334 matches
-
acelea din poemele barzilor epocii la «rîurile noastre prescurtate» le provocau bufeuri de încîntare, frisoane de plăcere și un soi de speranță confuză, speranța slugii năpăstuite, băgate în seamă și răcorite prin osîndirea verbală a stăpînului nemilos”. Strivită sub lespedea poncifurilor limbii de lemn și a lozincilor repetate pînă la delir, tema patriei a cunoscut cîteva încercări de reanimare, precum „festivalul național” Cîntarea României, care „a legalizat, în fond, decesul fervorii patriotice”, înlocuind arta cultă cu cea „populară” (ajustată și adusă
Studiul unui proces deschis (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13569_a_14894]
-
pupăturile tradiționale la kazahi, de dezinvoltura stabilirii relațiilor de toate felurile cu onorabilii cetățeni americani. Ambasador al culturii sale, acesta dorește să cunoască "stilul american" și să ducă învățăminte în țara sa și, asemeni persanilor lui Montesquieu, dezvăluie prin ricoșeu poncifele modului de viață american. Printr-un efect scontat, aceștia apar extrem de constipați în relație cu volubilul Borat, care subminează cu sinceritatea sa șovină cercurile feministe sau convențiile din high society, aparent deschisă raporturilor culturale cu tiermondiști, împărtășește dezinvolt intoleranța țării
Borat - dicționarul kazah by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9948_a_11273]
-
a muncii, a eroismului declarat și a umanismului de paradă, pictorul teoretizează măreția umană ca proiecție estetică și pledează pentru un umanism al esențelor, și nu pentru ridicarea particularului la rang de principiu. După cum, în aceeași perspectivă, el demontează subtil ponciful tehnicii, al muncii concrete, în beneficiul creației simbolice care nu se erodează și nu se epuizează: Tehnica se consumă, spune el, și este consumată. Valoarea ei este uitată. Creația tehnică însemnă evoluție, înseamnă colectiv. Arta nu poate fi consumată, valoarea
De la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7899_a_9224]
-
Singurul răspuns plauzibil este: fiindcă așa au arătat măsurătorile, criteriu pozitivist atît de infailibil că-ți lasă un gust amar. A patra constrîngere țintește relația subiect-obiect, Bohr rostind în 1920 o indecență care între timp s-a preschimbat într-un poncif politicos: orice măsurare e o perturbare, subiectul modificînd obiectul pînă acolo că nu poate spune cîtă amprentă a subiectului a ajuns să molipsească obiectul. Vrînd parcă să fie mai clar într-un loc unde claritatea este exclusă a priori, Bohr
Patru constrîngeri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2854_a_4179]
-
rațiuni pragmatice mai degrabă decît teoretice, apreciindu-se cu dreptate sau fără, că aceasta ar urmări sau ar duce în mod implicit la minimalizarea primei, că ar da în mod practic "apă la moară" negaționiștilor Holocaustului din România. în spatele acestor poncife se află, cred, în primul rînd traumele trecutului, teama neostoită, devenită aproape viscerală, de antisemitism, pe care o bună parte dintre evreii israelieni originari din România nu încetează să-l deplore și să-l "demaște" de-a valma. într-unul
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
-nșiră// acesta este poemul care se scrie singur// singure/ truda și somnul/ îi determină ritmul". Mecanismul lăuntric al unei asemenea creații îl constituie reciclarea. Marginalizarea e repusă în drepturile sale virtuale ce pot corija și concura centrul uzat, compromis de poncifuri. Un centru împovărat de "filosofeme, de absconsități fabricate ori de felurite tendențiozități, moralizatoare, etniciste, politice etc. "Omul concret" bacovian, aparent amorf în conul de umbră în care zace, se arată capabil a se substitui rafinamentului ostenit al omului alterat prin
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
îi ascultă de un anumit tipar și nu de altul, acela va constata că autorul are două trăsături definitorii. Mai întîi, Vladimir Tismăneanu este un spirit academic care încalcă regula aridității tagmei, reușind să scrie neplicticos și fără lespezi de poncife moarte. Într-un cuvînt, este un universitar atipic prin instinctul prozodic cu care își ritmează frazele. {i, fiindcă nu scrie lemnos, profesorul de la Maryland posedă o manieră aparte de a-și așterne gîndurile. Discursul lui - și aceasta e a doua
Fler ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6560_a_7885]
-
este o asemenea personalitate. Profesorul timișorean se concentrează pe partea finală a unei activități prodigioase a unui savant poliglot, mânat de o neostoită curiozitate, globe-trotter, ca un veritabil spectateur engagé - cum este calificat -, unul dintre cei mai preocupați să evite poncifele și să numească adevărurile incomode. Altfel spus, citim cu sufletul la gură interpretări și mărturii în legătură cu unul dintre cei mai mari dușmani ai ipocriziei comentariului politic din ultimele decade, pentru că e greu să identifici un specialist mai permeabil la detalii
Lumea de azi: scepticism și proiecții by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4891_a_6216]
-
tradiția profundă rusească, ci cu ideologia sovietizantă (triumfalismul comunist, colhozurile, modelele personajelor idilizant-pozitive, retorica fericirii colective), care nici nu merită adusă în discuție. Micile izbânzi ale romanului basarabean apar după 1965, ca și în romanul din România, după eliberarea de poncifele propagandistice și după relaxarea obligativităților tematice. Romanele Zbor frânt de Vladimir Beșleagă, Singur în fața dragostei de Aureliu Busuioc și Povestea cu cocoșul roșu de Vasile Vasilache apar în 1966, Disc de George Meniuc, în 1968 - dar rămân prizonierele unor modalități
Ieșirea în larg a romanului basarabean (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12353_a_13678]
-
de autoconservare ale predecembrismului literar. Cu alte arme decît cele ale unui Ciprian Șiulea (Retori, simulacre, imposturi) sau Sorin Matei (Boierii minții), dar cu la fel de multă inteligență, Radu Pavel Gheo își face, ca și aceștia, o marcă identitară din zguduirea poncifelor de toate zilele ale unui mediu cultural nici mai bun, nici mai rău, în esența lui, decît oricare altul de pe fața pămîntului. Poate doar mai încăpățănat.
Vocația esteticii de atitudine by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12790_a_14115]
-
de orice context, dar care se dispensează de orice reflex istorist sau dogmatic-eticizant. Nu avem de-a face cu o dezbatere pe tema adulterului cu precizarea pozițiilor "pro" și "contra", filmul excelînd tocmai prin aceea că dă la o parte poncifele unei valorificări ignare, pentru a construi pe verticală relațiile dintre personaje, acolo unde miracolul este înca viu.
Lumina tăcută a lui Carlos Reygadas by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8151_a_9476]
-
explicative inserate la sfîrșitul volumului sunt de o utilitate indubitabilă. Fără ele, codul cultural al epocii și spiritul în care stoicul își concepea filozofia i-ar rămîne neștiute cititorului. În privința imaginii pe care o avem despre Seneca, dincolo de cele cîteva poncife pe care le punem de obicei în seama lui - virtutea e libertate interioară, plăcerea e un viciu, omul nu trebuie să se frămînte decît pe seama lucrurilor care se află în puterea lui -, stoicismul lui presupune o atitudine activă de racordare
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]
-
multe, în posteritatea acestuia. 12. Cu ochiul neadormit al comparatistului, a pornit de la manuscrise, spre luarea în posesie a variantelor, le-a transcris ori le-a nominalizat, fără a se hazarda în decizii, nu care cumva să dea naștere la poncife sau sugestii netrebuitoare. El, profesorul doctor, Nicolae Cârlan, a lăsat la latitudinea specialistului să-și facă singur o părere. Doar el i-a prezentat variantele poemelor, atât din antume cât și din postume. 13. Complexitatea scrisului labișian (în l. franceză
Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
dar nu e grăbit. Stările lui sunt niște notații concise dintr-un jurnal al trecerii, al traversării, al defilării în fața unei lumi căreia nu-i reține decât jaloanele, semnele, mișcarea, impulsul. O face desprinzându-se de tradiție, rupându-se de ponciful imaginilor obișnuite, nu însă propriu-zis negând-o, ci fructificând-o în spirit contemporan. Un raport pictural continuă să rămână un raport pictural, tot astfel confruntarea ordonată între suprafețe, statică sau dinamică compoziției, echilibrul stabil sau mobil, adică tot atâtea elemente
Un debut care promite: Bogdan Lascăr by Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/17801_a_19126]
-
în spiritul timpului în care trăim și să ne exprimăm simbolic solidar cu dinamica acestuia, aspirația noastră este retroactivă și arogantă, ea încercînd mai degrabă să recupereze ceea ce nu s-a făcut la vreme și să se refugieze la adăpostul poncifelor decît să construiască fără angoase și fără prejudecăți. Cele cîteva lucrări de for public care s-au ridicat pînă acum și care sînt, simultan, forme ale timpului și creații de mare anvergură, pot fi numărate pe degete: Discul lui Paul
Istorie, ficțiune și monumente by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7858_a_9183]
-
Politic Executiv, Dumitru Popescu a rămas pînă la sfîrșit în anturajul lui Ceaușescu și a continuat să plăsmuiască ficțiuni utopice cu grave consecințe sociale. Discipol al lui Răutu, nu a avut vocație de eretic. Omul care se jura că detestă poncifele irespirabile, cel care a făcut în repetate rânduri elogiul subiectivității creatoare, a rămas pînă la capăt ostatecul unor năluciri ideologice. Cînd alții mișcau în front, el continua să defileze cu turma. Memoriile abundă în aceleași extenuate clișee despre exploatare, lupta
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
cu economia de piață, dar și un mod de a fetișiza comunismul concentrat în câteva anecdote pe care spiritul bășcălios al clasei muncitoare le furnizează generos. Estalgia din filmul lui Stere Gulea nu vehiculează nicio considerație de ordin ideologic, precum poncifele și sofismele profesate de Noua Stângă žižekiană, cu Alain Badiou, Claude Karnoouh et alii, ci doar sentimentul unei imposibile reîntoarceri la ceea ce a fost dublat de un sentimentalism al memoriei legat de propria existență în cadrul de cultură și civilizație creat
Estalgie și puțină uitare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3275_a_4600]
-
se numește inscriptions occidentales - recente -: noul tezaur modern e pregătit de vizită. Revenirea la faimoșii ani 1960 nu e însă doar o dovadă de lapsus de producție metaculturală. În Franța, viteza derulării discursurilor critice le-a transformat prea ușor în poncife, iar ele au trecut astfel în alte spații culturale, printre care cel românesc. Barthes, da, Barthes nu e doar structuralistul ultragiant care l-a făcut pe Balzac să-și strepezească fonologic dinții în mormânt: SZ. Dar dacă Lacan e încă
Fântâna barthesiană by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5608_a_6933]
-
morale colective și progresiste. Da, Barthes era marxist atunci, dar felul său de a fi marxist era original, și poate ar merita să zăbovim aici. Marxismul lui Barthes se mărginește să observe materialitatea și fetișismul limbajului public, să denunțe „idealități” - poncife lansate cu rolul de a aliena masele. Atît, însă. Nimic progresist nu-l însuflețește pe autorul care, de tînăr, face elogiul clasicismului. Dacă Barthes s-a situat în anii 1950 la stânga, din motive care țin în mod evident de antiburghezismul
Fântâna barthesiană by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5608_a_6933]
-
culturale ale vechiului regim erau unele cu semnul minus: arta trebuia deposedată de cât mai multe dintre dimensiunile și valențele ei, pentru a se mortifica, îngheța ideologic. Cu atât mai firesc, mai natural a fost dezghețul postrevoluționar, în care vechi poncife, tabuuri și clișee propagandistice au fost exuberant dinamitate. Tarabele gemând de reviste și cărți pornografice editate pe hârtie proastă, mâinile tremurătoare și ochii sticlind de plăcere ai cumpărătorilor de toate vârstele (de la puberul timid cu fața plină de coșuri la
Noua pornografie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10596_a_11921]
-
e République, D'une sainte famille a l'autre. Essai sur le marxisme imaginaire, Le Spectateur engagé imaginea unui gânditor liber, sobru, auster, insensibil la ideile de-a gata ale timpului său, mereu dispus să treacă prin filtrul propriei inteligențe poncifele istoriei, sociologiei și ale gândirii politice. Valait-il mieux avoir tort avec Sartre que raison avec Aron este unul dintre sloganurile demonstranților din mai 1968 care circulă încă sub formă de butadă. Apariția și foarte lunga celebritate a acestei "vorbe de
A, de la Aron by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9274_a_10599]
-
preparat în laboratorul franțuzesc de fantasme erotice unde snobismul este fasonat la deznădejde. Emma îl preferă pe Klimt lui Egon Schiele, însă în disputa cu o altă artistă argumentele și de o parte și de alta sunt în linia unor poncife critice dezarmante prin modestia lor. Filmul debutase cu un episod de educație sentimentală filtrat prin La vie de Marianne al lui Marivaux la care, ne atenționează regizorul, cultura franceză contribuie din plin. La aceasta se adaugă și câteva subtile considerații
Emanuelle, Adèle etc. by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3037_a_4362]
-
în spiritul timpului în care trăim și să ne exprimăm simbolic solidar cu dinamica acestuia, aspirația noastră este retroactivă și arogantă, ea încercînd mai degrabă să recupereze ceea ce nu s-a făcut la vreme și să se refugieze la adăpostul poncifelor, decît să construiască fără angoase și fără prejudecăți. Cele cîteva lucrări de for public care s-au ridicat pînă acum și care sînt, simultan, forme ale timpului și creații de mare anvergură, pot fi numărate pe degete: Discul lui Paul
Monumentul public și perver(tirea)siunea magică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12142_a_13467]
-
informație bogată. De aceea, nu-l citești ca să-l deguști estetic, ci ca să te instruiești pe seama unui spirit erudit. Atracția textelor sale vine fie din diversitatea informației, fie din doza subversivă de îndrăzneală cu care, pe alocuri, se ridică împotriva poncifelor occidentale. Sunt trei locuri unde Poukamisas se răfuiește pe față cu autorii occidentali. Primul loc privește definiția pe care Samuel Huntington, în articolul "The West Unique, Not Universal" din revista Foreign Affairs (numărul din noiembrie-decembrie 1996), o dă Occidentului: spațiul
Tradiția elenității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6731_a_8056]
-
Ion Iliescu a acționat, se vede, ca un Președinte perfect, în timp ce succesorului său i se inventează tot felul de derapaje anticonstituționale. Ceea ce face și mai puțin credibilă Propunerea e stilul lamentabil în care ea a fost redactată. Recunoaștem aici toate poncifele dărilor de seamă "negative" ale birourilor de partid, cînd, în ședințe publice, trebuia condamnat sau exclus vreun ins ce nu mai era pe placul conducerii superioare. Stilul securiștilor-cadre didactice de la Facultatea de Drept din București și de aiurea, autorii care
"Suspendare" by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9863_a_11188]