1,183 matches
-
câmpului critica manevrei, care pare a nu se mai sfârși; cu picioarele grele ne îndreptăm spre corturile înfierbântate ca niște cuptoare; ne răcorim cu apa sălcie a pustietății, ne curățim de colbul fin al dealurilor și văilor, ne îndreptăm spre popotă ca înspre laptele și mierea Canaanului. După amiezile triste și melancolice se scurg pustii până la ceasurile trei. Abia se mișcă ici-colo soldați printre corturi, câte un ofițer cu ochii cârpiți se arată în lumină privind lung în zări aurii. Domol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
libertății trebue să fie aproape, căci altfel ești pierdut! Somn bun; visuri plăcute! Adică să dea Dumnezeu să nu visezi nici pe căpitani, nici pe maiori! 2 Septembre Sunt zece zile de când a murit căpitanul Ioanovici. Eram, la masă, la popotă, cu toții, și începuserăm a mânca supa. La amiază, căptanul Ioanovici, un om slab, blond, nalt, cu obrazul uscat, cu înfățișare nesimpatică, o fire închisă care-și închidea în sine mâniile și necazurile, trimisese o confidențială sublocotenentului Călciurescu, rezervist de-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
duce atunci m-a condamnat foarte rău. Dar am avut noroc de-o amnistie Regală și am scăpat de pedeapsă. Și în 1915 mă concentrează ca sublocotenent la Compania a 4-a. Și într-o sară când am eșit de la popotă, l-am văzut pe prefect Ștefan Albu și cum eram cam pus în cale l-am tiohăit 40. El s-a plâns colonelului Neculcea Const., care m-a desconcentrat pe mine și încă 9 învățători sublocotenenți, deși cu o săptămână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
ea Maria a murit cu picioarele tăiate de tren, iar el din pricina unei conserve stricate s-a otrăvit și a murit. Dumnezeu să le ierte păcatele, să le fie țerna ușoară și amintirea veșnică că au fost oameni foarte buni. Popota ofițerilor a fost la un neamț Venzel Singer care avea fabrică de cărămizi, om foarte cumsecade. Avea 2 domnișoare și frumoase și foarte de treabă. Pe cea mai mare o chema Natalia și cea mai mică Olga. Într-o sară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
soldați și 650 de cai. Coloana s-a format la Pașcani, iar de acolo ne-am dus la Bacău. Era la începutul lui septembrie 1916. Caii au fost adăpostiți în niște șurișoare a marelui fabricant de cărămizi Vințel Zingher. Și popota celor 12 ofițeri de la coloană era tot în casele lui. Eu am stat la gazdă la Edmund Vișec mecanic la fabrica de dubit piei a unui evreu foarte bogat Perlbergher. Pe soția lui o chema Ana-Maria. Și Edmund Vișec și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
care ne-au primit și omenit cu mare bunătate în casa lor. Bunul Dumnezeu să le ierte păcatele, să le fie țerna ușoară și amintirea veșnică ! Azi 28 iulie 1972, Bogata Vențel Zingher În gospodăria lui Vențel Zingher a fost popota ofițerilor coloanei noastre. El era mare fabricant de cărămizi. Și avea un foarte mare fabricant de dubit pei la Fălticeni. Bătrânul Zingher avea un ficior Ricard, care ducându-se la război a dezertat la nemți și 2 fiice Natalia și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
la orice treabă și dosindu-se de la orice răs punderi; cărturar sterp și anapoda cu veritățile cele mai simple și mai evidente, cât și cu lucrurile din preajma ta, cu sensul și necesitatea lor cea mai apropiată; purtând la subțioară, pe la popotă, spre prosteala noastră, tomurile de metafizică ale filo zofului spiritualist Maine de Biran, cu care plecase În răz boi ca Într-o vacanță, dar lăsându-și oamenii din tabără plini de râie și de păduchi exantematoși. Locotenentul Brațu Aurel sta
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Udett". Încă din prima zi, de la prima misiune, comandantul grupului, Radu Gheorghe, căzuse în luptă. Tudor Greceanu, în cartea sa de memorii apărută postum, Drumul celor puțini, evocă aceste zile pline de primejdia cotidiană a morții, dar neotrăvite, pure. "La popotă, unde ofițerilor români li se rezervaseră două mese pe tură, am avut marea surpriză de a fi primiți de o doamnă. O doamnă foarte frumoasă și tânără, extrem de bine îmbrăcată, chiar elegantă, care s-a prezentat "Lili" și ne-a
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
deși unul dintre ei era purtător de "Ritterkreutz", îi dăduse pe amândoi afară din flotila "Udett" fără nicio discuție. Lili atrăgea, cu multă drăgălășenie și bun simț, atenția celui sau celor care eventual făceau concesii curățeniei sau ținutei personale la popotă, cazinou sau în relațiile cu semenii lor. Lili era o realitate !" În 2001, când am citit cartea de memorii a lui Greceanu, acest personaj feminin ilustra doar un detaliu inedit al războiului, și atât. Nu bănuiam că și Lili era
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
Domnu’ profesor, eu spun că nu trebue să uităm de orbirea lui Hitler în judecarea situației de pe frontul de răsărit, așa cum discutau niște domni ofițeri superiori care au venit în inspecție la Constanța și au luat prânzul la noi la popotă; în ziua aceea eram de serviciu și i-am auzit purtând discuții foarte interesante în primul rând au comentat cât era de prost informat Hitler de ce pierderi suferise armata germană; după Stalingrad a susținut în comandamentul german că pierduseră numai
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
am constatat că Cineva, acolo Sus, mă ocrotea, mă apăra! După misiuni pe termen scurt, reveneam la batalion și plutonul meu primise porecla de „pluton călăreț”. La începutul lui iunie 1942, abia venit dintr-o misiune, pe când ne aflam la popota ofițerilor, înainte de a servi masa, se citesc ordinele nou venite. Pe când se arăta că, din ordin, trebuia să trimită pe cineva într-o nouă misiune, am timp să spun celor din jur că urma să plec iarăși, că eu voi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
loc poreclit de ai mei „Gura lupului”. Era o poziție dificilă și mai expusă, anume hotărâtă pentru mine și oamenii mei! Calm relativ pe ambele maluri ale Nistrului... Către ora 13, în mod cât mai discret, ofițerii se deplasează spre popota improvizată pentru ordine de executat și masă... În timp ce luam cunoștință de acele ordine, un agent intră în popotă și raportează că rușii au pătruns într-o anumită zonă. Gata cu ordinele și masa, fiecare trece în dispozitivul de apărare încredințat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și oamenii mei! Calm relativ pe ambele maluri ale Nistrului... Către ora 13, în mod cât mai discret, ofițerii se deplasează spre popota improvizată pentru ordine de executat și masă... În timp ce luam cunoștință de acele ordine, un agent intră în popotă și raportează că rușii au pătruns într-o anumită zonă. Gata cu ordinele și masa, fiecare trece în dispozitivul de apărare încredințat! Se încinge o horă, o adevărată sarabandă a schimburilor de focuri dintre noi și adversari. După două ore
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Da. Aveam la congelat deshidratate. S. B.: Da. Și era plină de viermi. M. M.: Cartofi deshidratați n-ați mâncat de v-ați rupt? S. B.: Ba da, cum să nu? Piure de cartofi. M. M.: Și noi mâncam la popotă aceeași mîncare, ce credeați că mâncam? Dar mai era o bucată de carne acolo. S. B.: Și, cum spuneam, era plin cazanul cu ciorbă de viermi. Eu n-am sesizat la început. Foamea dădea de-a dreptul, nu te mai
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
care am rămas prieteni toată viața (Dumnezeu să-l odihnească, a murit acum patru ani). I-am lăsat la post pe telegrafiști. Și cum veneam noi foarte relaxați și sătui, pe la ora trei a unei după-amiezi călduroase, pe aleea dintre popotă și PC auzim semnalul sonor. Zic: "Alarmă! Băi, iar ne freacă ăștia! Ce alarmă, duminica?" Stăm câteva secunde, ascultăm și ne uităm unul la altul. "Asta-i "Radu cel Frumos"!" Inițial nu ne-a venit să credem. În momentul acela
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
aduceau diverse lucruri și mâncare. M. M.: La mine n-a venit nimeni. Mai veneau pe la câte un major. Noi aveam mâncare. Una dintre măsurile prevăzute la alarma de luptă era alocarea automată la drepturi, aveam drepturi de masă, aveam popotă, mâncam. S. B.: Știu, dar mai veneau și le aduceau schimburi, pachete și vești. M. M.: Aveam și lenjerie, că aveam trusă personală, aveam acolo nu știu câte rânduri de cămăși. S. B.: La noi au montat în holul din fața Sălii multifuncționale
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
tăiat curentul și săracii sărbătoreau la lumânare. Iar maistrul militar când vedea aprinsă lumânarea striga: " Stinge lumina!" Săracii oameni din nou suflau în lumânare. M. M.: Apoi o reaprindeau. Nu nimereau gura să mănânce. S. B.: Iar la Revelion, la popotă, am mâncat cu lumina de control, în semiîntuneric. Știu că ne-au dat friptură de vită cu piure de cartofi. Cred că și o bere. Știu că eu de la miezul nopții urma să intru în planton, la Comandament. Înainte de a
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
nu mai vin niciodată la tine!" Costache i-a spus: "Domnule general, vă supărați degeaba, dacă dumneavoastră vreți să plecați noi vă conducem la mașină, dar noi mergem la masă". "Merg și eu la masă", a zis el, dar la popotă, șef de popotă era Ștefănescu, tot mustăcios. Așa s-a întâmplat! Dar dincolo de asta, ținea la oameni. Eram singurul care mă accepta pe lângă el. L-am vizitat de foarte multe ori acasă. Era altfel de om, un om drept, la
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
niciodată la tine!" Costache i-a spus: "Domnule general, vă supărați degeaba, dacă dumneavoastră vreți să plecați noi vă conducem la mașină, dar noi mergem la masă". "Merg și eu la masă", a zis el, dar la popotă, șef de popotă era Ștefănescu, tot mustăcios. Așa s-a întâmplat! Dar dincolo de asta, ținea la oameni. Eram singurul care mă accepta pe lângă el. L-am vizitat de foarte multe ori acasă. Era altfel de om, un om drept, la locul lui. Nu știu ce
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Era o chestiune normală. Era în program curățenia sectoarelor. Păi, dacă voi nu sunteți în stare să comandați și să vă controlați soldații, faceți voi! Deci am mai făcut și gesturi dintr-astea. Pe urmă mai mergeau la masă, la popotă (sigur, era o jumătate de oră pentru serviciul de masă), unii se mai întindeau, mai ales în perioada când s-a dat voie și la un pic de băuturică pe-acolo. S. B.: Sămânța de vorbă. M. M.: Când era
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
S. B.: Și ca să vedeți prezența de spirit a lui Brotea, un ofițer pe care mulți nu dădeau doi bani. "Divizion, ascultă comanda la mine! Divizion, drepți! Divizion, alinierea!" Dar, formația deja se destructurase, plecau pe terenul de zgură spre Popotă, prin spate, spre locul în care vorbise Pascu... M. M.: ...să se întâlnească cu ăilalți. Știu. S. B.: Da, cu cei de la Regiment de la dumneavoastră, și să iasă. Eu și câțiva camarazi ne-am dat deoparte, pentru că am spus de la
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
militare, căpitanul Hanganu și căpitanul preot Boris Totoescu fuseseră de dimineață la țărmul mării în comunele Cebanca și Grigorievca unde au fost botezați 60 de copii și se făcuse masă mare cu veselie și din bucate fuseseră aduse și la popotă. Momiceanu avusese și el parte de mâncare și băutură. Era veselie. Noaptea însă a început un bombardament sălbatec de pe crucișătoare și din altă parte tunurile grele. În zori, din păpurișuri, apar soldații inamici. Colonelul Momiceanu nu știa ce decizie să
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
rând etuvarea lenjeriei și îmbăcămintea. Nu eram primiți cu prea multă bucurie. Intram prea mult și cu prea multă forță în viața lor intimă. Darăla război, ca la război! Am ajuns până la Slobozia Trăsnitu! Într-o zi, când eram la popotă, mă trezesc cu Mara. - Ce-i cu tine aici? - M-a trimis doamna. Să mergeți imediat acasă în sat, la Bichigi că vor s-o ia sovieticii cu tot cu copii s-o repatrieze. - Dar tu? - De mine nu s-au legat
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
fost destul ca să fie trecut pe lista „epuraților”. Astfel, în timpul Festivalului mondial al tineretului din 1953, Ștefan Cuciureanu era șofer pe taxi în București. Datora asta faptului că armata o făcuse la batalionul 3 Auto din Roman ca elev-plutonier. La popotă explica doct domnilor ofițeri cum e cu moda tunsorii: nemții și anglo-saxonii se tund zero la ceafă, lăsându-și, aproape de creștet, părul cu cărare; italienii, în schimb, au la spate o coamă „à l’artiste”. Spre deosebire de aceștia, cerchezii, cu un
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
minut de la noi. Federațiile nu fac nimic să și mediatizeze competițiile, oamenii habar n-au cînd au loc campionatele naționale și cine le cîștigă. Cluburile sînt în continuare ale Internelor, slalomiștii sînt plutonieri, iau soldă și izmene gratis. Mănîncă la popotă și nu-i interesează mai mult. Nici la hochei nu însemnăm nimic. Acum exact 30 de ani, la Innsbruck, România participa la Turneul Olimpic. Între timp, s-a ales praful și acest sport există numai prin violența galeriilor și prin
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]