407 matches
-
voievodul caută și găsește un sprijin în oamenii din popor, păstrători ai multor temeinice virtuți. O anume derivă în schematism și în idilism este contracarată întrucâtva de umorul licărind în pasaje ce respiră bun-simț și o înțelepciune străveche. Intenția unei portretizări mai complexe se întrevede mai ales în figura domnitorului (fie el Ștefan sau Lăpușneanu), care poate fi încercat de teribile impulsivități, împinse până la cruzime, dar impune prin vitejie și prin clarviziune pe câmpul de bătaie, ca și printr-un neclătinat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286832_a_288161]
-
dicționar antologic). Ambele cărți aduc în discuție fenomenul literar ’90, propunând o grilă parodică de receptare, o reevaluare a limbajului critic. Avangardist, dezinhibat, dezinvolt, comentatorul abordează textele și autorii lor dintr-un unghi inedit, sagace, ironic. Preocupat, în special, de portretizarea spiritual-umorală a generației ’90, el practică umorul asociativ, integrator, sintetic, joaca senzorială, calamburul naturalist, ironia analitică, disociativă, subminând metodele tradiționale, vetuste. Limbajul criticii sale transgresează cadrul standard al disciplinei, înaintând inovator în cel al „ficțiunii critice”, după cum își subintitulează B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285780_a_287109]
-
anulate de avariția personajului. Aceeași avariție distruge sentimentele fraterne (Costache-Aglae). Dar despre paternitate vorbește și demagogul Stănică Rațiu, care e în stare de orice când e vorba de bani. Tipologia personajelor. Orientându-se după tehnica balzaciană, G. Călinescu a folosit portretizarea personajelor, pentru deducerea trăsăturilor de caracter. Pornind de la caracterele clasice (avarul, ipohondrul), realismul adaugă un alt tip: arivistul. În acest roman realist, social, citadin, balzacian se mișcă diferite tipuri: avarul Moș Costache; "baba absolută" Aglae; intelectualul ambițios Felix; fata cochetă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
s-ar altera definitiv în cazul unei înfrângeri finale. Și pentru unul, și pentru celălalt, moartea e singurul capăt de drum posibil al celui învins. Construcția lor complementară de care vorbea Magdalena Popescu (interioritatea lui Ghiță descompusă până la ultimele resorturi / portretizarea exterioară detaliată a lui Lică) nu ne poate păcăli, deși intenția scriitorului a fost poate aceasta. Eroii își dispută întâietatea, iar instrumentele utilizate nu importă. Machiavelic sau nu, planul de luptă al fiecăruia are în vedere doar scopul final: înfrângerea
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
dau replici caustice, insinuează, vituperează, își trimit săgeți din repertoriul perfidiei specifice unui război conjugal serios, făcut din armistiții fragile și compromisuri provizorii, din saturație și remușcări, din suspiciuni și ficțiuni neadormite. Realismul ironic, evitarea melodramei, mai ales în memorabila portretizare psihologică a copiilor, face tandem cu analiza eficientă și monologul interior, personajele fiind focalizate inclusiv prin gesturi, schimbări de umoare, ticuri verbale și reacții semnificative, prin tot ceea ce definește un caracter și o tipologie. Iubire morganatică Irlandezul William Trevor (n.
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
excelează prin descrierea acelor imponderabile senzații ale îndrăgostirii ce include urgențe psiho-afective și preludii de senzualitate, fie că e vorba de idila în peisaj marin sau în decor agroturistic, fie că ies la iveală chinurile și neajunsurile dragostei. Expert în portretizarea personajelor feminine, autorul stăruie cu eficiență stilistică asupra detaliilor trupești, recurgând la un vast repertoriu de metafore și comparații, aproape poetice, aproape parodice, aproape sarcastice. Cele cinci simțuri sunt puse la treabă prin experiențe în direct, ca să nu mai vorbim
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Joannis (Johannes) Angelos sau Jean Ange, Waltari îl abilitează pe acesta cu toate drepturile naratorului de a-și proiecta romanul de iubire și moarte pe fundalul istoric al asfințitului ultimului bastion creștin. Nu lipsesc bineînțeles ingredientele epicii aventuroase, foiletonul rocambolesc, portretizarea psihologică, cruzimile sângeroase ale războiului, aprinsele dispute religioase ș.a.m.d. Avem așadar romanul unui cuplu excepțional (caractere ce prin pasiune și sacrificiu se înscriu într-o ilustră filiație tip Tristan și Isolda, Des Grieux Manon Lescaut, și în spiritul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
suprafirescului, al demiurgiei gândului și cuvântului, asemeni lui Nietzsche sau hipergenialului personaj Leverkuhn, să zicem. Deocamdată se rezumă la bestiarul grupurilor de fete și băieți, la descrierea furtunilor hormonale și puțoismelor teribiliste (coșmarul discotecii și al obscenităților de noapte) la portretizarea lor în aqua forte, inclusiv olfactiv sau vestimentar, ceea ce nu exclude tușele mai blânde, aproape tandre, când vine vorba de colțuri de natură paradisiace (vale de flori, Valea Uitării, ce-l scapă de covârșitoarea memorie livrescă) sau de anume fete
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
folosite cu discernământ, B. încearcă să reînvie, atât cât se mai poate, reprezentații de succes de altădată, neîmpăcat, s-ar spune, cu efemeritatea lor. O prețioasă lucrare, doldora de informații, este Dicționarul actorilor Teatrului Național din Iași (1976), galerie de portretizări precise și nuanțate, la care se poate apela oricând. Aceeași temeinicie se vădește și în suita de Momente din istoria teatrului românesc (1977), din „zori” și până înspre zilele noastre. Mergând pe „firul tradiției”, meticulosul analist, care judecă fiecare secvență
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285625_a_286954]
-
istorică o impune, și în acțiunea antifascistă. Roman-biografie, construit cu mijloace atât de parodiere a literarului, cât și de înlocuire a lui printr-o relatare pretins neelaborată, autentică, într-un „caiet”, Doctorul Poenaru devine implicit și roman-portret. Reușita autorului în portretizarea unui om autentic, viu e atestată și de faptul că romanul a fost ecranizat. Al doilea erou, martir al credinței sale, e un tânăr comunist condamnat la moarte. În așteptarea execuției, el se autoanalizează cu o luciditate de clinician și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
pas înainte spre înălțimile geniului sau, catre Aida, Otello și Falstaff. Una din marile inovații ale operei o constituie conversația muzicală. Nu mai regăsim recitative, ci mai mult un fel de conexiuni lirico-dramatice într-o formă nouă, prin compunerea dialogurilor. Portretizarea muzicală a personajelor, intensificarea interacțiunii dintre orchestră și părțile vocale, ne demonstrează o lărgire a orizontului, o mai mare adâncime de tratare și o mai mare varietate de mijloace. Orchestră ia parte la acțiunea exterioară și interioară prin creearea atmosferei
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Popești din patru unghiuri, urmând, pare-se, Scrisorile și sonetele de aceeași factură ale lui Eminescu, sunt lipsite de precizia și percutanța modelului, ca și de forța lui plastică. Aici totul are mai degrabă un aer moralist-didactic, diluat și convențional, portretizările diverșilor „Popești” neajungând la conturul de aqua-forte al pamfletului, cum intenționase autorul. SCRIERI: Florile dalbe, Craiova, 1912; Doine din zile de luptă, Iași, 1917; ed. 2, Iași, 1919; Când pleacă regimentul, București, f.a.; Influențe românești în poezia și folklorul unguresc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289801_a_291130]
-
plastică, dă mai degrabă impresia unui artist cu experiență, care încearcă și reușește să comunice atât frământările, cât și noblețea trăirilor sale interioare. Cele peste 40 de lucrări în lemn, cuprinzând basoreliefuri cu tematica istorică, religioasă sau de dragoste, precum și portretizările de expresie în manieră naivă nu distonează cu compozițiile moderne, originale, care transmit sentimentul de înălțare spirituală cu efect al eliberării de tensiunile unui context stresant. Imaginea de ansamblu, bogăția de idei, sinceritatea și originalitatea limbajului indică o evoluție promițătoare
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
și în egală măsură și pentru cititor miza mărturiei este restituirea cît mai exactă a suferințelor îndurate de o familie românească în anii de cruntă dictatură ai comunismului din anii cincizeci, a depășirii, cu prețuri imense, a acelor suferințe, a portretizării unor adevărați martiri din vremea respectivă, cît și a diabolicilor lor călăi. Avem, așadar, istoria unei familii deportate, familie formată din mamă și șase copii, căci tatăl copiilor fusese arestat, o poveste ce se deapănă în mai multe episoade, începând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și, se Înțelege, o grădină În stil englezesc. Spre sfârșitul vieții, Maria și-a scris, În englezește, memoriile, sub titlul Povestea vieții mele. Surpriza este de a descoperi În ele o adevărată scriitoare, cu o mare capacitate de descriere și portretizare și cu un ascuțit simț al umorului; se perindă prin fața cititorului galeria aproape completă a Împăraților și Împărăteselor, regilor și reginelor, prinților și prințeselor din Întreaga Europă, mai toți veri, unchi, mătuși sau nepoți ai Mariei, evocați cu un amestec
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
tuturor popoarelor." Avea, în consecință, drept de proprietate asupra întregii Rusii. Nu chiar exclusivă doar în cazul Verei; altfel, absolută, totală și deplină. Drept de viață și de moarte. Carte de istorie fiind, mănunchiul de confesiuni prilejuiește crude și inedite portretizări "din mers" ale unor personalități înfățișate cândva de propaganda sovietică drept corifei ai culturii socialiste: Șolohov (cârcotaș, meschin, înfumurat, ridicol), Gorki (ostenit și dornic de evadare), Ehrenburg (panglicar găunos), Meyerhold (oropsit, marginalizat), Pasternak (surprinzător de umil în fața lui Stalin), Bulgakov
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
spiritual, chiar și după moarte, acest neam pe care l-a iubit și l-a înnobilat cu genialitatea sa. După acest pretențios preambul, mă cuprinde emoția, întrucât, nefiind un cercetător sau muzicolog de profesie, nu cred că voi reuși o portretizare convingătoare a marelui compozitor și interpret. Minunatul copil, cu neobișnuitele sale calități, era dăruit de Dumnezeu părinților săi parcă pentru a le alina suferințele pentru dispariția timpurie a celorlalți șapte copii, chemați la El. Înzestrarea cu har muzical de geniu
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
monitorizează. Guvernele sunt controlate de către alegători doar în ziua alegerilor, adică la anumite momente în timp. Totuși acestea sunt în mod constant supravegheate de către societatea civilă prin intermediul media. Guvernele sunt percepute ca o oglindă a opiniei publice ca urmare a portretizării lor de către penelul jurnaliștilor sau prin intermediul obiectivului camerei de luat vederi. Este imposibil de conceput un regim cu adevărat democratic fără jurnaliști puternici și independenți. Astăzi putem avea democrație fără partide politice puternice, dar nu fără o presă scrisă sau
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
promițător. În: Cronica (Iași), 41, apr. 2006, nr. 4, p. 9. Bogdan Crețu. Arpegii critice. Iași: Timpul, 2005. SOROHAN, Elvira. Alecsandri comediograful dădea frisoane politicienilor. În: Vitraliu (Bacău), 15, apr. 2007, nr. 1-2, p. 24-25. SOROHAN, Elvira. Călinescu și pasiunea portretizărilor. În: Convorbiri literare, 140, ian. 2007, nr. 1, p. 21-23. SOROHAN, Elvira. Complexele lui Panait Istrati. În: Convorbiri literare, 141, apr. 2007, nr. 4, p. 24-26. SOROHAN, Elvira. Complexele lui Panait Istrati. În: România literară, 40, 4-11 mai 2007, nr.
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
studenți. Potrivit lui Clegg & Guttmann, scopul proiectului a fost acela de a stabili o relație între universitate, Kunstverein și comunitățile respective. Analizând acest demers, Lorenz apreciază că, la nivel teoretic, proiectul propus de Clegg & Guttmann propune o extindere euristică a modelului portretizării din perspectiva portretizării comunităților. Preluând date ale contextului, se realizează un transfer al unor linii directoare (în special etice) dinspre genul portretizării către lucrul cu comunitatea respectivă. Plecând de la definiția portretului ca dispozitiv, care ar provoca și înregistra reacții, puse
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
Guttmann, scopul proiectului a fost acela de a stabili o relație între universitate, Kunstverein și comunitățile respective. Analizând acest demers, Lorenz apreciază că, la nivel teoretic, proiectul propus de Clegg & Guttmann propune o extindere euristică a modelului portretizării din perspectiva portretizării comunităților. Preluând date ale contextului, se realizează un transfer al unor linii directoare (în special etice) dinspre genul portretizării către lucrul cu comunitatea respectivă. Plecând de la definiția portretului ca dispozitiv, care ar provoca și înregistra reacții, puse apoi la dispoziția
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
demers, Lorenz apreciază că, la nivel teoretic, proiectul propus de Clegg & Guttmann propune o extindere euristică a modelului portretizării din perspectiva portretizării comunităților. Preluând date ale contextului, se realizează un transfer al unor linii directoare (în special etice) dinspre genul portretizării către lucrul cu comunitatea respectivă. Plecând de la definiția portretului ca dispozitiv, care ar provoca și înregistra reacții, puse apoi la dispoziția grupului care ar urma să reacționeze, Clegg & Guttmann identifică valoarea cognitivă a portretului ca bază a organizării gândirii identității
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
a organizării gândirii identității și subiectivității, în condițiile în care cei marginali nu au astfel de reprezentări. Simbioza care se formează între persoana care lucrează într-un anumit context și persoanele care trăiesc în acel context face ca dispozitivul de portretizare să nu îl recomande pe artist ca "lucrător social" ori ca pe un "expert", ceea ce ar presupune determinarea unei "false conștiințe", ci ca portretizator prin intermediul unei "opere de artă", care nu are un scop escapist. Considerate a face legătura între
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
pentru că „Iancu Nistor este un reprezentant tipic al noii generații”. 106 Ziarele din România aduceau și știrea că ”dr. I. Nistor, profesor bucovinean, a fost numit profesor titular de istoria românilor la facultatea de litere și filosofie din Iași. O portretizare a profesorului bucovinean o făcea N. Iorga în Neamul Românesc, reprodusă la 5/18 februarie 1919 și în Glasul Bucovinei, cu titlul „Opera lui I. Nistor”. De acolo, de pe catedra Universității Centrale de la Viena - de unde drumul spre catedre putea să
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
întru totul cinstit, căci din logica povestirilor anterioare, cei vizați nu puteau fi alții decât Iancu de Hunedoara (care nu a fost "domnitor român", ci demnitar al regatului maghiar), Vlad Țepeș și Ștefan cel Mare. Paginile manualului alternau frecvent povestirea, portretizările, dialogul și versificările. Pentru a reda legenda lui Burcel și tabloul vivant al luptei de la Vaslui, autorii au apelat la versuri de o rezonanță folclorică și tradițională, ca metodă de supra-autentificare a personajului central 47 și a faptelor sale. Viziunea
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]