532 matches
-
însăși. La ora actuală, xenofobia pare - mai degrabă - spațiul invizibil, dureros, în care sunt dresați, ca într-o crescătorie de rinoceri, pachidermele mileniului care se află la doi pași de noi. Într-o asemenea conjuctură, destinul umanității seamănă unui clovn posac, lăudîndu-și în arenă abilitatea, marea pălăvrăgeală, amenințînd mai cu seamă viitorul. Actualele manevre politice datorate lui Jörg Haider vorbesc de la sine despre caracterul maladiv, obsesional, anacronic, ilustrat - cu smile-ul și carisma de rigoare - prin ideile propagate de extremistul austriac care
Orice om este păzitorul fratelui său by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17191_a_18516]
-
cum doriți - să o practicăm. Credem și acum că cititorii au nevoie de lectură, nu de dăscăleală. Ne-a plăcut să ne jucăm, fiindcă sîntem convinși că jocul e un lucru serios - atît de serios, încît poate face față seriozității posace și încăpățînate. Am evitat să polemizăm cu oarecine în particular, nutrind credința că bunele polemici se fac între idei, nu între persoane. Am polemizat, întîi de toate, cu cititorii, respectîndu-le cu grijă dreptul de a judeca cine are dreptate și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17168_a_18493]
-
existențiale doar flecăresc. Autor nu numai înzestrat, ci și inteligent, Lucian Dan Teodorovici operează un dublu transfer: mai întâi, de la tematica romanului la stilistica lui, și apoi, de la nivelul de percepție al personajului principal (opac la farmecul și farmecele vieții, posac și antipatic, știind mai mult ce nu vrea decât ce-și dorește) la însăși modalitatea de construcție a cărții. Dar o perspectivă narativă dominantă, ori unică, nu poate justifica scăderile și carențele cărților pe care le parcurgem. Nemaivorbind că, în
Trei sinucigași by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10862_a_12187]
-
mai slabă de înger șterge cîteva lacrimi. Ceilalți îl privesc și-l fericesc în gînd, că s-a îndurat soarta și l-a chemat din această vale a plîngerii". Ce a rămas, nemistuit din cadavru, e sortit corbilor, care așteaptă posaci sfîrșitul ceremoniei. Cenușă e dăruita Gangelui sfînt. De la Benares se îndreaptă spre India Centrală, pe aceeași căldură toropitoare. Aici la Molo, din apropierea Altahabadului, orașul e blocat de patru milioane de pelerini veniți să asiste la procesiunea celor cincizeci de mii
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
mai bună. Această atitudine reiese clar, de pildă, într-un pasaj destinat copiilor: "...copiii care prin părțile noastre fac atâta larmă pe străzi, atâtea ghidușii, și poartă cu ei atâta lumină, soare și dragoste de viață, în Kukunia sunt gravi, posaci, îmbătrâniți..." (p. 272). În cele din urmă, eroul se poartă ca și cum ar fi unul dintre kukunezi, numai că, spre deosebire de ei, are două avantaje: o luciditate extraordinară și cunoașterea intimă, din interior, a sistemului de guvernare totalitară. În text găsim diseminate
O antiutopie românească by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/7526_a_8851]
-
din punct de vedere moral. Manipularea codurilor artistice, vocația de prestidigitator în relația cu limbajul, scepticismul polemic și memoria culturală, demon- strațiile silogistice și ironia implicită, fac din el un postmodern în cel mai exact înțeles al cuvîntului. Iar spiritul posac al unui eventual muzeu, încă fidel unor principii îmbătrînite, are în Onisim Colta, sub aparența inofensivă a unui mimetism verificat, unul dintre cei mai radicali factori de perturbare. Un adevărat distrugător de tabuuri și un contemporan greu de îmblînzit. Vasile
Materia și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13963_a_15288]
-
fiind ceva prea frumos ca să nu afle și alți cititori... După pilotul-șef, în bărbat avînd alura unei vedete, îl cunoscusem și pe navigant, un vechi radiofonist, iubitor de poezie, nu de romane, ținînd seama că sunetul... Navigantul era mai posac, părînd tot timpul distrat. Ne apropiam de munții Himalaia. Pilotul ațipise cu șapca lăsată pe figură. Intrasem în vorbă cu navigatorul. Ședeam amîndoi în picioare în cabina de pilotaj. La manșă trecuse pilotul-secund. Radiofonistul era ocupat cu stația și mesajele
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
am dinții urâți. în fotografii la mare preț prin întreg imperiul stau pe marginea unui fotoliu îmbrăcat în catifea dungată cu franjuri. degetele mi-au amorțit încleștate pe lesa câinelui mare alb cenușiu care stă și el într-o așteptare posacă la picioarele mele. tocmai am răspuns scrisorii lui f. în care eram întrebată ce-mi doresc la aniversare. un pui de tigru bengalez. un medalion. dar cea mai mare plăcere mi-ar face-o un ospiciu bine echipat. știu însă
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
nu-i un dialog! Dar mai curînd Doi cîini se latră aprig la palan. Iar alteori cu-acel strigoi istoric, Ce sunt și nu sunt, parcă mă împac: Atunci, cert veacul, cînd rîzînd ca Yorick Si cînd ca Hamlet priveghind posac. Si nu pot ști: e veacul vinovat Că stă pieziș, trîntit pe-o rînă, în dîmb Sau, poate, foișorul ce-am durat, Ca vechiul turn din Pisa, cată strîmb? 1955 Noul Saturn Inima cedrilor sacri nici ea Nu e mai
Poezii by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Imaginative/6354_a_7679]
-
pe pace, tătucă, știi doar că în ei te vom încălța la sfârșit: mai aveți de trecut prin multe-mpreună. Numai de ar veni... Numai de ar veni ea, strecurându-se printre mobile, dând la o parte cu blândețe cazmalele posace și greblele sperioase, toate uneltele lăsate-n paragină de când boala a trecut cu șenilele peste casa noastră. Numai de ar veni să îi mângâie fața tumefiată, pieptul vinețiu și brațele descărnate, să îl privească în lumina zilei de toamnă și
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
S. Damian Rezemat de motocicleta de pe care abia coborâse, bărbatul cu privirea posacă stătea de vorbă cu cineva în fața unei cafenele din Paris. Foarte rar putea fi văzut așezat înăuntru la una din mese fiindcă nu frecventa îndeobște localurile publice. Interlocutorul său părea hipnotizat de debitul verbal care nu se mai întrerupea. Nu
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
să-i dea sfaturi, să-l compătimească ori să-l mai îmbrâncească din când în când, pentru că și-așa ocupa degeaba un loc sub soare. Tristețea lui a durat câțiva ani, după care, maturizat pe nesimțite, a devenit un bărbat posac și docil. Părinții lui trăseseră toate sforile ca el să prindă un post bun la Oficiul pentru Protecția Consumatorului. Nu era inspector sau ceva factor de răspundere, ci doar traducător. Avea în grijă etichetele de pe produsele alimentare. Viața era confortabilă
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
mine în cameră lumina scuipă cheaguri de sânge) da zice îngerul da dar uite nici poemul ăsta nu se repede să-ți mănânce mâinile Cooperativa artă și precizie sau despre oboseala de a continua o anume fericire Cunosc un calorifer posac. Pe mine nu mă mai vizitează decât poezia și spaima. la 30 de ani încă mă fascinează marile teme: iubire. ură. singurătate. la 30 de ani cineva în lacrimile mele izbește cu ciocanul păianjenul din colțul camerei iar mă iubește
Poezie by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/11204_a_12529]
-
sus pe care noi le-am putea auzi dacă ne-am fi nimerit în anul acela, în vara aceea, în dimineața aceea, acolo lîngă peronul din cartierul Fabric de la Gara Mică. Dacă ne-am uita la el cum se învîrte posac și indiferent oarecum, am putea degrabă ghici faptul că zdrahonul ăsta e candidat sigur la Popa Șapcă, pușcăria de lîngă terasamentul cării ferate, din apropierea viaductului care leagă o jumătate a orașului de cealaltă. Dă porunci zdrahonul și e șeful adunăturii
Jimi Hendrix se vede într-un colț, întors din profil by Daniel Vighi () [Corola-journal/Imaginative/13141_a_14466]
-
care au făcut modă în domeniul speculativ: de pildă termenul de „intenționalitate”, potrivit căruia conștiința omului e mereu orientată către ceva, neexistînd nici un moment în care să putem spune că mintea e neutră, adică atinsă de indolența atenției, cu gînduri posace de indiferență cognitivă, apoi relația dintre „noema” (obiect al gîndirii) și „noesis” (act al conștiinței), care e un alt fel de a spune că nu există subiect pur și obiect pur, ci doar cuplajul din care fiecare își trage identitatea
Noema și noesis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4730_a_6055]
-
examen; presupunînd că, pe lumea ailaltă, ar fi fost examinatori și note care să aprecieze cum se cuvine sosirea defunctului pe tărîmul celălalt. Era ceva industrial. Un cortegiu mecanic, urît, definind însăși concepția săracă, lipsită de vreo imaginație a constructorilor posaci de deasupra care mai rămăseseră încă în viață, să desăvîrșească intrarea în viitorul paradis terestru... În vechime, bărbații căzuți în lupte erau înălțați pe scuturi, însoțiți de alaiul fecioarelor ce-i jeleau în hexametri... Nici moartea nu mai era ca
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
plus, se bucura de o foarte bună situație financiară, era încă destul de tânăr și conta prea puțin că nimeni nu știa de ce divorțase de soția lui, după numai câteva luni de căsnicie. Mie mi se părea că avea un chip posac și, mai ales, îmi inspira teamă. Când am descoperit ce urma să mi se întâmple, am lăsat deoparte orice rușine, m-am aruncat în lacrimi la picioarele tatălui meu și am reușit să-l conving să mă ia cu ei
Parinoush Saniee - Cel care mă așteaptă (fragment) by Cerasela Barbone () [Corola-journal/Journalistic/4494_a_5819]
-
unuia dintre personajele din planul principal, prințul Calimachi, adus să opteze, ca discipol, între două modele aflate la antipozi. Unul, profesorul Martinetti, omul de lume și de succes, elegant, afabil, monden, primitor și îndatoritor, reprezintă diurnul. Iar celălalt, Jiquidi, bătrânul posac, singuratic și inospitalier, exercitând totuși o stranie fascinație, reprezintă nocturnul, închiderea în sine și retragerea din lume. Unul ar fi maestrul de zi, celălalt maestrul de noapte. Eroul oscilează între cei doi poli de iradiație spirituală, de atât de diferite
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
debordînd de vitalitate metaforica: "Tu, departele meu/ mă ții captivă/ că pe o floare între file/ sub statuia de bronz; mi te plîngi/ că e grea libertatea/ de-a fi înălbit culorile toate/ că pînă și sîngele/ la ora această posaca/ e roz;/ visele toate adorm/ învoite/ dinspre ceasul cînd/ gerul devine carnal.// Departele meu/ înghițit de calești/ topite pe străzile calde/ pe care nu merg/ toarnă tu înapoi/ în ciutura vărsătorului/ apă cu gust amărui;/ eu mă preling din sertar
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
muzica timpului lor care nu ține cont de granițele ideologice, întocmai precum adolescenții nesiguri ai lui Mircea Cărtărescu din Nostalgia sau cei ai lui Mircea Nedelciu pentru că aceea este epoca, anii '80. O întreagă generație apolitică crește sub privirile vigilente, posace și prostești ale activiștilor politici de toată teapa, însă este clar că legatul revoluționar cu utopismele lui prăfuite nu mai are la dispoziție cureaua de transmisie a unei noi generații. Dragostea pentru Miriam, frumusețea cartierului, curtată de un tânăr din
Cireșarii de pe Aleea Soarelui by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6021_a_7346]
-
Vocile narative se schimbă constant, la fel și perspectivele și tipul de discurs narativ, se fac salturi temporale care cer reconstruirea perioadelor lipsă și a evoluției evenimentelor neprinse în cadru, povestirile complicându-se astfel de la sine. Sintaxa este una repetitivă, posacă și cadențată, iar tonul voit naiv, cvasi-absurd, conferă frazelor un anume dramatism al enunțării, deși, uneori, am avut o senzație de disconfort stilistic. Iată un astfel de fragment: „Beniamin Cant l-a ascultat pe Ackerman. Beniamin Cant s-a ridicat
Medio-Monte se întoarce by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12946_a_14271]
-
doar de cîteva generații bune, cultura română se găsește încă în plin exercițiu al exemplarității. Ea produce mai mult miracole decît profesioniști și se simte mult mai în largul ei pe tărîmul aventuros al spontaneității decît pe acela, infinit mai posac, al deliberărilor și al construcțiilor tenace. Din această pricină mustim de proiecte, visăm eroic și gesticulăm monumental, dar cînd vine vorba să trecem la fapte sîntem mai curînd victima, pardon de expresie, a unei juvenile ejaculări precoce decît actorii unui
Uitarea la români by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13424_a_14749]
-
au oferit unele de o culoare gălbuie fosforescentă, ca vestele polițiștilor de la circulație. Așa că am fost fericită să-mi cumpăr în sfîrșit plicurile și să-mi îndeplinesc, chiar cu întîrziere, o datorie prietenească. Totul a decurs foarte bine, deși figura posacă a vînzătoarei contrazicea mitologia mea de familie. Acasă însă, am avut, ca musafirul din Vizită, o mare surpriză: toate plicurile erau lipite, pe porțiuni variabile. Am încercat să le dezlipesc, mai întîi cu mîna, apoi cu un coupe papier și
Actualitatea by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15574_a_16899]
-
Doina Jela Vladimir Bukovski îl cunoșteam de la începutul anilor ’90, cînd, trăind în Franța, îl vedeam la emisiunea lui Bernard Pivot și în unele dezbateri televizate. Tăcut, posac, semănînd cu un urs greoi, asculta parcă adormit poliloghia isterică a preopinenților lui, penibilii comuniști francezi de după căderea zidului Berlinului. Apoi, în două vorbe cumpănite, le răsturna fără drept de apel argumentele, pentru ca să cadă imediat în muțenia lui. Familia mea
Convorbire cu Vladimir Bukovski by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13624_a_14949]
-
în câteva dintre intervențiile la discuția din Dilema, altfel atât de oportună, cum spuneam. Intră apoi în joc, stricându-l, aroganța unor tineri literați, deloc simpatică, deși ar fi putut fi, pentru că trădează o înverșunare întunecată și mai degrabă bătrânească, posacă decât tinerească, senină. Critica lor, dacă poate fi numită astfel, și-l ia drept țintă mai mult pe Eminescu decât deformarea acestuia de către nechemați, îl insultă, îl nedreptățesc." La fel de civilizate și nuanțate sunt reacțiile lui Gabriel Dimisianu la discuțiile despre
CONSECVENȚĂ ȘI BUN-GUST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16979_a_18304]