10,542 matches
-
plauzibile și biologico-hormonale de toată logica... De subliniat că se pot întâmpla și anomalii ca de exemplu: în primăvară, o vietate oarecare să boncăluiască una, iar în toamnă alta... ...Cât de cât în ordinea de idei de mai sus, mă pomenesc într-una din seri, în vremea jurnalelor tv, că prietenul Khara Lampy 1) îmi zice: -Cumetre, să vezi ce studiu de caz am scris... Ge-ni-al, mă! -N-am timp, l-am bruscat. Tu nu vezi ce se întâmplă pe
Bocncănitul de toamnă - enigmistică electorală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12503_a_13828]
-
uiți, o minută, să vezi ce arabescuri face, picînd, fiecare bobiță de ceară. La fel, în Norii, orice grăunte de ploaie e dus, din priviri, înapoi, spre munții albi și înalți, striviți imediat, și ușor, de tot mai lungile umbre. Pomeneam, mai-nainte, de poveste. Harta cerească se face, e firesc așa, din descrieri. Dacă auzi asta, nu mai deschizi cartea. Fiindcă peisajul, însăilat din cuvinte cît de frumoase, are faima, nedorită, nemeritată, de multe ori, a unui gen lînced, plicticos
Ca apa pentru ceai by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11431_a_12756]
-
eu ceva, dar pot spune că nu știam nimic în comparație cu mandatu ăsta" (p. 58); cuvîntul apărea des și la Avasilcăi - ,Le-au prelungit mandatele: lui Panaite și lui Baboi le-au dat cîte trei ani în plus" (p. 60). ,Te pomenești că atunci cînd o să-ți expire mandatul nu o să te dai plecatului în libertate, și o să rămîi de plăcere la Poarta Albă!" (id. 62). Chiar dacă pare un eufemism ironic, mandatul deținuților provine mai curînd din sensul juridic-administrativ al termenului ("ordin
Limbajul de pe Rahova by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11435_a_12760]
-
complex") cu zahărul: la orice restaurant se ducea dădea bacșiș chelnerului, onora și orchestra, dar șterpelea toate bucățelele din zaharniță. Așadar, pictura era o meserie ,putredă". Micului David i se povestește despre viața mizeră a pictorilor, fără a i se pomeni despre Dali, Picasso, Matisse, Buffet, care erau (aproape) niște nababi. I se vorbește mai ales despre sărăcia lucie a minunatului pictor rus, Soutine (cu chipurile sale chinuite, de neuitat), adăpostit într-o mansardă a lui Chagall. De ei este legată
EL by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11442_a_12767]
-
Filip Florian dă naștere la suspiciuni. Metaforic vorbind, personajele acestui roman nu sînt altceva decît niște ,degete mici" ale istoriei. Destine minore, anonime, vieți banale, existențe cu mize mărunte risipite în plictiseala unui orășel provincial. Dar aceste degete mici, niciodată pomenite în tratatele de specialitate, fac, pînă la urmă, istoria. ,Beneficiari" (atunci cînd nu sînt victime) ale deciziilor luate de alții, cei mai mulți dintre oameni trăiesc istoria pe un alt palier decît cel consemnat în tratatele de specialitate, uneori fără să știe
Tonurile minore ale istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11450_a_12775]
-
berlinez descoperiți între scoarțele dosarelor din arhivele diplomatice germane. Pentru că au fost și inși care nu trezeau încrederea oficialităților naziste, ce le respingeau avansurile. Cum i s-a întâmplat, bunăoară, lui Tiberiu Rebreanu, devenit obiectul unui referat al luI Renthe-Fink - pomenit de Clodius - care, la 31 martie 1935, a semnalat 7): , Dintr-o sursă specială, la Ministerul de Externe au parvenit informații despre o nouă mișcare politică în România condusă de Tiberiu Rebreanu, fratele scriitorului cu același nume, ai cărui partizani
Nae Ionescu - între filosofie și chimie by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11437_a_12762]
-
fost bănuit de antisemitism pentru o declarație de solidaritate simbolică, făcută suferințelor lui Mihail Sebastian la Templul Coral?" Aproape că nu există dezbatere despre dubla identitate evreu-român, despre Holocaust și Gulag în România, pentru ca numele lui Sebastian să nu fie pomenit. Deși însuși autorul nu s-a gândit, probabil, la o asemenea furtunoasă postumitate, experiența sa de viață, scrisul său s-au bucurat de o atenție specială. Chiar și condițiile morții, într-un accident (probabil), au fost puse sub semnul îndoielilor
Mihail Sebastian, azi by Boris Marian () [Corola-journal/Journalistic/11448_a_12773]
-
nu există) la trei ,acuzații" - ,masonerie, cămătărie, omor ritual", iar ca ,argumente" - piatra și revolverul. El condamnă, totodată, încercarea de a te renega ca evreu. Este imposibil, pentru că nu te poți lepăda de propria umbră. Numele lui Sebastian a fost pomenit de mai multe ori și cu ocazia unui interesant Simpozion Internațional organizat la București de Institutul Goethe în zilele de de 9-11 decembrie 2002, cu tema ,Identitate evreiască și antisemitism în Europa Centrală și de Sud-Est". Andrei Oișteanu, Magdalena Boiangiu
Mihail Sebastian, azi by Boris Marian () [Corola-journal/Journalistic/11448_a_12773]
-
de mâncare"? Așteptați să vedeți. Orice dorință e o dorință de moarte. Posibilă maximă japoneză Lucídio nu este unul dintre cele 117 nume ale Diavolului și nici eu nu l-am invocat cu destulă asiduitate ca să ne pedepsească. Atunci când am pomenit prima dată de el grupului, cineva a spus ,Inventezi!", dar sunt absolut inocent, în măsura în care poate fi inocent un autor. Povestirile polițiste sunt întotdeauna căutări plicticoase ale unui vinovat, când e evident că vinovatul este mereu același. Nu-i nevoie să
Luis Fernando Verissimo - Clubul îngerilor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11440_a_12765]
-
să te conving povestea e adevărată ca să arăt că nu sunt vinovat de ficțiune. O crimă inventată este mai rea decât o crimă reală. Căci, dacă crima reală poate fi accidentală, rod al unei pasiuni de moment, nu s-a pomenit niciodată de vreo crimă fictivă care să nu fi fost premeditată. Pot să dau ora, ziua, luna și locul primei noastre întâlniri. Dacă vrei martori, caută-i printre salariații întreprinderii importatoare. Mă cunosc, cheltuiesc lunar o mică avere pe vinurile
Luis Fernando Verissimo - Clubul îngerilor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11440_a_12765]
-
scrise numaidecît pentru plăcerea de-a pocni din coada cuvintelor, sînt de-a dreptul triste. De exemplu, aproape tot Cartelul patrioților, mai ales Dedicația ca gen literar, chemînd vag o osîndă din Baudelaire - această carte s-o arunci... (deși sînt pomenite cărți bune și autori onorabili), cu finalul îndulcit, iertător: ,am fost cu toții, după o vorbă a lui Cioran, Ťturiști în infernť. Nu se cade să revenim la suprafață cu seninătatea unor judecători care știu să separe, fără dileme, binele de
Cultura în poante by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11477_a_12802]
-
S-ar putea ca ,Prologul" actualilor expozanți (timpul ne-o va arăta) să ilustreze prin modestia demersului lor o încercare de nivel superior a regăsirii de sine, prin acea întoarcere spiritualizată, pioasă, pătrunsă de religiozitate, spre natură, de care am pomenit. Cum se vor prezenta lucrurile, să spunem în 2005, nu poate să prevadă nimeni. Nu ne putem pronunța decât acum și aici. Lăsându-l deoparte pe ,mentorul" Gherasim, inițiator care își merită laudele, Paștina, Sîrbulescu și Flondor, mai ales ultimul
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
muzica. Căci muzica este cea sub semnul căreia ordinea și mișcarea se pun la dispoziția gîndurilor, declanșînd fenomene germinative, precum și formulări referențiale ce decurg dintr-o reală substanță, nu ca ingrediente tardive ale ideilor, ci frați siamezi ai acestora. Ați pomenit în volumul dedicat artei sunetelor de atributul raționalist, a cărui măsură, ce duce la reușită, rezidă în felul cum rezolvă raportul ,idee-limbaj". Spuneați că: ,noi nu negăm existența întîmplării, a aleatoricului, a dezvoltării materiei de la hazard spre non-hazard. Valoarea artistică
Scrisoare deschisă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11484_a_12809]
-
și Justiției ca domnișoarelor reportere tv (și nu doar lor) să li se interzică folosirea rujului când vorbesc despre autorități și să se sigileze toate frizeriile, dar numai după ce reporterițele vor fi fost tunse la zero. Unde s-a mai pomenit, în ce țară, ca televiziunile, în loc să se ocupe de probleme serioase, cum ar fi alegerile anticipate, să dea pe post ore în șir reportaje cu câteva mii de nenorociți plângându-și neputincioși agoniseala de-o viață înghițită de puhoaie? -Fin
De nu aveam un președinte marinar... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11510_a_12835]
-
zi, o mulțime de oameni își doresc să pună mîna pe cartea cu pricina, pînă atunci lăsată pradă uitării: unii vor să o cumpere plătind mai mult decît valorează, alții o caută ca să o ardă? În anii următori, Daniel se pomenește implicat într-o serie de intrigi și de crime, trecînd prin numeroase primejdii pentru a salva cartea de anumite persoane. În același timp, el se lansează în cercetarea amănunțită a biografiei autorului, cel puțin la fel de enigmatică și de stranie ca
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
Preț de o secundă, privirile lor se întîlniră și ea îi acordă un surîs abia schițat. Apoi, dădaca înconjură cu brațele umerii fetei și o călăuzi spre pragul unui coridor în care dispărură amîndouă. Julián își coborî privirea și se pomeni din nou cu Jorge. - Ea e Penélope, sora mea. Ai s-o cunoști. E un pic țăcănită. Își petrece toată ziulica citind. Hai, vino, vreau să-ți arăt capela din pivniță. Bucătăresele spun că e vrăjită. Julián îl urmă, ascultător
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
de s-ar sfădi mai mult }iganii să nu ne ajungă și la noi rândul". îi răspunde ca un clarvăzător, Popa Mustrul: ,Fericiți care nu înțeleg! De ați fi luat sama până acum, doar de o sută de ori sânteți pomeniți". Folosind persoana a treia, el se situează în afară. La urma urmei, din tot ce se comentează în subsolul paginilor Țiganiadei, serioasă e numai critica filologică, neatinsă de aripa ironiei autorului. N-a fost Budai-Deleanu mai puțin malițios cu posteritatea
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
În urmă e tot visul, în față doar destinul. Mi-e teamă, prieteni, că sfârșitul n-am să mi-l pot alege singur. S-ar putea să cad cu fața-n jos pe un tărâm netrebnic, rușinos. Voi patru însă, pomenind de alte fapte, să mă luați de unde voi fi fost căzut, pe-un drum de seară sau în miez de noapte în satul meu pe umeri să mă duceți întins pe Lună ca pe-un scut. Capacitatea de a rezista
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
Florin Pucă: Încet-încet, frica de care parcă se eliberase prinde a-i strânge iar inima. Pe vale, nici un punct alb. O primă picătură de ploaie cade undeva pe aproape. Între timp cele două păsări au înaintat mult spre el, se pomenește cu ele alături. Le vede țopăind pe suprafața de beton la câțiva metri distanță. Nu, nu sunt ciori. Sunt două păsări răpitoare, ceva între șoim și vultur, păsări de mare altitudine. Îl cercetează cu ochi mărunți, sfredelitori. Clonțurile acviline strălucesc
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
nu-i iubita, o țară mare este detestata. Ideea europeanului se pare că îl mai liniștise oarecum... Era pe vremea războiului din Vietnam. Cu manifestațiile știute. Când m-a frapat o lozinca de-a lor, mazochistă, - de care am mai pomenit - și care circulă de obicei printre tineri: Am întâlnit inamicul, și el eram noi! I have met the enemy and it is uș! Ce să spun!... Văzând cu ochii mei realitatea americană câteva luni în șir, îmi amintisem vreo două
Agheasma anglo-saxonă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11607_a_12932]
-
ciocnești de militari, logica atacului și a contraatacului fixează psihologia protagoniștilor. Pe masa de lucru, când pe Schiller l-a lovit ultima criză și n-a mai putut duce la bun sfârșit proiectul, zăcea drama despre un uzurpator, Demetrius. Am pomenit de exegeza unui filosof, Rüdiger Safranski, care e convins că motivul central la Schiller e libertatea. Ideea e examinată de el în speculații teoretice, la nivel înalt, concluziile sale coincid cu rezultate ale experimentelor neurobiologice de azi din laboratoare ultraperfecționate
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
i-au reproșat lui Mircea Cărtărescu egocentrismul, preocuparea excesivă pentru operă, grandomania, autismul politic și social, patetismul și pînă și faptul că visează prea mult... Aceștia, precum și campionii indecenți ai vanității, cei care cred că au tot dreptul să fie pomeniți în notațiile diaristice ale scriitorului, ar face mai bine să stea departe de acest volum secund al jurnalului. Pentru că nu vor înțelege nici de data aceasta nimic. Formula liber(al)ă a jurnalului își stabilește singură convențiile și e cumva
Dincolo de succes by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11623_a_12948]
-
vom menaja, evitând discuțiile în contradictoriu, emoțiile privind intrarea României în U.E., până nu se risipește aceasta, tari pe NATO și cu credința nestrămutată într-o Axă susținută deocamdată pe miraculoși stâlpi de aer. Apoi, de ce să ne alarmăm tot pomenind termenul de cincizeci de ani, când peste o vreme vor fi numai treizeci și șapte sau doar douăzeci și opt? Zilele trec încet, anii trec repede - spunea tata. Dar chiar și autoritatea ar putea într-un moment de fericită scaldă în popularitate
Secretul secretului rămâne secret by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11644_a_12969]
-
propriei forțe, nici iubirea, care zilnic îmi e arătată cu atâtea sacrificii." Se opri istovit. Iarăși spaima și amărăciunea vorbiră din ochii săi încremeniți. "Ieri", strigă el atunci, "alaltăieri, toate zilele precedente, și groaza vremurilor noastre, în care ne-am pomenit, fără nici o ieșire, sau mai vezi oare vreo speranță?" Acum intraserăm în Les Baux. Nu vru să coboare. "Mai departe, mai departe, spre Mediterana", ceru el, "la caii cei albi." Am trecut pe lângă un cadru gol de fereastră care încă
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
traseu cumplit aici, pe scenă, pentru noi. Intră Corul. Umbre stranii, cu zeci de perechi de pantofi în brațe. Și populează scena cu ei. Pantofi... un cuvînt care construiește, în cîteva clipe, atîtea lumi... un cuvînt pe care Levi îl pomenește de zeci de ori. Zeci de perechi de pantofi, de toate culorile, desperecheați sau nu, pantofi care poartă imprimate călcături diferite în atîtea modele pestrițe, ca și viețile noastre, acoperă scena. La picioarele noastre, în fața ochilor noștri, spectatori-numere, pantofi, pași
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]