901 matches
-
să o judecăm în raport cu măreția viitorului pe care îl întrezăresc pentru noi." Oksana Bint Laesia - Introducere în studiul Regulamentului canonic 39. ABATELE ERA PREA SLĂBIT ca să mai poată umbla singur. Imediat după ce doi bărbați din tribul Omenori îl așezară pe pontonul psiacului, cei doi quinți se grăbiră să-l ridice și să-l așeze pe un soi de targă care plutea pe suspensii magnetice. Bătrânul găsi însă destulă forță ca să se mire zgomotos când ajunse în sala mare, ai cărei pereți
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Gulf War Tells Us About the Future of Conflict”, International Security, 21 (2), toamna. Biersteker, Thomas J. (2002), „State, Sovereignty and Territory”, în Walter Carlsnaes, Thomas Risse, Beth A. Simmons (eds.), Handbook of International Relations, Sage Publications, Londra. Bretherton, Charlotte, Ponton, Geoffrey (eds.) (1996), Global Politics: An Introduction, Blackwell Publishers, Oxford. Brzezinski, Zbigniew (p.20-41) Bull, Hedley (1977), The Anarchical Society, Columbia University Press, New York. Bull, Hedley (1998), Societatea anarhică. Un studiu asupra ordinii în politica mondială, Știința, Chișinău. Burchill, Scott
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
diferență”, ca urmare a mobilității sociale asociate globalizării, potențează conștiența distinctivității de sine a grupurilor etno-culturale, determinând astfel mișcări identitare separatiste ca apanaj al localizării. Pentru acest capitol, în afară de lucrările deja menționate, vezi, de exemplu, și Bauman (2005), Bretherton și Ponton (1996), Clark (1997), Harvey (1990), Hirst și Graham (2000), Huntington (1998), Kalb et al. (2000), Ohmae (1995). Distincția secole „lungi” și „scurte” nu se referă la măsurarea cronologică a epocilor istorice, ci la substanța acestora. De exemplu, formula „lungul secol
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
de la Zürich, cu magnolii imense înflorite pste tot, este simbolul dezastrului pe care boala îl va produce în viața personajului, pentru că în roman semnificațiile se construiesc în contrast și mult-lăudata magnolie este corpul atins de boală : "Iulia trecu pe lîngă ponton și coborî pe un pietroi mare pînă la oglinda lacului. Și, încercînd să-și deslușească chipul, descoperi, de sub apă, urcînd din adînc, o magnolie, ca un candelabru uriaș, purtînd sute și sute de boboci gata să înflorească". Ceea ce intră în
Vis cu magnolii în iarnă by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14996_a_16321]
-
din depărtare s-a oprit. Am admirat măreția lui Jenny S. Lumina aurie, de amiază târzie, se intensifica În jurul ei. Costumul ei de baie patriotic se bomba ca al nimănui. Mușchii i se Încordau În coapsele prelungi. Alergă până În capătul pontonului și sări În lac, unde un grup de naiade (prietenele ei de la Cedar Rapids) Înotară În Întâmpinarea ei. Lăsând cartea În jos, mi-am privit corpul. Era acolo, ca de obicei: pieptul plat, șoldurile inexistente, picioarele ca niște prăjini, pișcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tablete. ― Ce sunt arsurile astea de fapt? ― N-ai avut niciodată arsuri? Întrebă Obiectul amuzată. Micul Club era doar o poreclă. Oficial, clubul era cunoscut sub numele de Clubul Grosse Pointe. Deși proprietatea era pe malul lacului, nu se vedeau pontoane și nici bărci, doar clădirea clubului, mare cât un conac, două terenuri de paddle tennis și un bazin de Înot. Lângă acest bazin am stat În acel an În fiecare zi din iunie și iulie. În ceea ce privește costumele de baie, Obiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
acele două fâșiuțe - una sus, una jos - despărțind-o de Eden. Părul roșcat Îi flutura ca un steag arborat pentru a anunța furtuna. Nu era o schioare talentată. Se apleca prea mult În față și se crăcăna când pleca de pe ponton. Dar nu căzu. Rex tot Întorcea capul În timp ce-și sorbea berea, ca să vadă dacă era În regulă. În cele din urmă barca făcu un viraj strâns și Obiectul Își traversă propria dâră Învolburată, spumegând pe lângă mal. Când faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ordine. Jim dormea, cu gura puțin deschisă. Liz se aplecă și-l sărută pe obraz. Nu se trezi. Îi ridică ușor capul și-l scutură. El Își schimbă poziția capului și Înghiți. Liz Începu să plângă. Se duse până la marginea pontonului și se uită la apă. Din golf se ridica ceața. Îi era frig, se simțea Îngrozitor și totul Îi părea dus. Se-ntoarse la Jim și-l mai scutură o dată ca să fie sigură. Plângea. — Jim, Îi spuse. Jim. Jim, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de creveți. Sarongurile femeilor aveau culori vii, ca ale unor oameni fericiți: roz, turcoaz, portocaliu. Bărbații stăteau pe vine, În longyin-urile lor În culori Închise, cu omniprezentele țigări de foi Între dinți. —Și ei ce fac aici? Întrebă Moff. Pe ponton erau o duzină de soldați În uniforme de camuflaj, cu puști AK-47 pe umăr. Heidi se neliniști pe loc. Și nu era singura. Era o priveliște Înfricoșătoare. Grupul observă că localnicii nici nu-i băgau În seamă pe soldați, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
indicate de care atârna câte o plută ca pentru undiță. Băieții nu primeau ca plată decât bacșișurile generoase lăsate de turiștii vestici, așa că fiecare Încerca să-i depășească pe ceilalți la cantitatea de bagaje cărate. Heinrich Își făcu apariția pe ponton. Când l-am cunoscut prima dată acum ani buni, era un bărbat chipeș, cu părul blond, ondulat și bogat pieptănat pe spate, o voce plăcută, un aer rafinat și maxilar teuton. Acum era corpolent, cu gușă, picioare subțiri, părul rar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mai Încolo, Marlena și Esmé erau amândouă numai exclamații de Încântare la vederea lacului, Întrebându-se dacă nu cumva acesta chiar era paradisul, Shangri-La. Harry era cel mai Încântat dintre toți. Bungalow-ul lui era la capătul cel mai Îndepărtat al pontonului cinci, locația izolată care făcea din el un cuibușor de nebunii perfect. O, ia te uită, li se puseseră la dispoziție și lumânări cu parfum de lămâie, câtă atenție din partea hotelului să se gândească la acest amănunt romantic. Ieși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
găseau câteva scaune de tec cu spătare care se lăsau În jos - excelent, ideal pentru a sta Împreună și a privi luna, intrând În atmosfera unei nopți fierbinți de amor. Marlena și Esmé ieșiseră din bungalow-ul lor la numai două pontoane mai Încolo de al lui. Un băiat cam cât Esmé de Înalt tocmai ajunsese târând după el două valize mamut, plus câte-o geantă atârnându-i pe fiecare umăr. Harry flutură din mână ca să-i atragă atenția Marlenei, iar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
dintr-odată, iar În urma lor nu a rămas decât mirosul lor puternic. I-au furat Nații, asta cred eu. Iată ce s-a Întâmplat de fapt. La nouă și jumătate dimineața, prietenii mei terminaseră de vizitat țesătoria. Toată lumea era pe ponton, gata să se urce În bărci. Următoarea oprire, spuse Walter, este surpriza de Crăciun pe care v-am pregătit-o. Va trebui să mergem un pic pe jos, dar cred că vă va plăcea mult. Toată lumea era Încântată la auzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
schimbe percepția străinilor despre țara lor. Ultimele două grupuri aduse de Walter afirmaseră că a fost unul dintre momentele cele mai interesante din călătoria lor, un moment plin de emoție. Walter spera ca și acestui grup să-iplacă. Cum așteptau pe ponton, prietenii mei habar n-aveau că surpriza de Crăciun consta Într-o modestă scenetă, așa că erau foarte nerăbdători să o ia din loc și să vadă ce surpriză amuzantă sau impresionantă li se pregătise. Dar, ca de obicei, erau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe Walter să-l caute pe băiat. Walter putea s-o ia Într-o direcție și el În cealaltă și să se Întoarcă amândoi peste un sfert de oră. Un plan bun. Și iată-i plecând. Din fericire, lângă orice ponton, există și vânzători care au suvenire de arătat, obiecte lăcuite de vândut sau artă populară de lăudat. Produsele erau expuse pe mese din carton, iar vânzătorii Îi Îndemnau pe turiști să admire calitatea lor excelentă - văzut, atins, cumpărat! Bennie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
un loc așa de izolat? Harry se gândi că poate ar trebui să Întrebe, iar eu l-am Împins puțin de la spate, insuflându-i energie. Sări În picioare hotărât să dea de Heinrich, iar eu am aplaudat. Îl căută din ponton În ponton, dar nu Îl găsi decât pe ajutorul lui. —Telefon, repetă el insistent mimând acțiunea de a vorbi la telefon, dar nu primi ca răspuns decât ridicări din umeri și priviri Îndreptate În jos, pline de regret. Durerea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
așa de izolat? Harry se gândi că poate ar trebui să Întrebe, iar eu l-am Împins puțin de la spate, insuflându-i energie. Sări În picioare hotărât să dea de Heinrich, iar eu am aplaudat. Îl căută din ponton În ponton, dar nu Îl găsi decât pe ajutorul lui. —Telefon, repetă el insistent mimând acțiunea de a vorbi la telefon, dar nu primi ca răspuns decât ridicări din umeri și priviri Îndreptate În jos, pline de regret. Durerea de cap de după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
viteză, Împroșcând În urmă un volum impresionant de apă. Cele mai multe bărci Încetineau, auzindu-se doar torsul motorului, cu mult Înainte de a ajunge la complexul turistic. Dar acești oameni erau deasupra regulilor, pentru că ei le făcuseră de la bun Început. Săriră pe ponton și cu un mers țanțos veniră direct la Heinrich, cu care avură un schimb rapid de cuvinte În birmaneză. Harry se chinui să Înțeleagă ce spuneau din tonul vocilor, din gesturi, din reacții. Heinrich părea uimit, iar polițiștii păreau foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
din Myanmar pe americanii dispăruți - de-a lungul și de-a latul celor 2 200 de temple și stupe frumoase din Bagan; În uimitoarea mănăstire de lângă Mandalay, cu colecția ei de statui ale lui Buddha care uimiseră lumea; pe un ponton de unde se poate vedea cea mai pitorească priveliște a râului Ayeyarwaddy. Când camerele se vor Îndrepta spre partea de sud a statului Shan, unde turiștii fuseseră văzuți ultima dată, vor face un prim-plan cu fotogenicele femei Padaung cu „gâturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
se uita spre apele din golf, Își imagina că se află Într-o barcă zburătoare. Exista de asemenea o ușă scundă care dădea spre un balcon Închis cu sticlă cu vedere spre insula Alcatraz. Noaptea auzea leii de mare de pe pontonul 31 lătrând până nu mai puteau. Lui Cuțu-Cuțu Îi plăcea să le răspundă lătrând, dar se oprea de Îndată ce Esmé Îi spunea să Înceteze. Câteodata Rupert venea În vizită cu tatăl său. El și Esmé nu se mai jucau ca ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pescari vara. O mică piață la mijloc, pe o latură cu o casă pătrată, restaurantul "Mihali", și el, cu toată neînsemnătatea lui, deschis numai vara. Pământ galben, case albe, marea în culori deschise. La dreapta, un munte mic. Ciracmanul. Două pontoane de lemn, puțin nisip, o vilă roz - stranie apariție - pe o colină. Lângă un ponton, o clădire care ar putea fi numită casă: locuința și biroul vameșului. În total, aspect de singurătate grandioasă. Ne-am strecurat printre câteva magazii și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Mihali", și el, cu toată neînsemnătatea lui, deschis numai vara. Pământ galben, case albe, marea în culori deschise. La dreapta, un munte mic. Ciracmanul. Două pontoane de lemn, puțin nisip, o vilă roz - stranie apariție - pe o colină. Lângă un ponton, o clădire care ar putea fi numită casă: locuința și biroul vameșului. În total, aspect de singurătate grandioasă. Ne-am strecurat printre câteva magazii și am ajuns la o cabană de pescari cu un etaj, locuința noastră. Într-una din
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ales, trebuie să fie cumplită aici, căci atunci pleacă toată lumea la Cavarna, și pescarii și madame Pitpalac, iar Mihali închide restaurantul: și astfel nu mai rămân decât vameșul și câțiva soldați, păzind cu rândul, inutil - căci nu vine nici o corabie - pontonul), îl întrebi dacă cele câteva cărți ajung pentru trecerea timpului, el îți răspunde afirmativ, căci citește rând cu rând, meditează la fiecare pagină, și după ce termină ia lectura de la început. De fapt, cum are panică de orice gest mai isteț
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
din lipsa oricărui principiu bine stabilit, dar că nici un fior n-ar străbate-o. Dimineața, ne strecurăm cu rândul la o cișmea să ne spălăm, cu prosopul, săpunul, peria de dinți și pasta. Trecem pe lângă câteva magazii, pe lângă cele două pontoane, coborâm câteva trepte și, chiar la începutul plajei femeilor, curge din stânca de calcar un șipot limpede și rece. Această apă, neașteptată apariție, curgând drept lângă mare, este una din minunile portului. Sorbi apa, după ce te-ai lăsat în voia
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
magaziile apăreau sumbre și tăcerea profundă, aveai impresia că fantome foșnesc pe pietre. Ne grăbeam, căci abia acum ne dădeam seama cât întîrziasem și o lăsasem pe Ioana singură. Dar Ioana nu era acasă. Ne-am repezit pe plajă, pe pontoane să o căutăm, am întrebat pe Mihali de ea, pe Cadîr, mereu mai înfricoșați, chemînd-o în toate părțile, însă întunericul oprea orice posibilitate de a ne descurca. Și atunci, când Viky mi-a spus vorba așa de pașnică: "N-avem
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]