353 matches
-
dar nu se îndurau să plece cu... gușile goale. În cele din urmă, neavând încotro, le-am pus porția cuvenită de pâine, după care m-au lăsat în pace. Cu Mihaela se întîmplă la fel. După o jumătate de oră, porumbița mea plecă din nou să cerceteze cutia de scrisori. Se întoarse și de astă-dată cu mâna goală. După un timp, se duse iarăși, și iarăși reveni fără nici un rezultat. Poate își dădea seama că făcea drumul degeaba fiindcă nu mă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ochii galbeni ai mâțelor, hulubii trezeau de dimineață cu huruitul lor pe locatari. Mehală scotea în curte vechi fotolii și se apuca de lucru cu ochii pe ei. Îi erau dragi : îngâmfat, rotatul își umfla gușa ca un burdihan iar porumbița i se supune plecată ; cu o demnitate de rege, călătorul șade retras dar vânătul, mai gras, se înfoiește încrezut. Când stolul se înalță către cer, Mehală lasă lucrul, își pune mâinile în șolduri și-l contemplă plin de extaz. Ca să
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
se miște și să protesteze pe limba lor guturală, care lui Nicu i se părea urâtă, dar nu voia să-l jignească pe nea Cercel, așa că spuse conciliant: — S-au bosumflat că i-am trezit. Aș vrea, pentru Jacques, o porumbiță, da’ nu știu cum poți să vezi asta la porumbei, care-i băiat și care fată, la alte păsări e mai ușor... Nea Cercel îi explică niște lucruri tare curioase despre cum se împerechează porumbeii și că numai după mărime și fel
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
la alte păsări e mai ușor... Nea Cercel îi explică niște lucruri tare curioase despre cum se împerechează porumbeii și că numai după mărime și fel de-a fi îți poți da seama, uneori te mai și înșeli, adică sunt porumbițe mai mari și mai tari ca băieții. Asta nu-l prea bucura pe Nicu, el ținea cu băieții. Portarul își prezentă averea după nume și culori: Cavaleru, Guleratu, Rotatu, Frumușica, Cenușăreasa, Gușatu, Certăreața, Toboșaru... — Nu nțeleg, unde-i toba, întrerupse
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
vreun ciulin sau în vreo sârmă, pe creștet avea câteva penișoare ridicate, ca un moț. — Îl vrei? întrebă stăpânul, dar Nicu nu i-l putea lua pe Nicu, era bine să stea aici, să-i amintească de el. Alese o porumbiță de toată frumusețea, era albă ca zăpada și stropită cu negru, de parcă avea buline pe rochie. — Cum o cheamă? Pestrița o chema. Portarul o luă și-o puse într-o colivie mare, apoi îi dădu semințe: ovăz - iar Nicu se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
își luă steaua cu beteală și fugi afară, lăsând-o pe frumoasa Pestrița adormită în bucătărie, pe masă. Acum avea, pe lângă o mamă, o colecție de castane zbârcite și-o vacă fără uger, un porumbel viu, care era, de fapt, porumbiță, și de care urma să se despartă mâine. Au trecut, cu băieții, pe la diverse case, traistele au început să se umple cu mere și nuci, dar Nicu n-avea traistă și, după ce și-a burdușit buzunarele, l-a rugat pe
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
spus: „Ia te uită, te-ai trezit și tu?“ Vorbise cu glas tare, așa că nevasta i-a răspuns cu un ton sec: „De când! Doar mă scol în fiecare zi înaintea ta.“ Ceva mai încolo, Cercel îi spusese burții neliniștite: „Hai, porumbițo, să mâncăm!“, iar nevasta crezuse că despre ea e vorba și se cam mirase. Acum, la serviciu, burta era supărată pesemne că a trebuit să înfrunte viscolul ca să stea la muncă și duminica, și-l înțepa cu răutate, de parcă avea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Care rai? Și Allah, și Ahura Mazda locuiau în aceeași îngrăditură pardosită cu lespezi, ca o tablă de șah, și-și schimbau între ei sandalele. Totdeauna gândise că maică-sa, preoteasa, va ajunge la Dumnezeu și va sta ca o porumbiță pe toiagu-nverzit al lui Zarathustra. O văzuse mereu ca pe Farah ori ca pe o pisică de jad răsfățându-se pe o consolă de aur. O crezuse nemuritoare. Când venea de la școală, alerga să i se furișeze în pat, să
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să creadă: erau, totuși, în Africa musulmană a lui Ben Ali, iar iranianca, tunsă scurt și neînvăluită, avea detașarea intactă a unei ființe occidentale. Când plecase din Teheran, acoperită până la gură, se spune că era toată în alb, ca o porumbiță. Că avea un hijab ca spuma de mare, de sub care ochii ei cenușii, precum boaba de strugure, se făcuseră întunecați și tăiau ca privirea de șoim. Nu vărsase o lacrimă, doar se încruntase o clipă, când își luase pașaportul prin
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Vai de - acela ce iubește Și nu se învrednicește Să câștige ce-a dorit, Să fie - a lui ce-a iubit. Puica cea desmierdăcioasă Din ochi negri mângâioasă, Puica ademenitoare Din ochi negri visătoare, Dragostea de puiculiță Cu gușa de porumbiță, Cu gurița mititea Cu gropițe lângă ea, Cu zâmbirea ei cu haz Cu gropițe în obraz Și cu dragostea în ochi De mă tem să n-o deochi. Noaptea când te - nchipuesc Îmi vine să - nnebunesc, Iară ziua aș lua
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cu el la câmp merea Și ea-n casă mă chema. 26 Puiculiță cu părinți, Nu grăbi să te măriți, Că-s fecior neînsurat, Nici mustața nu mi-o dat Și sunt bun de însurat. Dragă mândră puiculiță, Iubita mea porumbiță, Să te văd în sat la noi Nu te-aș da pe patru boi, Dar încă la noi acasă Nu te-aș da nici pentru șasă, Dar încă să fii a mea Nici pentru toată lumea. 27 Cîtu-i țara ungurească Nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
le sărute un pic și să le mîngîie pe ici, pe colo.... Apoi le vezi ridicate și atîrnate de frîngii cu cătușe de catifea. Acum se află amîndouă cam la juma’ de metru de podea și fetele le leagă gleznele. Porumbițele stau față În față, cam la un metru distanță, privindu-se În ochi. Acum vine partea nostimă. Okay, avem și coloană sonoră, bucata asta minunată cîntată de Cele Trei Grații S&M - tocmai au scos un CD. Rostim cu toatele un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să mă ocup de nunta voastră, spune ea plină de entuziasm. Nu am mai organizat nunta unei prietene de ani de zile. Și n-am și distra de minune. — Asta Înseamnă că nu o să fie jilțuri de cristal și nici porumbițe albe? am avertizat-o eu, referindu-mă la ultima nuntă pe care o organizase și care apăruse În toate ziarele din țară, unele dintre cele mai importante motive fiind acelea că fusese de un prost-gust desăvîrșit și costase enorm. — De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
va fi, întotdeauna. El a scris poezia viselor Ce va dăinui pentru totdeauna. Statuia ta, bătrâne Eminescu, E ninsă iar și iar e singură. Hai scoală din mormântu-ți, tu poete. Și floarea grea, de tei, o scutură! Zbor frânt O porumbiță dalbă și voioasă, Plutea-n văzduhul azuriu și auster, Nu intuia că viața e o cursă Plină de aventură și mister. Din când în când adulmeca huceagul În zborul ei șăgalnic, efemer, Privea și ciripea îmbujorată, Urcându-se voioasă iar
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
auriu, În tot văzduhul ea se lăfăia, Până-ntr-o zi, când un erete-nfometat Plană și o surprinse deodat'. De-atuncea nu se mai văzu Nici într-un zbor măcar stingher, Toată ființa era tristă, De la Pământ până la cer. Îmbujorata porumbiță, Plutind spre nori neîncetat, O gheară, ca o cange-a sfârtecat-o, Frângându-i zborul avântat. Povestea ei se-oprește aici, Că zborul ei de-acum se curmă. Acesta a fost bietei ființe, Jocul șăgalnic cel din urmă. Dezastrul Un
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Lea. O lăuda, o asigura, o liniștea: „E foarte bine, e foarte bine, fata mea. Bine, bine, bine”. Repede, toate femeile din cort au început să spună într-un glas cu ea „Bine, bine, bine”, cloncănind ca un stol de porumbițe. Inna a început să-i maseze pielea din jurul anusului, care era foarte umflată. A masat cu mișcări din ce în ce mai puternice și durerile s-au îndesit tot mai mult. Apoi a pus mâna Rahelei pe burta Leei și i-a arătat cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
regreta trecutul, se bătea în piept de pierderea unor mari șanse, își făgăduia onoruri viitoare și din când în când se împușca fictiv. Lui Felix, devenit fără voia lui volubil, îi scăpă vorba despre Otilia. - Aha, sări Stănică, a fugit porumbița! Nu ți-am spus eu?!Dragă, ești tânăr, n-ai experiența mea, dar, să știi, fete ca Otilia te duc la desperare, dacă nu te smulgi la vreme. Sigur! S-a dus iar la Pascalopol, satirul ăla bătrân. Are moșie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
zisepărintele, trăgând pielița altei felii de salam, "că de vei da ochii tăi spre urcioare și spre pahare, la urmă vei umbla mai gol decât pilugu". - He, he, he! râse popa Țuică, văzând că Otilia făcea hazde glumele lor. Râzi, porumbița taichii! îți mai aduci aminte când te-am vârât în cristelniță? Phii! era și atunci un ger al dracului. A fiert țuica aia? Că tare mă dor încheieturile! "Precum oțetul la rană și fumul la ochi nu folosește, așa boala
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Aurelia, care se căiește de păcatele ce a făcut, primește-o cu obișnuită iubirea Ta de oameni..." G. Călinescu Părintele bolborosi mai departe vorbe ininteligibile, apoi tuși îngrozitor, blestemă toți dracii din infern și întrebă pe Aurica: - Știi tablele legii, porumbița taichii? că așa zice la carte, ca să te-ntreb. - Știu, părinte, că le-am învățat la școală. - Ei, atunci e bine, e bine de tot! Dar Crezul îl știi, porumbițo? - Îl știu, părinte! - Și asta e bine. Tot osul mă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dracii din infern și întrebă pe Aurica: - Știi tablele legii, porumbița taichii? că așa zice la carte, ca să te-ntreb. - Știu, părinte, că le-am învățat la școală. - Ei, atunci e bine, e bine de tot! Dar Crezul îl știi, porumbițo? - Îl știu, părinte! - Și asta e bine. Tot osul mă doare, nu mai merge decât să mă frec cu gaz și să beau niște rachiu de drojdie. Stai să văd ce scrie aici, că mi-au căzut ochelarii de pe nas
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și niște mătănii, că nu-i rău, se mai îmblînzește necuratul. - Părinte, zise după oarecare codire Aurica bătrânului, carese grăbea să plece și sufla în degete de frig, eu aș vrea să mai mărturisesc ceva. - Zi, tăicuță, repede. - Iubesc! - Iubește, porumbițo, că acum ți-e vremea, și să vii să-țițin cununiile. - Vezi, că iubesc un om care nu știu dacă se cade... - Doar n-o fi însurat? Se-ntîmplă și de astea, căci coadalui satan nu se odihnește o clipă. - Nu e
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Nu e creștin, părinte! - Da' ce dracu e, Doamne iartă-mă? Turc? - Este israelit! - Vai de mine, se sperie popa Țuică, prost te-ncearcă necuratul! Doar n-oi fi păcătuit cu păgînul? Aurica tăgădui din cap. - Ce să-ți spun, porumbițo, așa caz n-am prea întîlnit, ar fibine să faci rugăciuni, să te lumineze Cel-de-sus. Eu însă zic că, dacă îl aduci pe păgân la legea creștinească, se cheamă că ai câștigat un suflet pentru rai. Dar altfel, greu lucru
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
un efect satisfăcător. - Toți suntem muritori, tăiculiță, fu consolația lui. Văzînd-o pe Aurica și uitând unde se află, îi strigă tare: - Ce-ai făcut, găinușo, cu ovreiul, îl botezăm? Aurica se făcu roșie: - Nu știu ce ovrei, părinte, poate greșești. - Se poate, porumbița taichii, răspunse din fericire popațuică, că sunt bătrân și mă omoară junghiurile. Ca mâine o să mă duceți și pe mine. Cum Aglae comandă și muzica militară, plecarea definitivă de la domiciliul său a lui moș Costache fu impunătoare. Vecinii arătară gelozie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o stare de vâscozitate afectivă. Come, cefalee, convulsii ale celor aflați în interiorul ei însoțesc pronunțarea versurilor patru și cinci. Pleznită de rostirea cuvintelor finale, construcția dansează înaintea invocatorului său ca o muiere și îi ciugulește dintre liniile palmei ca o porumbiță. Cu ochi mijiți, invocatorul o urmărește câteva clipe, apoi pronunță rar cea de-a doua parte a imprecației: "...Mi-am tras în rugăciunea mea și mâinile și picioarele Am ieșit din lume ca și cum m-aș fi smuls dintr-un viol
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dezmierdătoare, pintre cari străbătea numai un nume pronunțat mai tare... Ieronim. Nu-i merse însă tot astfel lui Ieronim. El s-apropie de strada strâmtă, aerul lin al nopții îl trezise și, de o natură mult mai puțin sensuală decât porumbița lui, el rămăsese numai cu convingerea teoretică cumcă o iubește. El trecu prin strada întunecoasă cu pasul lui ușor, la care se cunoștea ca să zic elastica greutate precum se simte la pasul unui cal de rasă, când auzi în urmă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]