1,123 matches
-
Înțelegerea” aceasta, nearătată altora mai înainte, le-ar fi făcut cinste apărătorilor lui Groșan, dacă nu s-ar fi opus datele din dosar. Am fost eu însumi de părere, înainte de a le cunoaște, că, dacă, așa cum Groșan declara în interviul pomenit, nu exisă decât o singură informare, și aceea benignă, nu era cazul să fie țintuit la stâlpul infamiei. Citind însă dosarul primit de la CNSAS, mi-am dat seama că Groșan ne-a indus în eroare și că lucrurile stăteau în
Un dosar de Securitate și învățăturile lui by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5720_a_7045]
-
direct această tragedie, de cadavru abandonat de familie, de Membru de Onoare al Academiei, ignorat de aceasta în siniștrii ani ai Dictaturii comuniste („se” întrebau, prin 1990, «când o fi murit?»), de fost ministru liberal, al cărui nume nu trebuia pomenit, fiind legat politic de „Trecut”, dar și de învățământul dărâmat prin Reforma din 1949: am publicat, în Tribuna învățământului, prin 2005, cred, un lung articol, pornind de la studierea Legilor Haret și a lui Angelescu, expunând totodată propria mea propunere a
O viață puțin cunoscută - Interviu cu Doamna Prof. univ. dr. doc. Tatiana Slama-Cazacu by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5724_a_7049]
-
etimologică, în care sensul de bază (ideea de „amestecare") s-a păstrat, explică în bună măsură ușurința cu care a fost acceptat în ultima vreme anglicismul mix, a cărui formă este transparentă: permite să se facă imediat legătura cu termenii pomeniți mai sus. În favoarea anglicismului a mai acționat și neutralitatea sa semantică, de termen tehnic. Echivalentele sale mai vechi au pierdut-o: cuvântul amestec are în uz o ușoară conotație peiorativă (rezultată probabil din sistemul profund de valori, care privilegiază puritatea
Mix by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6228_a_7553]
-
sătul de burlăcie, s-ar fi hotărât ca împreună cu dânsa să întemeieze un cămin și să devină folositor semenilor săi, învățându-i arta moșitului." Sigur, dacă am suspecta, citind, o minimă logică a construcției, dânsaar trebui să fie găina înainte pomenită, cu care ciudatul evadează din lumea în care și-a trăit povestea scurtă și agitată. Nimic, însă, nu ne îndreptățește la o asemenea presupunere. Poate fi, la fel de bine, vorba despre o căsătorie îndelung amânată, cu vreo Penelopă de provincie, făptuită
Mica Odisee by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6245_a_7570]
-
schițat-o mai sus. Apropo de toleranța stranie pe care mentalul colectiv o dovedește în problema unor astfel de sincope biografice ale scriitorilor, o explicație ar putea veni din utilizarea cu scop medical (sau măcar experimental) a câtorva dintre narcoticele pomenite aici. În 1885, de exemplu, stomatologul german al lui Titu Maiorescu (pe care numai de apucături evazioniste nu-l putem suspecta) i-a făcut, ca analgezic, o injecție cu cocaină, pentru ca, în 1889, câteva zile după moartea lui Eminescu, operația
Iluziile literaturii române by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6134_a_7459]
-
ediție, care a apărut înaintea celei germane (premieră ce demonstrează, odată în plus, excelența Editurii Humanitas). Trebuie spus de la bun început că, deși George Guțu nu este un specialist în Cioran sau în literatura română (după cum el însuși recunoaște în pomenitul Cuvânt înainte), ne aflăm în fața unei ediții excelent alcătuite, utilă atât specialiștilor în Cioran, cât și cititorului obișnuit, dornic să pătrundă în intimitatea unei corespondențe surprinzătoare prin durată, regularitate și dimensiuni. Nu este o ediție critică, fiindcă nu cuprinde versiunile
Cioran necunoscut by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6293_a_7618]
-
redactorilor revistei „Der Spiegel” cuvîntul scandalos. Potrivit specialistului german, dacă admitem că principalele obiective ale educației naționale sînt în număr de două - 1) excelența și 2) șanse egale de participare la viața socială, atunci nici un land al Germaniei nu satisface exigențele pomenite. De pildă, în landurile Hessen, Brandenburg, Hamburg și Bremen sînt defavorizați copiii din familii care posedă puține cărți în bibliotecă (semn că mediul educațional din familie e asimilat de copil), iar în landurile Bayern, Baden-Württemberg, Niedersachsen și Schleswig-Holstein sînt privilegiați
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4831_a_6156]
-
unghiul talentului, nu-l vor putea scrie niciodată cu mâna lor. Tocmai de aceea critica este un act de creație eșuat. În acest raport de forțe, erudiția joacă un rol secundar, de cadru în interiorul căruia se întâlnesc cele două facultăți pomenite. Dacă acestor trei elemente îl adăugăm pe al patrulea, viziunea filosofică, atunci portretul unui critic literar e deplin. Cu remarca obligatorie că viziunea pe care o ai asupra lumii nu ține de erudiție, ci de rezistența pe care inteligența o
Critica în foileton by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4839_a_6164]
-
să poarte pecetea individualității autorului” (p. 10). În virtutea acestui imperativ, destui dintre autorii considerați până mai ieri reprezentativi decad în postură de simpli colportori. Mesajul acestora făcea în mod flagrant abstracție de propria conștiință (și nu doar auctorială). Alături de sus pomenita axiomă, Mihai Zamfir introduce și o teoremă de sprijin, într-o anume măsură complementară. Anume aceea conform căreia toate literaturile debutează, prin forța lucrurilor, prin poezie. (Predispusă, aceasta, la derularea unor scenarii marcat personale.) Însumarea celor două conduce, într-un
Stilul intelectual (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5253_a_6578]
-
Niculina Iacob, Tg.-Lapus, Editura Galaxia Gutenberg, 2009. Prin această ediție, reprezentanților Școlii Ardelene li se adaugă un nume nou, necunoscut chiar de istoricii literari. Singura mențiune despre el o găsim îl lucrarea lui Samuil Micu, Scriitorii cei din români, pomenită mai sus. Este coleg de generație cu Samuil Micu și, când acesta lucra la tălmăcirea Bibliei de la Blaj (aprox.1779-1783), Ioan Marginai lucra la „concordanța biblică” intitulată Stihuri din Sfânta Scriptură pentru multe lucruri. „Concordanța biblică” este o specie pretențioasă
Școala ardeleană în câteva restituiri literare by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5269_a_6594]
-
pace și deschisei gazeta”, opțiunea îmbrățișată de personajul-martor al Buchetierei de la Florența față cu un prăpăd sentimental, prin care trece amicul V***, este, păstrând proporțiile, o artă poetică. Fericirea lui Alecsandri vine din netulburare. Mai departe, exemplele lui Eminescu din pomenita caracterizare anticipează lira multicoloră cu care-l va vedea înzestrat Maiorescu, ani buni mai târziu. Greu, dacă nu cu neputință de prins într-o formulă. Epigonii înșiruie etichete, cheamă în scenă personaje plate, axate pe o trăsătură care se reține
Tinerețea lui Alecsandri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5303_a_6628]
-
personală și subiectivă” - vezi Dilema veche, 371, din martie 2011). Opera de ficțiune (pură, era să zic, uitând o clipă că puritatea e un atribut străin interpretării) alege, selectează din magma trecătoare a zilei și recompune sensuri, structuri coerente. Adeseori pomenita independență a eroilor dintr-o carte e o simplă figură de stil; ea numește aparenta ușurință și părelnica autonomie cu care par să se miște aceștia atunci când „scena” a fost bine articulată. Când Henry James mărturisește grija cu care construiește
Minte-mă! – sau despre lectura confidențială by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5318_a_6643]
-
Cineva creează momente de liniște pentru noi” sau „Cineva a creat o liniște special pentru noi”) și mai ales de o mare forță de insolitare („Uși care se deschid, iar apoi se închid fără nici un motiv vădit”). Combinația tuturor elementelor pomenite mai sus reprezintă formula unui stil foarte puternic personalizat și de aceea ușor recognoscibil. Un fapt demn de consemnat: romanul Anvers a fost scris în sărăcie și clandestinitate, în Spania, în anul 1980, constituind, cum au remarcat criticii și fanii
Literatura latinoamericană la superlativ by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/5458_a_6783]
-
citită în ziarul „Adevărul” în altfel frumoasa seară de sîmbătă, 18 iunie: „Un ieșean din satul Sodomeni a încercat să se spânzure, să își dea foc și a murit abia după ce și-a tăiat organul sexual”. Singura scăpare din fața acuzelor pomenite este să le dăm mai departe, la rîndul nostru, către cei care dau știrea în ziarul de unde o preluăm. Mai ales că, foarte probabil, motivul pentru care acest trist incident a devenit știre nu e de găsit în faptul că
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5459_a_6784]
-
care nu adaugă nimic substanțial figurii scriitorului (Mihu Dragomir, „Caragiale și Macedonski”, sau Mihai Beniuc, „I.L.Caragiale, 50 de ani de la moarte”), comemorarea în paginile revistei este în general o reușită și asta în primul rînd dadorită textelor de evocare pomenite care destind atmosfera și schimbă aerul festiv într-unul respirabil, ba chiar pe alocuri plăcut. Este, s-ar putea spune, una din primele dăți cînd o sărbătoare cu subiect literar nu mai este covîrșită de politic, respectiv de analize cu
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5142_a_6467]
-
dincolo de arhitectura spațială întruchipată de aceste corpuri. Camera 1306 (I Am Myself), spectacolul - instalație pentru o cameră de hotel, conceput de coregraful Cosmin Manolescu, în unul dintre apartamentele Hotelului InterContinental, partener asociat, se încadrează întru totul fenomenului postmodern mai sus pomenit, însumând toate caracteristicile sale atât prin modul de realizare, cât și prin diversitatea reacțiilor posibile. Conceput și interpretat de Cosmin Manolescu împreună cu Catrinel Catană, spectacolulinstalaț ie a fost produs de Fundația Gabriela Tudor și de Centrul Național al Dansului București
SPECTACOL-INSTALAȚIE pentru o cameră de hotel by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5336_a_6661]
-
această melancolică plimbare vorbită printre sentimente care poate-au fost, poate nu. Incertitudinea, sau efortul neasumat de-a da un verdict sunt trăsături ale unei poezii în care totul pare. Balanță între păreri contradictorii este despre moarte ca revedere (mult pomenită, în zilele din urmă). Începe negând hotărât o consolare impusă prin cutumă. Nu poate fi adevărat, murind nu revezi pe nimeni. De aici, se alunecă pe o pâlnie de viziuni vorbind blajin despre spaimă. Și, la urma urmei, despre singurătate
Amintire și adevăr by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5366_a_6691]
-
capturată de către nemți și impactul negativ pe care acest lucru l-a avut asupra opiniei publice franceze pe fondul unei anglofobii tradiționale care avea să fie dublată de o americanofobie, fenomen analizat cu mare acribie de Bernard-Henry Levy în cartea pomenită mai sus. Sau întâlnirea unuia dintre membrii rezistenței cu de Gaulle și portretul pe care i-l face, cel al unui om timid, retractil, cu o remarcabilă forță interioară. Una dintre lecțiile esențiale care se desprinde din filmul lui Ophuls
Aide-Mémoire by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6653_a_7978]
-
vizite pe care autorul articolului-studiu o consideră fictivă. Există două versiuni contradictorii ale episodului românesc, una profascistă, publicată în numărul din 5 iunie 1941 al celebrului cotidian, Corriere della sera, când perspectiva asupra războiului era una optimistă, altul în romanul pomenit mai sus, publicat după ce puterile Axei pierduseră războiul. Biografia prozatorului redactată de Giordano-Bruno Guerri îl califică pe scriitor drept un aventurier lipsit de scrupule, iar Guerri a demostrat pe baza manuscriselor lăsate de Malaparte "că textul lui Kaputt este, de
Călătoria lui Malaparte by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6700_a_8025]
-
Tot felul de organizații, zise civice, în numele cărora semnează nenumărați colonei și generali care și-au mutat lupta de pe frontul muncilor agricole pe frontul înalt al construcției simbolice, s-au hotărît subit să-i ocrotescă mistic pe cei mai sus pomeniți, adică pe Mihai Viteazul, pe Mircea cel Bă-trîn - căruia Ceaușescu îi zicea cel Mare -, pe Bogdan Vodă, pe Mihai Eminescu etc., iar lista poate fi consultată, pentru amănunte, în orice carte de istorie pentru ciclul gimnazial. Singura structură, și ea
Negoțul cu eternitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6533_a_7858]
-
mărturisirea lui Roland Barthes: „Nu-mi place și nu înțeleg nimic din ce este actual, îmi place și înțeleg inactualul; trăiesc Timpul ca pe o degradare a Valorilor.“ (p. 495) Aceasta certitudine a degradării valorilor răzbate în cele șase însușiri pomenite mai sus. Antimodern (reacționar) e cel care critica fără măsură cîștigurile aduse de Revoluția Franceză - democrație, vot universal, parlamentarism, materialism, anarhie, republica - cîștiguri pe care le consideră tot atîtea pierderi, sau, mai exact spus, tot atîtea forme de nivelare a
Falanga inadaptaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6545_a_7870]
-
au vrut profesori, într-un sens mai popular decât îl îngăduia catedra, și și-au croit ocazii de-a discuta. Cu atâta rost și eleganță cât i-a lăsat patima. Am în față primul volum din a treia ediție a pomenitelor Convorbiri, apărut la Socec, în 1879. Ceea ce vrea Ghica, apărându-se de lipsurile metodei cu o modestie cam jucată, e o teorie economică închegată cu mijloacele scriitorului. Ceea ce-i iese e o carte plictisitoare în demonstrații și sclipitoare, în schimb
Un trecut prea apropiat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6497_a_7822]
-
peste 8.000 de discipline academice Putem să sperăm că va veni o zi în care la școală cărți ca ale dv., Taofizica lui Capra sau De la știință la Dumnezeu a lui Peter Russel vor fi dacă nu predate, măcar pomenite, atât la orele de religie, cât și la cele de fizică? Nu știu. Asta depinde de o conjunctură politică, în România întotdeauna imprevizibilă. E țara lui Urmuz și a lui Eugen Ionescu! Dar ce pot să spun este că transdisciplinaritatea
Basarab Nicolescu - „Esențial este să-ți găsești locul pe acest Pământ” by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/6403_a_7728]
-
T., femeia adevărată, face constrast cu disponibila și ușurica Emilia. În Ultima noapte de dragoste..., Gheorghidiu se consolează pasager cu „o cocotă destul de frumușică, voinică și nespus de vulgară”. Ela, care-i fusese icoană, va decădea chiar mai mult decât pomenita distracție întâmplătoare. Versurile din , de după ce iluzia se spulberă, i se potrivesc mănușă unei povești moderne, în care portretul femeii se urâțește doar în ochii privitorului: „Eu făcut-am zeitate dintr-o palidă femeie,/ Cu inimă stearpă, rece și cu
Venere și Madonă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4752_a_6077]
-
răscrucea pitoresc numită La trei ochi sub plapomă. Originea numelui este într-o încăierare de mahala, în care trăiesc împreună și lumea lui Caragiale, din Justiție, bunăoară, și cea a fiului său, din Sub pecetea tainei, legată întru veșnicie de pomenita răscruce. Un loc între târguri, rămas, și astăzi, la întretăierea sectoarelor bucureștene, de unde pleacă zarve și povești. Dintr-un București al minunilor, fie ele și mărunte, din care ne-a mai rămas, hélas, atât de puțin...
Siluete la răscruci by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5040_a_6365]