443 matches
-
specificului local. „Spiritul blăjean” unește figuri și momente istorice importante, de la „naționalismul intransigent” al ctitorului Inocențiu Micu-Klein la Petru Pavel Aaron, întemeietorul școlilor Blajului, de la apoteoza anului 1848 la misionarii cauzei naționale: Ioan Micu Moldovanu, Alex. Sterca-Șuluțiu, Augustin Bunea. În portretistica lui B., un Simion Bărnuțiu are „energia militantă” a conducătorului ce a intuit „linia destinului românesc”, iar Timotei Cipariu dobândește profilul unui umanist european. Obsesie culturală a multor generații, tradiția Blajului este un „îndreptar” cu o vie semnificație, ce restabilește
BRATES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285866_a_287195]
-
tineri poeți (Grigore Ancu, Ion Horea Munteanu, Gh. Manea Manolache, Cristian Sârbu și Virgil Treboniu) au dus la înființarea colecției „Adonis”, unde au apărut, între 1935 și 1945, peste 130 de „caiete” cu poezii. Publicistul B. are o bună intuiție portretistică a scriitorilor (G. M. Zamfirescu, Panait Istrati, socotit un mentor spiritual la „Cruciada românismului”, sau Constantin Barcaroiu), tratați uneori cu partizanat gazetăresc sau sentimental. Scriind despre Virgil Treboniu, Vladimir Cavarnali, Matei Alexandrescu, Cristian Sârbu, Emil Vora, pledează pentru poezia modernă
BARBULESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285633_a_286962]
-
află mai presus de orice interes sau ambiții de ordin personal. A.U. e un bun povestitor, sfătos și molcom, înclinat mereu spre sentințe și moralizări, de obicei în spirit creștin. Unele descrieri sunt vii, respiră autenticitate, în vreme ce în notațiile portretistice (Mavrocordat, Carol al XII-lea, patriarhul Ierusalimului Hrisant Notara, Brâncoveanu, hanul tătăresc) surprind nu atât trăsăturile fizice, cât cele morale. Letopisețul e întocmit într-o limbă destul de fluentă, cu vădite reminiscențe din textele biblice, cu care A.U. era familiarizat
AXINTE URICARIUL (c. 1670. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285510_a_286839]
-
universul poetic este lărgit până la semnificații istorico-naționale și mitice - mirii Maramureșului, Moldova liturgică, Argeșul Meșterului Manole, cortul divin al Carpaților. Un poem ca Imnul lui Ioan de lemn - „groparul / și premergătorul cel mai vestit dintre / Profeții locului” - purcede din tradiția portretistică a lui Goga, dar tonul de romanță desuetă este înălțat în albastrul cel mai pur și amplificat polifonic într-o cutremurătoare elegie care se transformă pe nesimțite în grea lamentație și celebrare metafizică: „Spânzurătoare de lemn, cumpănă cruce / Pe cerul
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
Harap-Alb își împlinește destinul, își încheie un moment al vieții absolut necesar unui împărat, căsătoria. În urma întâlnirii cu fiecare dintre uriași, prin botezul adamic, are loc un efect de recunoaștere și de denumire în funcție de atribute și aspect, ce surprinde talentul portretistic al lui Creangă și relaționarea între eul manifest și eul non manifest. În ciuda inconștientei neofite a protagonsistului, ce ignoră utilitatea adjuvanților și îi tratează cu indiferență („Doamne ferește de omul nebun, că tarei de jălit, sărmanul!”), el asimilează si amplifică valențele
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
de milioane dintre ei lucrează în industria "diversimentului". Sînt angajați de ceilalți, care nu posedă capacitatea de a se distra singuri și fac tot ce li se cere: de la mimarea morții!!! și înghițirea de obiecte tăioase pînă la sex și portretistică. Știrile despre lumea lor nebună sînt prezentate pe mii de canale video de femele care sînt plătite și operate periodic. Zîmbind mereu, ele citesc - pentru că oricum n-ar fi în stare să țină minte mare lucru - ce nenorociri s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
domină în fiecare garnizoană unde este mutat, iar evocarea abordărilor feminine, ne îndeamnă să-l asemănăm cu Don Juan, iar descrierea seriilor de aventuri ne trimite la Bocacio. De unde și o lectură a posibilului cititor, reconfortantă, mai ales prin promovarea portretisticii ca stil, pe lângă talentul de peisagist social - nu agresiv, dar concludent abordat. Constantin Manoliu este și devine pe parcursul lecturii noastre un autor bonom, când vesel, când trist, când Don Juan, când familist, pe care îl urmărești cu interes în ipostazele
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93059]
-
patru personaje principale - autorul e personaj secundar, martor, corector al memoriei celorlalți, în notele din subsolul paginilor - vorbește la persoana întâi și-și are adevărul propriu. Aceleași fapte, atitudini și reacții sunt privite din unghiuri diferite. Camil Petrescu excelează în portretistica feminină, prin voluptoasa Doamnă T. și prin Emilia, în "Patul lui Procust". Tipurile feminine sunt total contrastante. Prin relativizare se creează mai multe versiuni ale acealuiași personaj, de vreme ce acțiunea romanului se petrece în conștiința personajelor. Doamna T. este numele enigmatic
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
Iancu (prețuit, ca și poetul Vinea, atît de „moderniști”, cît și de „tradiționaliști”), Perspessicius va face cîteva observații de finețe, recenzînd volumele de interviuri ale lui Felix Aderca (Mărturia unei generații): „Desenele lui Marcel Iancu merită o atenție specială. Dela portretistica lui Iser, desenul n‘a cunoscut un artist mai pur, un mai spiritualizat păienjeniș de linii, ca acela în care Marcel Iancu captează expresiile sufletești ale modelelor. Macerate de văpăi exterioare și supte de sînge, aceste măști trădează o mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
timpul, și de autori mai puțin sau deloc avangardiști. Arghezi din Cimitirul Buna-Vestire și Tablete din Țara de Kuty. Eugéne Ionesco și l-a revendicat drept precursor, alături de I.L. Caragiale și Jonathan X. Uranus. Afinități tipologice au fost identificate în portretistica „balzaciană” a prozatorului G. Călinescu. „Urmuzianismul” va fi, apoi, valorificat estetic în proza metaficțională și post-călinesciană a Școlii de la Tîrgoviște (Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu, Costache Olăreanu), în unele texte ale „oniricilor” din anii ’60 (Leonid Dimov, Vintilă Ivănceanu, D.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fumismele lui Alfred Jarry și Charles Cros, stabilită în „Curs...” (și deja loc comun al receptării avangardiste), e corectă; percepția rămîne totuși a unor simple „farse”, fără un sens mai adînc. Este subliniat, apoi, divorțul dintre „stil” și „semnificație” („mișcarea portretistică e cea academică, însă cuprinsul e absurd”), simularea atitudinii clasice fiind - Bergson dixit - generatoare de comic („demnitatea stilistică, liniștea de mare prozator clasic, din care, firește, iese și comicul”). Preluînd informațiile oferite de Eliza Vorvoreanu despre geneza „paginilor bizare”, criticul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
filozofic — e „sofistic”; „Pîlnia și Stamate” e o „bufonerie lucrată lucid, parodiind descripția cadrului în romanele curente și făcînd o serie de calambururi de esență sofistică prin duplicitatea de sens a cuvintelor”. „Absurditatea cea mai izbutită” este „Ismail și Turnavitu”, „portretistică solemn academică și parodie a obișnuințelor burgheze, în care se face mereu confuzie între cele trei regnuri, animal, vegetal și mineral”. În fine, prin lentila estetică modernistă a autorului „Cursului de poezie” producțiile urmuziene se văd ca niște simulacre ludice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
anarhic infiltrat discret, subversiv și ironic într-un organism rigid și „oficial”. De astă dată, vîrstnicul comediant își readucea în atenție amicul sinucis, folosindu-se de o strategie „la pachet”, adaptată rigorilor epocii. Sub masca bufonă a memorialisticii și a portretisticii bonome, el reproduce fabula „Cronicari” alături de fragmente ample din „Algazy & Grümmer”, „Pîlnia și Stamate”, „Ismail și Turnavitu”, reia cîteva pasaje din articolele interbelice de susținere a lui Urmuz, iar către finalul cărții citează integral propria-i piesă nonconformistă, Capul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
unii (ca profesorul de filozofie Robert Paul Wolff), mai În glumă, mai În serios, un canular al lui Bellow. Se spunea că romancierul ar fi inventat tot: și autorul, și cartea! Intervievat după apariția cărții, Bellow și-a regretat cruzimea portretistică, dar nu a retractat-o: s-a plâns că oamenii sunt prea Înclinați să-l citească literal: se Întreabă dacă evocarea este veridică, dacă faptele relatate au avut loc În realitate.18 E ușor să-ți condamni cititorii pentru confuzia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
toată românimea necomunizată. Așa și obișnuia să se prezinte profesorul Corcoțoi: „... din Codăești, satul celebrei Ana Pauker”. Din prea puținele date pe care le mai am În memorie despre regretatul profesor CORCOȚOI Încerc să-l evoc printr-o scurtă schiță portretistică. Era un bărbat scund, dar Îndesat și vânjos. Nu cred că depășea vârsta de 50 de ani și totuși pe cap nu mai avea păr decât pe margini. Chelia foarte Întinsă Îi dădea o splendidă distincție de dascăl. A stat
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
textului și a apropierii de discursul compact. Pe bună dreptate, unii critici au văzut aici o încălcare intenționată a amintitului principiu modernist. „Tipică poezie narativă, tipică poezie cu personaje: procedeele ei cele mai evidente sunt, pe de o parte, descriptive, portretistice sau de prezentare a spațiilor de joc, pe de altă parte, epice, în sens deopotrivă comportamentist și analitic, introspectiv”361, afirma Ion Bogdan Lefter în legătură cu ciclul mopeteiana, adăugând apoi, cu îndreptățire, că memorabil este mai cu seamă protagonistul, mopete, „un
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
memorabil este mai cu seamă protagonistul, mopete, „un fel de Charlot cu veleități culturale, un individ pe care, la prima vedere, nu îți vine să dai prea mulți bani”362. Vom încerca, în cele ce urmează să analizăm acele procedee portretistice și acele strategii compoziționale care îl transformă pe acest personaj, în aparență insignifiant, într-un „erou” memorabil. Așa cum, de altfel, au procedat majoritatea comentatorilor, vom începe, inevitabil, de la sonoritățile numelui. Constatăm, mai întâi, că această creație onomastică recognoscibil ivănesciană are
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
americane. Prozaice și lipsite de măreție, voit banale și programatic antilirice, ca și cele ale poetului american, textele lui Sorescu renunță în plus la orice umbră de sentimentalism facil, constituindu-se într-un repertoriu sui-generis de strategii narative, descriptive și portretistice, nemaiîntâlnit până la el în poezia românească. În aceste condiții, descumpănirea criticilor a fost, până la un punct, explicabilă, iar virulența denigratorilor, normală. Cum ar fi putut fi intuită just semnificația acestei inovații în contextul fenomenului poetic postbelic de la noi, când, după cum
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cu carul spre oraș, în compania mamei (la fel de hotărâtă ca Smaranda Creangă sau Catrina Moromete să-și dea băiatul mai departe, la învățătură). Peripețiile drumului nu sunt tocmai senzaționale (traversarea a două păduri, adăparea animalelor etc.), dar dialogurile și notațiile portretistice au o savoare aparte, lăsând să se întrevadă acea voce dublă a poetului, care dă tonul inconfundabil al multor pagini din La Lilieci. O încântătoare ambiguitate își face simțită prezența, în ciuda limbajului prozaic, a replicilor colocviale, în care aproape toți
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
avu gust de dialog filozofic. . - Îmbătrânim, zise el zărindu-și în oglindă un fir alb înmustața insuficient tușinată. - Ești foarte bine, declară Indolenta, de unde-ți vin astfelde idei? Pomponescu se bucură o clipă, crezând că a trezit în Ioana instinctul portretistic. Dar Ioana nu perseveră. . - Bine, ce înseamnă bine? continuă meditația ministrul.Ne menținem, e adevărat, câtăva vreme. Timpul însă trece, azi sunt cu un an mai bătrân decât anul trecut în aceeași zi. - E mai cuminte să nu ne gîndim
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lui" ca un semn descifrator. S-a spus, absolut îndreptățit, că G. Călinescu este nu numai un observator, ci și un moralist, în sensul unui clasicism epic remarcat la modelul său statornic, Balzac. Reflecțiile moralistului se traduc, epic, în desenul portretistic și în tipologia personajelor privite hiperbolic, prin deformare și prin enorm caracterologic. Caricatura și hiperbola se asociază într-o strategie epică remarcabil prevăzută de scriitor, care desfigurează sau amplifică voit pentru a surprinde, a extrage și determina semnificații, carențe și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pentru ca eroina să nu aibă un caracter distinct: deoarece simbolurile, așa cum este și Emilia, nu se implică în desfășurarea acțiunii, simpla lor prezență este suficientă.”743 Apariția ei este serafică, părând mai curând un ideal decât o întruchipare reală. Detaliile portretistice sunt la Chaucer mult mai bogate în comparație cu cele regăsite la scriitorul italian: „Emilia frumoasă coz și mai/ Gingașă ca îmbobocitul Mai,/ Decât un crin mai mândră la făptură/ - Chiar dacă o alătur de-o răsură/ Mai desmierdat îmi pare chipul ei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pentru ca eroina să nu aibă un caracter distinct: deoarece simbolurile, așa cum este și Emilia, nu se implică în desfășurarea acțiunii, simpla lor prezență este suficientă.”743 Apariția ei este serafică, părând mai curând un ideal decât o întruchipare reală. Detaliile portretistice sunt la Chaucer mult mai bogate în comparație cu cele regăsite la scriitorul italian: „Emilia frumoasă coz și mai/ Gingașă ca îmbobocitul Mai,/ Decât un crin mai mândră la făptură/ - Chiar dacă o alătur de-o răsură/ Mai desmierdat îmi pare chipul ei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
frontul împotriva nemților, despre trimiterea „Calendarului...” la sate și în Basarabia, despre visul lui de întregire a României pitorești - la scrierea căreia cu 18 - 20 de ani în urmă îl „lovea în piept” granița de la Predeal și Câineni.” * Mai completă portretistica literară a lui Al. Vlahuță, realizată de George Călinescu în a sa Istoria l iteraturii române de la origini până în prezent, Editura Minerva, Bu curești, 1982. În ce privește pe G. Tutoveanu, analiza operei și a vieții poetului, spațiul oferit lui sunt inferioare
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
involuntară a textului scot mărturisirea de sub constrângătoarele interdicții auctoriale. Acționând Însă În spațiul literaturii, scriitorul proiectează niște false imagini, care Îl trimit În zona artelor plastice. Consistența autoportretului provine din posibilitatea de a fi anexat unui domeniu cu claritate delimitat. Portretistica plastică, blindată În propriile-i legi bine sedimentate În timp, prezintă avantajul unei raportări clare și rapide. Din păcate, ea nu este și o raportare pe de-a-ntregul relevantă. Fragmentarismul notației jurnaliere se află la originea unui cameleonism structural al
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]