521 matches
-
Allan Poe(trad. adapt. Mihaela Tălpău)Din copilăria-mi simplă eu n-am fostce alții erau lângă mine; în ochii mei avea un rostceea ce altora nimic le spune; în pasiune fără leacm-am împrimăvărit adesea, nu pentru limitatul veacSuferințele-mi posace le-am adăpat din alte sferecăutând întruna viața în iubire, în mistereiar a inimii cântare răsunat-a cu luminăși-am iubit, iubirea-mi este neînțeleasă, fără vinăDin a nașterii văpaie s-a creat destinu’-mi crâncenviața plină de amaruri, de cărări
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
nu se văzură de multă vreme! * După ce Nerun se ospătă, cei doi frații începură să-și povestească câte-n lună și-n stele, toate câte s-au mai întâmplat între timp. Dar Nerun deja observase că fratele său e cam posac, că are sprâncenele cam încruntate și că e morocănos. Atunci îl întrebă de-a dreptul: - Ce e cu tine, frățioare? Te văd întunecat la față! Oare nu-ți pare bine că m-am întors acasă? Spune-mi, ce gânduri te-
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374586_a_375915]
-
uite-așa anii treceau, iar copilașul dispăru-n genuni. Era flăcău și nu vroia să știe, de-al său prieten din copilărie, Iar mărul, prins de dor fără să știe, îl aștepta cu jind când va să vie. Veni-n-tr-o zi posac și fără vlagă, iar mărul fu din cale-afar’de fericit, Copilăria mi-a trecut măi dragă, îi spuse mărului cu glas nefericit. Sunt mare-acum tu negreșit știi bine, nu pot să mă mai joc cu tine, Am azi prieteni, tot
MĂRUL de NELU PREDA în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371304_a_372633]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > UN PĂSTOR Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 2171 din 10 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Un Păstor adună turma Lupi flămânzi mereu atacă Trece muntele de sare, Când e lumea mai posacă. Un Păstor înalță ruga De iertare și nădejde, Cu toiagul biruinței Toate-n viață par mai lesne! Un Păstor păzește turma Când lovită e de multe Și nu știe sau nu poate De Cuvânt să mai asculte. Un Păstor ridică
UN PĂSTOR de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371478_a_372807]
-
-i monotonă. Hăt, departe, lupul țipă, ascuțit și el de foame, A visat întreaga noapte doar merinde, chiar și poame; Și-ar schimba meniul, însă-i bate vântu-n buzunare, N-are-un chior depus la bancă,-n consecință: „pa, mâncare!”. Veverița e posacă, iarna i-a bătut la ușă, Însoțită și de neamuri, până și de o mătușă; O să strângă iar cureaua, o soluție nasoală - Cunoscuta îmbulzeală, anual o bagă-n boală! Ursu-și scarpină veșmântul, cotropit de-atâta lene, Că-l apucă
PĂDURE FLĂMÂNDĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375402_a_376731]
-
Se preface abătuta, gânditoare la ce cuget, Dar din când în când oftează, în tăcere, vinovată, Amintindu-și c-a intrat pe furiș, fără să bată. Nu-mi lipsește! Ce-ar putea face ea în viața mea? Cu un recviem posac o petrec, nu-i cum vrea ea! Sensurilor fără sens le voi solfegia prohoduri, Rătăcită-n amnezie, frâng banale dezacorduri Și în frac de vis celest mă îmbrac a câtă oară, Căci arcușul altui dor se răsfăța pe vioară. Insolente
ȘOAPTA UNEI VECHI ISPITE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371844_a_373173]
-
DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > CĂLIN ȚIGANU Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului CĂLIN ȚIGANU Cum ar fi fost horele fără lăutari? O adunătură de oameni posaci, sau...n-ar fi fost deloc. Lăutarii de altădată...erau oameni simpli, modești, fără școli muzicale, fără ifose de artiști, dar cu sufletul plin de cântece bătrânești, de hore, sârbe, tot felul de cântece de jucat, precum și cântece de inimă
CĂLIN ŢIGANU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372004_a_373333]
-
cânta pe la nunți. Pentru că el nu cânta cu vioara, el iubea cu vioara. În mâna lui, arcușul transmitea corzilor viorii vibrațiile pătimașe ale sufletului său. Simțea femeile care sufereau din lipsă de iubire. Acele femei neglijate de soți, bețivi sau posaci, brutali ori nevolnici, bărbați cu suflet uscat sau măcinat de alte patimi. Sau, bărbații așa zis foarte „ocupați”. Bărbați care nu știau să râdă, să glumească, să joace, să cânte, să fie atenți cu partenera de viață, să o protejeze
CĂLIN ŢIGANU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372004_a_373333]
-
feciorașul lui cel mai drag, Matei, cu figura lui de cântăreț de operetă. „Ești mulțumit, tată, închegă el un dialog imaginar cu bătrânul, acum dormi bine că-l știi pe Mihai student!” Gheorghieș devenise tandru, el cu figura lui închisă, posacă, când o luase pe Ralu de braț în Piața Sfântului Venceslav. „Hai, dragă, să facem și noi o fotografie la Jan că nu se știe zilele omului!” „Dacă zici tu!” - fusese răspunsul Ralucăi, întors tot cu aceeași tandrețe, încântată de
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
1054 din 19 noiembrie 2013. Cu pașii repezi Șoptesc in lună : Blestemul în vână Să îți rămână De nu te lepezi! Cu norii păgâni Îți strig o ploaie -N sentințe greoaie De ropot văpaie : Să scuipi în sâni! Cu ochii posaci, În cercuri șapte Te-nconjur in noapte Cu trâmbițe șoapte, De nu te desfaci! Cu gânduri chingi, Visarea îți strâng În urletul stâng De-amor nătâng, Până te stingi! Te mângâi stâncă Și frunze lacustre. Cu simțuri austre Chiar el
CRUŢI CRISTIAN [Corola-blog/BlogPost/347008_a_348337]
-
vor să m-acuze... Alege din doi! Citește mai mult Cu pașii repezișoptesc in lună :Blestemul în vânăSă îți rămânăDe nu te lepezi!Cu norii păgâniîți strig o ploaie-N sentințe greoaieDe ropot văpaie :Să scuipi în sâni! Cu ochii posaci,În cercuri șapteTe-nconjur in noapteCu trâmbițe șoapte,De nu te desfaci! Cu gânduri chingi,Visarea îți strângîn urletul stângDe-amor nătâng,Până te stingi!Te mângâi stâncăși frunze lacustre.Cu simțuri austreChiar el să te muște.Ia și-l aruncă
CRUŢI CRISTIAN [Corola-blog/BlogPost/347008_a_348337]
-
toți aveau pături peste pijamale și stăteau zgribuliți lângă balustrada terasei. După un timp, întunericul începuse să devină cenușiu. Așteptau înfrigurați și tăcuți, să se întâmple un miracol. Rar se mai încumeta câte unul să tulbure liniștea și așteptarea celorlalți. Posacă și tăcută Iulia își strângea cât mai mult pătura pe lângă corp, încercând din răsputeri să tremure cât mai puțin vizibil. Se așezase lângă balustradă între Mona și Nicoleta, scrutând orizontul. Cenușiul cerului devenea tot mai vioriu, se oglindea în unda
VACANTA LA MARE de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348275_a_349604]
-
nu-i vină lui de mir... Poate crapă, și sare tărășenia-n șanț ! Însă în urmă-s rude, popi, dușmani... Ce-i ăsta? Circ, sau marș fastous spre cimitir? Cum de-a aflat că n-am centură, cu mutra lui posacă? El lîngâ cai, Eu în sicriu Gândesc să-i dau de-o bautură, ca să tacă. Daniel IONIȚĂ Sydney, Australia martie 2013 ------------------------------ Daniel IONIȚĂ, poet, scriitor și translator (română-engleză), născut la București în 1960. A părăsit România în 1980 împreună cu părinții
DEZMĂŢ LA MUZEU (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345465_a_346794]
-
tulbură ținerea de minte la vârsta încărunțirii -, o împrejurare e mereu reînviată în copilul care supraviețuiește în mine. Toamna, pe vremea culesului nucilor. Bunicul meu de pe tată era o fire închisă și rar îi răzbătea lumina lăuntrică pe chipul său posac. Uneori, toamna, pe când nucii își dăruiseră deja recolta, mă chema la el discret și cu un aer misterios. Băga apoi mâna în sân, invariabil în dreptul inimii, și scotea de acolo o nucă scăpată de vreo cioară și culeasă de dânsul
BUNICUL ŞI... PUTEREA UNEI NUCI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377901_a_379230]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > S. Y. S. (SAVE YOUR SOULS) Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2254 din 03 martie 2017 Toate Articolele Autorului Privindu-vă-n oglindă figurile posace, Cerșindu-vă speranța că mâine va fi bine, Distrugeți adevărul, schimbându-l în ruine, Și desenați fantasme spre liniște și pace. Îndestulați cu ură și cu visări deșarte, Vânați cu cerbicie doar propria dreptate. Călcând pe lucruri simple, n-aduni
S. Y. S. (SAVE YOUR SOULS) de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378023_a_379352]
-
clipă, uitând de aripă rănită, preschimba lumină semaforului în roșu. Mașină se opri cu un scrâșnet de frane. Omul privi o clipă mașină, fără să realizeze pericolul prin care trecuse, privi apoi absent arătarea albă din praful drumului și pleca posac și încruntat spre ușa casei, inca rămasă deschisă. Încet, cu grijă, îngerul se ridică și își scutură praful de pe aripi. Încet și trist, se ridică în văzduh și începu, ca în toate clipele de până atunci, de la nașterea acestui om
ÎNGERUL de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376565_a_377894]
-
se-adâncesc printre stele-n cădere le privim ne zâmbesc răposatul din mine se întreabă tăcut de ce-mi lepăd prin vreme jumătatea în lut jumătatea din tine te întreabă ce faci îi zâmbești vieții tale ochii-s triști și posaci ne unim jumătăți ale unui întreg stări idei reprimate sunt săgeți ce converg spre un timp care-aleargă ca fugarul prin crâng pedalăm niște clipe inimi bat nu ne-ajung am mai vrea rătăcind jumătăți de măsură ... Citește mai mult jumătăți
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
așternut, prima zi de An Nou, timpul de muncă-i pierdut. Că-ți place să dormi mereu. De ești vesel, necăjit, la pungă ușor sau greu, ori flămând, ori ghiftuit, peste an vei fi mereu. De-o fi voios ori posac, primul musafir sosit, vesel, bogat sau sărac, asemeni lui ți-e sortit! 1 Ianuarie © Maria Filipoiu Predicții despre vreme și rodnicia pământului Interpretări mitice din fantezia lumii, pe-a timpului răscruce revin cu starea vremii. Cum e vremea-n prima
TRADIȚII, SUPERSTIȚII ȘI PREDICȚII DE SF.VASILE ȘI ANUL NOU (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376678_a_378007]
-
plonjă și el peste ponoare. Privighetorile-au tăcut din cânturi Și-n nori se-ascunse-atunci mâhnitul soare. CERBUL DIN CARPAȚI (simbol al poporului român) Bolnav, stă Cerbul Carpatin și zace Printre răzleții brazi din codrul defrișat. El geme-ncet având priviri posace Și nu mai este-n codru împărat. Prin văi, hăitașii-l caută și zbiară Urcând printre hățișuri să-l găsească; Se simte-adulmecat de orice fiară Și știe că toți vor să-l căsăpească... Ridică-te, podoabă a naturii! Ridică-te
POEME CU CERBI de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375190_a_376519]
-
mai departe... Privesc cu ochii minții cerul nopții, așa cum o făceam în copilărie. Eu nu vedeam atunci constelațiile. Îmi plăcea să observ culorile stelelor. Unele erau albastre, altele roșii, altele verzi. Unele se roteau și dădeau impresia sclipirii, altele erau posace și înghețate, dar toate mi se păreau minunate. O senzație de satisfacție mă încerca, de câte ori le priveam. Iar luna, atunci când apărea mândră pe cer, o simțeam ca pe o prietenă veche, de veghe asupra gândurilor mele... Când eram îndrăgostită, acum
SINGURĂTATE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372584_a_373913]
-
inimă și plânge Pe cruce vede Cristul și lacrima-i de sânge, O Maică îndurerată jelește lumea toată Prin ruga ei aprinsă am fost și eu salvată! Izvoarele țâșnesc chiar și din piatră seacă Să potolească setea și lumea cea posacă, Ghețarii se topesc și se prefac în pâine Un bob a încolțit în liniștea din mâine... Pescarii Tăi de Oameni aruncă iar năvodul, Când marea-i liniștită își dă ofrandă rodul În două se desface și îți sărută Pasul, Pioasă
UN COLŢIŞOR DE RAI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373242_a_374571]
-
atrasă și fizic, și sentimental, mai ales că dorise să urmeze și ea o facultate. Visase să fie profesoară sau orice, dar cu studii superioare. În vorbele lui, ea descoperi câte ceva care-i lipsea în viața alături de George, care devenise posac, mai ales de când a ajuns pe o funcție înaltă. Studiile făcute, stăruința de care a dat dovadă și faptul că a fost și muncitor într-un combinat siderurgic i-au creat un statut de care s-a ținut seama la
PARTEA TREIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372060_a_373389]
-
sau vreun kil de tulburel. Era greu, e greu și-acum, însă nimeni n-a murit Și pot spune fără jenă că deși eram săraci, În acele vremuri parcă eram mult mai fericiți, Azi progresul , bunăstarea, a făcut mai mulți posaci. Personal, iubesc progresul și voi spune un motiv: În acele vremi trecute, eram tânăr și dorit, Însă o iubeam pe Veta, doar pe dânsa exclusiv Și de dragoste carnală aveam mare apetit. Ne-ntâlneam mai rar, tot timpul la sfărșit
VETA de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372168_a_373497]
-
durere, În umila lor cădere. Cețuri dese, cenușii, Înserează zări pustii Și se zbat frunze rănite, De dureri ne-nchipuite, Când un vânt hoinar, tăios, Suflă rece, arțăgos, Îndemnându-le, aș zice, Care-ntâi spre Rai să pice... În acest posac melanj, Oamenii din peisaj, Trăindu-și povești de viață, Hoinăresc ‒ făpturi de ceață. Tăcuți, vii, îndrăgostiți, Se strecoară zgribuliți; Nu de timpul care-i rece, Ci de timpul care trece. Referință Bibliografică: TRISTEȚE DE TOAMNĂ / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN
TRISTEȚE DE TOAMNĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372216_a_373545]
-
ca și cum ar fi mișcări de stradă! Are pus la dispoziție un număr de telefon, acordă cu generozitate invitații la spectacole, este deservit de asistenta Nicoleta Ion care nu întoarce solicitantului de informație o vorbă moleșită ca de caniculă, o față posacă, o rostire de jargoane inculte, ineducabile pe vecie. În multe privințe, Pepino Popescu nu e prin nimic asemănător cu unii organizatori care sunt mai greu de întâlnit sau abordat decât starurile mondiale. De ce n-ar învăța toți organizatorii de spectacole
PEPINO POPESCU. PRIN NIMIC ASEMĂNĂTOR CU ALŢII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376215_a_377544]