1,462 matches
-
Folosește mijloace de contracepție. Post-producție O poveste de doamna Clark În primele zile Tess și Nelson Clark au mers înainte ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Ceea ce înseamnă că s-au îmbrăcat cu hainele de oraș și au deschis portierele mașinilor. Au mers în continuare cu mașina la birou. Seara au stat la masa din bucătărie fără să-și vorbească. Și ce. Cei de la închirieri aveau să-i sune ca să-și ia înapoi echipamentul de filmat. Nelson era acasă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Escu rămase locului preț de o clipă, după care îi smulse geamantanul și-l zvârli în mijlocul curții, o săltă pe umăr și ieși pe poartă, în timp ce fata se zbătea și urla drăcește. Îi căzură papucii din picioare dar bărbatul deschise portiera și-o trânti, ca pe un sac de cartofi, în mașină. Demară în trombă, sub privirile perplexe ale femeilor rămase în urmă. Nu trebuia să faci asta, spuse Luana într-un moment oarecare, în timp ce drumul se întindea în fața lor drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
vântul niciodată. Rahat, a strigat Bob de pe locul din spate, e haios așa! S-a ghemuit Într-o parte când mașina a intrat cu viteză În giratoriu, iar cauciucurile noi ale Mercedesului au scârțâit. Farah s-a ținut bine de portieră și a zis iarăși: Te rog, Johan, zău așa! știa Însă că n-avea nici un rost să-i ceară ceva când era Într-o stare ca asta. Hei, hai să coborâm pe malul fluviului să vedem ce mai fac fetițele
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
reale. șoferul nu se Întorsese spre ea s-o privească sau să-i ureze noroc, nu-i spusese nici măcar la revedere când coborâse din mașină, rămăsese cu privirea ațintită drept Înainte, cu mâinile pe volan și plecase imediat ce Margaret Închisese portiera și rămăsese proțăpită la poalele scărilor care conduceau către impozantul portal. Îi ieșise În Întâmpinare un bărbat Într-un costum lăbărțat grideschis, care Îi atârna pe umeri și-l făcea să pară și mai scund decât era. Nu i-a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
așa, de-a valma, n-are nevoie de poze. Știi, am fost mai demult la o prietenă, o cunosc de la școala generală, fiul său e plecat în America și de acolo îi trimite mereu poze color, el cu mâna pe portiera mașinii, el pe trambulină la un ștrand, el pe stradă cu brațele încărcate de pachete, el deschizând frigiderul, el râzând, explodând de încântare. Așa cum spuneam poze, poze, poze. Mă înțelegi? Dar ce este cu adevărat dincolo de aceste clișee, asta mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un costum foarte deschis, bleu, ea într-o rochie vișinie, agățată de brațul lui, tulburată, pe urmă masa de la restaurant organizată ca în basme, oamenii ăia străini, bine hrăniți ce-l însoțeau pe agronom, veselia lor, vârtejul, gălăgia de dinaintea plecării, portierele mașinilor trântindu-se una după alta, motoarele puse în funcțiune, trotuarul proaspăt spălat din fața restaurantului, ziua care abia se ivea și convoiul de mașini, divers colorate pornind către marginea orașului, dispărând din ochii Sidoniei, bărbatul ei ce-o aștepta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în rai. Maman nu face decât să dramatizeze. Probabil că-i place grozav să complice lucrurile mai mult decât e cazul. Nu-l prea agreează pe Dimitrie, încolo totul e OK. Între timp ajunseseră la mașină, el i-a deschis portiera și ocolind automobilul prin față și-a trecut palma peste luciul capotei albe. Când s-a trântit pe scaunul de la volan deja devenise șoferul plictisit. Până la casa Fanei a șuierat absent o melodie. Nu avea o ureche muzicală de invidiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-și probase rochia, oare de ce era așa dezinteresată? Ce se întâmpla cu ea? Indiferența fetei i se păru un semn rău. Sidonia i-a petrecut pe cei doi tineri cu privirea de la fereastra bucătăriei. Politicos, Ovidiu a deschis mai întâi portiera ei. O politețe așa de rară la bărbații de astăzi. Ovidiu era totuși un copil bine educat. Își imagină că și de la alte ferestre ochi curioși îi urmăresc cu privirea și fără îndoială, băiatul ei face o bună impresie. Fațada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ea? S-au îmbrăcat, au străbătut holul spațios și au ieșit în cerdac Era o după amiază frumoasă. Soarele lucea în ochiul de geam al unui turn de apă. Pe mâine, a spus Ovidiu către sora lui și a trântit portiera. Pe mâine, a strigat Fana, venim în zori! Ela s-a oprit lângă Fana, a apucat-o de mână. Urmărea manevrele de întoarcere ale mașinii. Când automobilul a început să se îndepărteze le-a făcut semn cu mâna. Ela avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
taină... Ceru un ceai, îl sorbi încetișor, aparent absentă, fără să știe prea bine ce face, ceru și pricomigdale... de fapt se uita pe fereastră, voia să-l vadă venind, parcând cu siguranță mașina lângă bordura trotuarului, coborând degajat, trântind portiera. Pentru o clipă privirea lui va cerne mulțimea de pe trotuare, pe urmă va porni către ușa ceainăriei. Poala hainei va flutura în mers. Mai târziu, după ce ajunsese la jumătatea ceștii de ceai, se gândi că poate doctorului nu-i mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
care îl amplifică în jur, în tot organismul... Curând îl aude cum coboară scările sărind treptele două câte două, e plăcută liniștea nopții, e perfectă. Îl mai aude apoi pășind de-a lungul aleii, grăbit, grăbit ca întotdeauna, cum trântește portiera mașinii în urma lui, cum ambreiază motorul și pornește cu amândouă mâinile pe volan, conștient, treaz, stăpân pe toate reflexele. Carmina îl urmărește cu auzul încordat până când zgomotul mașinii lui, devenit pentru ea cunoscut, aparte, ca un glas uman, se pierde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aici la tine, de la o scară alăturată ieșea o bătrână, Avea un chip suferind, pășea încet, tremura. O conducea un bărbat cu o înfățișare oarecare, o ținea de braț și pășea încetișor pe lângă ea, se îndreptau către o mașină cu portiera deschisă, parcată lângă trotuar. Era duioșie în gesturile bărbatului, atâta delicată grijă. Într-o parte tivul rochiei era întors în sus, se vedea dantela furoului. El observă și se aplecă să-i așeze rochia. Câtă afecțiune! În mașină era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și se aplecă să-i așeze rochia. Câtă afecțiune! În mașină era o femeie, privea cu atenție, o atenție rece, mai mult mirată; aceea era desigur nora bătrânei. Bărbatul a ajutat-o răbdător să se așeze în mașină, a închis portiera, probabil o duceau la spital, nu știu de ce am avut impresia că e ultimul drum al bătrânei și dintr-odată am dorit să am și eu o asemenea duioșie, egală cu a bărbatului, să pot ajuta pe cineva din tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ce șovăi înainte să apese pe butonul soneriei. Câtă pace, își spuse Carmina, cât timp stopat, ireal. Ovidiu dispăruse în interiorul hanului. Din pădure se auzeau glasuri răzlețe de păsări. Îl urmări pe bărbat străbătând înapoi aleea de pietriș. Ovidiu deschise portiera, se aplecă spre ea. Am închiriat o cameră la primul etaj, cu balcon. Din păcate nu ne poate servi decât cu o conservă de pește, pâine și bere. Haidem! Era încântat. O ducea de umăr. Pietricelele scrâșneau sub tălpile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un nebulos, o rotație continuă, până când au reușit să se fixeze particulele pregnante... O clipă avu impresia că băiatul este nefericit și se gândi că poate ar fi mai bine să tacă, pe urmă, în parcare, cu mâna pe mânerul portierei, a trecut peste propria ei afectare și a început să vorbească despre Carmina, Larisa, despre o anume datorie, nu-și alungase stânjeneala, nu credea o iotă din ce spunea. Ce jenant, venise fără să-și fi pregătit discursul, crezuse că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ai ales-o, un copil. Acum crede ce vrei. Te înțeleg și nu te înțeleg. Numai tu poți să știi dacă iubirea ta este distructivă sau, dimpotrivă, te ajută să-i înțelegi mai bine pe cei din jur. Apăsă mânerul portierei când simți degetele lui Ovidiu cuprinzându-i încheietura mâinii. Noi ne-am înțeles întotdeauna bine, maman. Fii liniștită, și tu ai dreptate, și Larisa are, și eu, și toți ceilalți. Fiecare avem un univers separat, suntem persoane distincte și oricât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
după ce se terminase divorțul, nu mai auzise nimic despre el, despre Sidonia sau Trofin. Nu prea știa nici ce anume trebuia să facă. Nu se mai simțea rănită ci doar epuizată. Îi spuse bărbatului să oprească, ajunsese, deschise în dreptul ei portiera. Mulțumesc, la revedere, rosti. La revedere, la revedere, îi răspunse bărbatul, nu luă nici mâinile de pe volan, nici un gest, nici un îndemn, nici o altă vorbă... Trânti în urma ei portiera. Era foarte corect așa, foarte corect. Exista multă mândrie în ei. Prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ci doar epuizată. Îi spuse bărbatului să oprească, ajunsese, deschise în dreptul ei portiera. Mulțumesc, la revedere, rosti. La revedere, la revedere, îi răspunse bărbatul, nu luă nici mâinile de pe volan, nici un gest, nici un îndemn, nici o altă vorbă... Trânti în urma ei portiera. Era foarte corect așa, foarte corect. Exista multă mândrie în ei. Prea multă. Nu-și spuseseră numele, nu aveau nici un indiciu unul despre celălalt. Coborâse din mașină ca dintr-un autobuz, exact așa. Merse pe alee zgribulită. O clipă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
înțelegi? Am făcut câțiva pași în urma voastră. Erați distanțați. Degajați, am presupus că sunteți într-o fază de început, tu nu fuseseși pângărită. Nu-mi convenea deloc să te știu alături de omul acela. Am alergat înapoi spre mașină, am trântit portiera și am pornit. Curând v-am văzut pe trotuar înaintea mea, te-am privit cu insistență, mergeam foarte încet, speram să te întorci din reflex. N-ai făcut-o, erai prinsă de vorbă, nu m-ai văzut nici când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
prin camere, trântea ușile, se proptea cu mâinile de pervazul ferestrei, pe urmă se hotăra brusc, își încălța pantofii, își lua trenciul, cobora scările în goană sărind treptele din două în două. Trei minute mai târziu, strict după ceas, auzeam portiera trântită și zgomotul motorului pus în funcțiune. Pleca să-și toace timpul aiurea, pe traseu găsea mereu câte ceva, micile daruri ale neprevăzutului. Se întorcea calmat, cu câte o pâine, cu fructe sau o cutie de cafea, ca și cum după așa ceva plecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să-l poarte către ea ca la o posibilă schimbare de decor, tot mai stăruitor până când va înlătura toate piedicile din cale, își va îmbrăca scurta și va coborî scările sărind treptele din două în două, grăbit să ajungă la portiera mașinii sale aflate în parcare. Venise apoi o vreme când Ovidiu lipsise, lipsise mult timp. La sfârșitul primei săptămâni, Carmina deja era epuizată, avusese două zile sterpe când "știuse" că vine, se îmbăiase, se parfumase, își masase obrajii, își aranjase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai nesigure ca niște castele de nisip. I-a perceput pulsul în timp ce dormea prăbușit lângă dânsa. Mai apoi l-a auzit cum coboară scările sărind treptele din două în două, cum înainta pe aleea de ciment, cum trântea după el portiera mașinii. Li s-au adus aperitivele, cașcaval, măsline, șuncă presată. Au ciocnit paharele de coniac. Atunci bărbatul a întrebat-o dacă a fost căsătorită. Da, am fost, i-a răspuns Carmina. Apoi i-a ascultat la rândul ei destăinuirea. Fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vilei, părea monocrom. În depărtare răsună cântecul unui cocos. Eleanor se încorda nițel când percepu motorul unei mașini ce se apropia de vila. Automobilul coti încetișor pe alee și femeia auzi pneurile strivind pietrișul. Motorul se opri. Se auzi o portiera închisă cu un bufnet amortizat. Eleanor țâșni spre vestibul și trase zăvoarele de la ușă din față. Cand o deschise, în prag îl zări pe Șam Sharp. — Doamne! Numai la tine nu m-aș fi gândit! spuse ea. — Știu, e-ngrozitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Marusiei Klein. Cred că e cel mai bun nud desenat de mine, a zis Szántó. Ți-l dăruiesc. Klaus s-a apropiat de mașină. Eu am rămas pe loc. Buzele mele erau Încă deformate parcă de sărutul lui. A deschis portiera dar n-a urcat. Se sprijinea de capota mașinii, ținându-și capul În palme. Atunci mi-am adus aminte de aparatul de fotografiat, i-am simțit brusc greutatea atârnându-mi de gât ca o piatră de moră: Stai așa! am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
țigară și lui Marcovici, dar acesta ținea Între dinți, ca de fiecare dată când dorea să impresioneze, o pipă olandeză pentru care avea un stoc de Clan dinainte de '89. Rezerva trebuia să Îi ajungă până la sfârșitul vieții. Brândușă coborî geamul portierei și făcu vânt În zăpadă pachetului de Dunhill, roșu cardinal. Zăpada Îl primi cu răceală. Noaptea asta fusese lungă chiar și pentru ea. 39. Parcă am fi În piață, vinerea, după o zi de târg, zise Iolanda privind În jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]