521 matches
-
să-l plesnim să-l smulgem de aripile înălțate maiestuos pana în străfundurile universului mâzgălim pe fata cu noroiul din fundul lacului în care-și spală față în fiecare dimineață de rand cu toți ceilalți dezbrăcam de haine niște blugi ponosiți și veșnicele tricouri cenușii pictate cu fulgere trăsnete și lacrimi doar de-om găsi fie și sub piele sursă nebuniei sale dar era om atat de om era pomul acela enervant de om vorbindu-ne pe limbă fiecăruia fără a
THE TREE OF LIFE de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343154_a_344483]
-
bancă printre roșii trandafiri... Ochii ei privesc spre zare-nlăcrimați de-atâta dor Iar în poale ține-o poză ce-i trezește amintiri... Își apleacă-ncet privirea și din nou privește chipul Ce-i zâmbește dintr-o ramă veche-acum și ponosită Iar o lacrimă tresare...se desprinde cu-alte multe Căci i-e dor...așa de cor de copila ei iubită... Poate timpul e prea lung sau e grea singurătatea Ce apasă-așa de greu de când fata i-a plecat Și-
OMAGIU DIVIN 16 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1708 din 04 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377623_a_378952]
-
singură, într-un bordei părăsit ,fără uși, fără ferestre,cu pereții găuriți și tencuiala căzută, patul meu se afla, într-un colț al acelei cămăruțe sărmane, cum nu mai văzusem în realitate și era la fel ca bordeiul. Așternutul era ponosit, rupt, paiele ieșeau prin el, odată cu acele oribile vietăți, iar eu mă trezeam în acel loc,vedeam mișunând din pereți și tavan din așternut, peste tot, șoareci, șerpi, păianjeni.Eram atât de înfricoșată și doream să fug. Nu reușeam însă
INGRID- CONTINUARE(FRAGMENT-2) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378300_a_379629]
-
Acasa > Literatura > Proza > FOAMEA Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1977 din 30 mai 2016 Toate Articolele Autorului Era o vară cumplită!Seceta rosese din hainele,și așa ponosite,ale verii,grâne întregi.Păsările cădeau grăbite într-o letargie din care doar moartea le mai hrănea somnul.Se strâmbaseră băierile Cerului de cât amar încăpuse într-însul.Aerul înghițea sec,ultimile fărâme de viață,înainte ca vreun vânt să
FOAMEA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1977 din 30 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378959_a_380288]
-
să reinventăm în pasăre aripa când zborul ei în Ceruri e-al gândului breloc? O, si de-am da-napoi un timp îndelungat, cinci sute de ani prea bine chiar, și-n pagini învechite imaginea-ți am căpătat în rânduri ponosite te-aș transcrie iar Aș putea afla ce lumea-aceea spune de-a ta înfățișare, de trupu-ți fermecat, aflând ce-acum noi suntem, ei fost-au, anume aceleași vieți plăpânde, ce-n moarte au plecat O, da, sunt înțelepciunea fostelor trăiri
SONET 59 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379097_a_380426]
-
ajungă și intră prin valul de oameni care așteptau sfârșitul slujbei și împărțirea pomenilor. Îngheță în prag. Abia reuși să-l recunoască pe Uncheșu în trupul întins în sicriul deschis. Privirea îi alunecă de pe gura deschisă, de-a lungul sacoului ponosit și îi ajunse la picioarele încălțate în niște sandale scâlciate prin care se vedeau ciorapii negrii, departe de a fi noi. Un val nebun de lacrimi îi năvăli în ochi, arzându-l. Uncheșu fusese ani de zile directorul Liceului Pedagogic
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
de răsunau văile din spatele meu iar mie îmi țiuiau urechile. Lătrăturile acelea au avut însă și partea lor bună, căci după vreo câteva minute, de după un colț al cărării ce ducea spre pădure, răsări un moșneag îmbrăcat în niște haine ponosite și cărând în spinare o sarcină de crengi uscate. Ajuns în dreptul unei șure de lemne, moșneagul trânti sarcina la pământ și căută cu privirea să vadă pricina pentru care lătra câinele. - Aha! Ce-i cu tine, băiete? Pe cine cauți
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
se dedicaseră înălțării unui om de zăpadă, făcând întrecere cu un alt grup. Careva adusese ardei roșu și cărbuni într-o cutie de cremă, altul un ciot de mătură, bunicul a scos și el la iveală o pălărie veche, destul de ponosită, cu care copiii au acoperit capul omului lor de zăpadă. El nu-i perdea din ochi, în timp ce stătea de vorbă cu un vecin mai tânăr. Cei mici s-au bucurat de joacă, până pe la ora prânzului după care convingându-i
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
abia i se vedea pe față, niște buze groase și vinete. Obrajii îi erau liniați de riduri. Bărbia ascuțită și cu gropiță îi tremura când vorbea sau când râdea cu gura știrbă. De obicei se îmbrăca ziua într-un trening ponosit, căruia nu reușeai să-i mai deosebești culoarea de cât timp îl purta, dar acum de dimneață era îmbrăcată într-un capot pestriț, la fel de vechi ca treningul. În picioare purta o pereche de șlapi de plastic, rupți. Avea o voce
CĂPITANUL VASILE (4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381997_a_383326]
-
schimba destine și-oricum se cam grăbesc. Bolnavi de neiubire,-n cetăți de autism, Sporește nepăsarea, sunt reci și împietriți, Înstrăinați de semeni, robiți de egoism, Firimituri de stele degustă plictisiți. Zăresc printre mulțime un trup firav, plăpând, Cu haine ponosite și fața ... Citește mai mult E forfotă și zarvă pe străzi aglomerate,Abia dacă se-aud vecerniile în strană,Preocupați de sine, cu inimi cenzurate,Pestrițe furnicare se-ntrec în mare goană.Sunt orbi și surzi, trăiesc, zoriți parcă de
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
schimba destine și-oricum se cam grăbesc.Bolnavi de neiubire,-n cetăți de autism, Sporește nepăsarea, sunt reci și împietriți,Înstrăinați de semeni, robiți de egoism, Firimituri de stele degustă plictisiți.Zăresc printre mulțime un trup firav, plăpând,Cu haine ponosite și fața ... XIV. GREIERELE ÎNDRĂGOSTIT, de Ines Vanda Popa , publicat în Ediția nr. 1596 din 15 mai 2015. Auzi și tu clipit de gene? E-un greier mic și jucăuș, Îndrăgostit de-o buburuză, deznoadă doruri pe-un arcuș. A
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
macrameu scrobit ori, mă pun jos, pe pământ, lângă un mormânt iubit. Tot Olarul, măiestrit, mă rotește, mă frământă până când burtos cumplit mă trântește pe jos frântă și-apoi, gură după gură, vin flăcăi să bea o dușcă, însetați sau ponosiți, refuzați de-o muierușcă. Sau decad dintr-o ulcică și mă fac strachină goală să mă vândă toți olarii lângă-o pâine rotocoală, să mă umple gospodina cu sarmale lenevoase, ... Citește mai mult Laptele mi-l beau târziu doar în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
delicat pe un macrameu scrobitori, mă pun jos, pe pământ, lângă un mormânt iubit.Tot Olarul, măiestrit, mă rotește, mă frământăpână când burtos cumplit mă trântește pe jos frântăși-apoi, gură după gură, vin flăcăi să bea o dușcă,însetați sau ponosiți, refuzați de-o muierușcă.Sau decad dintr-o ulcică și mă fac strachină goalăsă mă vândă toți olarii lângă-o pâine rotocoală,să mă umple gospodina cu sarmale lenevoase,... XVII. MAI SCRIU POEZII, de Dora Pascu, publicat în Ediția nr.
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
să reinventăm în pasăre aripa când zborul ei în Ceruri e-al gândului breloc? O, și de-am da-napoi un timp îndelungat, cinci sute de ani prea bine chiar, și-n pagini învechite imaginea-ți am căpătat în rânduri ponosite te-aș transcrie iar Aș putea afla ce lumea-aceea spune de-a ta înfățișare, de trupu-ți fermecat, aflând ce-acum noi suntem, ei fost-au, anume aceleași vieți plăpânde, ce-n moarte au plecat O, da, sunt înțelepciunea fostelor trăiri
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
foc,cum să reinventăm în pasăre aripacând zborul ei în Ceruri e-al gândului breloc?O, și de-am da-napoi un timp îndelungat,cinci sute de ani prea bine chiar,și-n pagini învechite imaginea-ți am căpătatîn rânduri ponosite te-aș transcrie iarAș putea afla ce lumea-aceea spunede-a ta înfățișare, de trupu-ți fermecat,aflând ce-acum noi suntem, ei fost-au, anumeaceleași vieți plăpânde, ce-n moarte au plecatO, da, sunt înțelepciunea fostelor trăiri,c-aceia sigur, au imnezat
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
vieții urca înspre infinit, jos, doar anii tinereții i-a lăsat când a pornit, barba albă, păr cărut ajungeau pân la pământ un bătrân prin timp pierdut se ducea, pală de vânt, un bătrân pierdut de lume cu o valiză ponosită se ducea spre rugăciune cu a sa viață ostenită, și-a ajuns la porți înalte, a crezut că e un vis, a început în poartă a bate, ușa Petre i-a deschis, și l-a invitat să steie lângă al
PE SCARA VIEŢII de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371487_a_372816]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > CĂTUNE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1559 din 08 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Îi poți vedea prin sate risipite Între câmpii bogate fără rost, În casele de-acum prea ponosite Și foarte rar mai povestesc ce-au fost. Doar gândul la copii îi ușurează, Știindu-i rânduiți, mult prea departe. Cu inimile strînse lăcrimează, Când mai primesc, vreodată, scrisă carte. Sunt slove scurte: „Suntem bucuroși! Cei mici s-au înălțat
CĂTUNE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374975_a_376304]
-
INTRE CEI CE N-AU O PÂINE Autor: Elena Buldum Publicat în: Ediția nr. 2083 din 13 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Printre gânduri trecători Strada vieții -mi dă fiori, Doi copii ca două flori Întind mâna, cerșetori. Aveau haine ponosite Mâinile neîngrijite Ochi frumoși -nlăcrimați. De destin și alungați. Era vară, era cald Se-ncingea acel asflat, Nu se mai putea de cald De durere ochii-mi scald. Pasul tatălui mereu Ochii sufletului meu, Sufletu'-i atârnă greu Scoate-un
INTRE CEI CE N-AU O PÂINE de ELENA BULDUM în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373921_a_375250]
-
unui spici, contactul difuzorului. L-am privit uimit, că nu era Martin omul căruia să i se întâmple prea des așa ceva. Am ajuns în dreptul său și, Dumnezeule!, ce mi-a fost dat să văd? Curtea era înțesată de oameni. Îmbrăcați ponosit, cu boccele în mână unii, multe femei și copii, stăteau îngrămădiți, cu ochii goi, un spectacol dezolant. Adică, să fiu bine înțeles, nu atât mulțimea de oameni mă impresionase, nici înfățișarea lor deplorabilă, cât starea lor, cum să mă exprim
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
pe ape Amestec de natură moartă, Un suflet greu luptă să-mi scape De trup, de lume și de soarte. Mă văd cândva râzând de moarte Sfidându-i țelul ei sortit, Ce strânge-a oamenilor soarte În hristov vechi și ponosit; Mă văd frumos în plină viață Steclind de rod și viu în vine, Acum se stinge lumea-n ceață Amurgul curge peste mine. Fac rămășag cu moartea-mi rece Că-s mai puternic decât ea, Că pot a-i ține
AMURG DE VIAȚĂ de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375466_a_376795]
-
Elisa, care se tot cățăra cât era de mare, la șaptesprezece ani, ca un copil, pe stiva de lemne din fața curții, lângă gard. Străinul era un om cam de cincizeci de ani, îndesat, cu ochii ageri, purta un costum cam ponosit, o pălărie neagră , decolorată ; cutreiera satele pentru a colecta de pe la gospodari nuci, pentru cofetării și floarea-soarelui, pentru ulei . Asta era afacerea lui, ca agent comercial, negocia cu oamenii, stabilea prețul și în ziua hotărâtă venea cu mașina pentru transport. Vorbiră
ARPEGIILE DESTINULUI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375462_a_376791]
-
mulțumitor doar dintr-un singur salariu... La căsătoria civilă își invitară părinții și rudele mai apropiate. Acolo, Toma îi prezentă pe cineva, un domn trecut ușor de cincizeci de ani, îndesat, cu niște ochi ageri, ce purta un costum cam ponosit și o pălărie neagră ce începea să se decoloreze... Era vocea sau mesagerul Destinului ! -Elisa, ți-l prezint pe unchiul meu ! Florica Patan, ARPEGIILE DESTINULUI Alba Iulia, februarie, 2017 Referință Bibliografică: ARPEGIILE DESTINULUI / Florica Patan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ARPEGIILE DESTINULUI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375462_a_376791]
-
și doi copii, care mi-s tare dragi. Să-mi dai și mie ceva pentru ei, ajuta-ți-ar Dumnezeu să-ți ajute, că ești boier darnic și bun. Într-un cort din mijlocul șatrei, înșirați turcește, așezați pe pături ponosite puse peste paie, erau adunați vreo zece bărbați, toți lăieți dintre cei mai bătrâni. Se sfătuiseră până acum și-l așteptau pe soldatul boier să se scoale și să vorbească cu el. Întrând, le dădu binețe și ei răspunseră cu
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372293_a_373622]
-
ochii parcă-i radiau și în jur era lumină, dar o altfel de lumină; atunci nu știam nicicum, dar am înțeles acum: sigur că a fost, divină! M-am uitat în jos la ghete; rupte și fără șireturi. Haina era ponosită, roasă și tocită-n coate. -Vai, am zis, nu se poate, ai s-ajungi pe dezbrăcate și-o să-ți fie frig la spate... A zâmbit, și-a lui zâmbire m-a-nmuiat atât de tare, încât m-am privit pe mine; mi-
EXISTĂ MOŞ CRĂCIUN! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/371164_a_372493]
-
toamnă, vălătuci, Purtată-n vântul rece și sălbatic, Dar noi mergem pe-același drum apatic, Pe sub castanii mari și pe sub nuci. Pe drumul trist, un suflet singuratic, Ieșit parcă din neguri și năluci. De unde vii și încotro te duci, Străine ponosit, cu chip hieratic ?'' Știu că te duci din nou la întâlnirea Cu toamna, anotimpul nostru drag, Care ți-așteaptă, an de an, sosirea, Cu strălucire-n ochi, cu flori șirag. Dar tu alegi mereu nemărginirea Și ea tot singură rămâne
NUCI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1762 din 28 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344799_a_346128]