1,140 matches
-
humain, Les Éditions du Seuil, Paris, 1955. USCATESCU, George, Proces umanismului, traducere de Alexandru Ciolan, Editura Politică, București, 1987. VATTIMO, G., Sfârșitul modernității, traducere de Ștefania Mincu, Editura Pontica, Constanța, 1993. VATTIMO, G., Dincolo de subiect, traducere de Ștefania Mincu, Editura Pontica, Constanța, 1994. VATTIMO, G., Societatea transparentă, traducere de Ștefania Mincu, Editura Pontica, Constanța, 1995. VIANU, Tudor, Transformările ideii de om, în vol. Opere 9, Editura Minerva, București, 1980. VLADUȚESCU, Gheorghe, Deschideri către o posibilă ontologie, Editura Științifică și Enciclopedică, București
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de Alexandru Ciolan, Editura Politică, București, 1987. VATTIMO, G., Sfârșitul modernității, traducere de Ștefania Mincu, Editura Pontica, Constanța, 1993. VATTIMO, G., Dincolo de subiect, traducere de Ștefania Mincu, Editura Pontica, Constanța, 1994. VATTIMO, G., Societatea transparentă, traducere de Ștefania Mincu, Editura Pontica, Constanța, 1995. VIANU, Tudor, Transformările ideii de om, în vol. Opere 9, Editura Minerva, București, 1980. VLADUȚESCU, Gheorghe, Deschideri către o posibilă ontologie, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1987. VLADUȚESCU, Gheorghe, O istorie a ideilor filosofice, Editura Științifică, București, 1990
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
un oarecare impact asupra rezultatelor alegerilor prezidențiale din 1996 din România. Atitudinea lipsită de realism, incitantă, manifestată de către următorii președinți, a suscitat orgoliul Rusiei, ignorând atuul de zonă-tampon pe care România îl are, în general și în special, în Regiunea Pontică, ceea ce a afectat cursul relațiilor româno-ruse. Atât specialiștii, cât și analiștii și-au pus, adesea, întrebarea unde s-a situat România, în toți acești ani, și unde se poziționează România în relațiile cu Rusia? Fără nici o îndoială, neglijarea voită, programatică
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Locuințele, cele mai multe de dimensiuni reduse, erau construite la suprafață sau parțial adâncite în pământ. În unele așezări, s-au aflat și locuințe de dimensiuni mari (70-200 m2), cu două sau trei încăperi. Se observă aici influențele venite din orașele grecești, pontice. În aceleași zone, s-au aflat așezări cu construcții de piatră, după model roman.21 Agricultura era activitatea economică de bază a locuitorilor din majoritatea așezărilor, unde s-au aflat unelte de fier: brăzdare, seceri, cuțite, râșnițe. Brăzdarele de plug
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Galia. Prin urmare, tot creștinismul balcanic, înainte de Constantin (306-337), va fi legat de coastele Mării Negre, de stațiile marilor drumuri imperiale, de existența unor sinagogi evreiești. Creștinismul este legat de țărmul sudic, răsăritean și nordic al Pontului. Prin răspândirea în cetățile pontice și prin ceea ce a plecat din aceste centre, mult mai mult decât prin propagandele misionare și influențe oficiale puțin cunoscute din vremea constantiniană, s-a ajuns la difuziunea noii credințe. Ideea lui Iorga este că una din manifestările puternicei vieți
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Sf. Apostol Andrei a vestit evanghelia "sciților și tracilor". Ideea aceasta-prezența Sf. Apostol Andrei în Scythia este amintită și într-un pasaj din Istoria bisericească a lui Eusebius din Caesarea (265-339), unde scrie că acesta a propovăduit și în Dacia Pontică, viitoarea provincie Scythia Minor (Dobrogea). Eusebiu citează pe Origen, Comentarii, III, Facere. Tradiția conform căreia Sf. Apostol Andrei a predicat la sciții din Pontul Euxin a fost reluată mai târziu și de alți scriitori bisericești, precum călugărul Epifanie (sec. VIII
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
alți scriitori bisericești, precum călugărul Epifanie (sec. VIII), în Viața Sf. Apostol Andrei. La noi, tradiția referitoare la Sf. Andrei a fost consemnată, pentru prima dată, de mitropolitul Dosoftei, în Viețile sfinților. El mai adaugă că în sprijinul evanghelizării Daciei Pontice vin și unele colinde și creații folclorice din Basarabia și Dobrogea, care amintesc de trecerea Apostolului prin aceste ținuturi, ca și unele toponime precum peștera Sf. Andrei, pârâul Sf. Andrei ș.a. Pe baza acestor surse, Pr. Păcurariu scrie: "creștinismul românesc
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
șubredă. Opinii divergente au generat și datele transmise de doi autori creștini, Tertulian (160-240) și Origen (184-253). Referitor la urmele creștine în zonă, cele mai vechi monumente creștine de pe teritoriul României provin din așezările situate pe limesul dunărean și litoralul pontic: în Moesia Inferior (Dobrogea), Dacia romană, teritorii din afara sa. În perioada creștinismului timpuriu în spațiul românesc asistăm la începuturile "penetrației păgâne" în creștinism. Limba primară a creștinismului, a evanghelizării și a liturghiei celor mai vechi comunități din Orient și Occident
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dvornik). Au dispărut formele superioare de organizare bisericească, a încetat sistemul urban și episcopal, au fost întrerupte legăturile canonice cu Roma și Constantinopol, a avut loc slavizarea aproape completă a unor regiuni, dar au supraviețuit grupuri (nuclee) creștine pe țărmul pontic și adriatic, chiar în interiorul peninsulei, aceasta a fost o realitate, fundamentul reorganizării structurii bisericești în momentul reconquistei bizantine (secolele IX-XI). Au fost nuclee "neoficiale" (în catacombe) de iradiere a creștinismului printre slavi și apoi bulgari, populații păgâne. Existența unor biserici
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
23. Ibidem, p. 287-291. 24. Ibidem, p. 292-296. 25. Ibidem, p. 296-301. 26. Ibidem, p. 302-305. 27. Ibidem, p. 325-331. 28. Ibidem, p. 331-334. 29. Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, op. cit., p. 109-110. 30. I. Rămureanu, Mișcarea audienilor în Dacia pontică și nord-dunăreană (sec. IV-V), în B.O.R., 1978, nr. 9-10, p. 1053-1070; Emilian Popescu, Creștinismul în părțile Buzăului până în secolul al VII-lea, în vol. Spiritualitate și istorie la întorsura Carpaților, vol. I, Buzău, 1983, p. 259-277; Vasile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
enciclopedică, 1980, p. 79-81; Eugen Lozovan, Dacia sacra,.București, Editura Saeculum, 1998, p.11-54. 53. P. P. Panaitescu, op. cit., p. 102-103. D. Gh. Teodor, Creștinism și păgânism la est de Carpați în a doua jumătate a mileniului I d. Hr., în Pontica, 28-29, 1995-1996, p. 215-226. 54. P. P. Panaitescu, op. cit., p. 102-103. 55. A. D. Xenopol, Istoria Românilor din Dacia Traiană, vol. I, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1985, p. 323-328; N. Iorga, Istoria Românilor, vol. II, București, 1936, p. 89-92. N.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
102-103. 55. A. D. Xenopol, Istoria Românilor din Dacia Traiană, vol. I, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1985, p. 323-328; N. Iorga, Istoria Românilor, vol. II, București, 1936, p. 89-92. N. Zugravu, Cu privire la jurisdicția asupra creștinilor nord-dunăreni în secolele II-VIII, în Pontica 28-29, 1995-1996, p. 163-181. 56. Istoria Românilor (Tratat), vol. II, p.597-599; P.P. Panaitescu, op. cit., p. 103-104; C. C. Giurescu, Istoria Românilor, vol. I, București, Editura Bicall, 2007, p. 184-186. 57. Istoria Românilor (Tratat), vol. II, p. 599-600. 58. Vasile Pârvan
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Tanais și așezările înconjurătoare, în 250. Apoi, dotați cu corăbii de la bosporani, ei au atacat orașul Pityus, de pe coasta nord-estică a Mării Negre, dar au fost respinși, iar în 256, iau cu asalt orașele Phasis, Pityus și Trapezunt, de pe coasta estică pontică, de unde au capturat bunuri și robi. Următorul atac al goților se produce în 257-258 și are ca punct de pornire orașul Tyras, de la gura Nistrului, supus anterior unor repetate distrugeri. Pornind de-aici, ei se îndreaptă spre sud, pe mare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
care au prădat Bithynia, unde au fost cucerite Nicomedia, Niceea, Kios, Apamea. Împăratul Valerian a venit în fruntea armatei în Cappadocia, dar nu i-a putut opri. În 267, goții organizează o nouă expediție în Asia Mică, unde cuceresc Heracleea Pontică, apoi pradă Bithynia, Galatia și Cappadocia. În 268-269, goții și herulii organizează o incursiune în zona Mării de Azov, unde sunt pustiite regiuni ale Regatului bosporan, orașe din Kerci și Taman. În vremea împăratului Claudius II, goții împreună cu peucinii și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Philippide și corectată de Skok, mergea de la Alessio, de-a lungul Adriaticei, până la Prisrend și Skopje, urcând apoi spre nord și nord-est până într-un punct situat între Pirot și Bela Palanka, și ajungând la hotarele cetăților grecești de pe malul pontic. Noile cercetări asupra romanizării sudului Dunării dovedesc că linia aceasta de demarcație este oarecum artificială, deoarece Macedonia și o mare parte din regiunile sudice erau latinizate sau măcar bilingve. Prin urmare, hinterlandul sud-dunărean constituia, în secolele II-III, o bază mult
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și de alți lingviști și istorici (vezi mai sus). Conform acesteia, zona latină se întindea de la nord de Skoplje, lacul Ohrida, vest de Serdica (Sofia), urma spre răsărit versantul nordic al Munților Haemus până la gurile Dunării și Marea Neagră, cu excepția litoralului pontic (grecesc). Unele "insule" latine au existat și în regiunea sudică a Balcanilor (Macedonia), dar o romanizare masivă a avut loc numai la nord de linia Jirecek, anume în provinciile ilirice și dunărene, inclusiv Dacia. În spațiul întinsei romanități răsăritene s-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
intensă în apusul Transilvaniei, unde se aflau orașele importante, în Banatul răsăritean și Oltenia, în partea de apus a Munteniei, aflată între Olt și "limes transalutanus". Teritoriul Dobrogei a cunoscut și el o intensă romanizare, cu excepția coloniilor grecești de pe litoralul pontic. Pe linia Dunării dobrogene se aflau localități rurale getice, romane sau celtice, două orașe erau municipii (Tropaeum Traiani și Troesmis), iar în orașul Durostorum se afla reședința legiunii a XI-a Claudia. Moldova sudică era supravegheată de trupele romane aflate
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1978, nr. 4-6, p. 215-226; Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, op. cit., p. 222-225. 34. C. Cihodaru, Românii dintre Dunăre și Marea Neagră în secolele X-XIII, în Analele Univ. Iași, 23, 1977, p. 67-81; A. Rădulescu, Un atestat străromânesc la Capidava, în Pontica, Constanța , III, 1970, p. 255-274; G. Ceacalopol, Crucea relicvar de la Capidava, în SCIV, IX, 1, 1962, p. 192-194; Petre Diaconu, Despre datarea ¨circumvalației¨ și a ¨bisericii treflate¨ de la Niculițel, în SCIV, 23, 1972, nr. 2, p. 307-319; Idem, Despre organisarea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
orașului, în rev. Codrul Cosminului, Cernăuți, I, 1924, p. 435-459; Petre Ș. Năsturel, Așezarea orașului Vicina și țărmul de apus al Mării Negre în lumina unui portulan grec, în SCIV, 1957, nr. 1-4, p. 295-305; Petre Diaconu, Despre localizarea Vicinei, în Pontica, 3, 1970, p. 275-295; C. C. Giurescu, Localizarea Vicinei și importanța acestui oraș pentru spațiul carpato-dunărean, în Peuce, Tulcea, II, 1971, p. 257-260; R. Șt. Ciobanu, Evoluția, rolul și însemnătatea Mitropoliei din Vicina, în Peuce. Studii și cercetări de arheologie, Tulcea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
creșterea puterii statului bulgar apusean și viza anihilarea și distrugerea lui. Sursele narative arată că țaratul lui Samuel și-a extins autoritatea și la nord de Haemus până la Dunăre, în zona Vidinului, iar spre răsărit îngloba o parte a țărmului pontic, precum și vechea capitală Preslav, practic, statul bulgar își refăcuse hotarele. Se presupune că Dorostolon, principala fortificație de pe malul drept al Dunării, ocupat de bizantini în 971, a rămas în mâinile lor, ceea ce a asigurat controlul nestingherit al fluviului prin intermediul flotei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
orașele Daciei romane au fost distruse sau abandonate, practic, ele s-au ruralizat dar și ruinat. Însă cele de pe linia Dunării, din Banat, Oltenia și Dobrogea, precum Dierna, Tibiscum, Sucidava, Aegyssus, Noviodunum, Arrubium, Carsium, Capidava, Dinogetia, Axiopolis, ca și cele pontice (Tomis, Callatis) și-au continuat existența până la începutul secolului al VII-lea. Rudimente de viață urbană s-au conservat și în Transilvania și, se pare, că și în Muntenia, în secolele IV-V, se mai păstrau unele orașe. Consolidarea structurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Științifică, 1969, p. 279-281. 13. P. P. Panaitescu, op. cit., p. 281-291. 14. P. Diaconu, Realități politice la Dunărea de Jos, în RdI 34, 1981, p. 1111-1132; R. Florescu, R. Ciobanu, Problema stăpânirii bizantine în nordul Dobrogei în sec. IX-X, în Pontica, 4, 1972, p. 389-400; C. Cihodaru, Românii dintre Dunăre și Marea Neagră în secolele X-XIII, în Anal. Univ. Iași, XXIII, 1977, p. 69-81; C. Necșulescu, Ipoteza formațiunilor românești de la Dunăre în secolul al XI-lea, în RIR 7, 1937, p. 122-150
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mongolii au înfruntat coaliția alcătuită din alani și cumani, pe care, după ce au destrămat-o prin mijloace diplomatice, au înfrânt separat cele două populații. Din Caucaz, mongolii s-au îndreptat spre Crimeea, unde au jefuit Sudek, port prosper pe țărmul pontic, pe drumul de comercializare a mărfurilor din răsăritul Europei spre Levant. Încălcând teritoriile de la nordul Mării Negre ce aparțineau cumanilor, aceștia nu au îndrăznit să se opună singuri mongolilor și au cerut ajutorul cnejilor ruși. În ciuda divergențelor anterioare dintre ei, rușii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
era marcantă. Noul cadru politic din a doua jumătate a secolului al XIII-lea, instalat odată cu stabilitatea impusă de Hoarda de Aur și restaurarea Bizanțului la Constantinopol a permis Genovei, republică italiană, să inițieze o largă expansiune comercială în bazinul pontic. În schimb, libertatea de acțiune a Veneției în Marea Neagră, ce dăinuia din vremea Imperiului latin, a fost îngrădită prin cooperarea dintre genovezi și bizantini. Prin tratatul de la Nymphaion, din 13 martie 1261, Bizanțul conceda genovezilor mari privilegii în comerțul cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din vremea Imperiului latin, a fost îngrădită prin cooperarea dintre genovezi și bizantini. Prin tratatul de la Nymphaion, din 13 martie 1261, Bizanțul conceda genovezilor mari privilegii în comerțul cu grâne, înlesniri ce le-au facilitat instaurarea hegemoniei comerciale în traficul pontic. Roadele acestor avantaje nu au întârziat să se arate: o adevărată salbă de factorii și chiar cetăți genoveze au fost împlantate de-a lungul țărmurilor Mării Negre, devenită vreme de un secol, "un lac genovez", după expresia lui Iorga. Pentru întemeierea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]