468 matches
-
arme din Rusia și Europa, OEP și alți militanți arabi, precum creștinii de extrem) dreapt), distrug acum Libanul. Sirienii s-au implicat și ei; dup) p)rerea lor, Israelul este p)mânt sirian. Deodat), aceast) zi mediteraneean) liniștit), livezile de portocali, muncitorii pe bicicletele lor și terenul de joac) al copiilor Îmi par niște pagini dintr-o revist) ilustrat). Ce se poate face oare că toate acestea s) nu fie luate de vânt? Moshe, maseurul, este un tip delicat că persoan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
București, 1926 (în colaborare cu Clara Lievșnevschi), Doi husari. Asediul Sevastopolului. Moartea lui Aleanin, București, 1928 (în colaborare cu Clara Lievșnevschi), Moartea lui Ivan Ilici, București, 1928, Anna Karenin, I-II, București, 1933, Fericirea casnică, București, 1934; Blasco Ibáñez, Printre portocali, cu ilustrații de Ion Comănescu, București, 1918, Cei patru cavaleri ai Apocalipsului, București, 1920, Urgisiții vieții, București, 1921; François Coppée, Crima unui om de ispravă, București, 1918, O idilă în timpul asediului, București, 1920, O tinerețe întreagă, București, 1929; Eusebio Blasco
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285835_a_287164]
-
de o comunitate de negri fără drumuri pavate, ce ar putea părea în ochii străinilor un simplu oraș împărțit "în două: stânga și dreapta". Dar pentru Hurston, acesta reprezenta mult mai mult. Cum treci de magazin ajungi la dumbrava de portocali a văduvei Dash, la casa ei cu pridvor și cu acoperiș clasic și cu noul ei soț... Dacă o iei pe partea stângă a drumului, în afară de biserica baptistă Macedonia nu vezi decât case ai căror locuitori joacă crochet în grădina
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
căsuțe adumbrite de stejari măreți. Sunt case vechi, făurite din primele vise ale locuitorilor orașului. Drumului mărginit de copaci ce trece pe lângă școală i se spune West Street și traversează câteva crânguri mai mici până ajunge la frumoasa livadă de portocali a lui Jim Streele, după care se afundă puțin în Lacul Belle, căminul celui mai îndrăgit locuitor al orașului, cel mai mare aligator din lume (124-25). Hurston nu își ignoră propria subiectivitate, ci vorbește despre "hambarul cel mare de pe lac
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
recupera și le veți semăna primăvara următoare. Totuși, riscați să nu obțineți chiar aceeași floare de dalie, întrucât aceasta poate fi polenizată de o varietate diferită. Crinul de baltă Familia:liliacee Când înflorește? Între lunile iunie și iulie. Culoarea florilor: portocalii, galbene, brune, roșii, roz Are nevoie de soare? Da, are nevoie de soare, dar apreciază penumbra. Tipul de sol potrivit: un sol obișnuit, bogat, mai degrabă ușor Aciditatea solului: neutru Are nevoie de un sol umed? Are nevoie de un
[Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
12½ sosirea acolo. Ploaie. La gară Bamberg cu soția, marchizul Durazzo-Pallavicino, Rodonaky cu familia, consulul României, buchete. Mers cu trăsura închisă până la Villa Spinola din Sestri, 20 de minute, Bamberg în față. Poziție minunată, casă spațioasă, grădină frumoasă, pădure de portocali și camelii. Vremea ceva mai bună, priveliște frumoasă spre mare. După-amiaza cu Bamberg, care mă însoțește și la cină. Încă nu este totul amenajat. Vila costă 6.000 de franci, bucătăria este angajată separat. Sala de masă mare și luminoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
Ora 7 cinat. Ora 11½ în pat. Elisabeta nu prea bine. Șederea la Sestri Marți, 15/27 martie. Villa Spinola. Vremea mai bună. Elisabeta nu prea bine. Ora 8½ dejunat, ora 9 promenadă în grădină, apoi pe terasele acoperite cu portocali și camelii, poteci frumoase în stil baroc. Ora 11 primit pe prefectul din Genova, apoi pe primarul din Sestria și o delegație a locuitorilor din provincie. Venit Bamberg, l-am invitat la dejun. După-amiaza plecăm noi doi împreună cu Bamberg spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
aromate). În unele tomilare predomină cimbrul (Thymus vulgaris), în altele rosmarinul și levănțica. În regiunea mediteraneană o importantă suprafață de teren a fost destinată plantelor de cultură (grâul tare, tutunul, ovăzul bizantin, orezul, bumbacul), iar dintre arborii fructiferi: lămâiul, mandarinul, portocalul, măslinul, smochinul, rodiul, arborașul de ceai etc. Fauna mediteraneană este reprezentată prin câteva specii endemice cum sunt: hârciogul mic, porcul spinos (Hystrix cristata), muflonul (Ovis musimon), hiena vărgată (Hyaena hyaena), șacalul auriu (Canis aureus), inarița verde (Serinus serinus), cormoranul pitic
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
ca de obicei, să i se spună o poveste. Procurorul se apucă de improvizat: „A fost odată un rege bătrân... și trăia regele nostru într-un castel de cleștar... iar castelul, frățioare, se înălța în mijlocul unei grădini uriașe, unde creșteau portocali, peri și cireși”... și urma înșiruirea de nenumărate minunății. „Bătrânul împărat avea un singur fecior, moștenitor al împărăției lui, un băiat mic... cum ești tu. Și era un copil bun... dar avea un singur păcat: fuma!” Apoi, după ce lungește o
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
românește epopeea Viteazul în piele de tigru (1956) a celui mai important poet gruzin, Șota Rustaveli, apoi traduce din Konstantin Gamsahurdia, Nikolai Baratașvili ș.a. Afinitățile cu Gruzia s-au concretizat și într-o carte de reportaje, Țara dintre zăpezi și portocali (1958). Ca poet, debutează în volum cu Rime (1957), dar mai ales cărțile următoare, Freamăt galactic (1966) și Tabla de oricalc (1971), vor atrage atenția asupra unei foarte personale îmbinări între lirism și SF. Poetul, integrând condiția umană marilor ritmuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287711_a_289040]
-
ei doar în anumite forme de manifestare desacralizate. Lucrarea - crede Gheorghe Vlăduțescu - „îl confirmă definitiv” pe K., un erudit „înspăimântător” și un „reorganizator subtil al unei materii parcă de neconceput că există”. SCRIERI: Rime, București, 1957; Țara dintre zăpezi și portocali, București, 1958; Luntrea sublimă, București, 1961; ed. București, 1993; Lumini pe Strada Mare, București, 1963; Freamăt galactic, București, 1966; Umbra timpului, București, 1966; Povestiri ciudate, București, 1967; Vântul de miercuri, București, 1968; Enigmele miturilor astrale, București, 1970; Tabla de oricalc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287711_a_289040]
-
Crucea Roșie, marea majoritate par a fi compuse din studenți mediciniști din primul an de facultate, chiar și liceeni voluntari. și tot ca la Iași, idile între ei, flirt amoros, schimburi de replici cu dublu sens între fetele cu veste portocalii și jandarmii care păzesc rândul, pelerinajul ca generator de legături sociale și amoroase. Chiar în spatele locului unde mă găsesc încadrat în rând se desfășoară o discuție aprinsă la care participă o femeie de vârstă mijlocie, înaltă și uscată de post
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
că eu. Ca atare, mă întorc din drum și păsărelele au convingerea că am dat bir cu fugiții. În consecință, prind curaj și mă ating și cu aripioarele pe cap. Totuși, cum ajung la piscină? Mai este un trotuar printre portocali și rodii. Mă consolez că voi mirosi florile de portocali și de grepfrut. Dar și această alee trece prin apropierea unui alt cuib, păzit de această dată de un "monstru" în miniatură. Este un colibri, la fel de mare ca un bondar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
au convingerea că am dat bir cu fugiții. În consecință, prind curaj și mă ating și cu aripioarele pe cap. Totuși, cum ajung la piscină? Mai este un trotuar printre portocali și rodii. Mă consolez că voi mirosi florile de portocali și de grepfrut. Dar și această alee trece prin apropierea unui alt cuib, păzit de această dată de un "monstru" în miniatură. Este un colibri, la fel de mare ca un bondar. Numai că admirabila creatură n-are o armă la fel de redutabilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Jurnal" erau adevăr sau literatură. O primă confirmare a adevărului a-vea să-mi fie dată în dimineața zilei de după sosire, într-o scurtă "inspecție" a Re-ședinței, petec de pământ cubanez, aflat însă sub jurisdicție românească: un parc generos, cu lămâi, portocali, bananieri, mangotieri, arbori de avocado și rodii, tufe de flori multicolore și parfumate, 13 palmieri imperiali uriași, de peste 20 metri, totul cufundat într-o pajiște verde-smarald, care făcea concurență prin moliciune și "textură" oricărui kilim de Shiraz. La cele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
de culoarea chihlimbarului, închinând "Viva Fidel"! Și, ca prin minune, din pahar se desprind cântecele triste ale sclavilor negri de pe plantațiile de trestie de zahăr, zăngănitul săbiilor și tunetele archebuzelor piraților, razele calde ale soarelui din Caraibe, parfumul florilor de portocal, mișcările un-duitoare ale frumoaselor mulatre de la Tropicana, valurile verzi sărutându-se cu digurile Maleconului, vocea caldă a lui Compay secundo... Borachon! Pirați, corsari, bucaneros, filibusteri, pe coastele Cubei Cine nu a fost cucerit în copilărie și adolescență de istoriile cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
ani doamna și "stăpâna" mea)... Pentru a-mi "forța mâna", "Stelică mă mai informase de salariul plătit în euro (singura Ambasadă din America Latină cu plata în euro, restul Ambasadelor având bugetele în dolari), că o să am reședința cu piscină, palmieri, portocali și bananieri... Nu am fost nicicând un arghirofil, ceea ce aveam îmi ajungea pentru un trai liniștit, (așa gândeam pe atunci, neanticipând masurile celui cu "pușca și cureaua lată") cunoscusem slavă Domnului lumea, bana-ne găseam acum și în piață, așa că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
împreună, totul era darul Irinei, îi mărturisise că e bărbatul vieții ei și se ținuse de cuvânt, făurise o lume pentru ei doi, făurise un fel de cupolă de sticlă în care îl adusese, așa cum aduci un lămâi, sau un portocal, sau o magnolie, o plantă foarte prețioasă pe care vrei s-o ferești de clima neprielnică. Îl dorea pentru ea, al ei, numai al ei, și izbutise, iată-i aici, amândoi, îmbrățișați, plini de dorință, gata să se iubească acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
într-o perioadă ca aceasta în care ne aflăm, adevărurile sunt condiționate de consistență materială și este utopic să deturnăm înțelesul supremului cuvânt, tiranul cuvânt care este averea. Numai unul ca Zorba, deschizându-și brațele să cuprindă muntele, măslinii și portocalii și marea albastră a Greciei, își permitea să exclame: ,Avere... bogăție... uite la lumea asta minunată... este a mea, a noastră... Ce oameni sunt mai bogați decât noi?" Zorba era serios în neseriozitatea lui, dar cine are geniul sfidării, al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Las Condes", Calle Benjamin, o stradă liniștită, cu case arătoase și multă verdeață. Clădirea ambasadei era proprietatea statului român, un cochet imobil cu două etaje, o grădină în față, teren de tenis în spate și câteva rânduri de lămâi și portocali. Colaboratorii aranjaseră o masă de bun venit și n-am putut să n-o onorăm. Am avut noroc să nu ni se rătăcească bagajele și aveam pentru fiecare vești, corespondență și câte un pachețel de "acasă". În cadrul pregătirii de la Direcția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
MAE să-l "valorific" pe piața locală. Lângă un zid al curții dormeau ostenite și prăfuite trei autoturisme ale ambasadei R.D. Vietnam, care își închisese porțile după septembrie 1973 și ni le lăsaseră nouă "în custodie". În curte am remarcat portocalii și lămâii, o minunată magnolie și un arbore cam de 10 metri înălțime, un dafin măreț, jumulit de frunze de fiecare curier și delegație venită din țară. La un capăt al terenului de tenis se aflau două garaje și, deasupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
și este ultimul râu de la această latitudine din Atacama ale cărei ape nu sunt "evaporate" de căldura excesivă. Deși precipitațiile sunt reduse circa 12 milimetri anual, sistemul de irigații permite populației, alături de minerit, să se ocupe și de cultivarea lămâilor, portocalilor, arborilor de avocado și a viței de vie. Generalul care ne-a primit fusese informat, prin protocolul Ministerului de Externe, despre vizita noastră și scopurile ei. M-a întrebat cum am călătorit, cât timp rămân la Copiapo, ce planuri avem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
florile sunt mai colorate decât curcubeul. Apeninii sunt coloana vertebrală a țării și oriunde te-ai afla ai culmea munților aproape și tulburătoarea mare alături. Fructe neștiute, livezi de măslini, o explozie a naturii, simți sevele cum freamătă sub scoarța portocalilor și atingi cu mâna aburul de deasupra pădurilor. Italia este în inima mea pentru clădirile amețitoare, străzile înguste cu scări de piatră și pizzerii la orice colț; pentru vechile temple romane în fața cărora rămâi cu răsuflarea tăiată, pentru zidurile din
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Las Condes", Calle Benjamin, o stradă liniștită cu case arătoase și multă verdeață. Clădirea era proprietate a statului român, un cochet imobil cu două etaje, cu grădină în față, teren de tenis în spate și câteva rânduri de lămâi și portocali. În cadrul pregătirii de la Direcția Personal mă interesasem de fiecare "colaborator" în parte: cine era, ce știa, ce studii avea, ce calificative obținuse în anii anteriori. Personalul misiunii era compus din Secretar II atașat cultural, Secretar III atașat de presă, Secretar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
munților neagră. Spre Maștar, munți zbârliți cu stânci goale, de o tristeță înfricoșată. Nu-i izvor, nu-s pășuni. Rar câteva locuinți sărace. "Munte-negru". Dubrovnic, grădină îngrijită. Ajungem pe drumuri cotite, pe marginea sinuoasă a Mării Adriatice. Terase de măslini, portocali, agave, palmieri. Oraș în terase, mărginit de cetatea Raguzei, bine păstrată încă și, impunătoare. Populație vioaie, blândă și primitoare. Copiii salută. În piață (poiana) sătenii din împrejurime aduc pe căluții muntenești câte-un braț de așchii și găteje pentru trebuințile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]