480 matches
-
Paideia, București, 1991, 351 p. 9. a) Padraic Kenney, Carnavalul revoluției: Europa Centrală 1989, traducerea din engleză (Princeton University Press, 2002), de L. Stroe-Botorcu, Editura Curtea Veche, București, 2007, 482 p. b) "Semnificațiile revoluțiilor est-europene. Revoluția la români", în revista Polis, nr. 4, București, 1994. 10. http://ro.wikipedia.org/wiki/Demografia Romaniei 11. a) K.R. Popper, Societatea deschisă și dușmanii ei, vol.1-2, traducere de D. Stoianovici. ediția a II-a revăzută, Editura Humanitas, București, 2005, 464 p. și 546 p.
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
femmes fatales ale decadentismului. Nuda Veritas s-a metamorfozat în Vera Nuditas, expresie a unei eliberări a instinctualului și a forțelor subconștientului prin scoaterea libidoului de sub tutela normativă, civilă, îmblânzită, a rațiunii. "Atena, zeița fecioară, nu mai este simbolul unui polis național și al înțelepciunii ordonatoare; pe globul din mâna ei se află acum purtătoarea senzuală a oglinzii omului modern"97. Mai mult, chiar Atena este cea care recomandă această metamorfoză, Atena face obiectul acestei subversiuni echivalentă pentru Schorske cu cea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
abord une culture, in L'Express, 26 mai / 1 iunie 1979. 34 Cf. Michel Albert, Un pari pour l'Europe, Seuil, Paris, 1983. 35 Serge Christophe Kolm, Le bonheur-liberté: bouddhisme profond et modernité, PUF, Paris, 1982. 36 Cornelius Castoriadis, La Polis grecque et la création de la démocratie, in Domaines de l'homme. Les carrefours du labyrinthe II, Seuil, Paris, 1986, pp. 261-306. 37 Cf. Raymond Aron, Démocratie et totalitarisme, Gallimard, Paris, 1972; Claude Lefort, L'invention démocratique, Les limites de la domination
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
politice. Istoria politică a umanității poate fi privită ca un permanent raport între normele, valorile și instituțiile politicului, pe de o parte, impostura, amatorismul și voluntarismul discreționar al politicianismului, pe de altă parte. Mari construcții ale gândirii și acțiunii politice polis-ul grecesc, republica romană, teologia politică creștină, dreptul natural și contractualismul modern, paradigma demo-liberală, ideea justiției și solidarității sociale, dreptul și securitatea internațională au edificat cultura și civilitatea politică în spațiu și în timp. Fiecare dintre aceste forme și performanțe
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
componente - cea de natură socio-economică și cea de poliție urbană - deschide perspectiva unui orizont originar extrem de interesant. Acesta ar putea să fie plasat în lumea urbană a Antichității mediteraneene, cu atât mai mult cu cât asemănarea cu structura facțională a polis-urilor elenistice și romane este izbitoare. În primele secole ale Imperiului Roman aceste subdiviziuni administrativ-teritoriale urbane au evoluat în binecunoscutele deme - organizații sportive, legate de întrecerile din Hippodrom, fiecare „arborând” culoarea preferată. Orașele bizantine au preluat această tradiție și au
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
dintr-un joc de dame" sau (după cum tot el spune în altă parte) ca un animal sălbatic "hăituit de vînători". Formularea lui Aristotel presupune, desigur, probabilitatea violenței atît în domeniul prepolitic al oikos, cît și lumea "barbară" extrapolitică de dincolo de polis. "Lumea ar fi un loc straniu" remarca el, "dacă nu ar exista unele elemente menite a fi libere și altele menite a fi supuse controlului, iar dacă aceasta este natura lumii, orice încercare de aplicare a controlului trebuie să se
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
publică și violența nu au nimic în comun, în mod deosebit pentru că oamenii se deosebesc de animale în virtutea capacității lor de a vorbi (lexis) și de a acționa (praxis) și, astfel, prin tendința lor de a se grupa într-un polis de cetățeni protejați de violența fizică prin zidurile din jurul cetății lor. Această percepție esențială că violența este opusă vorbirii și acțiunii publice este în zilele noastre menținută vie și implicit recunoscută prin viu grai, mergîndu-se pînă la a se afirma
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
al vieții în care cetățenii își inventau identitățile în umbra puterii de stat a constituit o temă centrală a politicii republicane a claselor de mijloc. Republicani precum așa-numiții Commonwealthmen priveau simultan în trecut, la republica romană (și uneori la polis-ul grec), și în viitor, spre o lume fără o putere executivă înclinată spre rău, fără clericalism și fără armate permanente 2. Republicanii erau foarte critici față de modurile în care absolutismul producea apatie printre supușii săi, în care era impusă
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
cădea în capcana relativistă și a trage concluzia că orice luptă pentru putere trebuie considerată sferă publică legitimă. Confruntările violente între indivizi nu pot fi considerate astfel, deoarece, conform înțelesului grecesc original al conceptului de război ca fiind situat în afara polis-ului, ele urmăresc, prin putere fizică, să îl reducă la tăcere sau să îl distrugă complet pe antagonist. Ideea esențială este următoarea: pledoaria pentru o înțelegere pluralistă a formelor variabile de comunicare ce constituie în mod curent viața publică are
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
legitimare, reprezentat prin tradiție de noblețea de sânge. De altfel, cu excepția lui Lykrophon și a lui Alkidamas, sofiștii nu au încercat să elimine legitimarea prin naștere; ei nu au făcut decât să extindă acest gen de legitimare la scara întregului polis, devreme ce nu puteai deveni cetățean decât dacă te nășteai bărbat, în cetatea respectivă, din părinți cetățeni. Lykrophon și Alkidamas au pledat pentru egalitatea oamenilor în numele naturii umane, adică prin apelul la physis, subliniind în acest fel că inegalitățile au
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
a făcut nimic pentru a merita afecțiunea populației (nec scilicet esse meremur)204. Ciudat este că populația își manifestă afecțiunea pentru el nu individual și nici în grupuri de persoane, ci sub forma unei simpatii publice, care cuprinde toate aspectele polis-ului: poetul declară că există decrete care-l laudă în mod public și tăblițe ceruite publice, care îi acordă lui Ovidiu anumite imunități (immunes publica cera facit); și deși nu este convenient ca cei oropsiți să se laude, orașele vecine
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de peste două milenii: Aristotel nu l-a înțeles pe Platon, Hegel pe Kant, Heidegger pe nimeni. „A dialoga” nu este un verb filosofic, dovadă e faptul că filosofii au căutat alte forme de abordare a sophiei și alte locații intra-polis de exprimare. Astăzi, profesioniștii filosofiei se adresează, sunt chestionați, sunt în competiție, se așteaptă să intervină, să fie angajați în spațiul public. Filosoficul este doar unul din punctele de vedere cu privire la realitate, la evenimente. Sunt interpelați special, doar în chestiuni
Filosofeme deconcertante. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2274]
-
lumii moderne a generat analize critice atât ale impedimentelor, cât și ale tendințelor imanente către "organizarea rațională a activității umane" (Horkheimer 1972: 223). Într-adevăr, preocuparea aceasta extinde linia gândirii dincolo de Kant, până la convingerea Greciei clasice că natura rațională a polis-ului își află expresia în autonomia individuală și în instituirea dreptății și a democrației. Politica, înțeleasă astfel, este domeniul preocupat de înfăptuirea unei vieți drepte. Există totuși o diferență importantă între teoria critică și gândirea greacă, legată de condițiile în
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
102, 227 perspectivism, 182 piețe piața muncii, 247 piață globală, 87, 89, 238 piețe de capital, 90, 93, 94, 98 piețe financiare, 82, 88, 92, 94, 238 ploaie acidă, 176, 273 pluralism, 110, 112, 126 polaritate, 53, 54, 58, 61 polis, 156 politică politica de putere, 43, 66, 143, 188, 189, 235, 246 politica memoriei, 185 politică externă, 64, 65, 66, 67, 68, 69, 183, 190, 228, 236, 239 politică globală, 24, 26, 40, 41, 87, 213, 214, 251, 271, 272
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
lumea elenică (altfel vor sta lucrurile în lumea elenistică), nu este un subiect în sine, susceptibil de o învățare teoretică, transmis prin academii, afectat altor locuri decât atelierele, slujit prin vocații glorioase. Ea este o expresie printre altele a cultului polisului. Expresia artistică, scrie Louis Gernet, nu se adaugă drept ceva mai mult sau mai puțin contingent la gândirea religioasă: ea este una cu aceasta"60. Mi se va obiecta că, din acest punct de vedere, nici religia greacă nu există
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de el, dar se și temeau. El are picioare sucite. Și aduce nenorocire. Când imaginea, sub forma statuii unui zeu, agalma, nu este în mod direct ca semn de putere, simbol de învestire sau obiect de ofrandă legată de cultul polisului, ea ține doar de o tehnică a divertismentului, o infantilizare mai mult sau mai puțin vicioasă. Singurele valori culturale legitime, în afara științelor, sunt de ordin religios. E adevărat că religia greacă era inimaginabilă fără imagini, dar imaginile sunt și mai
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
vor identice, produse în serie. Natural, nu există două ființe sau două lucruri întocmai. Această dorință a multiplicării brutale a aceluiași mesaj, a impunerii lui numeric este de natură politică și denotă o înțelegere a comunității (a sensului cetății, al polisului ca sălășluire împreună) care deformează persoana pentru a o face să împrumute același chip, nespecific, nenatural, neautentic. Cum atunci poate fi recâștigată unicitatea în context comunitar și deci politic? Altfel spus, care ar fi, în acest caz, noul chip alautorității
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Politica de integrare a urmărit să favorizeze coeziunea socială, să evite rasismul și discriminările (n.a.). 49 G. Tarde citat în Les sciences sociales en mutation, pp. 381-382. 50 Idem, p. 382. 51 Cosmopolitism provine din limba greacă kosmos pământ și polis oraș și desemnează ideea creării unei societăți globale și supranaționale (individul care aderă la ideea de cosmopolitism este numit cosmopolit). 52 Les sciences sociales en mutation, p. 224. 53 Idem, pp. 155-183. 54 Un ONG a identificat o listă a
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
mică înseamnă îndeajuns de mică? Conform unor evaluări științifice recente, în orașele-state grecești, corpul cetățenesc format din bărbați adulți număra, în mod caracteristic, între două mii și zece mii care era, după părerea unor teoreticieni politici greci, aproximativ numărul potrivit pentru un polis bun, pentru un oraș-stat care se autoguvernează. Cu toate acestea, corpul cetățenesc din Atena era mult mai cuprinzător avînd poate în jur de șaizeci de mii la apogeul democrației ateniene, în anul 450 î.H. "Consecința", observa un specialist, "a
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
cuprinzător avînd poate în jur de șaizeci de mii la apogeul democrației ateniene, în anul 450 î.H. "Consecința", observa un specialist, "a fost că Atena avea pur și simplu prea mulți cetățeni pentru a funcționa cum trebuie ca un polis" . Un secol mai tîrziu, ca urmare a emigrării, deceselor cauzate de război și boală și a restricțiilor suplimentare în privința cetățeniei, este probabil ca numărul să fi fost redus la jumătate, dar era în continuare prea mare pentru ca adunarea să cuprindă
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
de cîte opt ore în două zile nu imposibil dar în mod sigur nici ușor de înfăptuit! Să ne oprim o clipă la ipoteza cu zece minute pentru participarea fiecărui cetățean. Pe măsură ce numerele cresc, situația devine din ce în ce mai absurdă. Într-un "polis ideal" cu zece mii de cetățeni cu drepturi depline, timpul necesar întrece orice limite acceptabile. Zece minute alocate fiecărui cetățean ar necesita mai mult de o sută de zile lucrătoare de cîte opt ore. Alocarea unei jumătăți de oră ar necesita
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
fi evoluat în am(mn > m, ca în agnellus > *amnel > mńel > miel; e poate dispărea atît în finalul, cît și în interiorul cuvîntului). Apelativul acesta ar fi intrat într-un compus de forma Amnepó leos (gr. Póleos, ar fi genitivul gr. polis, „oraș“, „rîul orașului“). Ajută la explicarea prezenței vocalei o varianta atestată Apolum și toponimele din zonă Poiu lu Stian și Trîmpoiele. Vocala o la inițiala variantei populare menționate (Ompoi) poate fi un reflex slav (ca în Alutus > Olt), mai ales
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
demonice.39 Este mai mult decât utilă o privire asupra explicației istorice a lui Vernant în ce privește schimbarea de nuanță (dacă nu de structură) a gândirii lumii elene. Conform acestuia, în secolele XI-VIII î.Cr. se petrece o reorganizare din temelii a polis-urilor grecești, cu efecte profunde și asupra religiei. Fiecare oraș-stat venerează zeii care îl individualizează față de celelalte, dar pe fundalul panteonului panelenic, cu sanctuare comune dedicate, cu jocuri și tradiții legendare impulsionate de dezvoltarea literaturii epice desprinsă din rădăcinile locale
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
lideri de vârf. În strânsă legătură cu posibila importare necritică a ideii de președinte puternic american este și interpretarea în cultura noastră politică a celebrei sintagme zoon politikon, animal politic, care de fapt desemnează un om al cetății, integrat în polis, în comunitatea din care face parte. George C. Edwards III vorbește despre mitul președintelui puternic văzut ca punând singur în mișcare țara și guvernul, și care are rădăcini adânci în cultura americană, mit promovat de biografi dedicați și admirativi (au
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
umane, dar recurgerea propriu-zis] la virtuțile și la acțiunile morale presupune intermedierea religiei. El compar] întemeierea unei religii cu fondarea unui oraș. Cet]tenii trebuie s] dobândeasc] tr]s]turile care s] le permit] s] funcționeze că rezindenți ai unui polis virtuos. În mod similar, fondatorul unei religii stabilește normele care trebuie s] fie susținute prin acțiune, dac] se dorește fondarea unei comunit]ți religioase adecvate. Argumentul lui Farabi, așa cum este menționat în opera să clasic], The Virtuous City [Orașul virtuos
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]