâne toată viața izolaț pe Pitcairn, ei s-au acomodat rapid. S-au născut mai mulți copii. Fletcher Christian a devenit liderul comunității și a dus o politică de dreptate
Revolta de pe Bounty () [Corola-website/Science/321492_a_322821]
-
că vor rămâne toată viața izolaț pe Pitcairn, ei s-au acomodat rapid. S-au născut mai mulți copii. Fletcher Christian a devenit liderul comunității și a dus o politică de dreptate și moderație pentru toată lumea. El a vrut ca polinezienii să aibă un cuvânt de spus în chestiunile comunității, la fel ca și europenii. Câțiva dintre răsculați i-au tratat însă pe polinezieni ca pe sclavi, chiar și pe cei de vază, și au încercat să-i priveze de pământuri
Revolta de pe Bounty () [Corola-website/Science/321492_a_322821]
-
liderul comunității și a dus o politică de dreptate și moderație pentru toată lumea. El a vrut ca polinezienii să aibă un cuvânt de spus în chestiunile comunității, la fel ca și europenii. Câțiva dintre răsculați i-au tratat însă pe polinezieni ca pe sclavi, chiar și pe cei de vază, și au încercat să-i priveze de pământuri. Localnicii s-au opus acestui tratament incorect, iar relațiile dintre britanici și polinezieni s-au deteriorat. Ostilitatea s-a amplificat când a murit
Revolta de pe Bounty () [Corola-website/Science/321492_a_322821]
-
și europenii. Câțiva dintre răsculați i-au tratat însă pe polinezieni ca pe sclavi, chiar și pe cei de vază, și au încercat să-i priveze de pământuri. Localnicii s-au opus acestui tratament incorect, iar relațiile dintre britanici și polinezieni s-au deteriorat. Ostilitatea s-a amplificat când a murit soția lui Jack Williams și acestuia i s-a „dat” o consoartă polineziană drept „înlocuitor”. În pofida eforturilor lui Fletcher Christian de a păstra pacea, polinezienii s-au revoltat. În 1793
Revolta de pe Bounty () [Corola-website/Science/321492_a_322821]
-
să-i priveze de pământuri. Localnicii s-au opus acestui tratament incorect, iar relațiile dintre britanici și polinezieni s-au deteriorat. Ostilitatea s-a amplificat când a murit soția lui Jack Williams și acestuia i s-a „dat” o consoartă polineziană drept „înlocuitor”. În pofida eforturilor lui Fletcher Christian de a păstra pacea, polinezienii s-au revoltat. În 1793, a izbucnit un conflict pe Insula Pitcairn între răsculații de pe Bounty și tahitienii care i-au însoțit. Patru dintre răsculați (Jack Williams, Isaac
Revolta de pe Bounty () [Corola-website/Science/321492_a_322821]
-
iar relațiile dintre britanici și polinezieni s-au deteriorat. Ostilitatea s-a amplificat când a murit soția lui Jack Williams și acestuia i s-a „dat” o consoartă polineziană drept „înlocuitor”. În pofida eforturilor lui Fletcher Christian de a păstra pacea, polinezienii s-au revoltat. În 1793, a izbucnit un conflict pe Insula Pitcairn între răsculații de pe Bounty și tahitienii care i-au însoțit. Patru dintre răsculați (Jack Williams, Isaac Martin, John Mills și William Brown) precum și Fletcher Christian au fost uciși
Revolta de pe Bounty () [Corola-website/Science/321492_a_322821]
-
limbi și dialecte. Ele au un număr mic sau chiar foarte mic de vorbitori nativi, dar majoritatea locuitorilor sunt bi- sau chiar plurilingvi. Limbile indigene din Australia și Oceania fac parte din trei familii: australiană, austroneziană (numită în trecut "malaio- polineziană") și papua. Specialiștii nu sunt întotdeauna de acord în privința unor idiomuri asupra calității lor de limbi distincte sau de dialecte ale aceleiași limbi, de aceea numărul limbilor dintr-o grupare este apreciat adesea diferit de diverși autori. Ca urmare, precum și
Limbile Oceaniei () [Corola-website/Science/324959_a_326288]
-
1930. S-au remarcat încercări recente de restaurare a proiectului, mai ales în anii trecuți. Calendarul Internațional Perpetual se bazează pe Calendarul Pozitivist, publicat în 1849 de către filozoful francez Auguste Comte(1798-1857). Comte și-a alcătuit calendarul inspirat din calendarele polineziene. Principalele diferențe dintre Calendarul Internațional Perpetual și Calendarul Pozitivist sunt numele pe care Comte le-a dat lunilor și zilelor săptămânii. Lunile Calendarului Pozitivist erau, în ordine: Moise, Homer, Aristotel, Arhimede, Caesar, Sf. Pavel, Charlemagne, Dante, Gutenberg, Shakespeare, Descartes, Frederick
Calendarul Internațional Constant () [Corola-website/Science/324957_a_326286]
-
etc. Principalul partener comercial al țării este Australia. După recensământul din 1999, orașul numără 29.356 locuitori, dar cinfra reală actuală ajunge în jurul cifrei de 38.000 locuitori. Melanezienii formează majoritatea populației din Port Vila, cu mici minorități compuse din:polinezieni, asiatici și europeni. Populația, din punct de vedere religios, e alcătuită din peste 90% de creștini aparținând mai multor biserici, printre care cele mai importante numeric fiind: biserica presbiteriană, biserica anglicană,biserica romano-catolică, biserica adventistă de ziua a 7a, biserica
Port Vila () [Corola-website/Science/324416_a_325745]
-
a fost inclusă ca parte a coloniei în 1919, iar Insulele Tokelau seperate în 1926. Pe 8 aprilie 1937 Insulele Phoenix au fost adăugate și în 1972 cinci insule din Insulele Line. În 1974, din cauza neînțelegerilor etnice între micronezieni și polinezieni populația Insulelor Ellice a votat pentru dezmembrarea coloniei. Colonia Insulele Gilbert și Ellice a fost dezintegrată pe 1 ianuarie 1976 în coloniile Insulele Gilbert și Tuvalu (numele nou pentru Insulele Ellice), care au devenit state independente pe 1 octombrie 1978
Insulele Gilbert și Ellice () [Corola-website/Science/326822_a_328151]
-
Insula Paștelui, având inițial cinci coarde. Este o adaptare a cavaquinho-ului portughez creat în deceniul 1880-90, în Hawaii, de imigranți portughezi. Ulterior răspândit în întreaga Polinezia Franceză și Insula Paștelui cu o sculptura mai rustica, rezultând varianta de ukelele tahitiană sau polineziana. În Polinezia și în Insula Paștelui nu existau instrumente cu coarde înainte de secolul al XIX-lea și cel al XX-lea, fiind un instrument recent cultură ambelor locuri. Intrumentul ukulele este utilizat pe scară largă în muzică insulelor din Polinezia
Ukulele () [Corola-website/Science/325743_a_327072]
-
recunoscut un val de 23,8 metri pe care a făcut surf Garett McNamara din Portugalia ca fiind cel mai înalt val pe care s-a făcut surf vreodată. De secole, surfing-ul a fost o parte importantă a culturii Polineziene. Este posibil ca surfingul să fi fost observat pentru prima dată de europeni în Tahiti în 1767 de Samuel Wallis și echipajul navei care au fost primii europeni ce au vizitat insula. Un alt canditat este botanistul Joseph Banks făcând
Surfing () [Corola-website/Science/322804_a_324133]
-
scenă, pe pieptul și umărul lui Smith sunt tatuaje. Acest aspect nu este corect. Practica tatuajelor a dispărut din Europa după ce păgânii s-au convertit la creștinism. Occidentul nu a mai adoptat practica tatuajelor decât după ce exploratorii britanici au văzut polinezieni tatuați la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Cel mai probabil Smith nu avea tatuaje iar nimeni nu a stat să acopere tatuajele proprii ale lui Farrell. Totuși, dacă Smith avea tatuajele de la băștinași atunci era corect din punct de vedere
Lumea nouă (film din 2005) () [Corola-website/Science/327687_a_329016]
-
grupuri distincte, atât din punct de vedere geografic, cât și cultural. De la nord, la sud acestea sunt: Grupul nordic (insulele Washington, insulele Revolució): Grupul sudic (insulele Mendaña) În paranteză apar numele anterioare ale insulelor. Primii locuitori ai insulelor au fost polinezienii, în jurul anului 300 e.n. După dovezile etnologice și lingvistice, cel mai probabil, aceștia au venit din insulele Samoa și Tonga. Primul european care a ajuns pe insulă a fost spaniolul Álvaro Mendaña la 21 iulie 1595. În călătoria sa din
Insulele Marchize () [Corola-website/Science/327205_a_328534]
-
locuitori. Recensământul din anul 2002 al arhipelagului Insulelor Marchize a înregistrat 8.712 locuitori. Pe insule se vorbește limba marcheziană care este recunoscută oficial ca "limbă regională a Franței" ("Langue régionale de France"). Limba marcheziană face parte din familia limbilor polineziene și este împărțită în două dialecte, care corespund geografic celor două grupuri de insule, cel nordic și cel sudic. Unii lingviști consideră, cele două dialecte, limbi de sine-stătătoare. Limba marcheziană este ocrotită, cultivată și standardizată de către Academia marcheziană care a
Insulele Marchize () [Corola-website/Science/327205_a_328534]
-
construcții. Femelele depun 2-7 ouă, frecvent albe, maro sau cenușii, pe care le clocesc 2-3 săptămâni. Puii sunt nidicoli (ies din ou golași și orbi) și părăsesc cuibul după 12-18 zile. le sunt răspândite pe întregul glob pamântesc, cu excepția arhipelagului polinezian, și singura specie de paseriforme din regiunea antarctică face parte din această familie. Speciile care clocesc în ținuturile nordice sunt migratoare. Speciile din familia motacilidelor sunt răspândite îndeosebi în vecinătatea apelor curgătoare și stătătoare, dar și în păduri, câmpii, stepe
Motacilide () [Corola-website/Science/329325_a_330654]
-
început zoologia și botanica mărilor sudului, mai ales desenând animale și plante. Georg și-a urmat însă și propriile interese, ceea ce l-a condus spre explorări cu totul independente în domeniile geografiei comparative și etnologiei. A învățat rapid limbile insulelor polineziene. Relatările sale despre locuitorii Polineziei sunt bine privite și astăzi, întrucât îi descriu pe locuitorii insulelor sudului cu empatie, simpatie, și în mare parte fără prejudecăți Occidentale sau creștine. Spre deosebire de Louis Antoine de Bougainville, ale cărui relatări dintr-o călătorie
Georg Forster () [Corola-website/Science/334949_a_336278]
-
2010, era de 1.960 de locuitori. Cota maximă este de aproximativ 3 m. Aflată la 900 de mile distanță, este una din cele mai apropiate „alunecări de teren” față de Hawaii. Atolul a fost posibil folosit ca o escală de către polinezieni. Artefactele care au fost descoperite indică posibile așezări timpurii ale oamenilor din Polinezia— probabil Insulele Cook sau Tonga. Istoric vorbind, primul marinar cunoscut care a observat atolul Tahanea a fost căpitanul american Edmund Fanning al navei americane "Betsy", pe 11 iunie
Tabuaeran () [Corola-website/Science/334075_a_335404]
-
este una din limbile oficiale, vorbită de circa 40% din populație. În Noua Caledonie, franceza este nu numai limbă oficială, ci și singura limbă de comunicare la nivelul întregului arhipelag, deoarece aici se vorbesc numeroase limbi: 28 de limbi melaneziene, limbi polineziene, limbi indoneziene și asiatice, engleza australiană, precum și creola cu bază engleză din Vanuatu. Există și o creolă cu bază franceză, "tayo", dar vorbită de numai circa 1000 de persoane.
Variantele regionale ale limbii franceze () [Corola-website/Science/332825_a_334154]
-
secolului XVIII (precum Wallis, Bougainville sau Cook) au descoperit mii de miniparadisuri terestre, aflate la mari distanțe de țărmurile continentale și locuite de oameni cu pielea bruna și păr ondulat, având un specific anume al formei ochilor. Cine sunt acești polinezieni? Din ce direcție au ajuns în această arie geografică, in ce perioadă și de ce s-au stabilit aici, evitând parcă orice contact cu restul lumii? Ipoteze istorice controversate Răspunsurile la întrebările de mai sus nu sunt certe, întrucât există trei
Enigmele unei civilizații - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102267_a_103559]
-
ajuns în această arie geografică, in ce perioadă și de ce s-au stabilit aici, evitând parcă orice contact cu restul lumii? Ipoteze istorice controversate Răspunsurile la întrebările de mai sus nu sunt certe, întrucât există trei mari ipoteze ale originii polinezienilor, fiecare având un grad mai mare sau mai mic de verosimilitate. O prima tentativă de raspuns are mai mult un parfum de legendă; se presupune că în acea vastă zona geografică ar fi existat în vremuri imemoriale un continent aparte
Enigmele unei civilizații - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102267_a_103559]
-
să le parcurgă acum mai multe sute de mii de ani. Ipotezele cu adevarat științifice se referă la o origine americană și/sau asiatică. Și asta în primul rând datorită faptului că arta navigației a fost una extraordinară pentru strămoșii polinezienilor. Vestită lor canoe dublă putea înfrunta cu succes apele oceanelor în anumite perioade ale anului. Astfel, varianta americană susține popularea teritoriilor insulare de către amerindieni plecați din diverse regiuni ale Americii de Sud, acum o mie de ani. Istoricul norvegian Thor Heyerdahl a
Enigmele unei civilizații - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102267_a_103559]