286 matches
-
inhibiție de contact a mișcării (celule asemănătoare Își Încetează mișcarea prin contact reciproc). O nouă familie de citokine care provoacă atracția și activarea leucocitelor Îndeosebi În poliartrite, psoriazis, vasculite și boli pulmonare este reprezentată de chemokine cu două subfamilii de polipeptide conținând patru molecule de cisteină: chemokinele a sau C-X-C și chemokinele P sau C-C (IL-S, NAP-2) și C-C (MCP-1, RANTES, MIP a, MIP p). Primele atrag și activează neutrofilele, iar C-C, macrofagele și limfocitele T; această
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
constituie un argument important în favoarea ipotezei că modificările renale precoce din diabetul zaharat (hiperfiltrarea) sunt produse prin IGF1 circulant (a cărui creștere se face prin secvența hiperglicemie- hipersecreție de GH), pe când hipertrofia renală (tardivă) are ca substrat producția locală a polipeptidelor IGF, care este în bună măsură autonomă față de nivelurile GH plasmatic. c. Factorul de creștere vascular - endotelial (VEGF) Acesta constă într-o familie de cel puțin cinci isoforme de glicopeptide [233] produse în special de către endoteliile glomerulare în condiții de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
sau arteriale, eritem necrolitic migrator cu dermatită buloasă secundară (mai ales pe față și pe extremități) simptome ce nu se întâlnesc la pacientul prezentat. Cu mare probabilitate tumora este VIP-om tumoră ce secretă VIP (polipeptid vasoactiv intestinal) și alte polipeptide pentru aceasta pledând atât diareea apoasă (~ 4 l/zi) cât și hipokaliemia severă 2,3 mEg/l, pierdere în greutate, astenia, deshidratarea, colicile abdominale și crampele musculare. Problema ce se conturează în legătură cu acest caz este dacă tumora neuroendocrină pancreatică este
Revista Spitalului Elias by NICOLETA BIBIRUŞ () [Corola-journal/Journalistic/92037_a_92532]
-
de vitamine A plus D - 20 2936.90.19 --- Altele - 20 2936.90.90 -- Amestecuri de vitamine, chiar în soluție - 20 29.37 Hormoni, prostaglandine, tromboxani și leucotriene, naturali sau reproduși prin sinteză; derivații și analogii structurali ai lor, inclusiv polipeptidele cu catena modificată, utilizați în principal că hormoni: - Hormoni polipeptidici, hormoni proteici și �� hormoni glicoproteici, derivații și analogii structurali ai lor 2937.11.00 -- Somatotropina, derivații și analogii structurali ai ei g 20 2937.12.00 -- Insulină și sărurile ei
EUR-Lex () [Corola-website/Law/146940_a_148269]
-
două peptide mai mici, care preced amilina (peptidul N-terminal IAPP) și care urmează amilinei (peptidul C-terminal IAPP). Există un grad înalt de conservare a secvenței aminoacidice 1-37 a amilinei între diferite specii, dar se înregistrează diferențe mari în privința polipeptidelor N și C-terminale. Se cunoaște puțin despre expresia genei amilinei. Sinteza moleculei are loc în ribozomi sub forma unor molecule mai mari de pro-IAPP, alcătuită din 89 aminoacizi. Conversia ei la IAPP are loc mai rapid decât conversia proinsulinei
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
deschid în vena cavă inferioară și vena portă. - vasele limfatice sunt numeroase și alcătuiesc o rețea subperitoneală, drenând limfa spre canalul toracic prin intermediul mai multor căi, transdiafragmatic, periesofagian și retrosternal. Astfel, ele constituie adevărate căi de drenaj a toxinelor, bacteriilor, polipeptidelor și substanțelor vasoactive rezultate din procesele patologice peritoneale. Mișcările respiratorii ale diafragmei facilitează drenajul limfatic spre canalul toracic (29). Inervația - peritoneul parietal primește ramuri de la ultimele 6 perechi de nervi intercostali și ramuri din plexul lombar. Nervii somatici inervează musculatura
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
Ea este secretată de celulele principale ale glandelor gastrice sub formă inactivă, de pepsinogen. Transformarea pepsinogenului în pepsină se face sub influența HCl care inițiază scindarea pepsinogenului, iar pepsina formată întreține procesul autocatalitic. Pepsina hidrolizează legăturile peptidice ale proteinelor rezultând polipeptide mai mici. Labfermentul determină coagularea laptelui în stomac (transformarea cazeinogenului solubil în cazeină insolubilă în prezența ionului de calciu) permițând separarea laptelui într-o fracțiune solidă care rămâne în stomac și una lichidă evacuată rapid în duoden. Este important la
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
care fac parte ioni și fermenți. Enzimele din sucul intestinal fac parte din cele trei tipuri principale: proteolitice, amilolitice și lipolitice. Enzimele proteolitice sunt reprezentate de: aminopeptidaza și dipeptidaza, care împreună cu proteazele pancreatice constituie complexul enzimatic numit erepsină; aceasta degradează polipeptidele și dipeptidele până la aminoacizi; enterokinaza, ce activează tripsinogenul și acționează asupra polipeptidelor scindându-le în peptide mai mici; leucinaminopeptidaza, ce acționează asupra polipeptidelor care conțin în structura lor prolină; arginaza, ce acționează asupra argininei scindând-o în uree și creatină
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
din cele trei tipuri principale: proteolitice, amilolitice și lipolitice. Enzimele proteolitice sunt reprezentate de: aminopeptidaza și dipeptidaza, care împreună cu proteazele pancreatice constituie complexul enzimatic numit erepsină; aceasta degradează polipeptidele și dipeptidele până la aminoacizi; enterokinaza, ce activează tripsinogenul și acționează asupra polipeptidelor scindându-le în peptide mai mici; leucinaminopeptidaza, ce acționează asupra polipeptidelor care conțin în structura lor prolină; arginaza, ce acționează asupra argininei scindând-o în uree și creatină; polinucleotidaza, ce acționează asupra acizilor nucleici rezultați din degradarea nucleoproteinelor. Enzimele glicolitice
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
sunt reprezentate de: aminopeptidaza și dipeptidaza, care împreună cu proteazele pancreatice constituie complexul enzimatic numit erepsină; aceasta degradează polipeptidele și dipeptidele până la aminoacizi; enterokinaza, ce activează tripsinogenul și acționează asupra polipeptidelor scindându-le în peptide mai mici; leucinaminopeptidaza, ce acționează asupra polipeptidelor care conțin în structura lor prolină; arginaza, ce acționează asupra argininei scindând-o în uree și creatină; polinucleotidaza, ce acționează asupra acizilor nucleici rezultați din degradarea nucleoproteinelor. Enzimele glicolitice sunt dizaharidazele, care acționează asupra dizaharidelor transformându le în monozaharide. Maltaza
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
iar LXA4 are acțiune directă de vasodilatație arteriolară fiind antagonista cu LT și poate bloca efectul de stimulare chemotactică al LTB4. Factorul de activare plachetară (PAF) determina vasodilatație, creșterea permeabilității capilare, aderarea leucocitelor la endoteliu și activează plachetele. Citokinele sunt polipeptide produse de macrofage, limfocitele Ț, celulele endoteliale și altele după stimularea primită fie prin complexe immune fie prin endotoxine. Prin inducerea sintezei de PGE2 citokinele ÎL-1, ÎL-6 și TNF-α sunt responsabile de reacția febrila din inflamației. În plus ÎL-1, ÎL-6
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate, Dr. Dragoş Pieptu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1223]
-
transferină, ceruloplasmina, catalaza etc.). 15.7.2. MEDIATORII DERIVAȚI DIN PLASMA (PROTEAZELE PLASMATICE) Proteazele plasmatice formează trei sisteme kininic, fibrino-coagulant și complement care interacționează între ele. Sistemul kininic este alcătuit din kininogene aflate în plasma că forma inactiva a unor polipeptide cu 8 10 aminoacizi. Kininogenaze aflate atât în plasma cât și în țesuturi determina trecerea de la kininogene la kinine active. Între kininogenazele plasmatice cea mai importantă este kalicreina care este stimulată fie de factorul XII activat fie de plasmina care
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate, Dr. Dragoş Pieptu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1223]
-
complementaritate (RDC), trei ale catenei alfa și patru ale catenei beta, și formează situsul de legare a antigenului. Majoritatea limfocitelor au RCT-2 cu specificitate antigenică alfa-beta. Ulterior, s-a identificat RCT-1, alcătuit din catenele gamma-delta:- RCT-2 este heterodimerul format din polipeptidele α și β, legate prin punți S-S. El este prezent pe suprafața a circa 90% dintre limfocitele T;- RCT-1 este asemănător structural cu RCT-2, dar constă din polipeptidele gamma și delta, cu o altă specificitate antigenică, identificată prin intermediul anticorpilor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
identificat RCT-1, alcătuit din catenele gamma-delta:- RCT-2 este heterodimerul format din polipeptidele α și β, legate prin punți S-S. El este prezent pe suprafața a circa 90% dintre limfocitele T;- RCT-1 este asemănător structural cu RCT-2, dar constă din polipeptidele gamma și delta, cu o altă specificitate antigenică, identificată prin intermediul anticorpilor monoclonali. RCT-1 se găsește pe suprafața a 0,5-15% dintre limfocitele T circulante umane, dar este mai frecvent pe limfocitele intraepiteliale ale mucoasei intestinale. Limfocitele T γ/δ exprimă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
catena µ de origine umană, produs în iepure, va recunoaște doar IgM din serul uman, și va da o reacție de precipitare, în cadrul experimentului specific de testare a imunogenicității imunoglobulinelor și de identificare a izotipului. Variantele izotipice ale imunoglobulinelor reprezintă polipeptide codificate de gene nealelice. Izotipurile catenelor H ale imunoglobulinelor nu influențează funcția de specificitate a acestora, în sensul că un anumit antigen poate fi legat de oricare dintre cele cinci clase de Ig. Ulterior, determinanții antigenici izotipici au fost identificați
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
IgA are două asemenea subclase desemnate IgA1 și IgA2. Existența determinanților alotipici multipli în domeniile regiunii constante a moleculelor de IgG și IgA umane, ca și a catenelor ușoare kappa (k) este o dovadă a funcționării unor markeri genetici manifești. Polipeptidele asociate imunoglobulinelor umane (componenta secretoare și catena J) nu au omologie structurală cu imunoglobulinele, dar au funcții importante în polimerizarea imunoglobulinelor și în transportul lor prin epitelii, condiționând prezența acestora în secreții: salivă, sudoare, secreția nazală, secreția mamară etc. Imunoglobulinele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
moleculelor CMH clasa I și clasa II sunt glicolizate, pe când catena β2-microglobulinei nu este glicozilată. Antigenele CMH clasa II sunt heterodimeri, alcătuiți dintr-o catenă α și o catenă β (vezi fig. 8.2). Aceste molecule sunt reprezentate de două polipeptide transmembranare care, prin interacțiune structural-funcțională, diferențiază la terminalul amino (-NH2) o adâncitură sau un buzunar în care este dispus un fragment de antigen preluat din vecinătatea celulei, prin internalizare, pe calea endocitozei. Veziculele endocitice fuzionează cu lizosomii și conținutul lor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
TCR. Hedrick și colaboratorii (1984) au abordat studiul genetic al TCR, pornind de la patru premize:- TCR sunt exprimați în limfocitele T, nu însă și în limfocitele B;- ARNm pentru proteinele TCR trebuie că se asociază cu polisomi legați la membrane, polipeptidele receptoare nascente fiind atașate la reticulul endoplasmic printr-un peptid lider (secvența semnal);- asemănător genelor pentru imunoglobuline, genele pentru TCR prezintă secvențe codificatoare pentru regiunea constantă și secvențe codificatoare pentru regiunea variabilă, precum și secvențe codificatoare pentru regiunea de reunire a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
o regiune variabilă (Vβ) și o regiune constantă (Cβ) în porțiunea extracelulară a moleculei. Capetele carboxil COOH ale catenelor sunt dispuse în citosol, iar porțiunea subterminală a acestora este ancorată în membrana plasmatică. Catenele αβ ale TCR sunt asociate cu polipeptide ale complexului CD3. Cele două catene ale TCR α β sunt menținute în cadrul heterodimerului printr-o punte S-S. Punți S-S sunt formate și prin plierea catenelor în regiunea N-terminală și în regiunea intercalară, cu diferențierea domeniului V
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
genici Ir-1A, Ir-1B și Ir-1C controlează expresia aloantigenelor de pe suprafața limfocitelor B, desemnate antigene Ia, precum și de pe suprafața anumitor tipuri de limfocite T, a macrofagelor, a celulelor epidermice și a spermatozoizilor. Sub controlul genelor Ir se află hipersensibilitatea întârziată față de polipeptide sintetice. Capitolul 11 UTILIZAREA MARKERILOR GENETICI ÎN ANALIZA BOLILOR AUTOIMUNE Bolile autoimune comune se caracterizează prin faptul că debutează clinic la indivizii predispuși genetic ca urmare a acțiunii sistemului imunitar asupra celulelor/țesuturilor proprii organismului (self). Alterarea căilor și mecanismelor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
B crește numeric. Ciclul acesta continuă cu celelalte clone (C-F), epuizând gazda (din Clark și Wall, 1996). Deși fiecare tip de VSG este distinct din punct de vedere antigenic, toate au o structură de bază asemănătoare, fiind homodimeri de polipeptide glicozilate care au o secvență de circa 500 de aminoacizi. Anumite poziții conservative sunt glicozilate la toate variantele VSG. Polipeptidele au o regiune relativ constantă, asemănătoare dar nu identică, la diferite variante antigenice, ce corespunde secvenței primilor circa 100 aminoacizi
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
tip de VSG este distinct din punct de vedere antigenic, toate au o structură de bază asemănătoare, fiind homodimeri de polipeptide glicozilate care au o secvență de circa 500 de aminoacizi. Anumite poziții conservative sunt glicozilate la toate variantele VSG. Polipeptidele au o regiune relativ constantă, asemănătoare dar nu identică, la diferite variante antigenice, ce corespunde secvenței primilor circa 100 aminoacizi de la capătul C-terminal, iar secvența variabilă cuprinde aproximativ 400 aminoacizi de la capătul N-terminal. Pe baza omologiei secvenței C-
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
cel prezentat aici. Astfel, s-a dedus a fi existat o rată rapidă de substituții de nucleotide în etapa în care gena ancestrală a globinei al cărei produs proteinic funcționa ca monomer a evoluat în gene care dirijau sinteză de polipeptide care au funcționat prin asociere mai întâi în dimeri și apoi în tetrameri în hemoglobine mai eficiente în fixarea și transportul oxigenului molecular. Aminoacizii substituiți în cadrul acestei „explozii” de înlocuiri de monomeri în genele și în catenele globinice au fost
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Ea este secretată de celulele principale ale glandelor gastrice sub formă inactivă, de pepsinogen. Transformarea pepsinogenului în pepsină se face sub influența HCl care inițiază scindarea pepsinogenului, iar pepsina formată întreține procesul autocatalitic. Pepsina hidrolizează legăturile peptidice ale proteinelor rezultând polipeptide mai mici. Labfermentul determină coagularea laptelui în stomac (transformarea cazeinogenului solubil în cazeină insolubilă în prezența ionului de calciu) permițând separarea laptelui într-o fracțiune solidă care rămâne în stomac și una lichidă evacuată rapid în duoden. Este important la
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
care fac parte ioni și fermenți. Enzimele din sucul intestinal fac parte din cele trei tipuri principale: proteolitice, amilolitice și lipolitice. Enzimele proteolitice sunt reprezentate de: aminopeptidaza și dipeptidaza, care împreună cu proteazele pancreatice constituie complexul enzimatic numit erepsină; aceasta degradează polipeptidele și dipeptidele până la aminoacizi; enterokinaza, ce activează tripsinogenul și acționează asupra polipeptidelor scindându-le în peptide mai mici; leucinaminopeptidaza, ce acționează asupra polipeptidelor care conțin în structura lor prolină; arginaza, ce acționează asupra argininei scindând-o în uree și creatină
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]