457 matches
-
puternic determinate de contextul sintactic și, în vederea operării unor dezambiguizări, uneori și de cel pragmatic/comunicativ. 58 Vezi, de exemplu, analizele propuse de Alm-Arbius (1993) și Grezka (2009), discutate mai detaliat în lucrare. 59 Majoritatea studiilor care fac referire la polisemia verbelor de percepție se opresc la analiza structurii lexico-semantice a verbului a vedea. 60 Vom face referiri la studii realizate pentru alte limbi, ca engleza și franceza, fiindcă, pentru limba română, nu există lucrări care să se oprească asupra acestei
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
prin cifre deosebite, altele sunt delimitate în cadrul unui sens ca specializări sau extinderi ale lui (delimitare marcată grafic diferit: Când apar asemenea deplasări (prin extindere sau specializare) chiar la cuvinte aparent monosemantice în dicționare (...) avem a face, de asemenea, cu polisemie". 72 Vezi Manea (2001: 173-176) pentru redefinirea conceptului metaforă în lingvistica cognitivă. Spre deosebire de lingvistica tradițională, lingvistica cognitivă nu mai definește metafora ca pe un mecanism stilistic. În lingvistica cognitivă accepția metaforei este, în sens larg, aceea de caracteristică a procesului
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
În privința Limbajului poetic eminescian, autorul Dicționarului susține părerea că ""secretul" poeziei eminescinene" e "de natură melodică" iar "armonia expresivă depășește limitele sistemului fonetic" întrucât "principiul eufonic se asociază altor principii dominante: al sugestivității semnificativului, al densității semantice, al armoniei și polisemiei". Nu este uitat, în această ordine de idei, nici Dicționarul de rime pe care l-a alcătuit poetul. Opera lui Mihai Eminescu beneficiază de o tratare, firește, pe ample spații. În deschidere se punctează chestiunea eminescianismului care trebuie a fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
știu de când stă în schele și cât o să mai reziste!) e un simbol al europenismului nu de azi, de ieri. Trebuie să înțelegi că sufletul sensibil al ieșeanului iubește teatrul, poezia, muzica. Arta este starea firească a Cetății, una de polisemie, culoare și armonie. Se spune că oriunde te-ai afla în Iași, făcând o piruetă pe loc, este imposibil să nu zărești cel puțin o biserică. Se văd dinspre Piața Unirii, Piața Eminescu, Piața Națiunilor Unite, dinspre Sărărie și Tătărași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
prin faptul că deformează până la grotesc și abnorm exempla- ritatea unui profil identitar. Istoricul literar relevă în operă un „fond latent”, un nucleu proteic din a cărui magmă se întrupează toate alcătuirile posibile, toți interpretanții gata să explodeze într-o polisemie derutantă. „Acest fond latent, gata să iasă la suprafață și să se coloreze mereu altfel, în funcție de context, este unul dintre secretele capodoperei.” Este de presupus că aceste latențe, această magmă matri- cială conțin virtualitățile care prezidează și la configurarea unui
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
atenție. „Sosirea mea produce senzație. Toți ochii se pironesc asupră-mi. ă...Ă Privirile mă săgetează.” Ce anume produce această „senzație” ? Senzația ca senza- țional face parte din economia intimă a momentelor și a comediilor caragialești. Aici avem însă o polisemie deru- tantă pentru că senzaționalul este înregistrat și la nivelul percepției senzoriale și ea declanșează în personaj o stare inhibitorie. Pentru un ziarist care forjează momente senza- ționale, Caracudi, spre exemplu, „situațiunea” ar trebui să-i fie întrucâtva familiară. Cu toate
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
etc.; compunerea prin alăturare cu sau fără cratimă, prin contopire, prin abreviere; conversiunea (adjective substantive; substantive comune substantive proprii); împrumurile din alte limbi (eventual, în corelație cu anumite conținuturi abordate la activitatea opțională o limbă străină); sinonimia; antonimia; paronimia; omonimia; polisemia; * nivelul morfologic: substantivul comun/propriu; genul, numărul, cazul; articolul; adjectivul: genul, numărul; acordul cu substantivul determinat; pronumele personale propriu-zise și de politețe; pronumele și adjectivele pronominale demonstrative (asociate frecvent adverbelor de apropiere/depărtare); pronumele și adjectivele pronominale posesive; numeralul; verbul
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
punct de vedere fonetic, lexical și sintactic să distingă sunetele ce compun cuvintele și să le pronunțe corect Cuvântul Silaba Sunetul Sunetele limbii române să-și îmbogățească vocabularul activ și pasiv pe baza experienței Sensul cuvintelor Sinonimia Antonimia Omonimia Paronimia Polisemia Derivarea cu sufixe diminutivale, augmentative, moționale, colective etc. Compunerea prin alăturare cu sau fără cratimă, prin contopire, prin abreviere Conversiunea (adjective substantive; substantive comune substantive proprii); Împrumurile din alte limbi etc. să utilizeze un limbaj oral corect din punct de
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
la nivel preșcolar) asupra vocabularului limbii române Nivelul lexical-semantic al limbii române reprezentat în etapa preșcolarității prin unități precum cuvântul/expresia (unitatea lexicală), structura vocabularului, sensul cuvintelor, familia de cuvinte, câmpul lexical, relații semantice între cuvinte (sinonimie, antonimie, omonimie, paronimie, polisemie), îmbogățirea vocabularului (mijloace interne, mijloace externe) implică, pe de o parte, familiarizarea copiilor cu elementele sistemului și, pe de altă parte, formarea/exersarea deprinderii acestora de a le actualiza în anumite contexte; se vizează astfel atât activizarea vocabularului preșcolarilor, cât
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
câmpul lexical prin Cuvinte înrudite, Familia lui..., Cuvinte prietene, Împărăția... florilor/anotimpurilor, Cercul culorilor, Clubul informaticienilor/sportivilor... etc.; relațiile semantice: sinonimia (lexicală, frazeologică, lexico-fraze-logică), antonimia (cuvinte diferite, cuvinte formate prin prefixare negativă), paronimia, omonimia (cu actualizarea omofoniei și a omografiei), polisemia (cu raportare la context) prin Găsește cuvântul potrivit!, Găsește perechea!, Cum mai poți spune?, Înțelesuri surori (sinonime), Alb negru, Plus minus, Da nu, Cum este?, Găsește perechea!, Loto-ul opuselor/contrariilor, Jocul negării/jocul lui nu (antonime), frământări de limbă
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
cel ce o cunoaște, nu [doar] în cuvinte, dar [și] în locuțiuni... , destul numai că de fiecare cuvânt vechi se ține un șir întreg de zicale” (1 aug. 1877, IX, 407). Ca o consecință a vechimii, Eminescu scoate în evidență polisemia cuvintelor, bogăția locuțiunilor pe care ele le formează. În această ordine de idei el ia în discuție cuvântul seamă (samă) (Ib.), pe care lingviștii și astăzi îl tratează ca fiind recent, de origine maghiară. Concluzia simbiozei traco-române este trasă de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Parties and Voters, Westport (Conn.), Praeger, 1999. 5 A. Römmele, "Cleavages Structures and Party Systems in East and Central Europe", in Ibid., p. 7. 6 Bartolini și Mair îi acuză, pe bună dreptate, pe Rae și Taylor că au extins polisemia termenului "clivaj" făcând din el un catch-all concept (St. Bartolini și P. Mair, Identity, Competition, and Electoral Availability, Cambridge University Press, Cambridge, 1990, p. 215). În legătură cu viziunea ideologică și abstractă a lui Douglas Mae și Michael Taylor, vezi D.-L
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
că nici un alt prozator antic nu este atat de familiar sensibilității veacului al XX-lea prin limbajul artistic și tiparele literare, C. își propune să argumenteze ideea modernității lui Tacit convertind pledoaria într-o aproape ostentativa demonstrație de virtuozitate structuralista. Polisemia latentă și structura romanesca a scrierilor istoricului latin prevestesc parcă literatura secolului al XX-lea, dovedind perenitatea înnoirilor autentice, într-un cuvânt, a modernității. Sub aceeași incidența metodologica se înscrie și Structures et idéologie dans „Leș Vies des douze césars
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286289_a_287618]
-
conștiinței naționale. Pe de-o parte, cultura istorică, „minimul” de cunoștințe istorice generale, atât a individului obișnuit, cât și a intelectualului specializat într-un alt domeniu, este cea care a pluralizat sensul termenului „istorie”. Pe de altă parte, de această polisemie utilizată cu aplomb de cultura istorică sunt responsabili, într-un grad mai înalt, istoricii-funcționari și, într-un grad mai scăzut, chiar și cei cu prestigiu, purtători ai unui conglomerat de teme și subiecte care nu au delimitat cercetarea academică strictă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
vogliamo", l'indagine potrà legittimamente dirigersi în questa direzione. În questa chiave, uno specimen interessante è offerto dalla complessa dialettica che ruota attorno alla presenza, linguistica e ideologică, del Moro nella letteratura umanistico-rinascimentale: în quanto lessema, caratterizzato da una connaturata polisemia 18, che giustifica a sua volta la varietà di incarnazioni narrative della corrispondente figură, dal moro 'barbaro e crudele' a quello 'nobile e magnanimo', în particolare nella novellistica 4-500esca, în cui ad accenti di rifiuto e di paura și alternă
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
hermeneutică, gândirea antinomică este inevitabilă. Spre deosebire de Occident, în India nu există norme obligatorii de descifrare a simbolurilor, ci o multitudine de puncte de vedere complementare. Acest lucru este determinat chiar de textele tradiționale, care nu restricționează în nici un fel ambiguitatea, polisemia simbolului. În acest sens, "Rig-Veda, textul fundamental al lumii brahmanice, este alcătuit din asocieri de sensuri și suprapuneri de imagini ce par a avea aceeași libertate ca în creația suprarealistă poetică"545. În consecință, textele exegetice rețin din corpul vedic
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
reprezintă opoziția din cadrul experienței simbolice, între simbolizant și simbolizat. În această structură polară, realitatea absolută este concepută "ca un termen paradoxal prin care se tolerează antinomia, aceeași antinomie pe care o presupunea și pe care o genera în mod inerent polisemia simbolului"547. Realitatea supremă este o totalitate a contrariilor, o coincidență a relativului cu absolutul. În felul acesta, "experiența metafizică este deci, ca și cea simbolică, concepută ca o experiență paradoxală"548. Sergiu Al-George susține că, urmând linia culturii indiene
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
același. Este vorba, în primul rând, de înțelesul diferit pe care subiecții îl atribuie unuia și aceluiași cuvânt, intervenind astfel un factor necontrolat, deoarece în prelucrarea datelor noi operăm cu răspunsurile subiecților ca și cum ele ar avea un referențial ontic identic. Polisemia interindividuală e cu atât mai pronunțată cu cât noțiunea exprimată de cuvânt e mai complexă și abstractă. Cuvinte ca „tradiție”, „progres”, „valori” sunt în mai mare măsură interpretabile decât cele de „mâncare”, „plimbare” etc. Teoria cogniției sociale accentuează însă că
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
strădanii a unei gândiri ca metodă”, „ritualului profesional”, „formulei” sau „catalogului”. Exercițiul imaginației și, ca atare, imagismul ca tehnică esențială a poemului (scriiturii) e chemat să distrugă coerența stagnantă a discursurilor moștenite, multiplicând perspectivele („Fiecare poem o pupilă”), instaurând regimul polisemiei, mișcarea perpetuă a spiritului inventiv, atras de „neprevăzutul, noutatea asocierilor de idei sau de obiecte”. Imaginația este interpretată deci ca agent eliberator dintr-o realitate și ordine inerte, dar, implicit, și ca factor de întemeiere a unui alt spațiu, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
și legătura dintre statele membre 23. Mare parte din referirile la drepturi pe care le regăsim în tratate nu sînt "drepturi subiective" în sensul strict al termenului, ci principii generale care descriu relațiile dintre state. Conceptul de cetățenie europeană redescopreră polisemia strămoșului lui etimologic, care este civitas romana. Ca și ea, cetățenia europeană desemnează în egală măsură statutul cetățeanului și legătura dintre "cetățile" care formează res publica. În acest sens este semnificativ că tratatul de la Amsterdam prezintă, printre condițiile de recurs
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
al celebrității postume. Penibilul de succes trebuie regizat, nevoia lui de spectacol fiind pe deplin satisfăcută prin atingere cu tragicomicul. Alături de arta paradoxului și sublimarea aforistică din primele trei capitole, Elogiul impotenței (maestoso) dă la iveală, stilistic vorbind, oralitatea speculativă, polisemia termenilor și dublul registru al argumentării, grav și totodată ironic, prefăcut și șfichiuitor, îngândurat și persiflant. Înrudit în spirit cu cartea de Elogii este volumul de versuri ridicate la puterea eseului, Tratat despre iubire (versuri) (Editura Cartea Românească, 2003, 160
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
transpune universul interior în film, ci, cu concursul unui regizor optimist, lumea filmului este reproiectată pe suprafața existenței lui Hitchcock. Din punctul meu de vedere, aici se află capcana pe care o operă vastă, care oricând poate exploda într-o polisemie derutantă, este utilizată determinist pentru a explica universul lăuntric al persoanei empirice a creatorului ei. Psihanaliza este instrumentul critic privilegiat, transpunerea ei într-o narațiune edificatoare conduce la psihodrama pusă în scenă de către Gervasi. Rezultatul frumos cartonat este modest și
Psychodrame hitchcockiene by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3794_a_5119]
-
stare, lume, situație, de la cunoscut la necunoscut, ușa comportă un sens misterios, dar și o valoare dinamică, o transgresiune de prag, o invitație la de-pășire, cum s-a spus deja, identificându-se ușa cu poarta și relevându-se mereu polisemia conceptuală. Per me si va... Se intră în alt spațiu, al durerii sau al bucuriei, al căutării chinuite sau al speranței luminoase, ca peste o punte magică între două lumi. Sensul ei de epifanie divină a fost nu o dată relevat
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
de a substitui prin neologisme elementele vechi, chiar acolo unde ar fi preferabil să se păstreze distincțiile semantice și mai ales stilistice. în cazul dat, impunerea perechii dificil / facil se justifică destul de bine prin dorința vorbitorilor de a evita o polisemie uneori supărătoare a termenilor greu / ușor: care au atît sensul concret (referitor la greutatea fizică, la apăsarea mare sau dimpotrivă redusă a unei mase materiale), cît și pe cel abstract (referitor la ceea ce e complicat, întîmpină obstacole, cere eforturi - respectiv
Facil de zis... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14700_a_16025]
-
suspicere), intrate devreme în engleză și care își păstrează evidenta legătură cu fondul latino-romanic. Remodelarea după engleză a sensurilor adjectivului românesc nu are rost: noul suspicios nu ar aduce nimic în plus față de vechiul suspect; ar produce, în schimb, o polisemie supărătoare, chiar dacă rezolvabilă în context. Pe de altă parte, constatăm că suspicios - cu sensul său tradițional, cuprins în dicționare - are un derivat, din fericire nu foarte frecvent și absent din dicționare (dar pentru care Google oferă totuși 1.250 de
„Condiții suspicioase“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6827_a_8152]