777 matches
-
răspunse imediat. -Dacă acești ucenici vor periclita pacea voi interveni. Magnificul Tiberiu asta îmi poruncește. Să mențin pacea cu orice preț în provincia aceasta a imperiului. Chiar și cu cel al sângelui! Procuratorul coborî din palanchin urmărind cu privirea figura posomorâtă a arhiereului Caiafa. -Deci îl vei folosi pe Baraba împotriva ucenicilor și adepților lui, spuse Ponțiu Pilat. -Trebuie să dau o lecție și mai dură acestei secte procuratorule! Nu crezi? -Fă-o repede arhiereule! mai spuse Ponțiu Pilat. Peste trei zile
AL ZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348754_a_350083]
-
neamului românesc (decembrie 1940 - vara anului 1944)”, în Hierasus, anuar, III, 1980, Botoșani, p. 78). Alexandru Mihăescu, fost elev al Liceului „August Treboniu Laurian” din orașul Botoșani și-a amintit emoționat, ziua de 28 noiembrie anul 1940: „Într-o dimineață posomorâtă și rece de noiembrie 1940 eram în drum spre școală, împreună cu doi colegi cu care locuiam pe Calea Națională la nr. 56. Pe la mijlocul străzii Cuza Vodă, prin semiîntunericul dimineții, am văzut arborat pe frontispiciul Liceului „Laurian” drapelul îndoliat. Știam că
2013... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 888 din 06 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346262_a_347591]
-
până la ultima picătură de vlaga. Nu te mai simți în stare să te ridici, să bei apă, să mănânci, să faci, ceea ce de obicei făceai, îndeobște. Îți dă toate planurile peste cap. Îmi vin în minte versurile Ninei Cassian: „Urâtă, posomorâta, gâlcevitoare / Și protestând, protestând...” Singură întrebare care te urmărește este: La ce bun? Că un leit-motiv. Cui prodest? Cui îi folosește? Eu cred totuși, că e o formă de încercare, o probă de rezistență, una din acelea care te fac
DUMNEAEI, DEPRESIA... de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 470 din 14 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348324_a_349653]
-
barcagiu Pe fluviul dintre lunci bătrânul barcagiu a mai ieșit cu lotca-i peticită, abia mai dă din vâsle și-i pustiu și apa dorului în piept îi e ispită Departe-n zări lucește soare șui pecete inegală peste zare, posomorâtă apă stă în calea lui, cocoare nu-s, o nu mai sunt cocoare.! Iubito, te-aș ruga să mi le-aduci cu aripile albe de iubire, în lotca mea, pe fluviul dintre lunci unde era atâta fericire. Leonid IACOB Poezie
BARCAGIU de LEONID IACOB în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348478_a_349807]
-
an ce stă să treacă Un an în care am căzut M-am tăvălit, rostogolit M-am scuturat., cu greu și ridicat În față am privit și am pășit Mai singur mai trist, mai... Cu pași mărunți, drumul am călcat, Posomorât și singur am înaintat Un an a trecut de la ... Un prim vers, o primă poezie Un an de la prima mare despărțire De El, de Ea , o parte din copilărie Înaintez, încet înaintez În spate... rămâne el Cu mine... nemuritoarea amintire
CHIRICEA CIPRIAN IONUȚ [Corola-blog/BlogPost/376958_a_378287]
-
o cicatrice-n privireVăd un an ce stă să treacăUn an în care am căzutM-am tăvălit, rostogolitM-am scuturat., cu greu și ridicatîn față am privit și am pășitMai singur mai trist, mai...Cu pași mărunți, drumul am călcat,Posomorât și singur am înaintatUn an a trecut de la ...Un prim vers, o primă poezieUn an de la prima mare despărțireDe El, de Ea , o parte din copilărie înaintez, încet înaintezîn spate... rămâne elCu mine... nemuritoarea amintire,Un gol, un abis de
CHIRICEA CIPRIAN IONUȚ [Corola-blog/BlogPost/376958_a_378287]
-
Am rămas singur, până într-o zi când ne-am reîntâlnit. A fost un moment emoționant, ne vedeam după mai mult de cinci ani. Femeia era tristă, doar ochii erau bucuroși de revedere și o speranță apăruse pe fața ei posomorâtă. A acceptat toate reproșurile pe care i le-am făcut, mi-a explicat că a suferit mult și încă mai suferă, dintre toate suferințele cea mai rea s-a dovedit a fi foamea. Pensia era umilitoare, nu avea cu ce
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376969_a_378298]
-
primăvară mult așteptată bătea discret la ferestrele ascunse enigmatic de draperiile grele și întunecate ale camerei, unde tăcerea domnea peste chipurile obosite și triste ale familiei. Trei copii apropiați ca vârstă ședeau cuminți pe canapeaua înflorată din odaie tăcuți și posomorâți, strecurând uneori priviri furișe și speriate către patul imens, în care un trup firav și minuscul se pierdea printre cearceafurile imaculate de bumbac. Deși nu înțelegeau ei mare lucru despre ce puteau să însemne cuvintele ,, boală” și ,,moarte”, judecând după
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
primăvară mult așteptată bătea discret la ferestrele ascunse enigmatic de draperiile grele și întunecate ale camerei, unde tăcerea domnea peste chipurile obosite și triste ale familiei. Trei copii apropiați ca vârstă ședeau cuminți pe canapeaua înflorată din odaie tăcuți și posomorâți, strecurând uneori priviri furișe și speriate către patul imens, în care un trup firav și minuscul se pierdea printre cearceafurile imaculate de bumbac.Deși nu înțelegeau ei mare lucru despre ce puteau să însemne cuvintele ,, boală” și ,,moarte”, judecând după
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > PRIN GRĂDINI CU AMINTIRI Autor: Costică Nechita Publicat în: Ediția nr. 2079 din 09 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Prin grădini de timp uitate Huzuream ca un hoinar, Iar pe drumuri desfundate Grijile n-aveau hotar. Primăveri posomorâte Ieșeau de sub coviltir, Prin unghere însorite Creștea iarba fir cu fir. Nori se buluceau spre creste Umbre grele agitând Voind parcă să dea veste Făr’ a spune ce-au de gând. Doar bunica, răbdătoare Șezând pe un lăicer Se ruga
PRIN GRĂDINI CU AMINTIRI de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375954_a_377283]
-
A luat în brațe o păpușă pe care o pictase chiar ea, frumos îmbrăcată, într- o rochie aurie, și a ciocănit la ușa de la biroul Moșului. S- a auzit un mormăit. Când a deschis, l-a văzut pe soțul ei posomorât, aranjând câteva ornamente în bradul de lângă șemineu. - Dragul meu privește! Eu împreună cu... Matilda, îți urăm drum bun în călătria ta și Crăciun Fericit tuturor oamenilor, indiferent de vârstă. Am însă o mare rugăminte la tine. Am citit una din scrisorile
OVEŞTI PENTRU VACANŢA DE CRĂCIUN (2) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372558_a_373887]
-
an ce stă să treacă Un an în care am căzut M-am tăvălit, rostogolit M-am scuturat., cu greu și ridicat În față am privit și am pășit Mai singur mai trist, mai... Cu pași mărunți, drumul am călcat, Posomorât și singur am înaintat Un an a trecut de la ... Un prim vers, o primă poezie Un an de la prima mare despărțire De El, de Ea , o parte din copilărie Înaintez, încet înaintez În spate... rămâne el Cu mine... nemuritoarea amintire
ÎN URMA TA de CHIRICEA CIPRIAN IONUȚ în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372687_a_374016]
-
primăvară mult așteptată bătea discret la ferestrele ascunse enigmatic de draperiile grele și întunecate ale camerei, unde tăcerea domnea peste chipurile obosite și triste ale familiei. Trei copii apropiați ca vârstă ședeau cuminți pe canapeaua înflorată din odaie tăcuți și posomorâți, strecurând uneori priviri furișe și speriate către patul imens, în care un trup firav și minuscul se pierdea printre cearceafurile imaculate de bumbac. Deși nu înțelegeau ei mare lucru despre ce puteau să însemne cuvintele ,, boală” și ,,moarte”, judecând după
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]
-
până acolo! Unchiul Victor lăsă undița la care meșterea, în iarbă, privi câteva clipe în jurul lui, după care, smulse două frunze imense și păroase de brusture. I le întinse băiatului și dădu din cap, ridicând din sprâncene. Sorin le apucă posomorât și dispăru în spatele unui pâlc de sălcii. Florin rânji cu importanță. El era un bărbat adevărat! Nu avea nevoie de dădăcelile unchiului, se descurca de minune la pescuit și nu-l deranja pe căpitan tocmai când înțepa momeala cu cârligul
UNCHIUL VICTOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376111_a_377440]
-
trecut, vei înțelege la momentul potrivit, mi-a răspuns pe un ton ce mă forța să renunț la a cere explicații. - Se zice că și pe Pământ sunt oameni care și-ar vinde sufletul pe un bănuț, am spus eu posomorâtă, aproape în șoaptă, marcată de dialogul cu mătușa din acea zi. - Greșit! Acolo nu este comerț, este jaf la drumul mare! Acei oameni își amanetează o parte din suflet, cerând ceva în schimb, deci ar fi un troc, dacă nu
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 7 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371674_a_373003]
-
cu indienii irochezi din vremurile de glorie a vestului sălbatec. Stătea și privea, trăgând amarnic din niște țigări din cotoare, umede și verzulii. Era prea dimineață și nu apucaseră să se dreagă după beția din seara trecută așa că erau cam posomorâți și evident stresați. Adică cum, moșioara lor, aia pentru care moșii și strămoșii lor luptaseră de-a lungul veacurilor, era acum cotropită de americani? Păi, cum vine asta?! Viteaza noastră armată ce face? Nu ei trebuie să-i alunge pe
AU VENIT AMERICANII de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374224_a_375553]
-
mai dulci și mai colorate decât celelalte. Când trec eu cu coșulețele mele Încărcate de cuvinte rebele Să uitați de griji și de rele Atât vă cer în schimb, vă rog frumos Să nu îmi ieșiți în cale Cu fețe posomorâte, Cu vorbe goale Cu chipuri negre, cu bube și boli. Dacă eu trec zâmbind și râd cu voi Vreau să primesc tot zâmbete înapoi Să ne danseze lumina pe creștet. Atunci când plâng eu, mi-a spus Tatăl meu, cerul e
“BĂCANII” – O REVISTĂ DE CULTURĂ NECESARĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1816 din 21 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377766_a_379095]
-
care o slujim. — Ai luat o sticlă de vin ? revine el la un moment dat, asigurându-mă că are și el o surpriză cam de același gen. Cred că mi-a pus nevasta și ceva bun de mâncare, continuă fals posomorât. Nu am putut să scap nici de această dată. Iar am să pun câteva kilograme, ca Întotdeauna când mă deplasez În străinătate, de o să mă certe Diana. Ajungem acolo unde trebuie, ne așteaptă cineva la aeroport, schimbăm trenuri, autobuze, taxiuri
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
decât sigur. Sunt tineri Înstăriți, care Încep să circule prin Europa, cu precădere - pentru că e la modă - În Italia. Acolo simt inconfundabilul aer al marii aristocrații a Sudului, elegant, sobru, plin, În același timp, de pitoresc și culoare. Întorși În posomorâtul și cenușiul Albion, fondează la Londra „Macaroni Club”, unde vestitele macaroane napolitane devin cel mai căutat fel de mâncare. Prin 1770, clubul Își atinge apogeul, iar Nash (supranumit „Frumosul”) și Charles Ford sunt cei mai cunoscuți și demni reprezentanți ai
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
tău răsuflet Fii rea, fii bună... oricum... eu te iubesc din suflet. Te las pentru o clipă... [VERENA] Nu! Nu vreau să te duci... Ei, du-te, fugi de-aicea... Nici vreau să te mai văd, Urât ca un cărbune, posomorât, certareț, Cum e mai rău... O, Doamne! Ce am găsit în el? Te-ai dus?... [BOGDAN] Verena! [VERENA] (apart) Doamne! Ce dulce îmi vorbește, Și văd ce-a spune acuma. [BOGDAN] Verena, pe o clipă... [VERENA] Eu nu zic altfel
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
suflet. Te las dar pentr-o vreme. ANNA Nu! nu vreau să te duci. BOGDAN Dar totuși trebui... (s-apropie) ANNA Nu voi de mână s[ă m-]apuci Ei du-te, fugi de-aicea, nici voi să te revăd. Posomorât, certareț... urât, nici să nu-l văd În ochi... O, Doamne sfinte, dar ce-am găsit în el? Te-ai dus? BOGDAN Dar! Anna! ANNA Dar nu-mi 'ești drag defel. (apart) Ce dulce-o să se roage... să văd
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
suflet. Te las dar pentr-o vreme. ANNA Nu! nu vreau să te duci. BOGDAN Dar totuși trebui... (s-apropie) ANNA Nu voi de mână s[ă m-]apuci Ei du-te, fugi de-aicea, nici voi să te revăd. Posomorât, certareț... urât, nici să nu-l văd În ochi... O, Doamne sfinte, dar ce-am găsit în el? Te-ai dus? BOGDAN Dar! Anna! ANNA Dar nu-mi 'ești drag defel. (apart) Ce dulce-o să se roage... să văd
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
alta-i lumea ce-o vezi în oglinda speranței și în visul cel frumos al trecutului - și aceea-i frumoasă... alta-i fundul cel amar al mărei, alta-i fața apei cea lucie. Adeseori iau de la basmu, de la păzitorul cel posomorât al trecutului, cheile lui de aur și deschid porțile inimei mele. Adeseori, în sufletul meu, întorc înapoi roata cea uriașă a timpului cu codrii săi de secoli, cu popoarăle sale... cu Creștinătatea și Păgânătatea sa... într-un loc îmi place
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
întreg Și-apoi trecut-a vremea când mă duceați de mână Voi, sfetnicii cei veștezi... oștirea cea bătrână A lui Stefan cel Mare... Astăzi mă încongior Cu tineri ca și mine, voioși și zâmbitori; M-am săturat de fețe triste, posomorâte, Eu voi amici... nu sfetnici! Voi zile aurite, Iar nu-ngropări pustie și cugete-amărîte Cari-n trecut mă-ngroapă și iarăși în trecut! ARB[ORE] Trecu Ștefan cel Mare... o dată l-am avut, S-a dus să se îngroape în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pală ce plânge cu suris, Ce-nchină viața-i dalbă plăcerilor aurie, Care sărută-n glumă și cînt-o nebunie (beau) 1° [BOIER] Vinu-nveselește inima omului, zice prorocul și-mpăratul David... Ș-apoi ce-i viața fără veselie?.... Tristă-i și posomorâtă - neci n-ar mai fi să fie. ȘT[EFAN] 2262 O, sufletu-mi e-o noapte fantastică și brună Un vis fără de noimă, un cer fără de lună Și inima e stearpă când capul îmi e treaz, În ochi s-ascunde
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]