312 matches
-
se afundară și nu mai apărură nicicând. - Odată cu mine! Dă din picioare odată cu mine! - strigă Enkim, mișcând picioarele precum un șobolan care dă să se strecoare printr-o crăpătură prea Îngustă. Am Încercat să mă iau după el, dar nici pomeneală să ducem bulumacul Încotro doream. Lunecam din ce În ce mai repede către sorb și, deodată, m-am trezit cu capul afundat În apă. Am dat să răsuflu, dar m-am Înecat și m-a cuprins spaima. Am tușit sub apă, am scos capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
că iar Îl ia Umbra! Tată, nu! - mi-am spus atunci și am tras o gură de aer. Am scos același șuierat pe care-l scoate burta unui mamut când o spinteci. Oamenii din jur pufniră În râs. Oameni? Nici pomeneală! De jur Împrejur erau numai femei, numai și numai femei. M-am scuturat și am dat să mă ridic În capul oaselor, dar eram moale ca un prunc și m-am prăvălit la loc. - Frig! Tare frig, am rostit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de-am crezut că gheața o să se crape și mai multe nu, dar de pe mare nu se mai auzi nimic. Am Început să ne Întrebăm dacă Într-adevăr auziserăm glasurile alea și dacă nu fuseseră doar o părere. Părere...? Nici pomeneală, că le auziseră toți! Ba mai mult, unii spuneau că văzuseră și niște luminițe, precum ochii unor pisici, plutind departe, În voia valurilor. Am așteptat să răsară soarele ca să vedem ce și cum dar, spre deznădejdea noastră, Marea cea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
infirmă, e drept, s-a pus repejor pe picioare. Și, slavă domnului, prosperă. Da. Prosperă, miraculos, fiind prezentă, de vreo doi ani, la poarta aproape al fiecărui cimitir din zonă. În timpul când În localurile de rit nu au loc praznice, pomeneli, ori alte asemenea activități, privind credința În Dumnezeu, organizatorii rețelei de astfel de obiective deschid, larg, porțile, petrecerilor de tot felul: onomastici, aniversări, baluri, Întâlniri ( ale unor promoții de școlari), ori, reuniuni, cu dans, și cu mai mult, chiar, cu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
meu mai puțin bolnăvicios, fratele meu mai vesel, fratele meu mai deștept, fratele meu mai glumeț, fratele meu mai generos... să nu credeți însă că pe fondul acestui bombardament comparativ subconștientul meu ar fi dezvoltat vreo aversiune față de Victor. nici pomeneală. orice aplicare a teoriei freudiene se prăbușește în fața cazului meu. nicio secundă nu mi s-a dezvoltat în adîncul sufletului vreo reacție de respingere sau, Doamne ferește, de ură față de fratele meu mai mare. nu, dimpotrivă, toată viața l-am admirat
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
care să te sece la ficați, numai să fi încercat să-ți storci vreun coș de pe ea. Așa că ne-am lăsat scândurelele pe piept în plata lui Dumnezeu. Ne-am culcat fiecare pe bucățica lui de trotuar. Prin domicilii nici pomeneală să ne mai pripășim. Ne văicăream și-o frigeam înainte cu bolitul... 49 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Iar când paznicii ăia vor adormi, în sfârșit... Pîst, Chiose nehalit!... Trăgând niște sforăituri... Bă, Chiose, bre... De să se cojească
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la școală fascicolele despre Banda Neagră? Broșurile acelea au făcut prozeliți. Însă, apropo, ați pedepsit în vreun fel oarecare pe băiatul dumneavoastră? - Ce vorbă! Cine se atinge de el? - Ia, așa, o mică legitimă corecțiune, ca la copiii mici... - Nici pomeneală! - Așa cred și eu. Nu-mi închipui că marele nostru arhitectIoanide (nu mai vorbesc de grațioasa sa doamnă) au bătut crunt cu frânghia udă la partea dorsală pe tânărul lor fiu. - Bătut? - Bătut cu frânghia udă! De acolo temperatura. În
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vrei să mă lași în pierdere, poftim, ia-o! Clientul scotea punga și număra zece lei. Plăpumarul făcea ochi uimiți. G. Călinescu . - Cât îmi dai? E doisprezece lei! . - Păi nu fusese vorba că mi-o lași cu zece lei? - Nici pomeneală! Unsprezece mă costă pe mine. Să vădcine-ți dă plapumă cu zece lei! - Dumnezeu să te-nțeleagă, n-ai o vorbă la locul ei. Clientul se depărta înciudat, cu toate că știa că în altă parte nu e mai ieftin. Plăpumarul îl lăsa
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu cămășuța până la buric, cu burțile goale. Pâine mâncam doar de sărbători, iar sâmbăta când bătrânii aduceau câte o franzelă din târg, jimbală îi ziceau, ne-o dăruiau tuturor, ca pe o bunătate rară. De cămin, grădiniță și jucării, nici pomeneală! „Grădinița” noastră era pe sală, pe nisip sau în fundul curții, căci nu lucrau oamenii pământul din ogradă, ca acum. Jucăriile ni le confecționam singuri, din mediul nostru. Singuri învățam să distingem frumosul de urât, utilul din lucrurile nefolositoare. Cel mai
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
vedea nici chipul, nici măcar capul sau gura. Doar atât; auzea o voce clară ca și cum ar fi cineva chiar în preajmă. Privi mirat în direcția de unde venea vocea, apoi jur-împrejurul său. Nimeni și nimic. Să se ascundă cineva prin apropiere, nici pomeneală. Nu avea nici cine, nici unde. În jur totul era pustiu, nici măcar un bolovan, vreun ciot de lemn, o rădăcină de copac sau un buștean după care să se pitească. Și totuși vocea auzită părea reală, a unui om în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pe care nu le va părăsi niciodată. Fiind cap de familie, numai alături de femeia și de copiii lui, va fi cu adevărat fericit. Fluierase în zădar. Nimeni nu-l auzea, nimeni nu-l băga în seamă, iar de câini, nici pomeneală! Curios din fire, de la înălțimea la care se afla, privind mulțimile de suflete agitate, de la picioarele lui, cum ridică pumnii și se amenință unii pe alții, gata-gata să se lupte între ei și să se sugrume, gândi că, probabil, nu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nu se mai reduce de mult doar la relațiile dintre state. Actori nestatali de diferite tipuri au devenit jucători importanți. Cum se raportează Rusia la aceștia? Iată o altă provocare. A dezvoltat Moscova acea "soft-power" despre care vorbea Lavrov? Nici pomeneală. Ce s-a făcut cu banii din celebra rentă petrolieră? S-a modernizat și diversificat economia rusă? Nu. Problema Rusiei este că nu poa-te fi un partener fiabil, stabil și previzibil. De ce? Tocmai din cauza aroganței pe care o afișează. Acum
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
trecut "dum-sa aga Nicolae Roset"20. În același an, 1847, Nicolae Roset, cu soția sa, Zoița, au zidit, cu a lor cheltuială, biserica satului Joldești 21. La împroprietărirea clăcașilor din 1864, proprietarul Joldeștilor era Hagi Iordache Cantacuzino 22. Așadar, nici pomeneală nu se face prin documente, de stolnicul Vasile Iurașco, ca proprietar pe moșia Joldești și tocmai de aceasta te miră faptul că toți cercetătorii biografiei eminesciene, fără nici o ezitare, s-au lăsat induși în eroare de ifosele boierești ale lui
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
biserica era proprietatea lui. El trebuia să suporte leafa și întreținerea preo tului, dîndu-i și pămînturile de hrană. Mai erau cheltuielile cerute de Șerban, Nicolae și Iorgu și cîte alte cheltuieli! Să mai cheltuiască bani în zădar, cu Mihai, nici pomeneală! În asemenea împrejurări, Mihai a rămas din nou în lumea lui dragă: codru înverzit, cîmp înflorit, ciripit de păsări, singurătate și iar singu rătate... "Rar da pe acasă. Cînd îl hîtcîia conu Gheorghieș, sta la stînă. Era, la stîna lui
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
nu se mai reduce de mult doar la relațiile dintre state. Actori nestatali de diferite tipuri au devenit jucători importanți. Cum se raportează Rusia la aceștia? Iată o altă provocare. A dezvoltat Moscova acea "soft-power" despre care vorbea Lavrov? Nici pomeneală. Ce s-a făcut cu banii din celebra rentă petrolieră? S-a modernizat și diversificat economia rusă? Nu. Problema Rusiei este că nu poate fi un partener fiabil, stabil și previzibil. De ce? Tocmai din cauza aroganței pe care o afișează. Acum
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
să mă voteze în unanimitate? Mă votaseră toți, deși cu câteva zile înainte mă criticaseră în ședința de partid că nu dădeam sancțiuni ca diriginte. În plus, noua situație era de un ridicol perfect: ca șef FSN (nu era, nici pomeneală, partid!) mi s-a dat fostul birou al secretarului PCR. Dându-mi demisia, s-a făcut peste câteva zile o altă ședință și am fost ales din nou, dar nu în unanimitate, că am cerut vot secret. Dar tot mi-
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
s-a oprit în gara Basarab și necunoscutul ne-a luat cam tare de piept. Imediat a răsunat comanda: - Jos! În camioane! Și pac - pac, cât ai clipi, mai cu sila, mai cu vorba aspră, căci de vorbă bună nici pomeneală, căci acum gradații nu mai erau oamenii care băuseră și mâncaseră din prinosul nostru, a trebuit să coborâm din tren. Doar caporalul nostrum ne-a spus mie și lui Rică: - Jandarmul vă invită să luați loc în caleașcă, dar repede
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
caii, răspunse Stanca. — La Turbați acum o să pornim zugrăveala și doresc să iasă bine. După câte îmi aduc aminte, aci la Mogoșoaia a pus vodă, pe când era doar mare logofăt, să așeze pe perete povestea inorogului. Stanca râse amuzată: — Nici pomeneală. Povestea inorogului este la Băjești în biserica cumnaților domniei tale, la Mareș Băjescu. De când eram încă mică ne duceam acolo, ai uitat? - mergeam toți împreună cu sfinția sa Theodosie, pomenit fie-i numele. Plecam dis-de-dimineață până să răsară soarele, care călare, care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
eu pe el, pricepea și îl amuza, dar a doua parte a înjurăturii, mă-sa adică, ce rol mai avea? După un timp deveni curios de lecturile mele și îi povestii că ei, ardelenii, dăduseră mari scriitori. Îi cunoștea? Nici pomeneală, dar curând începu să-i citească, să-și dea și el seama de ce stăteam eu cu astfel de cărți în loc să ies duminicile în oraș cum făceau toți și să mă laud pe urmă că am făcut cunoștința cutărei fete... Literatura
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și a crezut că s-au prăpădit în focul războiului. De-abia când s-a întors roata norocului a aflat că sunt sănătoși și-l așteaptă să vie acasă. Au trecut însă pe rând săptămânile, și de întors acasă nici pomeneală. S-a rugat pe la toți, s-a umilit, s-a ploconit... În zadar. Ba că e zona frontului, ba că românii sunt suspecți, ba așa, ba altfel... În sfârșit a cerut voie să-și aducă barem și familia acolo, lângă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
dar cu o condiție. Nu spuneam eu? Tu ești ca îngerii cei surzi. Omul moare de foame și de sete și el mai pune încă o condiție. S-o auzim! Tu vrei ca până acasă să mergem ca muții? Nici pomeneală. Atunci, să ne gândim cum am putea vorbi despre cele vii? Luând documentele în ordinea în care au fost emise sau?... Dacă am lua-o în ordinea emiterii lor, am cam ameți sărind de la un loc cu vii la altul
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
vreun vecin sau rudă. Acuma am să te rog să fii atent la ce se spune în zapisul din 20 ianuarie 1797, vere. Ai băgat tu de seamă că nu sunt numai ochi și urechi la tot ce spui? Nici pomeneală, dar voiam să vezi câte amănunte interesante înșiră câte un vânzător de vii. Ascultă: „Adecă eu, Costina soț lui Ianachi casap, și eu, Nastasie fiiu răposatului Necula zlătariul din tîrgul Ieși, am dat... zapisul nostru la cinstita mîna dumisale coconului
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
și Veniamin proin egumen - unde nu ți-oi putea spune - și-a vândut viile de la Șorogari cumnatului său, Mihai Gane, fost mare sluger. Și nici nu știi câte parale a luat sfinția sa! Oi ști eu multe dar, pe asta nici pomeneală. “În opt sute cinzăci lei”, cum spune călugărul. -Sunt ceva parale, vere. Apoi asemenea sumă nu se ia pe câteva pogoane, ci pe câteva fălci de vie. Dacă ai băgat de seamă, pe aici nu prea mai avem pentru ce zăbovi
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
bine? a întrebat-o el. Ea a dat din cap în semn de aprobare. Am crezut că te-am pierdut. —Sunt bine, insistă Ashling. Clodagh nu a început să scrie poezii, nu? spuse ea, forțându-se să zâmbească. —Clodagh! Nici pomeneală, râse Dylan, de parcă își dăduse seama dintr-odată ce presupunere prostească făcuse. Deci, dacă se apucă să scrie poezii, ar trebui să încep să îmi fac griji? Dar până atunci, nu-ți bate capul. Probabil e doar obosită și are nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
păcat... Ei îi place să fluiere și să sară câte trei trepte deodată... Da, până și asta era interzis... Și trebuia să mănânce totul, felii groase de pâine cu untură... Nu, să-i ajute pe săraci sau pe bolnavi, nici pomeneală, tot mereu numai pocăință, reculegere și de-astea... Voia să iasă de aici și să plece, cât mai repde cu putință... Da, astăzi chiar... Dar apoi, după o scurtă ezitare și cu lacrimile rostogolindu-i-se încă pe obraji: „Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]