334 matches
-
colectiv, reușesc să-l trezească la viață și să-i dea un contur distinct printr-o evoluție în doi timpi, de la imitație la "diferențiere". 233 Lovinescu își inventează un discurs mitologizant despre geneza operei, ca și Rebreanu. Vezi Ligia Tudurachi, "Ponciful și geneza romanului. Mărturisiri literare", în op. cit., pp. 106-110. 234 Vezi Ligia Tudurachi, capitolul Sugestivitatea și posibilitatea unei "traversări" a sensului, în op. cit., pp. 59-65. 235 Ligia Tudurachi, capitolul "O "formă simplă"", pp. 89-93. Cercetătoarea clujeană analizează foarte subtil și
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
îmi apăruse pregnant din amintirile altora, încă proaspete și traumatice. Am sesizat că romanu-l "obsedantului deceniu" mințea mai ales prin omisiune, suprimând detaliile, preferând să peroreze (așa cum putea) despre idei și Istorie, eventual plasând pseudo-conspirativ, dar cu voie de la Partid, poncifele istoriografiei național-comuniste și apologia apofatică a ceaușismului. Din punct de vedere sociografic, romanu-l "obsedantului deceniu" era net inferior romanului produs în anii '50 de propaganda de partid. În proza stalinistă, dacă știi să citești dincolo de convențiile realismului socialist (teatrul epocii
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
lumii: am douăzeci de ani..." Nimeni nu întrevedea în liniștitul, aproape timidul student în Litere la Iași (care în 1959 publica în Iașul literar și Viața studențească) traiectoria scriitorului total Marin Sorescu. Olteanul de stirpe țărănească din Dolj, sfărâmător de poncife și automatisme (nu numai de limbaj) avea să devină un creator de mare audiență și poate cel mai notoriu scriitor român în străinătate. Mentalul rustic de adâncime, vizibil nu numai în serialul La Lilieci (proză ritmată), coexistă cu suflul intelectual
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
dacă nu un umor insinuant nonconformismul său fățiș cu priză printre confrați. Sub un titlu tern, Versuri (1966), întâia sa carte semnala o prezență fastă, de evidentă forță expresivă. Preocupa ideea de destin, fără plonjări în metafizic, fără întrebări și poncife; motiv de modulații libere încorporabile unui ceremonial zâmbitor. Într-un Destin cu cioburi se întâlneau sonuri argheziene din Testament: "S-au așezat strămoșii mei și tac. / Știu ați venit pe drumuri cristaline / Cerșind din târg în târg până la mine". Imaginarul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și filme anterioare. În Ana, regizorul lucrează într-o cheie cu totul nouă. Povestea ca fapt de viață este dramatică și zbaterile violente, furia neputincioasă și urletele ridicate până în ceruri ar fi fost întrutotul la locul lor. Alexa refuză însă poncifele, modalitățile lesne și cel mai adesea uzitate și optează cu o impecabilă știință a dozajului pentru o manieră impresionistă. Nu lipsește nimic ca să empatizăm cu ecranul, dar asta fără să ni se bage degetele în ochi și fără să ni
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
realistă, complexă prin omniprezente tușe ale labilului fundal politic; stilul criticului este de cele mai multe ori polemic, departe însă de o clinică isterie demolatoare: a se vedea analiza mai mult decât rezonabilă a "cazului Eminescu", vituperând, firește, sufocarea poetului prin clamoroase poncife sau stupide clișee semidocte. Acestea, instaurând mitul poetului de geniu, național, princiar, n-au făcut altceva decât să trivializeze mitul respectiv, căci adevărații critici, spune profesorul Negrici, nu mitizează, ci analizează. Nicicând îngăduitor cu oportunismul, impostura, colaboraționismul, criticul dă la
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Dar, va fi de-ajuns să cadă cartea Carolinei Invernizio, scrisă pentru croitoresele torineze de la sfârșitul secolului trecut, în mâna celui mai împătimit amator de kitsch literar și se va produce desfătarea lecturii oblice, a interpretării printre rânduri, a savurării poncifului; a gustului huysmansian pentru textele care se bâlbâie. Textul, din <<închis>> și represiv cum era, va deveni foarte deschis, mecanism menit să dea naștere unor aventuri perverse."14 (s. a.) Desigur, asemenea constatări par superflue. Din perspectiva declarată de noi însă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
roman fără cusur, dat "la cheie", ca de obicei, de David Lodge. Grupul de turiști bănuiți a fi potențiale identități, fie și în rama unor cupluri și familii, este dat în vileag de-a lungul cărții în toate detaliile și poncifele lor de europeni mediocri, bârfitori, voyeuriști, doar în parte deconectați de viața și angrenajul psihic și moral ce-i caracterizează. Această prezență corală are un rol de fundal pentru aventura lui Bernard Walsh în Hawaii, un teolog ce-a renunțat
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
unei alte alme/ ducând prin fum și chiu elipsa/ spre vinurile reci și calme". Numeroase texte de maturitate artistică ale lui Valentin Talpalaru păstrează, ca și aici, pecetea demnă a obiectivării, a detașării (auto)ironice, pe care o preferă oricând poncifelor atitudinale și retoricilor desemantizate, dar bombastice. O schimbare decisivă de tematică și tonalitate poetică înregistrează scrisul său în Poemele Deltei. Rodion (Editura Opera Magna, Iași, 2012). În fapt, un macropoem parabolic, cu nervuri mistice și bătaie intertextuală, care brodează, pe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
singularizând creația unor autori (fie Dimitrie Cantemir, fie Ion Creangă, fie Urmuz) ce practică "subversiunea" față de formulele inerțiale. Elvirei Sorohan îi plac incomozii, frondeurii, insurgenții, nonconformiștii care sfidează sau iau în râs "regulile admise". Individualități iradiante care, rupând-o cu poncifele, plăsmuiesc un spațiu al "altfelității", adică "un nou fel de a face literatură". E secretul perenității lor. Tinerețea clasicilor, o sintagmă la modă cândva și care poate fi și aici invocată. Întinerirea autorilor de odinioară... Parcurgând glosările care pe alocuri
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
și mulți autori, mici și mari, au lăsat asemenea texte care se citesc cu plăcere, chiar în felul în care se citește o scriere ficțională, de un public foarte divers. Ca orice gen literar de succes, care a generat nenumărate poncife, și ele au fost parodiate: recent, un autor francez care s-a specializat în abordări neconvenționale ale problemelor lecturii, Pierre Bayard, a publicat o asemenea carte: Comment parles des lieux où l'on n'a pas été? (Les Editions de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
preromantic), și încă mai multe popularului horror. Decupând și exploatând o nișă deloc neglijabilă din publicul larg, sedus de accesibilitatea lecturii, acesta din urmă este un model complet autonom, funcționând independent de proza mainstream și beneficiind de o pletoră de poncifuri stilistice, de personaje favorite și de indicații de atmosferă. Cu toată profuziunea de apariții editoriale, persistă o discretă pudoare exegetică în privința recuperării acestora din unghiul restrictiv al beletristicii importante, astfel că autorii de texte senzaționaliste își selectează publicul mai degrabă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
precis, despre un gotic redimensionat, ajustat la condițiile unui spațiu special, de frontieră dintre lumea apuseană și cea răsăriteană, i.e. Transilvania. Surprinde locvacitatea stilului, ceea ce constituie, după caz, o calitate sau un defect în scriitură. Într-o carte plină de poncifuri critice, Mihai Gafița strecoară însă și o observație pertinentă: "Structura frazei lui Cezar Petrescu e alcătuită în așa fel încât să fie ascultată, mai mult decât citită; autorul pare a presupune un auditor, mai mult decât un public cititor; scrisul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Hofstätter identifică noutatea la nivelul "senzației", un alt termen dificil de transferat în concept, dar în măsură să sublinieze o alteritate marcată, invazivă, care face abstracție de alfabetul mitologic, de simbolismul bestiarului mitologic medieval, atunci când îi resemantizează vocabularul fundamental și poncifele. "Natura fantastică a acestor fenomene, amplasarea lor și intriga în care au fost implicate, transmit senzații fără precedent. Astfel de configurații hibride au fost, desigur, mult timp utilizate în mitologii, de exemplu sub forma centaurilor, tritonilor și nereidelor, ale căror
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu simți pulsul literaturii, dacă nu-nțelegi nimic din poezie sau din proză, dacă n-ai mai citit o carte de decenii e mai bine să te lași păgubaș. Altfel ai să intoxici generații de copii cu străvechi și moarte poncife, cu "comentarii" care nu comentează nimic și cu citate din critici potrivite forțat după metoda milițianului puternic. În consecință, elevii tăi vor ajunge să urască și ei literatura, după chipul și asemănarea ta. Va fi singura ta realizare obiectivă. Am
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Slavici), lucrarea Magdalenei Popescu. În rest, criticii pe care i-am știut (sau i-am vrut) suficient de impermeabili la presiunea doxei și totodată suficient de sensibili la emisiunea operei s-au conformat, nebănuind (?) vechilor modele critice, fie reluându-le poncifele, fie neocupându-se "amănunt" semnificativ în nici un fel de creația sa"44. Criticul are, într-un fel, dreptate. Într-adevăr nu există până la această dată "studii ample" și notabile totodată care să se oprească "așezat" cum ar spune Slavici însuși
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
claritate la sfârșitul procesului de valorizare ("niciodată" , "prima"): invitația implicită care poate fi derivată de aici este un act ilocuționar subiacent recomandării și suscitării interesului pentru a fi cumpărată. Următorul paragraf descriptiv, dezvoltat ca întindere (un extras din Le Souverain poncif de Morgan Sportès), foarte asemănător inventarului întocmit de un executor, are avantajul de a fi foarte explicit prezentat ca o "extrem de plictisitoare enumerare": (2). Și cum Xerox tăcu, Rauk făcu o enumerare extrem de plictisitoare a mobilierului din apartament. Era într-
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
un discours amoureux de Barthes, Mémoires d'une jeune fille rangée; Quand la Chine s'éveillera... Ce mai, Esther transformase micuța noastră garsonieră într-un cuibușor de îndrăgostiți, modest și cochet! Luxos chiar, aș putea spune... Morgan Sportès, Le Souverain poncif, Balland, 1987 Astfel de enumerări prea puțin ordonate contrastează cu structura descriptivă, fie ea și elementară, a următoarei prezentări dintr-un articol de presă despre Charlie Chaplin: (3). O mică mustață neagră și-o pălărie melon, neagră și ea. O
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
obliterată de spectacolul național-comunist al unității întregului popor, vădește o surprinzătoare reziliență. Spontan sau provocat, segmentele conservatoare ale societății regăsesc în memoria lor latentă teme pe care educația elementară din anii copilăriei le sădise mai durabil decât se putea imagina: poncife și falsuri propagandistice despre "partidele burgheze" care spoliaseră poporul și înăbușiseră, invariabil "în sânge", revolta maselor. Un caz clasic este cel al mitologiei referitoare la răscoala din 1907: imaginea dramatică inventată de Zaharia Stancu în romanul Desculț intens studiat la
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
par, că traumele sunt trecătoare, și că noul de care se tem atât de tare e doar o aparență. Utilizarea acestui stil formular tipic pentru ședințe, care pare inteligibil și simplu, dar e foarte adesea vid, înșiruind o sumă de poncife fără miez, reunite nu prin logică, ci prin alunecări retorice, construiește constant un discurs vacuu ce nu solicită atenția auditoriului, dar traduce într-un limbaj aparent familiar și patern un mesaj de putere imuabilă și sigură de sine al cărui
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
este peste tot") care dă acestei teorii un aspect redundant și incapabil de a pro-mova un anumit tip de înțelegere; ne mai avertizează și asupra iluziei obiectivității, atît în ceea ce privește povestirea unui eveniment, cît și participarea la el, dar și asupra poncifelor conform cărora analiza reprezintă descoperirea, pe cale științifică, a adevărului. Așa cum spune Gadamer, iar Leith și Myerson reiau ideea, tot secretul stă în felul cum formulezi întrebarea, nu în răspunsul care ți se dă: Gadamer insistă că numai întrebările sînt cele
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
mînia, ce aprinse pe-Ahil Peleanul... Textul haiku-ului este abrupt și lunecos, nu găsești În el niciun clenci de care să te agăți pentru a Înțelege care este situația care l-a declanșat și care-i motivează formatul lipsit de poncifele livrești cu care sîntem atît de obișnuiți În literatura europeană. PÎnă să ajungi să pricepi Împrejurările care prilejuiesc nașterea unui haiku și limbajul ciudat, prea puțin articulat, la care recurge autorul, trebuie să fi citit destule poeme și să fi
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
rezume doar la acest rol și cealaltă parte a poemului existînd relații mai profunde și mai semnificative descoperite ulterior. Cerșetori și orbi Una din tendințele haiku-ului scris după ureche, fără exigențele rezultate din lecturi serioase, este manierismul, apelul la poncife și clișee pe care cititorul superficial le consideră de succes. Autorul unor astfel de isprăvi deduce repede că a pune o linioară de despărțire la sfîrșitul unui vers Înseamnă deja a avea un kireji În poem, fără să catadicsească să
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
argheziană, puțini scapă de accentele critice ale exegetei. E respins, în principiu, actul critic lipsit de dicțiune, falacios, cel care mimează virilitatea argumentului edificator. Sunt neutralizate clișeele și falsele locuri comune, sunt descalificate argumentele futile și e dezavuată banalitatea variilor poncife. Doar câteva prestații critice, consideră Minodora Sălcudean, ating altitudini valorice moderne, fructificând cu adevărat caracterul de operă deschisă al publicisticii argheziene. Între acestea din urmă, studiile datorate Marianei Ionescu (cu o gramatică a discursului pamfletar și judecăți despre arta polemică
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cu atât imitația lui este mai ușor de decodificat și invers, cu cât obiectul apare ca abstract și greu de prins în tipare palpabile, cu atât parodierea lui se subtilizează, iar antrenamentul cultural al receptorului este decisiv în procesul decodării. Ponciful și pastișa devin forme ale parodiei frecvent întâlnite în discursul polemic literar, primul denunțând steriotipiile comportamentale și de limbaj ca automatisme ilare, iar cea de-a doua "divulgă facilitatea unui autor, chiar prin faptul că-l arată ca imitabil, dar
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]