1,615 matches
-
să i-o ia. — Sunt doi copii de la orfelinat, se bâlbâi domnul J.L.B. Matekoni. Aceasta este fetița, iar acela este băiatul. Mma Ramotswe izbucni în râs. — Ei, da! Deci așa stau lucrurile. Am înțeles tot. Fetița zâmbi și o salută politicoasă pe Mma Ramotswe. — Mă cheamă Motholeli, se prezentă ea. Iar pe fratele meu îl cheamă Puso. Așa ne-au numit la orfelinat. Mma Ramotswe dădu din cap aprobator. — Sper că au grijă de voi acolo. Mma Potokwane e o doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Agenția de detective nr. 1. Dumneavoastră întrebați, noi răspundem! Nu, sună prea banal. Dumneavoastră vă plângeți, noi investigăm! Nu, nu toți clienții era disperați. Noi rezolvăm! Da, așa e mai bine, are demnitatea necesară. Iar dumneavoastră sunteți... se interesă femeia politicos, dar cu o urmă de suspiciune în glas. Crede că-mi caut de lucru, reflectă Mma Ramotswe și se îmbărbătează să mă refuze. — Mă numesc Precious Ramotswe, se prezentă ea. Sunt din Gaborone. Și n-am venit să vă cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ce se întâmplase în noaptea aceea, în urmă cu zece ani, Mma Ramotswe luă băiețelul la plimbare și-i arătă râpele granitice ale lui Kgale Hill și petele albastre din zare, care erau apele zăgăzuite de stăvilar. Era un băiat politicos, foarte serios, interesat de pietre, și se tot oprea să scormonească după câte o bucată de rocă sau să culeagă pietricele. — Acesta este cuarț, îi explică, arătându-i o bucată de rocă albă. Câteodată se găsește aur în cuarț. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
coș, îl cumpărase ca s-o ajute. Era un coș tradițional botswanez, cu model în împletitură. — Semnele astea de aici sunt lacrimi, îi explică ea. Girafa le dăruiește femeilor lacrimile ei, iar ele le împletesc în coș. Americanca primi coșul politicoasă, cum era obiceiul în Botswana, cu ambele mâini. Cât de nepoliticoși sunt oamenii care primesc darurile cu o singură mână, de parcă îl smulg de la cel care le oferă; ea știa lecția. — Sunteți foarte amabilă, Mma, spuse ea. Dar de ce și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
care nu-l cunoșteam și-un număr de telefon. — Asta nu-i singura pe care am găsit-o, a zis mama. Ce învârți? Eu nu fumez. I-o zic și eu. Cutiile alea de chibrituri se adună pentru că sunt prea politicoasă să le refuz și sunt prea păstrătoare ca să le arunc pur și simplu. Uite de ce-i nevoie de-un sertar întreg din bucătărie ca să le țin, împreună cu toți bărbații ăia de care nu-mi amintesc și numerele lor de telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
este vreme?" Șeful Serviciului începu să strîngă de pe birou hîrtiile, le așeză una peste alta, era un fel de a spune că întrevederea s-a terminat, Bîlbîie pricepu, se ridică, rămase nemișcat cu fruntea ușor înclinată, ca pentru un salut politicos, semimilitar, dar nu plecă. Aștepta răspunsul. Atunci Mihail își frecă obrazul, se bărbierea zilnic, dar de la o vreme avea senzația că e mereu neras, ,,ăă, cum să-ți spun eu dumitale, am o informație sigură, în chestiunea asta nici un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Îmi place să fiu pregătită atunci cînd mă onorați cu vizita dumneavoastră. E o ocazie rară, care trebuie prețuită ca atare." Nici nu-și putea da seama dacă își bate joc de el ori pur și simplu vrea să fie politicoasă, gazdă bună. A întors privirea către K.F., a zîmbit cît a putut de frumos, obligînd-o să-i răspundă. Nu se schimbase, într-adevăr, deloc. Ba parcă era și mai frumoasă. Al dracului de frumoasă, încît nu pricepuse niciodată de ce Pangratty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se înmuiară genunchii. Luana țâșni în picioare și strigă: Nu-l mai bateți! Realizând că sărise calul se înmuie: Vă rog, nu-l mai bateți... Niciodată învățătoarea nu fusese mai mirată. Nu se așteptase ca această copilă firavă, cuminte și politicoasă, să-i facă asemenea probleme. Mai întâi, să lovească un coleg, apoi să o înfrunte astfel. Ce se întâmpla, îmbătrânea? Nu se mai pricepea să-i cunoască pe copiii din clasă? Deși se aștepta să se repeadă la ea, Luana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ca bunica s-o taie bucăți cu sfoara. Oliviu și Renar au privit cu ochi mari bologhețul galben ce arunca aburi peste fața de masă. Ce-i asta? Mămăligă. Noi nu mâncăm așa ceva! Bineînțeles, voi sunteți de la Timișoara. Luana, fii politicoasă! o potoli Bica. Vouă o să vă aduc pâine. În timp ce bănățenii mâncau brânza frământată cu pâine, cei "ai casei" își făceau "ursuleți" tăvălind bucata de mămăligă în brânză, modelând-o, apoi, în mână, până când aceasta se transforma într-un rulou galben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
părea uriașă. Pe stânga, o arhitectură ciudată, spațioasă, întruchipa bucătăria. Ștefan era încântat peste măsură de achiziția lui. L-a ajutat să-și aranjeze casa. Deși el și-ar fi dorit o implicare mai profundă, Luana a păstrat o rezervă politicoasă, oferindu-i doar sfaturi de ordin estetic. Tânărul se aștepta ca ea să vină zilnic, să meargă împreună la cumpărături, să-și dea cu părerea și să aleagă ce-i place ei. I se părea firesc ca Luana să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în urmă, înalt cât ușa, strigându-i Bicii din prag: Doamnă Roman, am venit să-ți cer fata de nevastă. Mi-o dai, ori nu, eu tot o iau. Cam același lucru făcea acum viitorul ginere. În cuvinte simple și politicoase, Ștefan lăsă de înțeles că Sanda nu trebuia să facă imprudența să-l refuze. Altfel, el avea s-o ia pe Luana la subraț și să iasă cu ea din casă în următoarele cinci minute. Deși prima impresie fu hotărâtoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
bune sentimente. Luana își aranjă biroul după bunul plac și domnul Zereghia îi oferi, zilnic, o companie din cea mai plăcută. Ea fierbea cafeaua și-o savurau împreună, în timp ce bărbatul o punea în temă cu mersul lucrurilor din fabrică. Amabilă, politicoasă și reținută, Luana făcu impresie bună printre colege. Într-o dimineață, se întâlni în stația de tramvai cu două dintre ele și până la fabrică sporovăiră întruna. În fața lor, doi bărbați încadrau o femeie atât de gălăgioasă, că le acoperi discuția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
linguriței. Vântul mâna pe asfalt câteva frunze. Cafeaua avea un gust sălciu, Carmina împinse dezgustată ceașca către mijlocul mesei după prima înghițitură. Pentru o cafea ca asta, gândi Carmina aproape amuzată, chiar n-are nici o obligație profesorul Alexe să fie politicos și să converseze, chiar nici o obligație, ce naiba! De altfel nici ea nu avea chef să scoată vreo vorbă. Singura întrebare ce-i ședea pe buze era legată de prezența lui acolo, în apropierea gării, el și o sacoșă din pânză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Viorica? În definitiv, o secretară nu trebuie să aibă păreri personale, dar putea și ea să spună, acolo, o vorbă, în fine. Știi care e diferența dintre o secretară bună și una foarte bună? O întrebă și, la negarea ei politicoasă, continuă: o secretară bună spune bună dimineața, domnule director! Cealaltă, foarte bună, spune: s-a făcut dimineață, domnule director! Carmina plecă ținând mapa albastră sub braț. Viorica zâmbise și aplecase de câteva ori capul în semn că înțelesese bine care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
puțin contrariată, că nu se gândise nici măcar o clipită la posibilitatea unei relații intime, Doamne ferește, i s-ar părea o profanare, la vârsta ei, nu-i așa, să se mai preteze la elucubrațiile voluptății. Accepta, ca aproximativ reală, afirmația lui politicoasă că, de fapt, nu este chiar așa de în vârstă pe cât se crede... ei, nu, dar pentru o femeie ca ea, care este o timidă, ar fi de-a dreptul imposibil să... ei, da, de fapt niciodată nu-i timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
jos, în pantă, aproape de finiș. De fapt, Sidonia nu făcea o dramă din asta, ea nu se credea apusă și vorbele sale nu erau decât o nadă, nu voia decât să obțină o negare, una mai fermă sau una mai politicoasă, dar, fără doar și poate, o negare, de multe ori insista până la perfidie asupra dramei îmbătrânirii sale doar din simpla dorință de a fi contrazisă, de a i se demonstra că vorbele sale erau fără doar și poate exagerate, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bolnavă, ar fi vrut să rostească câteva vorbe de încurajare, minunat de inutile. Dar nu se simțea în stare. Și apoi Alexe ar fi înțepat-o, i-ar fi atras atenția că intră în banalitate: a suferit, a trecut, vorbele politicoase oricum nu ajută, noi nu ne văităm ca alții, mă, ce nu te-ai prins, deși trecem și noi prin viață și suntem și noi atinși de una sau de alta, dar cu ce mă ajută dacă-ți spun, vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de apă se Înălță pe neașteptate cam o jumătate de metru deasupra capului somnoros al peștelui apoi, tot pe neașteptate, se prăbuși moale În bazin. Dată fiind absența proteinelor animale din alimentație, mulțimea reacționă prudent la această farsă. Câteva proteste politicoase, Înecate În fluierături timide, fură urmate de o tăcere mânioasă Însă stăpânită. Definitivă. 14. Piața a rămas pustie. Începuse să plouă. Lângă pește, pipăindu-și cucuiele de pe frunte și urechile Încă și mai blege parcă de când mulțimea tăbărâse pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se bălăcărește de câțiva ani. Pe ce mizează oare? În afară de o capacitate nesfârșită de a visa nu are nici o calitate anume, una care să Îl ducă undeva. Ar fi totuși răbdarea cu care ascultă pe toată lumea. O răbdare atât de politicoasă, Încât studenții s-au plâns că sunt persecutați la examenele lui. Cei cu nervii tari au ajuns departe. Olga, de exemplu. După un an și ceva Într-o Închisoare pentru tentativă de trecere frauduloasă a frontierei de stat, a ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de Opéra Garnier În Rue La Fayette, o negresă din Place Pigalle, l,85m Înălțime, din care numai picioarele măsurau 1,70 m. Strigătele ei precum și spasmele repetate ale autocarului cu aer condiționat au atras atenția poliției care a așteptat politicoasă ca totul să se sfârșească cu bine Înainte de a „cola” o amendă cu felicitări domnului Răzvan Tambour, În franceză. 26. Așa a ajuns el, geolog de profesie, traducător pe perioadă determinată de filme horror, thriller și porno, la Societatea Geton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
suplă. Șoferul apăsă prelung pe butonul soneriei, grăbit să predea marfa și să-și vadă de drum pentru că mai avea de livrat În aceeași după-amiază un sicriu cu patru coroane și o cruce. Când Petru deschise ușa, cei doi salutară politicoși, Îi Înmânară un plic și, fără nici o explicație intrară În hol cu cele două baloturi pe care le lăsară să cadă cu bufnet pe pardoseală; apoi ieșiră zicând Să trăiți! ducându-și câte o mână la cozorocul caschetelor negre cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
său profesor de filosofic, fost lector la Academia Militară. Era ora 11. Cafeneaua gării era aproape pustie. Profesorul Își aștepta paharul cu coniac. Răsfoia ziarul local În spatele unei stive de cărți cumpărate pe sub mână de la Lola. Răspunse cu „Salve!” salutului politicos al fostului său elev, celebru pentru a fi urmat liceul minier când cel mai bun liceu al orașului Îi era accesibil fără nici o emoție, după care se Întoarse la lectura indiferentă a ziarului local. Cu adevărat Îl interesa doar Mica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ani de spleen Împliniți. În caz că treci prin Paris, fais-moi signe, mai scria În Încheiere. Urma un număr de telefon cu multe cifre. Și cam atât. Îi promise În gând o vizită, când va sosi momentul. O invitație rece, mai degrabă politicoasă, fără urmă de afecțiune, sau cu o afecțiune diluată pe distanța celor două mii de kilometri care Îi despărțeau și pe care i-ar fi străbătut mai ușor decât cei câțiva metri de iarbă care se Întindeau acum Între ei Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fi modificat aerul În structura sa chimică, În esența lui... Dacă nu aerul, atunci altceva, la fel de puțin vizibil, dar care a reușit să țină atât de bine Împreună lucruri care, În altă parte, nu ar fi trecut de pragul unei politicoase coabitări... Fiecare lucru Își avea locul său În memoria sensibilă a casei, Într-o ordine nicicând contestată... Ascultând-o, Petru regreta că nu era el În locul casei, sau, cel puțin, al tablourilor, pentru a se bucura din nou de atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
experților, aceasta e! Pe aici n-ai unde să faci recurs. Fraților, unde stă unul, e loc și pentru un peregrin rătăcit, că doar nu cere de mâncare. Așa îi zise Milionarul și trase și el o dușcă la invitația politicoasă a Mongolului: Ia, mă, și bea! Eu nu accept ca cineva să mă dea afară din mine și cred că... Mioara nu apucă să-și termine revolta pentru că din ochii Milionarului țâșniră două lacrimi care se transformară în cărăbuși, mișcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]