KorAP: Find »[drukola/base=polisemie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...9 10 11 ...19 >

466 matches

Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804

evenimente instantanee, iar altele sunt interpretate ca activități. În al treilea capitol, Polisemia - trăsătură semantică a verbelor de percepție, discutăm, în contextul mai larg al polisemiei, trăsăturile polisemiei verbale și pe cele ale polisemiei verbelor de percepție. Pentru explicarea mecanismelor polisemiei, ne oprim la două modele teoretice - modelul cognitiv și modelul Lexiconului Generativ - pe care le considerăm utile în justificarea transferurilor semantice la care sunt supuse verbele de percepție. Semnalăm, prin referirea la mai multe analize asupra acestei clase de verbe

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
percepție nonintențională sunt dependente semantic de predicația subordonată, desemnând stări durative sau evenimente punctuale; (b) verbele de percepție intențională denotă, în toate utilizărilor lor, activități (în sensul clasificării lui Vendler); (c) verbele de percepție evidențială denotă stări/proprietăți. CAPITOLUL 3 POLISEMIA - TRĂSĂTURĂ SEMANTICĂ A VERBELOR DE PERCEPȚIE 1. Introducere În acest capitol ne propunem să discutăm câteva aspecte referitoare la polisemia verbelor de percepție. În bibliografie sunt numeroase lucrări care fac referire la această relație de sens dezvoltată de verbele de

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
în toate utilizărilor lor, activități (în sensul clasificării lui Vendler); (c) verbele de percepție evidențială denotă stări/proprietăți. CAPITOLUL 3 POLISEMIA - TRĂSĂTURĂ SEMANTICĂ A VERBELOR DE PERCEPȚIE 1. Introducere În acest capitol ne propunem să discutăm câteva aspecte referitoare la polisemia verbelor de percepție. În bibliografie sunt numeroase lucrări care fac referire la această relație de sens dezvoltată de verbele de percepție (Rogers 1974, Alm-Arvius 1993, Ibarretxe-Antuñano 1999, Grezka 2009, Gisborne 2010 ș.a.). și se opresc asupra câtorva probleme: legătura dintre

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
sau mai restrâns al asocierilor menționate etc. În a doua secțiune a capitolului vom prezenta pe scurt modelele teoretice pe care le considerăm relevante în cazul analizei de față. În partea a treia a capitolului ne vom îndrepta atenția către polisemia verbală, oprindu-ne în mod special la verbul cel mai bogat semantic dintre verbele de percepție - a vedea. Ilustrând modul în care este definit verbul în câteva dicționare sau lucrări monografice, vom semnala anumite dificultăți de analiză a structurii semantice

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
este definit verbul în câteva dicționare sau lucrări monografice, vom semnala anumite dificultăți de analiză a structurii semantice a verbelor de percepție. În ultima secțiune a capitolului vom prezenta tipurile de transferuri semantice suferite de verbele de percepție prototipice. Analiza polisemiei verbelor de percepție pornește de la sensurile lexemelor specificate în dicționare sau în lucrări lexicografice. O astfel de analiză trebuie să aibă în vedere corelația dintre trăsăturile lexico-semantice ale unităților și configurațiile sintactice la care participă acestea. 2. Modele de abordare

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
de percepție pornește de la sensurile lexemelor specificate în dicționare sau în lucrări lexicografice. O astfel de analiză trebuie să aibă în vedere corelația dintre trăsăturile lexico-semantice ale unităților și configurațiile sintactice la care participă acestea. 2. Modele de abordare a polisemiei. Interpretări și limite Polisemia 50 este definită ca acea proprietate a celor mai multe cuvinte din limbile naturale de a avea mai multe sensuri (Bidu-Vrănceanu 1988: 39; DSL 2005). Se acceptă că un cuvânt are un sens primar, mai stabil, și sensuri

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
sensurile lexemelor specificate în dicționare sau în lucrări lexicografice. O astfel de analiză trebuie să aibă în vedere corelația dintre trăsăturile lexico-semantice ale unităților și configurațiile sintactice la care participă acestea. 2. Modele de abordare a polisemiei. Interpretări și limite Polisemia 50 este definită ca acea proprietate a celor mai multe cuvinte din limbile naturale de a avea mai multe sensuri (Bidu-Vrănceanu 1988: 39; DSL 2005). Se acceptă că un cuvânt are un sens primar, mai stabil, și sensuri secundare, care derivă din

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
1988: 39; DSL 2005). Se acceptă că un cuvânt are un sens primar, mai stabil, și sensuri secundare, care derivă din sensul de bază. Sensurile secundare se dezvoltă prin extinderi sau deplasări semantice frecvent determinate contextual. Considerăm relevante pentru analiza polisemiei verbelor de percepție două modele teoretice pe care le vom prezenta pe scurt în următoarele subcapitole (vezi infra, 2.1, 2.2). 2.1. Teoria prototipului. Modelul cognitiv Direcția tradițională de înțelegere a categorizării continuă orientarea de natură aristoteliană, unde

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
fost elaborată în două versiuni: versiunea standard 51 și versiunea extinsă. Prima fază a teoriei prototipului, cea standard, implică membrii unei singure categorii, deci operează din perspectivă intracategorială. A doua fază a teoriei, cea extinsă, se referă la cazuri de polisemie intercategorială, deci implică membrii mai multor categorii. Principiile teoriei standard sunt următoarele: (a) Membrii unei categorii nu sunt reprezentativi în mod egal pentru respectiva categorie; statutul de apartenență la o categorie este o dimensiune scalară. Categoriile sunt formate așadar din

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
percepție; (b) modelul lexiconului generativ ne va servi, în sens larg, la descrierea structurii sintactico-semantice a verbelor (vezi infra, Capitolul 4). Prin urmare, considerăm că cele două tipuri de analize prezentate sunt complementare în analiza clasei verbelor de percepție. 3. Polisemia verbelor Verbul se află printre unitățile limbii cu o polisemie foarte dezvoltată. Evseev (1977: 146-148) precizează că dispoziția acestei clase pentru polisemie este o consecință a statutului său semantic și ontologic. Semantica verbului este "mai labilă, mai difuză", procesele, stările

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
larg, la descrierea structurii sintactico-semantice a verbelor (vezi infra, Capitolul 4). Prin urmare, considerăm că cele două tipuri de analize prezentate sunt complementare în analiza clasei verbelor de percepție. 3. Polisemia verbelor Verbul se află printre unitățile limbii cu o polisemie foarte dezvoltată. Evseev (1977: 146-148) precizează că dispoziția acestei clase pentru polisemie este o consecință a statutului său semantic și ontologic. Semantica verbului este "mai labilă, mai difuză", procesele, stările, acțiunile au un grad de delimitare mai greu de stabilit

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
urmare, considerăm că cele două tipuri de analize prezentate sunt complementare în analiza clasei verbelor de percepție. 3. Polisemia verbelor Verbul se află printre unitățile limbii cu o polisemie foarte dezvoltată. Evseev (1977: 146-148) precizează că dispoziția acestei clase pentru polisemie este o consecință a statutului său semantic și ontologic. Semantica verbului este "mai labilă, mai difuză", procesele, stările, acțiunile au un grad de delimitare mai greu de stabilit decât entitățile și nu se poate preciza cu exactitate dacă în anumite

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
care nu se poate decide clar dacă verbul are același sens sau sensuri diferite, fiindcă acțiunile exprimate prin verbul a coase în fiecare dintre cele două contexte se disting atât prin modul de efectuare, cât și prin rezultat. În analiza polisemiei verbale, Evseev aduce în discuție importanța contextului pentru detașarea sensului cuvintelor, susținând că, între unitățile limbii, verbul este cel mai dependent contextual, fiindcă semantica sa depinde în mare măsură de tipurile de constituenți selectați, dar și de determinările circumstanțiale. Referindu

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
discrete a sensurilor, cu atât mai mult cu cât nu toate dicționarele trimit la contexte specifice de utilizare a acestora, care ar ușura procesul de categorizare (vezi supra, 2.2). Remarcăm aceeași problemă și în cazul analizelor monografice, care, abordând polisemia unui item dintre verbele de percepție, îi atribuie acestuia un număr diferit de sensuri 58. O altă explicație pentru acest aspect poate fi comasarea mai multor sensuri într-unul singur, dat fiind că verbele de percepție desemnează, printr-un mecanism

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
comasarea mai multor sensuri într-unul singur, dat fiind că verbele de percepție desemnează, printr-un mecanism de transfer semantic, și procese din domeniul conceptual cognitiv, care, din punct de vedere semantico-referențial, sunt mai greu de separat. 3.1.2. Polisemia verbului a vedea. Modele de analiză Numeroase studii se opresc la analiza polisemiei verbelor de percepție; modul în care este analizat verbul a vedea 59 în câteva dintre lucrările consultate ne va folosi ca reper în analiza realizată în prezenta

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
desemnează, printr-un mecanism de transfer semantic, și procese din domeniul conceptual cognitiv, care, din punct de vedere semantico-referențial, sunt mai greu de separat. 3.1.2. Polisemia verbului a vedea. Modele de analiză Numeroase studii se opresc la analiza polisemiei verbelor de percepție; modul în care este analizat verbul a vedea 59 în câteva dintre lucrările consultate ne va folosi ca reper în analiza realizată în prezenta lucrare 60. Pornind de la aceste modele, semnalăm și câteva probleme, inconsecvențe sau contradicții

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
semantice ale argumentelor selectate prototipic de verb, identificând, de asemenea, și tiparele sintactice posibile pentru fiecare structură lexico-semantică. Referindu-se la analiza realizată de Alm-Arvius, Gisborne (2010: 118-148) aduce în discuție câteva probleme care privesc modul în care trebuie abordată polisemia, ce componente ale sensului fac diferența între sensuri distincte sau cum se pot "nuanța" sensurile unui cuvânt. Cercetătorul contrazice ideea susținută de autoare 63 - utilizarea verbului see cu sensul primar "a percepe vizual" în toate exemplele de mai jos: (11

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
de organizare și delimitare a sensurilor verbului polisemantic a vedea este dezvoltată de Grezka (2009). Considerând că pentru o descriere consistentă a utilizărilor unui verb nu sunt suficiente trăsăturile semantico-sintactice ale acestuia, Grezka folosește ca model de analiză în abordarea polisemiei verbelor de percepție vizuală teoria claselor de obiecte, definite ca ansambluri de cuvinte omogene semantic. Fiecare verb din clasa analizată va selecta, prin natura sensului exprimat, o clasă de argumente specifice în raport cu categoria de percepții redată: predicatele de percepție vizuală

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
prin intermediul unei deducții logice (există niște indicii ale evenimentului subordonat percepției vizuale care îl conduc pe locutor la concluzia că respectivul eveniment a avut loc). Din modelele prezentate anterior se constată că există numeroase moduri de interpretare și analiză a polisemiei verbelor de percepție, explicabile prin continuumul fiziologic-cognitiv. Existența diferențelor de interpretare lexicografică a verbelor de percepție se corelează cu dificultatea de a distinge și de a individualiza anumite sensuri prin semnalarea unor proprietăți semantice și a unor tipare sintactice specifice

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
individualiza anumite sensuri prin semnalarea unor proprietăți semantice și a unor tipare sintactice specifice, care să le individualizeze. Se observă totodată că numărul de sensuri asociate aceluiași lexem diferă chiar pentru aceeași limbă în funcție de lucrările consultate. 3.1.3. Abordarea polisemiei verbelor de percepție fizică din limba română. Problemele definițiilor lexicografice Pornind de la aceste modele de descriere pentru verbele prototipice percepției vizuale din engleză și franceză, ne propunem să urmărim modalitatea de analiză și definire a verbelor de percepție în limba

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
criteriu sintactic cu un criteriu semantic - observarea naturii referenților din pozițiile argumentale. Vom stabili astfel ce sensuri se actualizează în fiecare dintre ipostazele sintactice identificate, deci vom analiza verbele pe baza unor corespondențe sintactico-semantice (vezi infra, Capitolul 4). 3.2. Polisemia ca sursă a extinderilor semantice. Interferența domeniilor experiențiale Din definițiile de dicționar se observă că verbele de percepție actualizează și sensuri din alte domenii conceptuale decât domeniul primar. În acest subcapitol ne propunem, fără a intra in detalii care ar

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
107) observă că termenii din limbile indo-europene denumind procesele fiziologice care însoțesc anumite emoții ajung să desemneze, prin transferuri semantice, chiar emoțiile corespunzătoare. Sweetser (1990) analizează sensurile multiple pe care le au verbele de percepție din limba engleză arătând că polisemia nu poate fi înțeleasă în afara mecanismelor cognitive umane. Autoarea consideră că ansamblul uman de procese cognitive este structurat pe baza unor raporturi de tip metaforic și că prin acesta înțelegem modul în care sensurile cuvintelor polisemantice sunt legate între ele

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
este concepută ca punctuală sau durativă în funcție de modul în care este organizat fenomenul supus percepției - Îl văd pe Andrei trântind ușa (percepție punctuală), Îl văd pe Andrei urcând scările (percepție durativă). În capitolul al treilea discutăm câteva aspecte legate de polisemia verbelor de percepție. În căutarea unor explicații satisfăcătoare pentru numeroasele "deplasări" de sens înregistrate de verbele de percepție atât în interiorul domeniului semantic al percepției (intracategorial), cât și dinspre domeniul percepției către alte zone conceptuale (intercategorial), alegem două modele complementare de

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
În căutarea unor explicații satisfăcătoare pentru numeroasele "deplasări" de sens înregistrate de verbele de percepție atât în interiorul domeniului semantic al percepției (intracategorial), cât și dinspre domeniul percepției către alte zone conceptuale (intercategorial), alegem două modele complementare de explicare a mecanismelor polisemiei, a lărgirilor de sens/extinderilor semantice - modelul cognitiv și modelul Lexiconului Generativ. Modelul cognitiv se bazează pe o definire mai laxă a conceptului categorie, arătând că unele categorii sunt mai difuze, nu sunt definite pe baza unui set bine stabilit

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
sensuri independente, ci trebuie interpretate în contextul mai larg al dependenței dintre context și sens. Pustejovsky, autorul acestui model, arată că semantica cuvintelor se caracterizează prin flexibilitate, prin permeabilitate, permițând contextual numeroase variații. Continuăm prin a urmări cum se manifestă polisemia la nivelul clasei verbelor de percepție și, revenind la definițiile lexicografice, constatăm că unui verb ca a vedea (considerat membru reprezentativ al clasei verbelor de percepție și totodată cel mai bogat semantic dintre acestea) îi este atribuit un număr variabil

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]