351 matches
-
Sala Napoleon de la Luvru găzduiește lunile acestea o expoziție cu cele din urmă portrete ale lui Rafael. Se poate constata a nu știm câta oară ce imens portretist a fost pictorul renascentist de la răscrucea secolelor XV și XVI. Portretele lui, îndeosebi ale unor doamne, dar și cel al Fecioarei Maria cu pruncul în brațe, sunt lumești și deopotrivă sacre, amestec inefabil de planuri doar lui Rafael accesibil. Două
Ultimul Rafael () [Corola-journal/Journalistic/4182_a_5507]
-
Acestea sunt, de fapt, și extremele viziunii sale portretistice, iar între ele se așază o plajă imensă de variațiuni. În al doilea rînd, Eustațiu Stoenescu este unul dintre puținii artiști români cu o reală circulație dincolo de granițele naționale. Înzestrarea de portretist și cunoașterea exactă a artei europene, și nu numai, a timpului, dublate de o mare capacitate de adaptare la stiluri și la formule diferite, i-au facilitat accesul atît în sălile de expoziții, cît și la multe comenzi în diverse
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (IV) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16134_a_17459]
-
de foarte timpuriu, portretul devine pentru el vehiculul performanței și al conștiinței de sine. Referindu-se la un asemenea moment, la cel imediat următor terminării războiului (anii 1919-1920), Baba mărturisește fără echivoc: ,,...făceam ce voiam, căpătasem faimă și aere de portretist, lucru justificat de un anumit orgoliu al vîrstei". Era încă perioada craioveană, cînd el lucra constant în atelierul tatălui său și cînd supravegherea acestuia se exercita atent, dar fără intervenții explicite decît atunci cînd normele academiste păreau amenințate prin interpretări
Portretul și autoportretul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9087_a_10412]
-
fi îndoielnică sau că ar mai avea nevoie și de alte argumente. Dimpotrivă, ea însăși poate fi invocată ca argument în cazul oricărei observații și evaluări exterioare. Am insistat, însă, asupra acestui moment, pentru că identificarea și autoidentificarea lui Baba ca portretist, dar ca unul cu totul special, este cheia înțelegerii întregii sale opere și chiar calea de acces către intimitatea unei profunde meditații asupra existenței și a condiției umane. Autoportretul din 1922 și Portretul mamei din 1927 sînt, în acest sens
Portretul și autoportretul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9087_a_10412]
-
a unei mari personalități a culturii române, într-un stil variat, agreabil, alert, fără prețiozități, nesofisticat, franc, adecvat, dar și cultivând, adesea, cu fervoare, cu voluptatea unui viciu, paradoxul. De n-ar fi talentul scriitoricesc incontestabil al autorului - narator, evocator, portretist -, mulțimea temelor - unele aride prin însăși natura lor - ar putea crea cititorului o stare de disconfort. Portretele sunt numeroase și se împletesc adesea cu evocarea. Mai întâi cele ale unor personalități celebre: Eugen Ionescu, Ov. S. Crohmălniceanu, Al. Piru, Marin
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
episoade pur și simplu stânjenitoare) și prin deviere de sens (calificând drept portretistică niște deconspirări aflate la marginea de jos a urbanității). De bună seamă că toți s-au lăsat înșelați de subterfugiul prin care Danilov se declara, el însuși, portretist, ba încă unul mânat de o ambiție înaltă: aceea de a surprinde nici mai mult, nici mai puțin decât, spunea el, taina actului creației. Cum majoritatea celor imortalizați acolo erau scriitori, promisiunea ar putea părea onestă. Numai că, neținându- se
Cu supușenie, Scardanelli by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3735_a_5060]
-
debut vorbit: "Am ieșit din scenă fericit, mult mai ușor decât intrasem. Fericire, debutasem pe scena Naționalului Ťcu vorbeť și îl arestasem în piesă pe Nicolae Brancomir care, cu verb strălucit, îl juca pe Don Cesare de Bazan." Arta de portretist a lui Mihai Berechet se vădește în creionarea unor figuri ale teatrului românesc precum Nicolae Bălțățeanu - dar nu uită aproape pe nimeni dintre cei pe care i-a admirat sau alături de care a jucat. Talentul regizorului atent la reacțiile oamenilor
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
bun-simț etc. În aceste cazuri nu de portrete e vorba, ci de miniaturi conceptuale în care autorul pleacă de la niște ființe reale pentru a-și construi un mini-eseu abstract în care persoana vitală e lăsată deoparte. Andrei Pleșu nu e portretist, ci stilist, cel puțin în această carte. Cu trei-patru însușiri prinse într-o schemă generală nu capeți un portret, ci te alegi cu o himeră ridicată pe un profil-robot. Adică cu o schiță. Din acest motiv greutatea volumului stă în
Schițe de portret by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4950_a_6275]
-
se sintetizează aventuri și întîmplări umane capitale sau, pur și simplu, anodine, lăuntrice fotografii făcute la secundă, pe care le developează grație unei camere digitale ultrafidele și hipersensibile, fac din unele pagini ale cărții lui Dan Dediu dovada unui fin portretist: "Există oameni la care simți, după ton sau intonație, că disimulează. La Dan Constantinescu nu se întîmplă așa ceva. Discursul său era cît se poate de clar și apodictic. De aici greutatea de a percepe intenția vorbitorului și opinia sa. Totul
Cura de dezintoxicare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11799_a_13124]
-
49), „amicul magnaților și al satrapilor” (p. 104), „ductibil ca șarpele cel mai târâtor” (p. 109), „unicul universitar care n-a fost suspendat o singură clipă de patru dictaturi contradictorii” (p. 205). Sunt numeroase astfel de pagini în care mânia portretistului pune la lucru „harapnicul pamfletului arghezian” (p. 58). Alternând elogiile lirice și morale la adresa călugărițelor cu sarcasmele pedepsitoare la adresa dușmanilor și a persecutorilor, Petre Pandrea reconstituie extraordinarul fenomen social dezvoltat în jurul Mănăstirii Vladimirești într-un memorial ce face o răzbunătoare
Justițiar cu orice risc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13215_a_14540]
-
Tortura pe înțelesul tuturor al fostului său coleg de la Radio, Florin Constantin Pavlovici, în care identifică, pe bună dreptate, un "memorialist de mare talent", "un scriitor în adevăratul înțeles al cuvântului, mai ales în privința stilului, a talentului descriptiv și de portretist". Și "totul pe fondul sumbru al lagărelor prin care a trecut". Printre "aparițiile neașteptate", Liviu Grăsoiu înscrie și opere sau autori stimabili, ca Ovidiu Drimba, cunoscut om de cultură universalist și comentator al lui Blaga, ca prozatoarea Maria-Luiza Cristescu, lăsând
Critică de întâmpinare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8337_a_9662]
-
Un bufon necăjit, în visările lui, de grijile țării, dar nu vă gîndiți, Cațavencu e cu totul autre chose. Sigur, comparațiile sînt, din capul locului, inechitabile. țara, mai mult sau mai puțin, a rămas, Caragiale a plecat, cu tot cu talentu-i de portretist care n-a (prea) scris portrete. Însă avem, de pe urma lui (lasă "îndreptarul" de tipologii, un vademecum în politică, societate...), limbajul contaminat de tot felul de "parole", pe care Florin Gabrea le-ar fi putut folosi mai "artistic", nu doar din
Români vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11602_a_12927]
-
se încheie în plină confuzie", recunoaște autorul după ce pune pe două coloane ceea ce vorbește în favoarea, respectiv în defavoarea lui Morand. La 25 de ani de la moarte, e redescoperit eseistul, criticul din Jurnal inutil, unul din cei mai buni din literatura franceză, portretist și judecător inegalabil. Altfel spus, cititorul din Morand. Spre deosebire însă de Wilde, beneficiar al liberalizării moravurilor și al unei alte concepții despre drepturile omului, Morand continuă să plătească un tribut foarte mare pentru antisemitismul și colaboraționismul său. Ba chiar
Wilde și Morand by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16345_a_17670]
-
Ultima oră, Ilarie Zopârlan, realizat de Ion Agârbiceanu în Sectarii. Ele deschid și altor scriitori, ca Liviu Rebreanu și Marin Preda gustul pentru prototipul gazetarului șantajist. Toma Pahonțu din Gorila și Grigore Patriciu din Delirul. Cronica despre calitățile de scriitor, portretist și analist ale lui Mihail Sebastian descoperă și altă față a lui Pamfil Șeicaru decât aceea pusă frecvent în circulație, pentru care era și atât de hulit. Și întrucât e firesc, nu este nici unica să-i dezvăluie reversul. Prin
Fără eufemisme by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14678_a_16003]
-
o cotă, când te bucuri, grație volumelor tale de versuri, de un anume respect intelectual, nu prea mai ai voie să scrii chiar orice (iar cuvântul „orice” e cât se poate de potrivit aici). S-a vorbit despre talentul de portretist pe care l-ar dovedi aceste pagini. După mine, la mijloc e o confuzie pricinuită de titlu și nimic mai mult. Sunt simple anecdote scriitoricești, cel mai adesea răutăcioase și lipsite de haz. Autorul se amăgește (și ne amăgește) cu
Eleganța, de azi pe mâine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3756_a_5081]
-
acelora pe care ni le pun la dispoziție naratologia sau poetica, eseul său despre romanul românesc rămâne cea mai importantă sinteză asupra genului epic din câte s-au făcut (prin istorii literare, mai ales), până azi, la noi. Calitățile de portretist ale lui Mircea Iorgulescu se răsfrâng și asupra analizei critice propriu-zise; el caută totdeauna formulările esențiale și gesturile definitorii („Ceea ce merită să fie văzut - iată o formulare esențială pentru înțelegerea literaturii lui Geo Bogza”, spune criticul), punând în evidență mărcile
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
un chip ridat, dar la fel de expresiv precum cel al Eloisei a cărei frumusețe veștejită de trecerea timpului are o noblețe aparte pe care i-o aduce transfigurarea. înainte de a fi un foarte bun regizor, Juan Carlos Falcon este un admirabil portretist și un remarcabil realizator al tablourilor de gen care trimit către pictura spaniolă. Din filmul lui răzbat vocile ancestrale ale vechii Spanii, iar ele vorbesc cu intensitatea irepresibilă a dragostei și a urii.
La „giudețul” femeilor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6810_a_8135]
-
-și fac propriile jocuri. Cel de-al treilea roman, Legături de sânge de Ceridwen Dovey, se deosebește radical de ambele: acțiunea se petrece într-o țară fără nume - Președintele a fost răpit, împreună cu oamenii care lucrează pentru el (bucătarul, bărbierul, portretistul), ținuți captivi de cel ce a condus lovitura de stat, Comandantul. Ficțiunea se citește ca alegorie a puterii, mai aproape de teatrul absurdului decât de proza realistă. În jurul celor doi deținători succesivi ai puterii se strâng sau se lărgesc, în cercuri
Președinți și scriitori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6609_a_7934]
-
Comandantul. Ficțiunea se citește ca alegorie a puterii, mai aproape de teatrul absurdului decât de proza realistă. În jurul celor doi deținători succesivi ai puterii se strâng sau se lărgesc, în cercuri, viețile lucrătorilor apropiați și ale apropiaților acestora - soția președintelui, soția portretistului, fiica bucătarului și logodnica fratelui bărbierului. Din rotirea cercurilor, compuse din prezențe masculine și feminine, se conturează imaginea deținătorului puterii, abstractă și concretă, familiară și înspăimântătoare. Provocarea adresată cititorului este imensă: să refacă poveștilor din fundal, să descopere miza profundă
Președinți și scriitori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6609_a_7934]
-
dedică o cronică laudatoare în marginea volumului Poemele luminii. Ajuns la București, poetul dă ochii cu Iorga și cu regina Maria, întîlniri care, sub un condei înzestrat, ar fi putut da pagini memorabile, numai că Blaga nu are talent de portretist și nici fler psihologic. Se pierde în epitete encomiastice și ratează șansa unor încondeieri cu har. De vină e natura binevoitoare a unei firi politicoase care își închipuie că rostul unor mărturii e să-și flateze contemporanii. Din acest motiv
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]
-
străzi pentru cei fără de zbor străzi adormite străzi revoltate de orbitoarea lumină a zorilor. Atîtea zile și nopți în care mă dor străzile de mers. CEEA CE FLACĂRA NU ȘTIE Minciună-s și laurii pînă la urmă. Minciună. Vine fotograful, vine portretistul. Acesta nu sunt eu și aceasta nu e lumea pe care-o visam! Din nou e dimineață și nechezatul duminical trezește zeii mahmuri. Cei care-așteaptă feericul diluviu pot vedea un paianjen uriaș un fel de rană a timpului trecuta glorie
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/3736_a_5061]
-
lumea pe care-o visam! Din nou e dimineață și nechezatul duminical trezește zeii mahmuri. Cei care-așteaptă feericul diluviu pot vedea un paianjen uriaș un fel de rană a timpului trecuta glorie a ochiului deschis înspre lucruri. Vine fotograful, vine portretistul. Acesta nu sunt eu Și acesta nu e lumea pe care o visam! Nu sunt eu cel după care orbecăi atît! Am pierdut nopți ditirambi zei necruțători atîtea războaie îmbrăcate în haine cu zimți. Rătăcit printre patimi am înjurat îngerii
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/3736_a_5061]
-
veni să intru în catedrale să-mi țip libertatea, neînțelegerea de a mă fi născut, de a continua. N-am nici o dorință, nici o vrere, nici o nădejde. Aproape fericit. Beatitudine fără grație și fără zei". Nu trebuie neglijat nici talentul de portretist al autorului. Dintr-o trăsătură succintă, dintr-un detaliu cu semnificație expresă, dintr-un gest individualizator sunt compuse chipuri și identități ale exilului românesc, figuri ale culturii franceze a epocii, o întreagă lume trăiește cu adevărat aici, cu mizeriile și
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
asumarea unui tablou cvasi-complet al literaturii din ultimele cinci decenii de istorie românească. Actul critic-analitic este continuu confruntat cu perspectiva istorico-literară și cu demersul teoretic modern, ale cărui tendințe și soluții S. le stăpânește cu finețe și cu discernământ. Admirabil portretist, scrisul său nu ezită să alunece în proză curată, în eseu, jurnal și note de călătorie. Modelul lovinescian (recunoscut și nu odată invocat) este și în acest capitol al operei prezent." Apariția noului lexicon trebuie salutată atât pentru calitățile lui
Un nou dictionar by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/10131_a_11456]
-
de obiectivitate și de limpezime. Premisele sunt însă frecvent subminate de adoptarea procedeelor eseului, prin care își fac loc observații rafinate, în contrast cu rigiditatea sociologizantă și maniheistă a criticii oficioase a timpului. Critica de întâmpinare a remarcat de îndată înclinațiile de portretist, care resuscitează, din amănunte caracteristice, un destin, traseul elocvent al unei vieți și al unei opere. Exegezele lui Constantin Ciopraga din această perioadă, în special acelea despre Calistrat Hogaș, G. Topârceanu și Hortensia Papadat-Bengescu, au repus în circulație valori ale
Constantin Ciopraga, nonagenar Eseu lexicografic by Dan Mănucă () [Corola-journal/Imaginative/10592_a_11917]