473 matches
-
are termenii de grad mai mare înaintea celor de grad mai mic. În primul termen, coeficientul este 3, variabila este "x", iar exponentul este doi. În al doilea termen, coeficientul este -5. Al treilea termen este o constantă. Gradul unui polinom este cel mai mare grad al unui termen al său. În acest exemplu, polinomul are gradul doi. Un polinom de gradul unu este numit liniar, unul de gradul doi este pătratic, iar unul de gradul trei este un polinom cubic
Polinom () [Corola-website/Science/310020_a_311349]
-
termen, coeficientul este 3, variabila este "x", iar exponentul este doi. În al doilea termen, coeficientul este -5. Al treilea termen este o constantă. Gradul unui polinom este cel mai mare grad al unui termen al său. În acest exemplu, polinomul are gradul doi. Un polinom de gradul unu este numit liniar, unul de gradul doi este pătratic, iar unul de gradul trei este un polinom cubic. Mai rar, polinoamele de gradul patru se numesc cuartice iar cele de grad cinci
Polinom () [Corola-website/Science/310020_a_311349]
-
este "x", iar exponentul este doi. În al doilea termen, coeficientul este -5. Al treilea termen este o constantă. Gradul unui polinom este cel mai mare grad al unui termen al său. În acest exemplu, polinomul are gradul doi. Un polinom de gradul unu este numit liniar, unul de gradul doi este pătratic, iar unul de gradul trei este un polinom cubic. Mai rar, polinoamele de gradul patru se numesc cuartice iar cele de grad cinci quintice. Un polinom cu un
Polinom () [Corola-website/Science/310020_a_311349]
-
unui polinom este cel mai mare grad al unui termen al său. În acest exemplu, polinomul are gradul doi. Un polinom de gradul unu este numit liniar, unul de gradul doi este pătratic, iar unul de gradul trei este un polinom cubic. Mai rar, polinoamele de gradul patru se numesc cuartice iar cele de grad cinci quintice. Un polinom cu un singur termen este numit monom, unul cu doi termeni binom, iar unul cu trei termeni trinom. Un polinom care are
Polinom () [Corola-website/Science/310020_a_311349]
-
mai mare grad al unui termen al său. În acest exemplu, polinomul are gradul doi. Un polinom de gradul unu este numit liniar, unul de gradul doi este pătratic, iar unul de gradul trei este un polinom cubic. Mai rar, polinoamele de gradul patru se numesc cuartice iar cele de grad cinci quintice. Un polinom cu un singur termen este numit monom, unul cu doi termeni binom, iar unul cu trei termeni trinom. Un polinom care are coeficientul 1 pentru termenul
Polinom () [Corola-website/Science/310020_a_311349]
-
doi. Un polinom de gradul unu este numit liniar, unul de gradul doi este pătratic, iar unul de gradul trei este un polinom cubic. Mai rar, polinoamele de gradul patru se numesc cuartice iar cele de grad cinci quintice. Un polinom cu un singur termen este numit monom, unul cu doi termeni binom, iar unul cu trei termeni trinom. Un polinom care are coeficientul 1 pentru termenul de grad maxim se numește monic. O expresie ce poate fi adusă la o
Polinom () [Corola-website/Science/310020_a_311349]
-
este un polinom cubic. Mai rar, polinoamele de gradul patru se numesc cuartice iar cele de grad cinci quintice. Un polinom cu un singur termen este numit monom, unul cu doi termeni binom, iar unul cu trei termeni trinom. Un polinom care are coeficientul 1 pentru termenul de grad maxim se numește monic. O expresie ce poate fi adusă la o formă polinomială prin aplicarea secvențială a unor legi comutative, asociative, și distributive este în general considerată tot un polinom. De
Polinom () [Corola-website/Science/310020_a_311349]
-
Un polinom care are coeficientul 1 pentru termenul de grad maxim se numește monic. O expresie ce poate fi adusă la o formă polinomială prin aplicarea secvențială a unor legi comutative, asociative, și distributive este în general considerată tot un polinom. De exemplu este un polinom pentru că este echivalent cu formula 6. Coeficientul este formula 7. Dar, nu este polinom pentru că include împărțirea printr-o variabilă. La fel și pentru că are o variabilă la exponent. Deoarece scăderea poate fi tratată ca o adunare
Polinom () [Corola-website/Science/310020_a_311349]
-
1 pentru termenul de grad maxim se numește monic. O expresie ce poate fi adusă la o formă polinomială prin aplicarea secvențială a unor legi comutative, asociative, și distributive este în general considerată tot un polinom. De exemplu este un polinom pentru că este echivalent cu formula 6. Coeficientul este formula 7. Dar, nu este polinom pentru că include împărțirea printr-o variabilă. La fel și pentru că are o variabilă la exponent. Deoarece scăderea poate fi tratată ca o adunare cu termenul opus, și deoarece
Polinom () [Corola-website/Science/310020_a_311349]
-
poate fi adusă la o formă polinomială prin aplicarea secvențială a unor legi comutative, asociative, și distributive este în general considerată tot un polinom. De exemplu este un polinom pentru că este echivalent cu formula 6. Coeficientul este formula 7. Dar, nu este polinom pentru că include împărțirea printr-o variabilă. La fel și pentru că are o variabilă la exponent. Deoarece scăderea poate fi tratată ca o adunare cu termenul opus, și deoarece ridicarea la o putere întreagă pozitivă și constantă poate fi tratată ca
Polinom () [Corola-website/Science/310020_a_311349]
-
împărțirea printr-o variabilă. La fel și pentru că are o variabilă la exponent. Deoarece scăderea poate fi tratată ca o adunare cu termenul opus, și deoarece ridicarea la o putere întreagă pozitivă și constantă poate fi tratată ca înmulțire repetată, polinoamele se pot construi din constante și variabile folosind doar două operații: adunarea și înmulțirea. O funcție polinomială este o funcție definită ca evaluând un polinom. De exemplu, funcția "f" definită prin este o funcție polinomială. Funcțiile polinomiale sunt o clasă
Polinom () [Corola-website/Science/310020_a_311349]
-
deoarece ridicarea la o putere întreagă pozitivă și constantă poate fi tratată ca înmulțire repetată, polinoamele se pot construi din constante și variabile folosind doar două operații: adunarea și înmulțirea. O funcție polinomială este o funcție definită ca evaluând un polinom. De exemplu, funcția "f" definită prin este o funcție polinomială. Funcțiile polinomiale sunt o clasă importantă de funcții derivabile. O ecuație polinomială este o ecuație în care un polinom este considerat egal cu un alt polinom. este o ecuație polinomială
Polinom () [Corola-website/Science/310020_a_311349]
-
înmulțirea. O funcție polinomială este o funcție definită ca evaluând un polinom. De exemplu, funcția "f" definită prin este o funcție polinomială. Funcțiile polinomiale sunt o clasă importantă de funcții derivabile. O ecuație polinomială este o ecuație în care un polinom este considerat egal cu un alt polinom. este o ecuație polinomială. Polinoamele folosesc și la aproximarea altor funcții, cum ar fi sinus, cosinus, și exponențiala. Toate polinoamele au o formă extinsă, în care legile distributive au fost folosite pentru a
Polinom () [Corola-website/Science/310020_a_311349]
-
definită ca evaluând un polinom. De exemplu, funcția "f" definită prin este o funcție polinomială. Funcțiile polinomiale sunt o clasă importantă de funcții derivabile. O ecuație polinomială este o ecuație în care un polinom este considerat egal cu un alt polinom. este o ecuație polinomială. Polinoamele folosesc și la aproximarea altor funcții, cum ar fi sinus, cosinus, și exponențiala. Toate polinoamele au o formă extinsă, în care legile distributive au fost folosite pentru a elimina toate parantezele. Toate polinoamele au și
Polinom () [Corola-website/Science/310020_a_311349]
-
De exemplu, funcția "f" definită prin este o funcție polinomială. Funcțiile polinomiale sunt o clasă importantă de funcții derivabile. O ecuație polinomială este o ecuație în care un polinom este considerat egal cu un alt polinom. este o ecuație polinomială. Polinoamele folosesc și la aproximarea altor funcții, cum ar fi sinus, cosinus, și exponențiala. Toate polinoamele au o formă extinsă, în care legile distributive au fost folosite pentru a elimina toate parantezele. Toate polinoamele au și o formă factorizată în care
Polinom () [Corola-website/Science/310020_a_311349]
-
importantă de funcții derivabile. O ecuație polinomială este o ecuație în care un polinom este considerat egal cu un alt polinom. este o ecuație polinomială. Polinoamele folosesc și la aproximarea altor funcții, cum ar fi sinus, cosinus, și exponențiala. Toate polinoamele au o formă extinsă, în care legile distributive au fost folosite pentru a elimina toate parantezele. Toate polinoamele au și o formă factorizată în care polinomul este scris ca produs de polinoame liniare. De exemplu, polinomul este forma extinsă egală
Polinom () [Corola-website/Science/310020_a_311349]
-
un alt polinom. este o ecuație polinomială. Polinoamele folosesc și la aproximarea altor funcții, cum ar fi sinus, cosinus, și exponențiala. Toate polinoamele au o formă extinsă, în care legile distributive au fost folosite pentru a elimina toate parantezele. Toate polinoamele au și o formă factorizată în care polinomul este scris ca produs de polinoame liniare. De exemplu, polinomul este forma extinsă egală cu polinomul care este scris în forma factorizată. Constantele polinoamelor liniare (în exemplul de mai sus -3 și
Polinom () [Corola-website/Science/310020_a_311349]
-
folosesc și la aproximarea altor funcții, cum ar fi sinus, cosinus, și exponențiala. Toate polinoamele au o formă extinsă, în care legile distributive au fost folosite pentru a elimina toate parantezele. Toate polinoamele au și o formă factorizată în care polinomul este scris ca produs de polinoame liniare. De exemplu, polinomul este forma extinsă egală cu polinomul care este scris în forma factorizată. Constantele polinoamelor liniare (în exemplul de mai sus -3 și +1) pot fi în anumite cazuri imaginare. Toate
Polinom () [Corola-website/Science/310020_a_311349]
-
cum ar fi sinus, cosinus, și exponențiala. Toate polinoamele au o formă extinsă, în care legile distributive au fost folosite pentru a elimina toate parantezele. Toate polinoamele au și o formă factorizată în care polinomul este scris ca produs de polinoame liniare. De exemplu, polinomul este forma extinsă egală cu polinomul care este scris în forma factorizată. Constantele polinoamelor liniare (în exemplul de mai sus -3 și +1) pot fi în anumite cazuri imaginare. Toate polinoamele de o variabilă sunt echivalente
Polinom () [Corola-website/Science/310020_a_311349]
-
cosinus, și exponențiala. Toate polinoamele au o formă extinsă, în care legile distributive au fost folosite pentru a elimina toate parantezele. Toate polinoamele au și o formă factorizată în care polinomul este scris ca produs de polinoame liniare. De exemplu, polinomul este forma extinsă egală cu polinomul care este scris în forma factorizată. Constantele polinoamelor liniare (în exemplul de mai sus -3 și +1) pot fi în anumite cazuri imaginare. Toate polinoamele de o variabilă sunt echivalente cu un polinom de
Polinom () [Corola-website/Science/310020_a_311349]
-
o formă extinsă, în care legile distributive au fost folosite pentru a elimina toate parantezele. Toate polinoamele au și o formă factorizată în care polinomul este scris ca produs de polinoame liniare. De exemplu, polinomul este forma extinsă egală cu polinomul care este scris în forma factorizată. Constantele polinoamelor liniare (în exemplul de mai sus -3 și +1) pot fi în anumite cazuri imaginare. Toate polinoamele de o variabilă sunt echivalente cu un polinom de forma Această forma este considerată forma
Polinom () [Corola-website/Science/310020_a_311349]
-
fost folosite pentru a elimina toate parantezele. Toate polinoamele au și o formă factorizată în care polinomul este scris ca produs de polinoame liniare. De exemplu, polinomul este forma extinsă egală cu polinomul care este scris în forma factorizată. Constantele polinoamelor liniare (în exemplul de mai sus -3 și +1) pot fi în anumite cazuri imaginare. Toate polinoamele de o variabilă sunt echivalente cu un polinom de forma Această forma este considerată forma generală a polinoamelor de o singură variabilă.
Polinom () [Corola-website/Science/310020_a_311349]
-
este scris ca produs de polinoame liniare. De exemplu, polinomul este forma extinsă egală cu polinomul care este scris în forma factorizată. Constantele polinoamelor liniare (în exemplul de mai sus -3 și +1) pot fi în anumite cazuri imaginare. Toate polinoamele de o variabilă sunt echivalente cu un polinom de forma Această forma este considerată forma generală a polinoamelor de o singură variabilă.
Polinom () [Corola-website/Science/310020_a_311349]
-
exemplu, polinomul este forma extinsă egală cu polinomul care este scris în forma factorizată. Constantele polinoamelor liniare (în exemplul de mai sus -3 și +1) pot fi în anumite cazuri imaginare. Toate polinoamele de o variabilă sunt echivalente cu un polinom de forma Această forma este considerată forma generală a polinoamelor de o singură variabilă.
Polinom () [Corola-website/Science/310020_a_311349]
-
scris în forma factorizată. Constantele polinoamelor liniare (în exemplul de mai sus -3 și +1) pot fi în anumite cazuri imaginare. Toate polinoamele de o variabilă sunt echivalente cu un polinom de forma Această forma este considerată forma generală a polinoamelor de o singură variabilă.
Polinom () [Corola-website/Science/310020_a_311349]