275 matches
-
el considera că tot ce spun astfel de oameni e neadevărat, ci, în primul rând, pentru că nu se pricepea la astfel de lucruri, erau prea abstracte pentru mintea lui. Nu i s-a părut frumos din partea lui Ōkuma să-și ponegrească poporul și orașul în fața unui străin și a unei fete ca Tomoe. Pentru că nu-i convenea ce auzea, a început iar să-l mănânce pielea. Acum nu putea pleca. Borfașii de la ușă erau cu ochii pe ei. Era limpede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
câmp! Mă miram eu! O fi chiar francez? Nici inteligent, nici educat. O fi vreun exemplar de cea mai joasă speță. Ce haine și ce față are! Se distingea o oarecare gelozie în blamarea lui Ōkuma, dar cu cât îl ponegrea mai tare pe Gaston, cu atât se înfuria Tomoe mai mult. Chiar dacă cu o clipă în urmă ea fusese cea care îl ponegrise față de fratele ei, acum, când unul ca Ōkuma făcea același lucru, simțea nevoia să-i ia apărarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și ce față are! Se distingea o oarecare gelozie în blamarea lui Ōkuma, dar cu cât îl ponegrea mai tare pe Gaston, cu atât se înfuria Tomoe mai mult. Chiar dacă cu o clipă în urmă ea fusese cea care îl ponegrise față de fratele ei, acum, când unul ca Ōkuma făcea același lucru, simțea nevoia să-i ia apărarea lui Gaston. — N-ai nici un drept să vorbești astfel despre el. Oricum, am o părere mai bună despre el decât despre tine. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
considerau un fel de semizei, Înconjurându-se de un ceremonial din ce În ce mai complicat, de neînțeles și chiar umilitor pentru militarii lor de rang Înalt. Un mare număr dintre aceștia intraseră, așadar, În legătură cu conducătorii religioși. Nu fără plăcere, Îi ascultau pe ulema ponegrindu-l pe Nasr, acuzându-l că s-a Îndepărtat de căile Islamului. Ca să-i sperie pe militari, suveranul se purta foarte aspru cu ulema. Tatăl său, un om cucernic, totuși, nu-și Începuse oare domnia retezând un cap Înfășurat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
orice moment și să pretindă ceea ce i se cuvenea pe drept. Cărui fapt i se datora această schimbare Charlot nu avea de unde să știe, dar o puse pe seama întâlnirii de pe drumul spre Brinac. Poate că felul în care Roche îl ponegrise pe Chavel îi dăduse ei un strop de încredere, îi arătase că există cel puțin un om în St Jean care ar fi dispus să fie de partea ei, împotriva lui Chavel. Atunci n-ar fi rău să fac puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
te iubește... Poate că tocmai de asta îmi era teamă, că nici de data asta mama nu va ști cum să-mi arate dragostea ei, că își va fixa privirile în pământ și va asculta umilită cum ceilalți mă vor ponegri. Pășeam rar și legănat, fără să văd în jur, încercând instinctiv să amân contactul cu ea și cu ceilalți. Nu i-am fost niciodată un fiu bun și nici ea o mamă adevărată. La duș apa se încăpățâna să se
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
se înspăimînta la prima noapte nedormită. Totuși, n-am protestat, probabil dintr-o mică perversitate: mă apropiam mai mult de ea, aveam mai multe drepturi, fără ca în schimb să-i făgăduiesc ceva anume. Conștiința era liniștită. Dar poate că mă ponegresc acum și nu-mi mai aduc bine aminte. În orice caz, Irina poate că a luat totul ca o aprobare. Vacanța mare venise. Toate aceste se întîmplaseră foarte repede, și după atâtea nedumeriri de o iarnă întreagă, explicațiile asupra caracterului
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și de a arunca, laș, numai pe Irina tot disprețul pe care-l meritam amîndoi? Și acum, după atâția ani, când a pornit să mă frământe gândul micimii mele de atunci - totul n-o fi decât încercarea de a o ponegri pe Irina și astfel a mă consola? Dar o altă ocazie îmi precizează sensibilitatea ei față de moarte. În absența mea, murise tatăl unui bun prieten comun. Prietenul fu-sese deseori cu noi, arătase un suflet ales și ne era drag. Mi-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ar înspăi-mînta), văzând pe alții țipând, sau măcar văzând mormântul proaspăt, aducător de amintiri, înainte de a mă fi deprins cu ideea morții - aș începe și eu poate să țip, să plâng, să mă cred fără de consolare. Nu trebuie să mă ponegresc, nu știu ce voi face de voi afla-o moartă... Pentru că îmi arăt necazul cu mai puțin zgomot, mă cred mai puțin ridicol, iar mândria mea, printr-o sumă de complezențe, se crede mai puțin atinsă. Azi-dimineață m-am surprins trimețând Vanei
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
a fost o aventură neîntreruptă.(...) E povestea sîngerîndă a vieței sale extraordinare, printr-o Rusie incendiată și devastată. E mărturia sinceră a unui om, care nu e nici un comunist, ale cărui laude ar părea părtinitoare, nici un emigrant, căutînd sistematic a ponegri totul. Aci autorul nu zăbovește povestind fapte cunoscute de toți, ci «dedesupturile războiului și ale Revoluției». Prin amănuntele sale izbitoare, această carte are mai multă viață decît un roman, în același timp constitue primul document despre Rusia zilelor noastre, redactat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
orgă energetice prin care fluidul circulă de la unul la altul și face reversibile acele fluxuri perverse, distrugătoare, care circulă prin noi haotic în direcții greșite, subțiindu-ne vitalitatea zi cu zi. Joao a adus oamenilor un mare dar. Mulți îl ponegresc, îl reneagă și îl pedepsesc pentru asta. Calul de dar nu se caută la dinți. De ce oare căutăm să ne explicăm miracolul, de vreme ce l-am calificat deja drept "miracol"? Nu-l putem înțelege și atunci îl negăm. Cristina Cristina este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de vocile din presă care-l persecutau tot mai tare. Ajunsese să nu-i mai suporte pe gazetari: când făcea lucruri bune nu-l băgau în seamă, dar, îndată ce nu rezolva destul de rapid vreo chestiune, săreau la el și-l ponegreau folosind chiar vorbele lui, însă ciuntite și întoarse pe dos. De câte ori avea ocazia și erau doar bărbați de față, se răcorea numind presa „o curvă sulemenită“. De altfel, trăia singur, iar stabilimentul de la Crucea de Piatră avea pentru el tarife
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
chiar se opri preț de o clipă în dreptul ușii, apoi trecu cu pas ușor mai departe, spre trepte. I se păru c-o știe de undeva. Atât le-a trebuit gazetarilor, parcă le-ar fi dat foc cineva. L-au ponegrit care mai de care pe Lahovary, cu ziarul lui cu tot. Unii îl numeau „vândut francezilor“, alții rușilor - de unde până unde? -, alții ziceau că Regele l-a cumpărat cu tot cu ziar ca să facă despotism în România, alții îl numeau „un caz
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
plin de voie bună era, îmi doresc din suflet ca Filipescu să fie condamnat. Dar de ce? se înflăcără Pavel, cu vocea un pic mai iritată și mai tare decât de-obicei. Oare n-ai dreptul să trimiți martori când ești ponegrit într-o gazetă? Nu-l apăr pe Filipescu, dar în cazul de față era onoarea lui în joc, Lahovary e cel care l-a atacat. Și știa că lovește un om care se aprinde iute. — Adică ai uitat câte atacuri
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
trecut orice fericire doare. De multe ori fericirea nu este rudă cu rațiunea. Fericirea este un bazar de bucurii simple. ILUZII Ioan Botezătorul a anunțat venirea unui singur Mesia. Criticii de artă anunță zilnic câte unul. Mulți dintre cei care ponegresc lumea trăiesc iluzia că o și schimbă. Și eu i-am sfătuit pe mulți tineri să scrie capodopere. După accident, mi-am pus trupul în ghips,iar el, nătângul, credea că e bronz. Din banalități, nici filozofii nu pot face
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a marilor artiști nu poate fi deturnată de pigmei. Nu căuta obiectivitatea în preajma podiumului de premiere. Viața în grup este lejeră, pentru că gândesc alții și pentru tine. Nebunii sunt senini pentru că la ei orice ideal este realizabil. Nu schimbăm lumea ponegrind-o. În capodoperele moderne abstract e simbolul, nu semnul. Pleci în viață drept Don Quijote și ajungi, spre final, un venerabil Sancho Panza. Suntem mori de vânt în curenții timpului. Nu chiar orice noroi are virtuți terapeutice. Îmi pun speranțe în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
schizofrenică declarație de dragoste. Bețivii scapă de bani. Dar și de singurătate. Fiecare își regizează propria - i năruire. Orice noră crede că numai soacra ei ar putea fi stomatologul lui Dracula. Imbecilul exilat nu se simte bine, dacă nu își ponegrește țara de origine. De SIDA se mai vindecă unii, de autorlâc - nimeni. Una dintre misiunile genelor umane e să secrete alergii la succesele semenilor. Sensibilitatea artistică a rușilor trece și prin votcă. Subtilitatea excesivă se poate apropia de rezonanța vidului
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pic, atât cât ține drumul de la capelă până la groapă, ca să aud și eu, în sfârșit, vorbindu-se foarte frumos despre mine, adică rostindu-se adevărul gol-goluț. Este o satisfacție deosebită să vezi atâta lume care o viață întreagă te-a ponegrit, te-a urgisit, și acum, obligată de această desăvârșită personalitate morală, Moartea, spune adevărul. Merită, spunea puștanul de mine, să trăiești toată viața purtat în șuturi, pentru a savura o asemenea clipă de glorie. 8 Nu încape nicio îndoială, Z
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
au lipsit de acolo”. ― Nu ți se pare că aici se potrivește ca o mănușă spusa: “hoțul strigă prindeți hoțul!?” ― De ce spui asta, sfințite? ― Păi, cine erau călugării cu “jaloba”? Nu cei de la Zografu? ― Ba da, părinte. ― Și pe cine ponegresc ei? Nu pe călugării de la Zografu? ― Sfinția ta are dreptate, dar Ieremia Moghila voievod spune mai departe: “De aceea, pentru ca și din partea noastră să nu fie judecată ca o nepăsare, nu am îndrăznit să intrăm în astfel de blesteme,... am
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
vechi la toți proștii. Și-așa nu mai au nici o putere. Nici cuvintele, nici proștii. Uite, Scept și ai lui spun ca noi. - Of, of, deci vor să nu mai fie cuvinte, după cum mi-a zis și Moru. Și Îl ponegreau așa pe Tatăl?! m-am mirat eu. Cum vine asta? Uriașii nu erau cu ei? Uriașii erau tare iubitori cu Tatăl. - Nu, nu, nu! - aproape că ridică Logon glasul. Toți iubitori cu Tatăl. Toți zis: și Tatăl zice că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Că cea rămasă de la Tatăl nu ne mai ajunge. Că vremurile s-au schimbat. Eh, știi tu... Nu numai vestea ta a ajuns până la noi, ci și cea a vrăjmașilor tăi. - Of, of. Dupna ăsta e dintre cei ce-l ponegresc pe Tatăl? - Păi, Îl cam ponegrește, ce să facă, zise Gupal, Încurcat. Știi, cei din sângele lui Dupna au o poveste tare Încurcată. Sunt mii de ani de când a Început povestea lor și a Început, cum altfel, chiar cu Tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ne mai ajunge. Că vremurile s-au schimbat. Eh, știi tu... Nu numai vestea ta a ajuns până la noi, ci și cea a vrăjmașilor tăi. - Of, of. Dupna ăsta e dintre cei ce-l ponegresc pe Tatăl? - Păi, Îl cam ponegrește, ce să facă, zise Gupal, Încurcat. Știi, cei din sângele lui Dupna au o poveste tare Încurcată. Sunt mii de ani de când a Început povestea lor și a Început, cum altfel, chiar cu Tatăl. După ce a ieșit din Ceața Adâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
deznodăminte dureroase și dramatice. Să nu ne ascundem în „turnul de fildeș”. Cei de azi nu au învățat nimic din dezastrul predecesorilor. Să ne întoarcem la „cristalul” divin care sălășluiește în adâncul inimii oricărei ființe umane. Cei care veșnic ne ponegresc cu acuze neroade, dușmanii neamului nostru creștin și ai Bisericii lui Hristos, ascunzișuri murdare, vor distrugerea surselor de conștiință națională, de unitate și demnitate, Mișcarea Legionară, asmuțiri zadarnice. Duhul legionar izvorât din adâncul pământului românesc, apă sfântă, curge năvalnic, întărește
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
nu l-am ascuns - a bravat Toaibă, fără să-și dea seama că intră într-un joc periculos... Bineee! Ia să vedem noi câte bube ai în cap? Deci: ai vorbit în contra noii orânduiri, nu ai fost la votare, ai ponegrit colhozurile din marea Uniune, n-ai vrut să dai calul la recheziție, ba mai mult, i ai dus în ero... eroare pe prezentanții Armatei Roșii. Peste toate aiestea ai luptat în coantra Armatei Roșii biruitoare... Și nu ca soldat, ci
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ca celelante e o discuție tare frumoasă Între oamenii pe care-i iubesc eu mai mult și mai mult, domnul Păunescu și domnul Eugen Barbu, ce bine că s-au Împăcat, că pînă mai ieri cînd am cumpărat ziaru’ se ponegreau peste tot cu puncte puncte, adică vorbe de rușine scrise cum se-aude, și Întreb, pentru ce ? Că, la sfîrșit, ce e amoru’? Să vedeți ce minunat vorbesc acum unu’ cu altu’, Își aduce aminte de vremea cînd era copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]