811 matches
-
conductor, o antenă cu două ieșiri care atrage energia din mediul Înconjurător către chakre și care trimite energie dinspre chakre În afară. CÎnd vă simțiți fericită, atrăgătoare și spirituală, aura dumneavoastră poate invada Întreaga Încăpere. CÎnd sînteți tristă, deprimată și posomorîtă, aura se strînge În jurul dumneavoastră, formînd un Înveliș energetic care vă izolează de lume. Aurele unora par să vă Învăluie și să vă Îmbrățișeze. Cunoașteți astfel de oameni și, dacă le-ați putea vedea aura, ați descoperi că, Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
35; Piru, Debuturi, 9-12; Nicolae Manolescu, Lectura poeziei, RL, 1982, 23; Petru Poantă, „Istoria poeziei românești”, TR, 1982, 29; Ion Bogdan Lefter, Portretul criticului tânăr, VST, 1982, 30-31; Dinu Flămând, „Istoria poeziei românești”, AFT, 1982, 6; Alex. Ștefănescu, O privire (posomorâtă) asupra poeziei române, CL, 1982, 7; Ioan Buduca, De la origini până în prezent și înapoi la origini, AFT, 1982, 8; Mircea Mihăieș, Istorie literară în blue-jeans, O, 1983, 7; Adrian Popescu, Istoria internă a poeziei românești, TR, 1984, 31; Mircea Mihăieș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289537_a_290866]
-
1977, când se întrerupe din motivele pe care le-am subliniat mai sus. Ce aveau să-și spună un intelectual european, dintre cei mai mondeni (firește, în sensul bun) și mai harismatici, și un profesor suedez, destul de rezervat și puțin posomorât, cum i se cade să fie unui conațional al lui Ingmar Bergman, lăsând la o parte acel cahier de doléances comun amândurora, care, trecuți fiind de 40 de ani, se mai aflau încă în căutarea unei slujbe decente (aceasta revenindu
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
cel mai de jos este o pictură a judecății de pe urmă în aur și în azur, cu Moisi conducând spre domnul nostru Isus Hristos pe Anna și pe Caiafa cum și pe ceilalți jidovi. Persoanele sunt zugrăvite cu înfățișări triste și posomorâte. În urma acestora se văd alte cete cu chipuri de turci, cu șalurile lor albe, cu turbane și cu caftane lungi și verzi târându-se spre iad cu mânicile lor largi și lungi, cum și haremurile lor, din ale lor saraiuri
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
târziu el s-a redeșteptat ca dintr-un somn adânc. Se sculă și cu pași repezi, mânat ca de o mână sfântă, s-a apropiat de ieslea Mântuitorului. Numai era acel Crăciun de odinioară, cu căutătura-i fioroasă, cu fața posomorâtă, cu inima împietrită, ci un unchiaș bătrân, cu barba albă ca zăpada, cu fruntea senină, blând la suflet ca un mielușel și plin de bunătate. Smerit el căzu în genunchi la picioarele lui Christos și cu ochii scăldați în lacrimi
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
semantic-lexical al termenului regent, sensul general de apartenență dezvoltă mai multe valori semantice, cu nuanțări care depășesc planul semantic gramatical: • apartenența în general: „Pe pieptul moartei luce de pietre scumpe salbă.” (M.Eminescu, I, p. 75), „Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă,/ Cu fețe-ntunecoase, o ceată pribegită,/Copii săraci și sceptici ai plebei proletare.” (M. Eminescu, I, p. 49), „Al lumii-ntregul sâmbur, dorința-i și mărirea,/ În inima oricărui i-ascuns și trăitor.” (M.Eminescu, I, p. 56), „...Prin bolțile
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a scripturelor romane”. „Vremile-aurite” împreună cu „mitele albastre” oferă soluția utopică a sintezei viitorului cu primitivitatea arhaică. Revelarea istoriei prin cunoaștere magică se poate face numai inițiatic, sub semnul aurului. „Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur. Când posomorâtul basmu-vechea secolilor straja Îmi deschide cu chei de-aur și cu-a vorbelor lui vrajă...” Sintagma în aparență extrem de concretă, „păr de aur”, devine un simbol al forței solare, atribuit principiului feminin, în care Ricarda Huch vede esența romantismului german
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Fiule să crești/ Averea să ți-o înmulțești". Muierile: "Una cătră alta zic: știi cutare ce-a făcut/ Chiar eu însumi l-am văzut/ Alta iar: am auzit/ Cutare ce-am fi vorbit". Defăimătorul: "Zic: Cutare că-i urât/ Cutare posomorât/ Cutare e maimuțoiu/ Bărbaților păpușoiu". Lăudărosul: Spun că: azi am întâlnit/ Pă cutare, ș-am vorbit" "Zic: vedeți ăst bilet scris/ De la una e trimis" etc. Scriitorul a pus la punct un model de duplicare lirică a vorbirii, a bricolat
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Vania, În modulările lui mărețe atot-dominatoate nu putea izvorî decît În cadrul acestor peisagii și din sînul acestui popor. Dar nemărginirea acestui peisaj, Întunecat de cuburile din bîrne Înnegrite, de o arhitectonică atît de primitivă, În aceste sate ce se oglindesc posomorîte În mărețul lor fluviu, care domină toată priveliștea Îi trezește În amintire orizontul ondulat și totdeauna cuprins Între hotarele intime și prietenoase ale amfiteatrului de dealuri din Basarabia, presărat de sate luminoase, cu căsuțele lor albe, Împrejmuite cu prispă, cu
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
adjunctul său și îi punea la îndoială capacitatea de a a executa controlul, de aceea îi ordona să constrângă toate comunicările din serviciu. Într-o zi însă, Frederic a comis o greșeală, sancționată imediat de direcție. El avea o mină posomorâtă. Era atât de egocentric, încât nu reușea să stabilească o paralelă între propriile sale comportamente și cele ale direcției. El continuă să țipe, să urle, să înjure, să-și bată joc și să trântească ușile (Leymann, 1993, pp. 56-57). Ingrid
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
ta. Ai rămas în picioare, cu mâna ridicată într-un semn de salut ce mi s-a părut absurd. Încărcătorul aluneca în mâna mea ca o bucată de săpun umed. Când am tras, mi s-a părut că țintesc gura posomorâtă a mașinii - rânjetul acela al grilajului de la motor și ochii stinși ai farurilor... În năuceala spaimei, i-am zărit umbra mai înainte de a-i putea auzi zgomotul. A acoperit, preț de o secundă, soarele deasupra refugiului meu dindărătul bărcilor. Am
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
apolitici”, însă reaua-credință și patima partizană care transpare din comentariu m-au dezamăgit. Până și în Basarabia noastră înapoiată și fără de speranță - conform sentinței cronicarului literator - asemenea diversiuni se fac cu mai multă pricepere. Scris într-un registru încruntat și posomorât, de „madonă” neglijată, comentariul Literatorului este până la urmă o probă de umor involuntar. E inutil să polemizăm cu cineva care sfidează evidențele și bunul-simț. Când nu este desființată printr-o grasă înjurătură, Televiziunii publice din Republica Moldova (TVM) i se reproșează
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
O comparație oricît de sumară cu Restriști-le debutului indică Întreaga distanță - enormă - parcursă Într-un foarte scurt interval de tînărul poet. Ceea ce frapează, la nivelul universului imaginar, este Întîi de toate o importantă amplificare și transformare a reperelor: decorului posomorît și opresant al orașului provincial, modelat conform convențiilor simboliste cu urme, chiar, de idilism tradiționalist În configurarea orizontului „evaziunii”, i se substituie acum viziunea caleidoscopică a metropolei moderne, spectacolul Înnoit și mereu surprinzător al „fazei activiste industriale” promovate de Contimporanul
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
modernă”, el nu va fi esențial la Voronca (deși nu va lipsi cu totul), poetul român fiind atras mai degrabă de desfășurările feerice ale acestui univers ce putea să se Înscrie În replică la „viața scundă”, cu „mucegaiul birourilor” din posomorîtul „veac al mediocrității”. TÎnărul care În manifeste se arăta fascinat de „Împărăția afișelor luminoase” e dispus să vadă În spațiul citadin În primul rînd scena unei sărbători continue. Toposul orașului feeric este cel ce se conturează mai pregnant În etapa
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
târziu el s-a redeșteptat ca dintr-un somn adânc. Se sculă și cu pași repezi, mânat ca de o mână sfântă, s-a apropiat de ieslea Mântuitorului. Numai era acel Crăciun de odinioară, cu căutătura-i fioroasă, cu fața posomorâtă, cu inima împietrită, ci un unchiaș bătrân, cu barba albă ca zăpada, cu fruntea senină, blând la suflet ca un mielușel și plin de bunătate. Smerit el căzu în genunchi la picioarele lui Christos și cu ochii scăldați în lacrimi
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
de bine te cunoști ? Subliniază calitățile și defectele pe care crezi că le ai. CALITĂȚI DEFECTE Disciplinat Bun la învățătură Respectuos Frumos Vesel Ascultător Politicos Ordonat Modest Sănătos Bun coleg Prietenos Împăciuitor Harnic Indisciplinat Slab la învățătură Obraznic Urât Ursuz, posomorât Neascultător Nepoliticos Dezordonat Lăudăros Bolnăvicios Răutăcios cu colegii Dușmănos Supărăcios Leneș Răspunde la următoarele întrebări: Ce îți place cel mai mult la tine ? Ce nu îți place la tine ? Ce crezi că ar trebui schimbat ? Desenează în casetele următoare: " EU
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3058]
-
Bistrița). Viața la curte Șușotelile acopereau ulițele pietruite ale târgului. Pluteau, pe deasupra scăfârliilor ca un nor greu. Când tuna și fulgera, ploua cu zgomote ciudate. Pe cât de slabe și prelungi, pe atât erau de sâcâitore. Picuri de șoapte înfundate și posomorâte se strecurau ca niște furi în urechile târgoveților. Înțelesul lor nu putea fi tălmăcit, dar știa oricine că nu prevesteau nimic bun. Orașul, căzut în stenahorie, își revenea în simțiri, însă acești picuri nesuferiți de șușoteală îl făceau searbăd și
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
o poezie a colectivității, o literatură "sănătoasă" și nu una în care tu, autorul, "scâncești jalnic plecarea iubitei, dragostea măruntă, egoistă. Vezi în negru tot și toate ți par amare. În stihul tău e numai oftat, păragină și-o toamnă posomorâtă, funerară. (...) și nu știi pleca urechea decât la ciripitul suflețelului tău bolnav". E un apel adresat în primul rând colaboratorilor revistei. Tematica aceasta socială pare a fi mult mai interesantă în ochii celor de la Cadran decât stilul "cursiv și îngrijit
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de dinamismul sub semnul căruia e pus tabloul prezentat: "Negre ca niște cutii pentru viori/ se simt străine forțe călătoare,/ păsări de țiglă trec chemându-se prin nori/ ori niște cenușii aripi de mori de vânt" (Weltschmerz). Insistența asupra peisajului posomorât (ilustrat prin cromatica sumbră: negru, cenușiu), dar și împiedicarea zborului, imposibilitatea de a rupe legăturile cu pământul, căci păsările de țiglă sunt doar proiecții în materialitate a unei dorințe de înălțare, iar aripile morii sunt aripi false, veșnic ancorate în
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de care suferea. Această întâmplare l-a determinat pe omul care judeca aspru pe alții, să renunțe la acest păcat, care roade sufletul multora. Deci să nu judecăm, ca să nu fim judecați! 66. Zâmbește, nu te încrunta! Un om cam posomorât se plângea într-o zi unui alt om pașnic și credincios, zicându-i: Nu știu ce au oamenii cu mine, de mă privesc cu fruntea încruntată și cu ochi răi! Acesta însă îi răspunse: Dumneata ești de vină! Cum așa? răspunse omul
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
într-o zi unui alt om pașnic și credincios, zicându-i: Nu știu ce au oamenii cu mine, de mă privesc cu fruntea încruntată și cu ochi răi! Acesta însă îi răspunse: Dumneata ești de vină! Cum așa? răspunse omul și mai posomorât și încruntat și aproape supărat. Foarte bine! Ia uită-te puțin în oglinda asta cu chip senin, voios și zâmbind. Acela privi. Credinciosul îl întrebă: Îți place? Sigur că-mi place! Acuma strâmbă-te, încruntă privirea și strânge buzele. Așa
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
zile mari, dovadă că bucovinenii sunt oameni de suflet, plămădit din aluat descântat de zei; fără a vă cunoaște personal, v-am așezat deja lângă inimă. Am citit cu plăcere și interes „Orașul muzelor” (nu În Întregime, din cauza vremii mereu posomorâte, care mă Împiedică aproape total de la această plăcută Îndeletnicire, datorită acuității vizuale extrem de scăzute) și am răsfoit, doar, „Lovineștii” - destul ca să mă conving de calitățile dv. de cercetător hăruit, dublat de istoricul literar. Felicitări! Studiul din Anuarul Muzeului Suceava a
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
să difuzeze vești alarmante cu privire la cele ce se întâmplau la Timișoara, încă din 16 decembrie. Prin orașul nostru nu-și permitea nimeni să discute despre acest subiect odată ce primsecretarul județenei PCR de atunci, Gheorghe Pavel (secondat de masivul și veșnic posomorâtul prim vicepreședinte Ion Vlad), instituise măsuri polițienești aspre. În jurul palatului administrativ, dar și al clădirilor miliției județene (unde-și avea sediul și temuta și urâta Securitate) și municipale, fuseseră întinse cordoane de protecție precum și pancarte pe care vasluienii puteau citi
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
la pensie, așa cred. De bună seamă, nici o femeie printre ei. Mă gândesc la foci, în mare. Cu toții scutură din cap, ursuz. — N-ai cum le vedea în mare, că doar stau la fund, mă lămurește unul. Iar altul adaugă posomorât: — Focile nu-i bune la nimic. Las chestiunea baltă. Mă întorc acasă, cărând cidrul inutil, cumpărat din politețe. Și totuși, azi am înregistrat un succes. Camerele de sus, cu fața spre drum (camera interioară și salonul) erau împodobite cu niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
bun de la gazdele noastre atât de primitoare.. și, să ne întoarcem în Moldova, la casele noastre, la școala noastră. Soarele se suise la vreo trei sulițe pe cer, aproape de amiezi. Era o zi de aprilie frumoasă și caldă. Mica gară, posomorâtă și singuratică de la marginea satului, străjuită de trei salcâmi bătrâni, gemea de lume. Mulțimea de bărbați, femei, bătrâni și copii, înghesuită pe peronul devenit neîncăpător... întreg satul, venise să-i petrecă pe refugiați.. pe seminariști.. cei care cu cântul lor
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]