306 matches
-
idee cine ar fi putut să o omoare? întrebă Ganz. — Lucrăm pe baza mai multor posibilități, domnule, i-am zis, trezindu-mă din nou că îmi vin pe buze vechile platitudini polițienești. Facem tot ce putem, credeți-mă. Ganz se posomorî și mai tare. Își clătină capul cu mânie: — Ce nu reușesc eu să înțeleg este de ce nu a fost nimic în ziare. — E important să prevenim orice crimă la indigo, i-am spus. Se întâmplă adesea într-un caz ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
asta? Nu au fost deloc evreii. Eu n-aș crede tot ce citești în Der Stürmer, să știi. Heinrich se întoarse la prietenii săi cu o considerabilă lipsă de elan după ce el și cu mine terminaserăm de vorbit. Am zâmbit posomorât la această priveliște, reflectând că propaganda funcționează în ambele sensuri. Trecuse aproape o săptămână de când o văzusem pe Hildegard. La revenirea mea din Wewelsburg am încercat să-i telefonez de vreo două ori, dar ea nu era niciodată acolo sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să i se întâmple lui Rambert și doctorul a putut s-o afle în amănunt prin destăinuirile pe care Rambert i le-a făcut ulterior. El a putut astfel să urmărească, și pe un plan nou, acest fel de luptă posomorâtă între fericirea fiecărui om și abstracțiile ciumei, lupta care constituia întreaga viață a orașului nostru în timpul acestei lungi perioade. Dar acolo unde unii vedeau abstracții, alții vedeau adevărul. Sfârșitul primei luni de ciumă a fost întunecat într-adevăr printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Dar băiatul meu îmi scrie pe Yahoo și citesc chiar la computerul Mariei, cu bebelușul în brațe: „Eu zic să te cam hotărăști să intri cu adevărat în politică, fiindcă în următorii zece ani sigur nu vei fi bunică”. Mă posomorăsc și mă întorc spre Maria: - Dar Condoleezza Rice (consiliera lui Bush)? Ea ce face? 18 septembrie Încep să mă înfurii tot mai mult pe administrația bizantină, cum îi zic ei. După 14 zile mă cheamă din nou la International Office
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
noastre. Trebuie să se ocupe cineva de ea. — Și de ce tocmai tu ? insist. De ce nu fratele tău ? — El e... altfel. E ocupat cu ale lui. — Dar ai putea și tu să te ocupi de ale tale ! — Eu am răspunderi. Se posomorăște și mai tare. Mama... — Ar vrea să faci ce vrei tu să faci, insist. Sunt sigură. Ar vrea să fii fericit cu viața ta, nu să renunți la ea de dragul ei. — Sunt fericit. E ridicol să spui... Dar n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Veșmântul Îi e cenușiu, barba Încărunțită, fruntea pergamentoasă, numai privirea Îi pare tânără și vie, aproape scânteietoare. Îl Însoțesc doi dintre fiii săi, care aruncă de jur-Împrejur expresii de ură sau de sfidare. Foarte aproape de sultan stă Omar, pe cât de posomorât, pe atât de copleșit. Înșiră În gând fraze Împăciuitoare, pe care nu va avea, fără Îndoială, niciodată prilejul de a le rosti. — Astăzi e ziua pentru care ni s-a făgăduit un raport amănunțit asupra stării vistieriei noastre, e gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
La asta mă refer. Tu ești singura persoană care‑mi spune ce trebuie să aud, chiar dacă nu‑mi face nici o plăcere. Ar fi trebuit să am încredere în tine de la început. Am fost... nu știu. Arogant. Tâmpit. Pare atât de posomorât și de necruțător cu sine, că mă întristez. — Luke... — Becky, știu că ai cariera ta, și respect asta. Nici măcar nu te‑aș întreba dacă nu aș crede că asta ar fi bine și pentru tine. Dar... te rog. Se întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
din cercul de apropiați al decanului sau al Ministrului sau al oricărui alt sus-pus, așa că de ce să mă chinui să obțin o notă mai bună când știu că nu am nici o șansă de reușită? L-am văzut că s-a posomorât deodată și și-a plecat capul, punându-l pe brațele încrucișate ce stăteau pe bancă. Nu era treaba mea să învăț ca el să ia note mari. Dacă vroia note, trebuia să și muncească puțin pentru ele. Cel puțin putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
a fost un dezastru. Un dezastru total. Am făcut toate eforturile posible și imposibile de a face conversație, de a glumi și de a fi amuzantă. Dar Jack a mai răspuns la Încă două apeluri, iar restul timpului a fost posomorât și distrat și, sinceră să fiu, pare să fi și uitat că exist. Îmi vine să plâng de dezamăgire. Pur și simplu nu Înțeleg deloc. Totul mergea de milioane. Ne Înțelegeam extraordinar. Unde-am greșit ? — Mă duc să mă aranjez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cu greu să nu izbucnesc În râs. Nu, nu e Paul! De unde până unde ți-a putut veni o asemenea idee ? — Te văd uitându-te Întruna În direcția lui. Arată spre locul din apropiere unde se află Paul, care bea posomorât dintr-o sticlă de bere. La fiecare două minute ! — Ba nu mă uit deloc la el ! spun iute. Mă uit doar... nu fac decât să mă las În voia petrecerii. — Atunci ce tot caută În jurul tău ? — N-am nici o treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pe oră, spre disperarea lui Helen) și a arătat înspre o vale. Eu și Helen ne-am aplecat capetele pe fereastră ca să vedem mai bine. în timp ce priveam, în tăcere, căsoiul întunecat, în stil gotic, care se ridica în mijlocul unui peisaj posomorât de iarnă, mi-am dat seama că mi se pusese un nod în stomac. —Janey, arată ca o casă a ororilor! Helen părea impresionată. La drept vorbind, eram puțin îngrijorată. Chiar trebuia să arate ca o casă de nebuni? Casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
știam ce să fac. Nu voiam să fiu singură, așa că m-am decis să cobor la parter să văd ce se întâmplă. Pe scară m-am întâlnit cu Mike. Așa cum făcuse și Chaquie cu câteva minute în urmă, Mike privea posomorât pe fereastră. —Bună, am spus eu, nerăbdătoare să vorbesc cu cineva. Ce faci? —Vino-ncoace, mi-a spus el arătându-mi ceva pe fereastră. O femeie și trei copii veneau pe alee, poticnindu-se prin ploaie. Păreau epuizați și înghețați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
jupâne și-mi trebuie oarece târguieli, răspunse bucuros țăranul. La mine-i cel mai ieftin, rosti cu încredințare Ițic. Chiar și protopopul vine și cumpără. Am lucruri bune tocmai de la Viena. Bani să ai! Apăi, asta-i rău, domnule, se posomorî badea Vasile, căci am doar câțiva saci cu grâu. Îți dau cinci bani chilu! Asta-i piața. A sărăcit lumea! se tângui negustorul. Cam puțin, eu vroiam cam zece bani! Zece bani! se minună Ițic. Vrei să pierd negustoria? Poți
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
mult decât să-mi intitulez unul dintre tablouri «Sacramentul Euthanasiei». Vă voi picta pe dumneavoastră, cum vă pregătiți în dosul cortinei, dar nu luați asta ca încurajare din partea mea. Am ars deja o mulțime de tablouri nereușite.“ Seara s-a posomorât. Priveam pe furiș, suspicioși, plini de teamă. Atunci am discutat prima oară serios despre moarte. „Dar și-a imaginat doar un tablou“ - a spus Iosif și Fratele său. „Al șaptelea pe ziua de azi. Deocamdată nici nu l-a pictat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Ni s-a explicat cum trebuie să ne legăm centurile de salvare în caz de naufragiu. După aceea, am repetat pe punte cum trebuie să ne încolonăm ca să coborâm "în ordine" în bărcile de salvare. Încurajatoare exerciții! Marea s-a posomorât. Valurile sunt din ce în ce mai mari. S-a făcut și frig. Puntea e măturată de un vânt violent. Și suntem de abia în Marea Egee. Ce va fi în Marea Neagră, în care vom pătrunde, probabil, mâine, spre seară? Aud că nu li s-
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Gosseyn. se auzi un glas de bărbat, aici Institutul de emigrare. Gosseyn înlemni. Știa că astăzi se va hotărî, și o anumită nuanță în glasul acesta nu-i plăcu. - Cine-i la aparat? întrebă el inexpresiv. - Janasen. - A! Gosseyn se posomorî. Era omul care-i pusese atâtea bețe în roate, insistând să-i prezinte un act de naștere și alte hârtii, refuzând să înregistreze un test favorabil la detectorul de minciuni. Janasen - un funcționar a cărui situație era surprinzătoare dat fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
care o aveți cu adevărat, atunci sunteți practic terminat. Și să nu credeți că mă simt obligată să mă supun ordinelor voastre. Nu doresc, n-am dorit niciodată victoria voastră. - Să fie într-un ceas bun! zise Gosseyn. Dar se posomorî și notă mental un punct despre care va mai vorbi. Vorbele lui Leej lăsau să se întrevadă o colaborare ulterioară cu Discipolul. - Leej, zise el fără să o privească, există neclarități în săptămânile ce vin? - Nu este nimic! răspunse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
trăiesc mai departe. Vreau să trăiesc pentru a mă asigura că lumea asta violentă își va regăsi pacea. Ah, numai de-aș fi sănătos, l-aș putea ajuta pe stăpânul meu din toate puterile. Dintr-o dată, glasul lui Hanbei se posomorî. — Dar nici un om nu poate decide cât timp va trăi. Ce pot face, în starea asta? Privindu-l în ochi, Oyu simți că o năpădea durerea. Oare fratele ei îi ascundea ceva? Clopotul Templului Nanzen anunță ora amiezei. Deși țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de tras. Poate chiar c-ai s-ajungi cineva. Fiindcă e plină lumea de oameni care mereu încep câte ceva și nimic nu duc la bun sfârșit. Chiar îl privea cu încântare maternă, se vedea limpede pe fața ei. Și adăuga, posomorându-se un pic dar totuși cu speranță în glas: chiar dacă ne așteaptă, din câte se pare, vremuri grele. Dar de ce vremuri grele? Nimeni nu se gândea la vremuri. Deocamdată nu erau decât zile. Joi, vineri. Și sâmbătă. Ora șapte dimineața
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să stăm puțin de vorbă? Dragoș roși numai la gândul că alții ar fi putut să bage de seamă cu ce glas îi vorbea Viviana. Întunericul îi cobora cu grăbire în suflet. Își băgă pumnii adânc în buzunare și dădu posomorât din cap, în semn că da. Strânse din buze și se simți stupid până în rărunchi. Beraru se găsea tocmai atunci să se strecoare pe lângă ei, intrând în clasă c-un rânjet la fel de stupid. Hai să nu stăm în ușă. Era
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
-și în româ nește versurile: Soarele lunecă Și cântecul meu domol E prilej de litanie nesfârșită, Genune părăsită, melancolie profundă A trecutului meu! O ființă care se plictisește, Un suflet obosit în susurul ploii Își plânge trecutul. Un cer cenușiu, Posomorât de griji, Plutește indiferent Deasupra capului meu. Sub cenușiul nepăsător, O ciocârlie Zboară încolo și-ncoace. O ființă care se plictisește, Un suflet obosit în susurul ploii Își plânge trecutul. Te chem să vii, Deschide iute poarta, O infidelă te
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
a fetei, era deschisă și interesată. Mintea lui Catherine era străbătută de-o interesantă trăsătură lesbiană. Deseori, în timp ce făceam dragoste, îmi cerea s-o vizualizez întreținând relații sexuale cu o altă femeie - de obicei, cu secretara ei, Karen, o fată posomorâtă cu ruj de buze argintiu, care, cât ținea petrecerea de Crăciun de la birou, se uita nemișcată la soția mea ca un prepelicar în rut. Catherine mă întreba deseori cum s-ar putea lăsa sedusă de Karen. La scurt timp, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
lui Păstârnac și alții ca el..., că mai este și alții..., le bagă-n cap vărăștenilor că, după ce s-o face colectivă, mâncarea o să fie de la cazan și muierile la grămadă!... Casapu clipi mirat, apoi fața-i buhăită i se posomorî și mai tare. Ia scrie-mi-l acolo, pe listă, pe Ilie ăsta al lui Pătrunjel, 'tu-i mama lui, și p-ăia care-i cântă-n strună, ca să-i avem în vedere!... Să-i prelucrăm noi puțin!... Să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nimeni în privința vânzării casei. Atunci ce mai atâta vorbă, să batem palma! îi propuse directorul școlii cu vioiciune, întinzându-i brațul său vânjos, de fiu de țărani. Când află însă că Stelian nu mai voia să plece la oraș, se posomorî și plecă fără să-l mai salute, bombănind că, dacă nu avusese de gând să vândă casa, de ce îl mai încurcase degeaba?!... Peste câteva săptămâni, Stelian primi o scrisoare de la Virgil, care îi reamintea de intenția lui de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
oraș, Stelian luă fără să stea pe gânduri tramvaiul și se duse mai întâi să-l vadă pe Ticu. Fratele său mai mic, aflat în concediu, era acasă și se arătă cât se poate de bucuros de vizită, dar se posomorî imediat auzind de necazurile lui Stelian. Să intri-n partid și să faci propagandă pentru colectivizare?... exclamă el scârbit. Vezi-ți de treabă, nene! Să nu faci prostia asta!... Cum adică: ei ți-au luat matale averea și-au băgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]