278 matches
-
nu invoce pervertirea generalizată drept scuză și justificare vanitoasă a propriei lui participări la culpa comună. Această individualizare a culpabilității este exprimată cel mai clar în psalmii lui David. În MITUL CREȘTIN, individualizarea culpabilității atinge punctul său culminant. (În mitologiile politeiste mai ales în mitologia greacă nuanțele tentațiilor sînt specificate de multitudinea eroilor, care luptă fiecare în parte cu propria lui tentație predominantă reprezentată de un monstru sau altul. Cea mai mare parte a eroilor pier, ceea ce dovedește dificultatea obținerii victoriei
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Vorba rămîne un simbol, iar omul o realitate. Simbolul divinității trinitare este viziunea mitică a evoluției somato-psihice: încarnarea treptată a spiritului. Această traducere firească și totodată profundă este legată de descifrarea tuturor celorlalte simboluri ale mitului creștin și ale mitologiilor politeiste într-o conexiune armonioasă, agreabilă și emoționantă, care poate satisface atît sufletul cel mai profund religios (capabil să se elibereze de dogme), cît și spiritul în cel mai înalt grad științific, în stare să se debaraseze de dogma materialistă a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și supranaturală sacrificatorilor lui, ci, dimpotrivă, pentru că nu a cedat în fața celor care l-au crucificat. Trebuie să subliniem în privința aceasta că simbolul "mielului" nu este o invenție a mitului creștin; el poate fi găsit moștenire animismului și în miturile politeiste (de exemplu: lîna de aur apărată de un balaur, monstru devorator simbolizînd banalitatea agresivă). Ca să dobîndești puritatea trebuie să combați, să învingi și să ucizi în tine propria-ți tendință spre agresivitate, considerată fals drept idealul virilității. Străvechiul simbol al
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
câteva decenii după exod) stabilirii în Canaan (țara făgăduită de Dumnezeul lui Israel patriarhilor), eveniment descris ca o cucerire manu militari, chiar dacă întotdeauna cu ajutor divin (după cum povestește Cartea lui Iosue), intră în joc un element perturbator: contactul cu populațiile politeiste ale țării (după cum vom vedea în Cap. 2), teoretic expulzate (Dt 7,1 ș.u.; 17 ș.u.) sau reduse la sclavie. Prin lingușirile lor acestea ar fi reușit nu de puține ori să-i seducă pe membrii poporului lui
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
starea de decădere a poporului ales a făcut în așa fel încât religia lui Israel, la origine pură, deoarece a fost revelată direct de Dumnezeu, să se pervertească dând loc fenomenului pe care în mod obișnuit îl numim „sincretism”: elementele politeiste cananeene s-ar fi amestecat cu cele tradiționale ale credinței israelite; acest factor constituie unul dintre leitmotivele Cărții Judecătorilor. Odată cu decăderea religioasă s-ar fi viciat și barbarizat și obiceiurile, atât pe plan social, cât și pe plan individual. e
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
spontan întrebarea dacă nu cumva, în lumina celor verificate în alte pasaje biblice, ordinea evenimentelor n-ar trebui mai degrabă inversată, în sensul că a existat mai întâi o perioadă, mai scurtă sau mai lungă, în care religia a fost politeistă, urmată mai apoi de diferite forme de henoteism, adică de mărturisirea credinței într-un singur Dumnzeu limitată doar la poporul lui Dumnezeu, fără a-i afirma universalitatea (cf. textul tardiv 1Sam 26,19, în care David îl dojenește pe Saul
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
în împrejurări nouă necunoscute. În acest templu erau venerate trei divinități: Yhwh (scris întotdeauna cu JWH), ’anat bêt’ēl și ’ašam (sau ’ašim) bêt’ēl. Deoarece erau oferite sacrificii tuturor celor trei divinități, fără îndoială, se practica aici un cult politeist. Ceea ce ne miră e că raporturile dintre preoții de la templul din Elefantina și autoritățile religioase de la Ierusalim au fost întotdeauna cordiale, fără ca primii să fie excomunicați de cei din urmă, așa cum s-ar fi întâmplat câteva secole după aceea. 5
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
lasă să se înțeleagă textul care spune că credincioșii o plângeau, fapt care se putea întâmpla la moartea sa. 6.3. Templul din Leontopolis Am amintit deja câteva lucruri despre situația coloniei militare din Elefantina și despre cultul cu siguranță politeist pe care îl practica (vezi 5.4.d). De această dată este vorba despre un alt templu, tot din Egipt, despre care există o mențiune în secolul al II-lea î.C., cu puțin timp înainte de revolta macabeilor. a) În
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
purificat din Ierusalim, sunt dovada drumului lung și dificil (deși textele vor să ne convingă că reforma lui Iosia a fost o chestiune de doar câteva luni sau cel mult câțiva ani), după cum o arată de altfel și persistența tendinței politeiste (Elefantina!) și în epoca postexilică. a) Reformelor cu orientare monoteistă li se opuneau o serie de factori, dintre care cel mai important era cu siguranță legătura dintre divinitățile păgâne și ciclurile agriculturii și creșterii animalelor. Zeul cananean Baal (vezi 2
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
lui Antioh lV, ivriții le-au dăruit pe Elohim, o iudaizare a lui Ilah, divinitatea lor supremă cu sensul de Domnul sau Stăpînul, la care au adăugat pluralul im, fiindcă atît strămoșii ivriților cît și neamul lor arab au fost politeiști, deci goimii trebuie să citească și să înțeleagă ,,domnii” sau stăpînii” fiindcă acesta este sensul literar, adică un politeism mascat. Iar perșilor, pe care credeau că îi vor aduce la țîța Satanei, le-au născocit pe Anohi, adică tot Iahwe
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
grecească nu a putut prinde rădăcini aici. Spre deosebire de Grecia, India nu s-a temut niciodată de infinit sau de neant. Din contră, a îmbrățișat aceste concepte. Neantul ocupa un loc important în religia hinduistă. Hinduismul fusese la început o religie politeistă, bazată pe o serie de legende despre zei războinici și despre lupte, asemănătoare din multe puncte de vedere cu miturile grecești. Dar peste secole - secole dinaintea sosirii lui Alexandru - zeii au început să se contopească. În timp ce hinduismul își păstra ritualurile
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
nume: Iulian Apostatul, al cărui unchi era împăratul Constantin, și care a crescut la curtea regală din Constantinopole, fiind educat în religia creștină, pe care Constantin o îmbrățișase. Nefiind atras de doctrina creștină, s-a arătat interesat de vechile culte politeiste, păgâne. Când a devenit împăratul Imperiului Roman, a început să-și pună planul ambițios în practică: acela de a reinstaura păgânismul și de a scoate în afara legii, încetul cu încetul, religia creștină. Visul său însă nu a fost dus la
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
nu poate modifica deloc creația divină și deci nu poate schimba nimic în univers, dar nici măcar nu poate înțelege ceea ce se întâmplă în jurul său. În viziunea monoteismului iudaic, subordonarea omului față de Dumnezeu este mult mai profundă decât era în concepțiile politeiste, subordonarea față de zei. Există doar o libertate a gândului omenesc, însă în ceea ce privește vorbirea, tot Dumnezeu este cel care dictează. Oamenii cred că hotărârile pe care le iau le aparțin lor înșiși, dar se înșeală. Cu atât mai mult rezultatele faptelor
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
că vorbesc despre Africa, America sau Oceania, antropologii sunt preocupați de faptele grecești așa cum sunt analizate ele de către cercetătorii cei mai antropologi dintre eleniști. Ei se simt acolo pe un teren familiar, fără îndoială datorită asemănărilor structurale manifestate de reprezentările politeiste, dar și datorită unei convergențe a demersurilor și a construirii obiectelor de cercetare. O "nouă istorie" (un ultim val nu este niciodată ultimul) a văzut lumina zilei și adoptă o perspectivă calitativă foarte apropiată de antropologie. Ea se bazează pe
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
altor profeți. Există, totuși, exegeți musulmani care trimit la un verset din Coran în care profetul Abraham interzice credincioșilor să venereze idolii. Așadar, interdicția reprezentării lui Mohamed se leagă direct de anularea credințelor religioase străvechi, preislamice, de tip animist și politeist. Mai există un punct de vedere cultural privind interdicția reprezentării Profetului susținut de specialiștii europeni în studiul religiilor. El aduce în atenție existența în timpul imperiilor Mongol și Otoman a unor desene și picturi ce l-ar avea în centrul lor
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
nu se mai putea axa doar pe conceptele antice de armonie civilă sau de utilitate publică. Filosofia puterii precreștine a întâlnit decisiv noua teologie, care nu avea cum să asimilize complet planul greco-roman al civilizării lumii și religia militară, dar politeistă, a legiunilor romane. Noua spiritualitate, bazată pe ideea de întrupare a divinului - imaginea filială - avea să rezolve cu o altă argumentare, nu fără rezistență, crizele religioase și politice pe care imperiul lui Constantin I le moștenea. Creștinismul apare ca o
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
raportul său arhaic cu ciclicitatea cosmică, aceasta din urmă fiind elementul-cheie al speculației muzicale aparținând tradițiilor antice, nu numai celei greco-romane, dar și celor orientale, cum ar fi cea asiro-babiloniană. Armonia cosmică, în noul context, a pierdut numinozitatea specifică sistemului politeist, așa cum cosmosul s-a golit de eternitatea care era atribuită sistemului cosmologic antic, el nemaifiind teatrul transmigrațiilor sufletului, ci reflexul unei armonii hipercosmice, în care sufletul își va găsi locuința stabilă în veșnicie, anticipată deja acum, în timpul istoric, prin experiența
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
definit de Sfinții Părinți de la aceste două Sinoade mai ales cu scopul de a combate diverse erezii, în special arianismul, apolinarismul, macedonianismul (sau erezia pnevmatomahă), hiliasmul etc., precum și din dorința de a deosebi religia cea nouă - creștinismul - de celelalte religii, politeiste. Crezul este cea mai cuprinzătoare și mai clară mărturisire de credință a Bisericii noastre, constituind, de fapt, sinteza învățăturii de credință ortodoxă. Simbolul de credință este „un adevărat rezumat al istoriei lumii și omului de la creație până la realizarea Împărăției lui
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
regate-stat cu o puternică organizare socială și urbană proprie. În afară de aceasta, reiese că și religia vechilor locuitori ai Palestinei (Nakhai, 2001, pp. 119-60; Niehr, 2002, pp. 99-115) este coerentă cu această organizare urbană și se potrivește perfect cu contextul religios politeist al regatelor siro-palestiniene ale timpului (Xella, 2007). În religiozitatea acestor vechi locuitori ai Palestinei se observă, de asemenea, o relevantă influență egipteană, cu siguranță, datorată faptului că teritoriul Palestinei a rămas sub dominația egipteană pentru circa trei secole. Mărturiile religioase
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
birocratic uzual tipic celorlalte orașe-stat siro-palestiniene ale timpului. În toată această perioadă, în pofida fragmentării etnico-politice de pe teritoriul Canaanului, ni se apare justificată presupunerea unei anumite uniformități a manifestărilor religioase care, în ciuda diversității locale firești, poate fi definită drept o religie „politeistă matură” (Xella, 2007, p.12), tipică civilizației urbane înfloritoare organizate în jurul suveranului și a palatului, unde și structura panteonului oficial, probabil, reflecta organizarea structurii de conducere pământească. Nașterea, dezvoltarea și sfârșitul regatelor lui Israel și Iuda Sistemul socio-politic din perioada
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
venera doar pe Yhwh, fiind în conflict cu zeii altor popoare (de exemplu, Lemaire, 2005, care neagă existența zeiței Așera alături de Yhwh); la extremitatea opusă sunt cei care susțin că, în epoca exilică, religia lui Israel și Iuda a rămas politeistă, continuând să fie comparabilă cu cea a popoarelor vecine (Weippert, 1990) și chiar în timpul epocii persane (Niehr, 1999, pp. 239-241). După această scurtă și foarte sumară expunere a studiilor cu privire la dezvoltarea monoteismului ebraic, cred că este important să amintesc care
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
prin apropierea a trei pietre, considerate sacre În preislam, situate În Mina, localitate Între Arafat și Mecca, ș...ț și de a azvârli trei pietricele În direcția fiecăreia din ele ș...ț Aceste pietre erau considerate În preislam divinități. Pelerinii politeiști aruncau un număr anume de pietricele În direcția lor, În semn de venerație (A. Guellouz, 1996, pp. 317-319). Aceste călătorii către locașuri sacre au fost clasificate de antropologi (S. Coleman, 2001, p. 11446; D.F. Eikelman, 1996, p. 423; E. Turner
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
din Borneo (circa 5500), cultivatori de sogotieri și plante cu tuberculi, orez, și mai recent de cafea, piper, arbori de cauciuc, trăiesc departe de centrele urbane, În societăți divizate În nobili și oameni de rând, sistem de rudenie cognatic, religie politeistă și anemistă, Înlocuită treptat cu cultele creștine 553. Lampung, populație din sud-estul Sumatrei (circa 1,2 milioane), cu numeroase subgrupe, cultivatori de piper, orez pe terenuri irigate, manioc, porumb, cafea, sunt organizați În clanuri patriliniare exogame (suku), având În frunte
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
avea 557 Ibidem, p. 284. 558 Ibidem, p. 306. 559 Ibidem, p. 312. 560 Ținutul era Împărțit În comunități sătești În frunte cu o căpetenie nobiliară. Creștinarea a Înlocuit religia autohtonă În anii 1930 (ibidem, p.348). 372 o religie politeistă și anemistă, până la islamizare 561. După mai multe campanii, olandezii anexează Sumatra. To Pamona, ansamblu eterogen de populație din provincia Celebes, În jurul lacului Poso (circa 200.000), cultivatori de orez, porumb, legume, și mai recent de cafea, cuișoare destinate comercializării
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Luzon și În vestul insulei Visayas. Barangay, oameni zvelți, bruni, au ajuns aici, din peninsula Malay și Indonezia, grăbind popularea deltei râului Pasig, pe malurile afluenților săi și ale Lagunei de Bay, locuită de băștinașii Toga-ilog („oamenii râului”). Societate ierarhizată, politeistă, se ocupau pescuitul, cultivarea pământului, meșteșugurile casnice, confecționau ambarcațiuni, utilizau un alfabet silabic scris pe coajă de copac sau bambus, aveau darul poeziei și a organizării concursurilor lirice, se dovedeau primitori și ofereau ospețe Îmbelșugate 779. Bajau, populație venită din
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]