1,013 matches
-
secundară. Ceea ce-l interesa pe Prowse era că Bill și William Smith locuiau amândoi în apartamentul N, pe strada Hunt 111. - Să unesc cele două dosare? întrebă cu voce stinsă femeia care descoperise asemănarea. - Lasă-le pe biroul meu, replică pontiful. El medită la această problemă în următoarea jumătate de oră. Dacă degetele ar fi fost pierdute înaintea antebrațului, identificarea ar fi fost mai simplă. Dar nu fusese așa. Și existau semnăturile doctorilor și toate datele necesare. Era o situație care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
ajunge poate să-și dea duhul în calitate de bandit, simțise nevoia să-și răscumpere crimele printr-o ofrandă adusă lui Dumnezeu. Sau mai degrabă printr-un dar făcut reprezetantului Său pe acel țărm al Mediteranei: Leon al X-lea, suveran și pontif al Romei, șef peste întreaga creștinătate. Cadoul pentru papă eram eu, înfățișat cu pompă duminică 14 februarie, de sărbătoarea Sfântului Valentin. Fusesem înștiințat în ajun și, până în zori, stătusem rezemat de zidul celulei mele, nefiind în stare să dorm, ciulind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vreunei amăgiri? Nu cumva mă aflam, ca în fiecare zi de vineri, într-o moschee din Fès, din Cairo sau din Tombuctu, cu mintea tulburată de o lungă noapte de veghe? Deodată, în miezul îndoielii mele, se înălță iarăși glasul pontifului, care mă apostrofa: — Iar tu, fiule al Nostru mult-iubit, tu, Giovanni-Leone, pe care Providența te-a desemnat între toți oamenii... Giovanni-Leone! Yohannes-Leo! Niciodată nimeni din familia mea nu se mai numise vreodată astfel! Multă vreme după sfârșitul ceremoniei, tot suceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
n-avea cum să-mi displacă, iar întâmplarea de care făceau mare haz curtenii încă din prima săptămână a domniei lui, pe mine, unul, nu mă făcuse să râd în hohote. Când intrase în Capela Sixtină, se pare că noul pontif strigase la spectacolul oferit de bolta pictată de Michelangelo: „Asta nu e biserică, ci o etuvă umplută cu nuduri!“, adăugând că era decis să acopere cu var acele înfățișări nelegiuite. Pe Dumnezeu, și eu aș fi putut să scot același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Sfinte Părinte, iată prizonierul! Papa intrase fără zgomot prin ușița din spatele meu. M-am întors ca să-l văd. — Doamne sfinte! Doamne sfinte! Doamne sfinte! Eram incapabil să mai rostesc alte cuvinte. Am căzut în genunchi și, în loc să sărut mâna suveranului pontif, am strâns-o la piept, mi-am apăsat-o pe frunte, pe fața scăldată în lacrimi, pe buzele-mi tremurătoare. Se desprinse fără bruschețe: — Trebuie să merg țin să liturghia. Mă voi întoarce aici peste un ceas. Dându-mi drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
după încercarea prin care tocmai trecuseră, prinții Bisericii doreau să regăsească în fruntea acestui oraș mărinimia unui Medici. După numeroase rânduri de scrutin, a fost ales prietenul nostru. Imediat a început sărbătoarea pe străzi. Unul dintre primele gânduri ale suveranului pontif a fost pentru tine, dau mărturie că așa a fost. Voia să te elibereze neîntârziat, dar i-am cerut îngăduința să aranjez această mică punere în scenă. Ai să mă ierți? — Cu greu! L-am strâns la piept într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mâna. Pollex versus: literal, „degetul mare spre“ adversar. Gestul simulează împlântarea lamei, reprezentată de degetul așezat orizontal, în corpul adversarului. Pompa magna: cortegiu mare. Cuvântul pompa provine din greacă și înseamnă „suită“, iar magnus înseamnă „mare“, „suprem“. Pontifex Maximus: adunarea pontifilor, care dirija viața religioasă, era formată din 16 membri și condusă de împărat, care era pontiful suprem. De altfel, împăratul era cel care îi alegea pe cei șaisprezece membri. Porta Decumana: este situată în partea din spate a taberei militare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
orizontal, în corpul adversarului. Pompa magna: cortegiu mare. Cuvântul pompa provine din greacă și înseamnă „suită“, iar magnus înseamnă „mare“, „suprem“. Pontifex Maximus: adunarea pontifilor, care dirija viața religioasă, era formată din 16 membri și condusă de împărat, care era pontiful suprem. De altfel, împăratul era cel care îi alegea pe cei șaisprezece membri. Porta Decumana: este situată în partea din spate a taberei militare romane. Pretorieni: corp de soldați însărcinați cu paza împăratului, instituit în anul 27 î.Hr. de Augustus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
noi astazi Franța , Germania , Elvetia , Olanda , Belgia si o mare parte din Italia . In anul 800 Carol Magnul aflandu-se la Roma, unde venise în fruntea unei mari oștiri petru a-l apăra 6pe Papa, el a fost încoronat de către pontif ca împărat al Apusului . In ziua de Craciun , Carol a intrat inbiserica Sf. Petru ca pentru a lua, pur și simplu, parte , împreună cu celalți credincioși, la celebrarea servicului divin. Când se apropie de altar și îngenunchie în rugăciune, Papa înaintă
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
și-a reluat tronul. Cartea surprinde și o parte din viața Veneției, așa cum se desfășura ea Începând cu epoca dogelui Pasquale Malipiero (conducător al Serenissimei Între 1457 și 1462), până la Andrea Vendramin, doge Între 1476 și 1478. Referirile la suveranii pontifi sunt și ele verificate istoric, iar epoca lui Eneas Silvio Piccolomini (devenit Pius al doilea, Între 1458 și 1464) este recunoscută drept una a Înfloririi renascentiste și a organizării unor cruciade niciodată devenite realitate. Datele referitoare la primirea de către Matei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
al Arcului Regal a lui Solomon sau Maestru al Celui de-al Nouălea Arc, Mare Scoțian al Bolții Sacre, Prinț al Ierusalimului, Cavaler de Orient și de Occident, Prinț Cavaler al Rozei-Cruce și Cavaler al Pajurei și al Pelicanului, Mare Pontif sau Sublim Scoțian al Ierusalimului Ceresc, Venerabil Mare Maestru al Tuturor Lojilor ad vitam, Cavaler Prusian și Patriarh Noahit, Cavaler al Securii Regale sau Prinț al Libanului, Prinț al Tabernacolului, Cavaler al Șarpelui de Aramă, Prinț al Milei sau al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
scrie, să zicem peste o lună. Textul dumneavoastră rămâne aici, pe mâini bune”. Comandorul De Gubernatis ieșise fără un cuvânt. Pusese piciorul În oficina gloriei. 39 Cavaler al Planisferelor, Prinț al Zodiacului, Sublim Filosof Hermetic, Suprem Comandor al Astrelor, Sublim Pontif al lui Isis, Prinț al Colinei Sacre, Filosof din Samotrake, Titan al Caucazului, Copil al Lirei de Aur, Cavaler al Fenixului Adevărat, Cavaler al Sfinxului, Sublim Înțelept al Labirintului, Prinț Brahman, Păzitor Mistic al Sanctuarului, Arhitect al Turnului de Taină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sistemul sportiv și non sportiv este aleatorie, pe când relația dintre sistemele sportive, intrate în conflict este deterministă, întrucât sunt legate între ele. Acțiunea sportivă preia elemente din religie și din simbolistica acesteia, utilizată în scopuri benefice. În Roma Antică, Colegiul Pontifilor și Colegiul Augurilor exercitau prerogative magice și exista o corporație a unora ce aveau specializați în arta fulgerelor și legea celor 12 table sancționa folosirea magiei în scopuri rele, pe o tăbliță de plumb erau scrise blesteme împotriva otrăvitorilor. Pe
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
măsură să permită o colaborare fructuoasă, mai cu seamă în planul creștinării, Sfântul Scaun a început a se clătina vizibil. Crescut întrun puternic spirit religios, Carol a găsit că era de datoria lui să dea o mână de ajutor suveranului pontif. Gest concretizat prin adăpostirea Sfântului Părinte atunci când a fost pus pe fugă de revolta romanilor, dar și într-o vizită făcută la Roma după ce lucrurile s-au mai aranjat, cu ajutorul lui substanțial. Așa cum se mai întâmplă în viață, uneori
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
avea și misiunea de a supraveghea drumurile ce duceau spre Italia. Așezat la încrucișări de drumuri - carrefour, în limba franceză - orașul a folosit cu inteligență acest avantaj. S-a dezvoltat economic și comercial, intrând destul de repede în circuitul internațional. Suveranul pontif Urban al II- lea, născut nu departe de Reims și aflat la originea primei cruciade, menționa într-o Bulă papală însemnătatea orașului, care nu era unul oarecare. Două dintre multiplele posibilități de dezvoltare au avut un rol deosebit: viticultura și
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
acolo e tot cer, tot cosmos). Ești liber să te mângâi cu orice iluzie. Ai dreptul acesta, e dreptul condamnatului la moarte, dar nu mă obliga pe mine să te cred! Aflu că și Andrei Gide a făcut din om pontiful propriilor pasiuni, punându-le mai presus de norma morală creștină. Dobrian interzice muritorilor să se amăgească cu plăcerea sexului, să o ridice la rangul de determinant al multor impulsuri. După ce că omul este o batjocură a Naturii, îl vrea și cu
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93028]
-
în secolul al V-lea, papa Honorius, în secolul al Vll-lea, papa Silvestru, în secolul al Xl-lea au avut o asemenea faimă. Sixt al V-lea a fost învinuit de spanioli că și-a vândut sufletul diavolului pentru a ajunge pontif. Oarecum surprins, Julius urmărea nu atât ce spunea doctorul, cât schimbarea care se produsese în bătrânul "stîlp al tavernelor". Avea pungi mari sub ochi, ca de obicei. Băuse noaptea și, probabil, nu se odihnise suficient în cursul dimineții. Dar ochii
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ce nu a mai fost uitată niciodată: cântecul gregorian. Se povestea, deci, că Papa Grigore I ar fi dictat cântecele sale unui călugăr, însă cu pauze foarte lungi. Călugărul, curios, a dat la o parte perdeaua care îl separa de pontif, pentru a vedea ce face acesta în timpul tăcerii sale îndelungate. Văzu astfel un miracol: un porumbel, așezat pe umărul papei, îi sugera la ureche frază după frază. Mesajul era clar: ar fi fost însuși Duhul Sfânt (porumbelul) cel ce a
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
sau, mai exact, erau realizate cu acel cântec ce zilnic era în mâinile muzicienilor, adică melodia gregoriană. Noile posibilități tehnico-expresive au fost încredințate mai întâi profesioniștilor din schola și ulterior din capelele muzicale, care s-au născut în timpul prezenței suveranului pontif la Avignon (1305-1377) și se vor răspândi în întreaga Europă, atingând maxima dezvoltare între secolele XV și XVI. În fața acestor inovații, din punct de vedere interpretativ, cântecul gregorian a trebuit să sufere inevitabile urmări. Monodia a fost pusă în discuție
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
întrucât nu toți reușeau să accepte schimbarea rapidă a tehnicilor de compoziție și a gustului provocat de arsnoviști. Dacă ținem cont de contextul general, și că Docta sanctorum a fost elaborat în Franța, în perioada Școlii din cadrul catedralei Notre-Dame, intervenția pontifului se explică foarte bine. Probabil, pentru mulți contemporani, Ioan al XXII-lea părea „depășit” sau un „dușman al progresului”, așa cum și astăzi anumiți istorici, puțin atenți, tind să-l considere. Pontiful, însă, abordează problema doar din punct de vedere liturgic
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
pus în discuție și manipulat în prea multe maniere. Așadar, condamnarea mijloacelor noului limbaj muzical nu este radicală, ci trebuie considerată în cadrul unei perspective mai largi, și anume, conștientizarea degradării nivelului spiritual și liturgic. Ceea ce îl interesează mai mult pe pontif este ca „sunetul dulce” să se reîntoarcă să răsune pe buzele oamenilor, astfel încât, prin intermediul cântecului, Dumnezeu să fie primit în inimi și să se aprindă devoțiunea față de El. Din muzică, este combătut ceea ce, la timpul respectiv, părea să constituie un
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
XI-lea s-a întors la Roma, a adus cu sine „câțiva cantori flamanzi și francezi, experți în contrapunctul în vogă de atunci, și nu a mai simțit nevoia de a readuce la viață desființata schola cantorum din Lateran”. Astfel, pontiful avea capela sa muzicală, care executa noul gen de muzică polifonică; și tocmai pentru că uzanța de a celebra funcțiunile liturgice pontificale în capelă s-a instaurat și la Roma, tot aici s-a născut și figura cantorului de capelă, diferit
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
profesioniști, în oratoriul privat al papei, fără nicio formă de participare a credincioșilor. Cutuma de a celebra în capelă a luat o asemenea amploare, încât, de atunci, au început să fie numite capelle papali toate funcțiunile în care era prezent pontiful, chiar și atunci când Papa Sixt al V-lea a reluat celebrările în bazilicile și bisericile romane. Așadar, sensul originar al sintagmei canto-a-capella indica execuțiile muzicale din liturgiile pontificale. Mai târziu, Papa Sixt al IV-lea (1471-1494) a reconciliat cantorii de
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
a Papei Benedict al XIV-lea. În apropierea anului jubiliar 1750, preocupat de situația liturgică a principalelor bazilici romane în care răsuna o muzică profană, și pentru a nu-i scandaliza pe pelerinii ce urmau să sosească în orașul papal, pontiful a încercat remedierea situației. A publicat astfel, în anul 1749, o lungă enciclică numită Annus qui, care, după bula lui Ioan al XXII-lea, este documentul cel mai important în materie de muzică sacră. Atentă la fenomenele timpului său, enciclica
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
să spună mama ei. Mai avea o speranță. Așteptă până ce Creel urcă, apoi îl chemă prin teleecran pe Mei Dale. Fața rotofeie a primarului căpătă o expresie de neliniște când văzu cine-l cheamă. Dar ascultă cu un aer de pontif și, în cele din urmă, răspunse: - Îmi pare rău, dar Consiliul municipal nu acordă împrumuturi. Și aș putea să-ți mai spun, Fara, dar, bagă de seamă, n-am nici un amestec în treaba asta, că nu mai poți obține autorizație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]