1,123 matches
-
aceștia se păstrează în opera geografică a lui Strabon. Ptolemeu enumeră mai multe neamuri printre care și piengeții pe care ii plasează "lângă muntele Carpatos". Singii sunt localizați de V. Pârvan pe cursul inferior al Mureșului, unde era localitatea Singidava, pomenita de Ptolemeu și identificată cu o dava. Harpii sunt neamuri de origine traco-getică ce au locuit la nord de Gurile Dunării, în zona dintre Prut și Nistru. Terizii sunt un neam traco-getic pomenit de istoricul Hellanicos din Lesbos și apoi
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
teritorii ocupate (Norvegia sau Olanda de exemplu), se bucurau de puteri dictatoriale ([[Josef Terboven]], respectiv [[Arthur Seyss-Inquart]]). În fruntea listei s-ar fi aflat ministrul de externe nazist [[Joachim von Ribbentrop]], care fusese [[ambasador]] în Regatul Unit. Al doilea nume pomenit a fost [[Ernst Wilhelm Bohle]], un subsecretar al Ministerului de externe și [[Gauleiter]] al [[NSDAP/AO]]. Până la urmă, nici Hitler, nici guvernul german nu a făcut vreo numire în funcția de vicerege, iar discuțiile din cadrul cercurilor puterii de la Berlin au
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
masive de pădure: unul pe malul Nistrului, iar altul spre sud-est. Aflându-se într-o regiune deluroasă - Podișul Nistrului, satul e plasat într-o vale formată de dealuri, denumirea fiind legată de cea a satului -- Valea Tătărăucii. Cel mai des pomenit deal din apropiere este dealul Drăguței cu o înălțime de 212,3 metri, ce se află la nord de sat și panta căruia coboară spre Nistru. Datorită reliefului, altitudinea părții locuite a satului variază de la 180 până la 250 metri deasupra
Tătărăuca Veche, Soroca () [Corola-website/Science/305208_a_306537]
-
fălci de pășuni, 5 livezi răzeșești și 30 de fălci de localitate. Către anul 1870 locuitorii satului aveau în posesia sa 25 de cai, 520 de vite cornute mari și 509 oi și capre. În 1797 pentru prima dată e pomenită prezența unei biserici cu hramul Arhanghelilor, construită din lemn, acoperită cu stuf, unsă cu lut, înfrumusețată, însă are puține cărți în ea. În 1888 este ridicată o altă biserică, ce funcționează până în prezent. În anul 1896 în sat e deschisă
Tătărăuca Veche, Soroca () [Corola-website/Science/305208_a_306537]
-
fântâni, agenția băncii de economii, oficiu de telecomunicații, 1 stadion, obelisc. Aproape 500 de gospodării beneficiau de gaz lichefiat, 15 km de drumuri, din care 5 km cu îmbrăcăminte dură. Biserica exista din cele mai vechi timpuri. Slujitorii cultului sunt pomeniți documentar din 1772. De la înc. sec. XIX în biserica "Sf. Arh. Mihail și Gavriil", construită din lemn, foarte veche, înzestrată satisfăcător cu obiecte și cărți, înregistrată în 1775 slujeau preoții Simion Belozerschi și Ioan Bostan (băștinaș), dascălul Clementie Bostan. Dascălul
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
unui zeu (1987), Mâine cântecul acesta (1989), Vestirile despre tine (1995), Netălmăcit, așteptările (1996), Păzitorul de cântece (2001), Există un loc (2008). Așa și în prezentul ciclu de psalmi, se regăsesc toate temele poetice urmărite de Emil Dreptate în volumele pomenite: Ciclul nenumirilor și căutarea identității, ciclul cuvintelor și păzirii cântului, ciclul vicleșugului în cătarea celuilalt eu, ciclul rostirilor și supunerea în lucrare, rostul timpului și-al spațialității, sunt direcții semnificative în lirica lui Emil Dreptate. Neliniștile celui aflat în necontenită
Emil Dreptate () [Corola-website/Science/316265_a_317594]
-
date despre localitate sunt din seria de lucrări ",Studia Censualia Transsilvanica"” care prezintă datele traduse și prelucrate ale recensămintelor din Transilvania făcute de autoritățile austro-ungare în anii 1850, 1857, 1880, 1900 și 1910. Iată principalele date statistice culese din documentele pomenite mai sus: 1850: În Borzova existau 54 case, 66 locuințe cu 265 de locuitori (264 români și 1 ungur); erau 128 de bărbați (59 căsătoriți, 62 necăsătoriți, 7 văduvi), 137 de femei (59 căsătorite, 70 necăsătorite, 8 văduve); Sătenii aveau
Borza, Sălaj () [Corola-website/Science/301779_a_303108]
-
întrupare Domnului Leatu 1697"” . În data de 23 martie 1745, locuitorilor satelor Totoreni, Tărcăița, Mierag și Băleni li se aprobă două măji de fier "pentru șindrilit și podit", fapt ce ne arată ca la aceea dată locuitorii satelor mai sus pomenite foloseau o singură biserică, cea din Totoreni. În urma vizitei canonice a episcopului Meletie Covaci efectuată în anul 1752 se întocmește unul dintre cele mai importante și cuprinzătoare rapoarte cu privire la situația bisericilor din districtele Beiuș, Beliu și Vașcău. Potrivit acestui raport
Biserica de lemn din Totoreni () [Corola-website/Science/312402_a_313731]
-
jertfă fără prihană lui Dumnezeu, Celui ce, mai înainte de a te naște, te știa pe tine, ceea ce te-ai făcut podoabă fecioarelor și locuitoare a cămării celei de nuntă, vrednică de laudă. Pentru aceea, strigăm ție: Bucură-te, fecioară, pururea pomenită!" Pentru reprezentarea Sfintei Mucenițe Filofteia, Erminia lui Dionisie din Furna (ed. Sophia, București, 2000) nu dă indicații de reprezentare, menționând-o doar în ceata Sfintelor Mucenițe. Editorul român este cel care adaugă indicațiile, p. 293. Astfel, Sfânta Muceniță Filofteia este
Sfânta Muceniță Filofteia de la Argeș () [Corola-website/Science/313111_a_314440]
-
înainte de toate, prin credință în Dumnezeu. Întru slava Lui s-au zidit biserici, mănăstiri, locuri de rugăciune și mulțumire pentru biruința asupra celui viclean, care a împins seminții nesătule și lacome să ne calce hotarele. Cine nu cunoaște osârdia veșnic pomenitului Ștefan cel Mare și Sfânt, cel care a împodobit pământul Moldovei cu câte o biserică după fiecare înfrângere a dușmanului? Cine a dat, după Dumnezeu, mai multă strălucire Bucovinei decât Marele Voievod, vajnic apărător al creștinătății, recunoscut de toate neamurile
Editura Pimen Zainea () [Corola-website/Science/304821_a_306150]
-
Nadab către Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, de la Sântimbru, la 27 octombrie 1413, se specifică: <1263 aprilie 11 - 1269 mai> „Iar cuprinsul <scrisorii> originale, date din ...[loc rupt în document], miercurea întâia <după> octavele Paștilor, ne arată că mai sus pomenitul Ștefan regele cel tânăr al Ungariei, ducele Transilvaniei și domnul Cumanilor a dat, a dăruit și a hărăzit comitelui Andrei de Geoagiu de Sus [Gyogh] și urmașiior săi, spre a-l stapâni în veci, numit Kend [Uifalău - parte componentă a
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
poporul român a intrat în contact dealungul istoriei. cuprinde atât bucate de zi cu zi cât și preparate speciale de sărbătoare. Poporul român fiind creștin încă de la începuturile formării sale, cuprinde numeroase bucate de praznic rânduite în funcție de anotimpul și sărbătoarea pomenită. Bucatele românești sunt alcătuite atât din legume, cereale, uleiuri vegetale, lapte, produse lactate cât și din carne și subproduse din carne. Un loc aparte în Bucătăria românească îl au dulciurile, plăcintele, dulcețurile. Ocupațiile de bază ale locuitoriilor României au fost
Bucătăria românească () [Corola-website/Science/297429_a_298758]
-
medievală va parcurge, în diferite moduri, un efort similar. Eliminarea pasiunilor este pasul necesar în vederea pregătirii intelectului pentru înțelegerea problemelor restante. Adevărurile cunoscute de Boethius sunt încă incomplete, deficiență care atrage după sine necesitatea desăvârșirii lor, nu însă înainte de finalizarea pomenitei „purificări” a intelectului de pasiuni. Cartea a II-a a Consolării... va fi prin urmare abia „trecerea” spre discuția finală, filosofică, numită de Filosofie „leacul cel tare”. Până acolo însă este nevoie de purificare, de „leacul cel slab”, constând într-
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
Plopului. Pentru a satisface nevoile spirituale ale oamenilor de aici, Părintele a mobilat corespunzător o încăpere în casa unei familii credincioase, familia Popescu, în care s-au făcut multe slujbe, e drept că mai puțin Sfânta Liturghie. Bătrâna din familia pomenită mai sus, Nineta Popescu, de comun acord cu restul familiei, a donat un teren pentru construcția unei biserici, așa că în 1996 s-a început construcția, care a continuat apoi puțin câte puțin în anii următori. De îndată ce s-a acoperit provizoriu
Valea Screzii, Prahova () [Corola-website/Science/301756_a_303085]
-
populară. Monumentul are 3,30 m înălțime și 1,80 x 1,80 m în partea superioară. Este ornamentat cu flori-curpen, iar colțul este înpodobit cu motivele soarelui și a lunii, tipice simbolisticii secuiești. Placa de marmură cu numele eroilor pomeniți este plasată între rezalite. La construirea noii școli cu două etaje din 1961 - 1962, motivându-se lipsa de teren s-a hotărât mutarea monumentului. Această hotărâre a fost doar un pretext pentru a îndepărta monumentul, spațiu fiind destul pentru ambele
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
la Budapesta în 1896. De aici aflăm, la pagina 65 că în 1715 existau 4 familii de iobagi și o familie de jeleri(zilieri), două familii fiind de români și 3 de unguri. La pagina 66 a lucrării mai sus pomenite se arată că după 5 ani, în 1720, aici erau tot 4 familii de iobagi dar erau deja 3 de jeleri. Petri Mor în lucrarea sa, ”Monografia comitatului Săjaj” completează aceste date arătând că în anul 1715 erau 45 de
Brebi, Sălaj () [Corola-website/Science/301780_a_303109]
-
acest act se poate trage concluzia că „Bădica ce s-a ridicat domn” era rudă apropiată cu Familia Craioveștilor, prin Badea vornic (poate chiar fiu al acestuia, sau chiar el însuși), bunicul dinspre mamă a celor trei boieri din Mărgineni pomeniți, dar și moștenitor, sau împroprietărit de Neagoe Basarab cu satul Viișoara, proprietate personală a domnitorului, care figurează printre daniile acestuia către mănăstirea Cutlumus, moșie ulterior revenită călugărilor, apoi iar revendicată și obținută de urmașii banilor din Coiani ca drepte ocine
Radu Bădica () [Corola-website/Science/308222_a_309551]
-
fost edificată în anul 1865. Șematismul jubiliar de la 1900 editat de Arhiepiscopia greco-catolică de Alba-Iulia și Făgăraș indică anul 1840 ca moment al edificării acestei biserici. Tradiția locului afirmă că această biserică ar fi mai veche, momentul precizat în șematismul pomenit nu este altul decât anul când biserica a fost adusă din localitatea Cuci. În ceea ce privește hramul bisericii, în situațiile oficiale sunt amintite două, ""Sfinții Arhangheli"", respectiv ""Sfântul Ioan Botezătorul"." Alte surse bibliografice indică un al treilea hram pentru această biserică, anume
Biserica de lemn din Grindeni () [Corola-website/Science/317147_a_318476]
-
antitetanic. Mâna mea dreaptă a luat proporțiile unui stâlp de telegraf (fără avantajul insensibilității), iar o proeminență sferică de mărimea unei mandarine de culoarea unui nas de bețiv se scoboară progresiv spre încheietura mânii. Bănuind că urmându-și mersul fatal pomenita umflătură va trebui să se mute în degete și de acolo în aer, am invitat prietenii să vadă fenomenul, căci altfel nimeni nu va crede în veracitatea lui. Capriciul împrejurărilor a vrut (natura își are ironiile ei) ca această trezire
O epistolă necunoscută a lui Păstorel Teodoreanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2412_a_3737]
-
dacice din argint, iar prin Sălaj trecea vechea arteră comercială cunoscută sub numele de "Drumul sării", pe care sarea pleca din interiorul Transilvaniei spre Europa Centrală. O importanță așezare dacica este cea de la Moigrad ("Porolissum"), situată pe Măgura Moigradului, așezare pomenita de Ptolemeu în lucrarea să "Geografia". După cucerirea română și organizarea provinciei Dacia, strategii militari români au trasat pe muntele Meseș frontieră nord-estică a Imperiului Român. Acest "limes" delimită teritoriile provinciei Dacia de zonă rămasă neocupata, cea a dacilor liberi
Județul Sălaj () [Corola-website/Science/296667_a_297996]
-
fost găsit cel mai mare tezaur de aur masiv de pe teritoriul României, în greutate de 780 g, apatinand perioadei noelitice, cu idoli antropomorfi, simboluri ale fertilității. Tot aici se află o importanță așezare dacica (Porolissum), situată pe măgura Moigradului, așezare pomenita de Ptolemeu în lucrarea să Geographia. Demne de remarcat sunt castrele române de la Bucium, Romita (Cersiae), Tihau, Sutonu (Opatiana) și de la Românași (Largiana). Din motive de apărare a trecătorii Poartă Meseșului și a întregului ținut împotriva invaziilor tătare și turcești
Județul Sălaj () [Corola-website/Science/296667_a_297996]
-
izvoare istorice (atât bisericești cât și laice) și deseori reproduce textul documentelor importante (bineînțeles, favorabile creștinismului și temei tratate de el): rescripte imperiale, edicte, scrisori etc.. Liber III, prezintă pe cei mai însemnați episcopi și învățători ai mesajului creștin. Sunt pomeniți șaizecișișase de scriitori bisericești (îndeosebi greci și orientali); la vreo treizeci dintre ei reproduce lista (catalogul) operelor lor și citează multe dintre acestea (vreo 255 de citate) fie direct fie indirect. În această secțiune, Eusebiu menționează numele ereticilor și - în
Historia ecclesiastica () [Corola-website/Science/304009_a_305338]
-
Ștefan și Constantin a început această biserică de la ultimele temelii în numele Prea Cuvioasei Parascheva, în anul 7050. Dar neajungând până la sfârșit a adormit întru Domnul cu somnul cel lung așteptând învierea de obște. Veșnica lui pomenire. După sfârșitul lui, pururea pomenitul și iubitul fiu al său ... din mila lui Dumnezeu luând sceptrul și scaunul și cu iubitoarea de Hristos maica sa Elena și cu preaiubiții săi frați Ștefan și Constantin a zidit și terminat întru pomenirea sa și a părinților săi
Arhiepiscopia Romanului și Bacăului () [Corola-website/Science/311359_a_312688]
-
ale rutenilor, aflate în relații tensionate cu regii maghiari. Pe parcursul a două secole Regatul Ungar reușește să-și impună suveranitatea asupra Ruteniei. În secolele al XV-lea și al XVI-lea, rutenii sunt răspândiți pe un areal impresionant. Rutenii apar pomeniți și în timpul domniei lui Petru Rareș (1527-1538 ). Un moment important în istoria rutenilor reprezintă anul 1646 când 65 preoți din Ujgorod accepta întâietatea Papei Inocențiu al XI-lea și se întemeiează Biserică Greco-Catolica Rutenă. În următorul secol această biserică avea
Ruteni () [Corola-website/Science/301424_a_302753]
-
întreaga investiție în ocrotire, îngrijire, educare). Pacifismul nu este o trăsătură naturală a mamelor (ele putând să fie ideologizate să-și educe copiii spre sacrificii și războaie), ci al gândirii materne și al creșterii copiilor potrivit virtuților materne mai sus pomenite. Gândirea și practica maternă pot să fie îmbrățișate (și adesea sunt) și de către bărbați. Practica maternă are prea puțin a face cu experiențele și de aceea și cu eticile de tip contractualist (V. Held, 1993), iar dacă bărbații contribuie la
Etici materne () [Corola-website/Science/325280_a_326609]