953 matches
-
de pe Cricov, având hramul “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” și Mănăstirea Mărgineni, la N și NE de Cricov, ctitorita la 1646 de postelnicul Constantin Cantacuzino. Tot de aceste timpuri trebuie legate și Palatul Cantacuzinilor de la Filipeștii de Târg, construit de postelnicul Constantin Cantacuzino între 1633-1653, Palatul de la Florești și Palatul lui Până Filipescu de pe “drumul domnișorului” - pe care “fugeau domnișorii și boierii țării în timpul năvălirilor dușmane” -, parcul și heleșteul, despre care Grigore Zagoritz scria că “la Mărginenii Pîrliti au stat în
Mărginenii de Sus, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301178_a_302507]
-
Toader, ce se căsătorise cu Greaca, fiica marelui logofăt Ion Movilă, era nepotul lui Stanciu Stărostescu, strănepotul de fiu al lui Mihu al lui Staroste sau Stărostici și răs-strănepotul lui Giurgiu de la Frătăuți. Nicoară Prăjescu era căsătorit cu Maria, fiica postelnicului Ionașco Ivul, și se afla printre cei mai puternici și bogați boieri ai Moldovei, deținând dregătorii înalte în Moldova medievală: logofăt al treilea (1599), vel logofăt (1606), vel vistiernic (1610). Marele boier a primit de la domnitorul Ieremia Movilă (1595-1600, 1600-1606
Nicoară Prăjescu () [Corola-website/Science/334072_a_335401]
-
viiața și acolea la Hîrlău s-au sfîrșit viața, în anul 7134 în dzile... (...) Oasele Radului-vodă cu cinste mare s-au pornitŭ de la Hîrlău în Țară Munteneasca, la mănăstirea făcută de dînsul în București, cu Hrizea visternicul și cu Trufanda postelnicul și cu Costin postelnicul al doilè pe acéle vrémi. Iară în scaunul țării domnŭ au statut Barnovschii hatmanul.”". Curtea domneasca din Hârlău decade după moartea lui Radu Mihnea. În anul 1727, curtea domneasca era încă intactă, ea fiind vizitată de către
Curtea Domnească din Hârlău () [Corola-website/Science/316355_a_317684]
-
Hîrlău s-au sfîrșit viața, în anul 7134 în dzile... (...) Oasele Radului-vodă cu cinste mare s-au pornitŭ de la Hîrlău în Țară Munteneasca, la mănăstirea făcută de dînsul în București, cu Hrizea visternicul și cu Trufanda postelnicul și cu Costin postelnicul al doilè pe acéle vrémi. Iară în scaunul țării domnŭ au statut Barnovschii hatmanul.”". Curtea domneasca din Hârlău decade după moartea lui Radu Mihnea. În anul 1727, curtea domneasca era încă intactă, ea fiind vizitată de către Scarlat Ghica, fiul domnitorului
Curtea Domnească din Hârlău () [Corola-website/Science/316355_a_317684]
-
pădurea și barda. Din documente mai aflăm câteva date, care menționează despre vânzarea și cumpărarea unor moșii. De exemplu, în 1644 era întărit lui Neniul Vornic o gloată, danie ce a primit Hrizea și soția lui Vambula (sora lui Ienachi Postelnic) două sate pe Botna - Ulmeni și Diaseni. Primii răzeși din Bardar au fost frații Tonu. În 1796 bărdărenii încep construcția unei biserici din lemn cu hramul Sf. Nicolae. În ea se păstrase cărți vechi religioase, icoane, vase din lemn. În
Bardar, Ialoveni () [Corola-website/Science/305183_a_306512]
-
Pe peretele din partea de sud a pronaosului se află și astăzi o gropniță cu un arc trilobat. Printre obiectele vechi ale bisericii schitului menționăm o Evanghelie donată de către Chiriță Lăcătușu din Iași la 5 martie 1728, un prologar donat de postelnicul Constantin Bivol în 1736, un potir din 1819 etc. "Schitișoru nostru", după o consemnare pe o carte din 1736, a fost găsit părăsit și în ruină în deceniul al IV-lea din secolul al XX-lea (în 1933 mai precis
Mănăstirea Stavnic () [Corola-website/Science/308572_a_309901]
-
va da țara pe mâna leșilor. În testamentul său din 22 iunie 1633, scris la Constantinopol, fostul domnitor al Moldovei menționa că Biserica Adormirea Maicii Domnului din Iași nu era terminată de construit. El a dat dispoziții executorilor săi testamentari (postelnicul Iancu Costin, tatăl cronicarului Miron Costin, și marele logofăt Matei Gavrilaș) să-i vândă proprietățile sale din Polonia și cu banii obținuți să finalizeze construcția Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Iași, a Bisericii „Sf. Ioan Botezătorul” din Iași și a
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
înaintea curții împărătești pănă îndesară. Apoi, au învățat veziriul să sloboadză un boier in, care va hi fostŭ chihaia lui, care slujbă să prinde la turci, cum este postelniciia cea mare la noi în țară. Deci, au slobodzit pre Costin postelnicul, care era postelnic mare la Barnovschii-vodă. Au mărsŭ și au luat oasele dinaintea curții și le-au dus la patrierșie și acolea pre scurtŭ, pre cât au lăsat vremea de atuncea, l-au astrucat în patrierșie, în céiași noapte. Și
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
pănă îndesară. Apoi, au învățat veziriul să sloboadză un boier in, care va hi fostŭ chihaia lui, care slujbă să prinde la turci, cum este postelniciia cea mare la noi în țară. Deci, au slobodzit pre Costin postelnicul, care era postelnic mare la Barnovschii-vodă. Au mărsŭ și au luat oasele dinaintea curții și le-au dus la patrierșie și acolea pre scurtŭ, pre cât au lăsat vremea de atuncea, l-au astrucat în patrierșie, în céiași noapte. Și de acolo apoi
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
Mavrocordat, fiica Catrinei Mavrocordat, soră a Saftei, în martie 1824. Zoe Mavrocordat a devenit astfel prin adopție Zoe Basarab Brâncoveanu, moștenitoare, la moartea părinților adoptivi, a fabuloasei averi brâncovenești. Pe Zoe, fiica lor adoptivă, au decis să o mărite cu postelnicul Gheorghe Bibescu, care a devenit ulterior domn al Țării Românești. Banul Grigore și Băneasa Safta Brâncoveanu s-au îngrijit de biserica Sfânta Treime din Brașov, de mănăstirea Bistrița Vâlcea, de mănăstirea Viforâta, pe peretele căreia se găsesc potretele votive ale
Safta Brâncoveanu () [Corola-website/Science/335597_a_336926]
-
și altar, actuala pictură este făcută, în 1815, de Gheorghe Zugravul. Biserică a fost folosită că necropola domneasca, astfel se mai păstrează pietrele de mormânt ale unor dregători decapitați pentru trădare sau călugăriți cu forța pentru același motiv că: Dragomir Postelnicul, Stoica Logofătul, Pârvu Vornicul, Ioan Călugărul, Serafim Mitropolitul. În naos, în fața ușilor împărătești, se află lespedea funerară a voievodului Vlad Țepeș, ucis în 1476 în pădurea din preajma Bălțenilor. Tot aici, și-a găsit sfârșitul, în decembrie 1662, si bătrânul postelnic
Mănăstirea Snagov () [Corola-website/Science/303342_a_304671]
-
Postelnicul, Stoica Logofătul, Pârvu Vornicul, Ioan Călugărul, Serafim Mitropolitul. În naos, în fața ușilor împărătești, se află lespedea funerară a voievodului Vlad Țepeș, ucis în 1476 în pădurea din preajma Bălțenilor. Tot aici, și-a găsit sfârșitul, în decembrie 1662, si bătrânul postelnic Constantin Cantacuzino. Mănăstirea s-a afirmat că un centru panortodox prin sprijinul domnului Matei Basarab, care a instalat o tipografie în 1643. Apogeul cultural a fost atins în timpul lui Constantin Brâncoveanu, cănd stareț al mănăstirii este Antim Ivireanul (1694-1705), devenit
Mănăstirea Snagov () [Corola-website/Science/303342_a_304671]
-
(n. 1633 /1637 ? - d. 20 februarie 1699) a fost mama domnului Țării Românești, Constantin Brâncoveanu. Conform istoricului N. Iorga, Stanca Cantacuzino s-ar fi născut în 1633. S-a născut în influenta familie boierească Cantacuzino, fiind fiica postelnicului Constantin. Printre frații ei se numărau viitorul stolnic Constantin Cantacuzino, marele ctitor Mihai Cantacuzino și viitorul domn al Țării Românești, Șerban Cantacuzino. Stanca a fost măritată cu boierul Papa Brâncoveanu, din familia Brâncoveanu. Cuplul a avut trei copii, Barbu, Matei
Stanca Brâncoveanu () [Corola-website/Science/332671_a_334000]
-
la baza dealului Mitropoliei. La câțiva ani după acest episod, Preda Brâncoveanu, socrul Stancăi, a fost strangulat din ordinele domnului Țării, Mihnea al III-lea. În consecință, Stanca și-a luat copiii și s-a mutat pe moșia tatălui ei. Postelnicul Constantin Cantacuzino a suferit însă o soartă similară, fiind ucis la Snagov. Anul 1678 l-a adus pe tron pe fratele ei, Șerban Cantacuzino, care a hotărât lupta dintre Băleni și Cantacuzini în favoarea celor din urmă. Șerban a murit în
Stanca Brâncoveanu () [Corola-website/Science/332671_a_334000]
-
partea de nord-vest a raionului Noua Suliță, pe malul râului Hucău. Localitatea Toporăuți a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Cernăuți al Principatului Moldovei. Aici a avut o moșie boierul moldovean Dumitru Barnovschi, mare paharnic (1597) și apoi mare postelnic (1598 - 20 decembrie 1606). El a fost înmormântat în biserica din satul Toporăuți, ctitorită de el, după cum arată pisania . În această localitate, s-a născut și a crescut viitorul domn al Moldovei, Miron Barnovschi-Movilă, fiul boierului Dumitru Barnovschi. Conform unui
Toporăuți, Noua Suliță () [Corola-website/Science/316060_a_317389]
-
Gheorghe Doja (1514), s-a stabilit aici un grup restrâns de bejenari ardeleni, care și-au făcut case „mai adânc”, în pădure. Moșia de aici a aparținut boierilor Movilă, ea fiind donată Mănăstirii Teodoreni din Burdujeni în anul 1596 de către postelnicul Teodor (Toader) Movilă, fratele vitreg al domnitorului Ieremia Movilă. Satul a devenit astfel sat mănăstiresc, cu bir si obligații către mănăstire. Actualul sat Adâncata este atestat prima dată la sfârșitul secolului al XVIII-lea; în catagrafia din 1772 se afirmă
Biserica de lemn din Adâncata () [Corola-website/Science/317011_a_318340]
-
arhipăstoria episcopului P.S.Calinic (1823-1855), dezvoltată ca dimensiune așa cum există și astăzi. Pisania bisericii, scrisă cu litere chirilice: „Această sfântă și Dumnezeiască biserică s-au făcutu la leatu 1823, cu toată cheltuială și osteneală, și toată din lemn, a dumnealor postelnicul Ioan Brădiceanu și cu a lu(i) Co(n)standin Tivig; au ajutorat logofătul Frumușanu (și) Logofătul Șerban Brăiceanu și a (dumnea)lor care se vor așeza în pomelnicele (și) Co(n)sta(n)din Apostoiu; au lucrat cu mâinile
Biserica de lemn din Frâncești-Boașca () [Corola-website/Science/317606_a_318935]
-
Gane, a fost un scriitor și om politic român, care a fost ales ca membru titular al Academiei Române (în 1908). s-a născut la data de 1 februarie 1838 în orașul Fălticeni, descendent al unei vechi familii boierești, fiind fiul postelnicului Matei Gane și al Ruxandrei Văsescu. A urmat școala primară la Fălticeni cu părintele Neofit Scriban, apoi se înscrie la pensionul francez al lui Louis Jordan din Iași, după care urmează științele juridice la Paris. După revenirea în țară, Nicolae
Nicolae Gane () [Corola-website/Science/307216_a_308545]
-
a secolului al XVII-lea satul Curtișoara trece în stăpânirea marelui sluger Tudor Rudeanul, cel care avea să se autointituleze în acte "ot Ruda și Curtișoara". Același cognomen avea să-l poarte și cel de-al doilea său fiu, Chirca postelnic, moștenitorul domeniului Curtișoara. Este posibil ca numele de "Ghica" să fie o interpretare greșită a aceluia de "Chirca" din cauza deteriorării vechii pisanii și a rescrierilor succesive. Cu toate acestea, în textul unei inscripții a unei icoane a Maicii Domnului datată
Schitul Dobrotinet () [Corola-website/Science/303087_a_304416]
-
(n. 1640 - d. 29 octombrie 1688) a fost domnul Țării Românești între 1678 și 1688. Era membru al ilustrei familii de origine bizantină a Cantacuzinilor, fiind fiul postelnicului Constantin Cantacuzino și frate al marelui cărturar stolnicul Constantin Cantacuzino. În calitate de conducător al statului muntean aflat sub vasalitatea turcilor, a participat alături de armatele otomane la asediul Vienei din 1683. A negociat însă cu imperialii trecerea Țării Românești în tabăra creștină
Șerban Cantacuzino () [Corola-website/Science/297414_a_298743]
-
Țării Românești și ai Moldovei. Această familie se asimilase atât de bine în țările române, încât ajunsese să se afle în fruntea partidei boierești care lupta pentru a restrânge influența familiilor grecești de curând venite. Tatăl lui Șerban Vodă, marele postelnic Constantin Cantacuzino, se însurase cu o fată a lui Radu Șerban Basarab, astfel încât fiii lui se simțeau oarecum moștenitori ai vechilor domni „pământeni”. Conform unei informații prezente doar la Del Chiaro, preluată ulterior de Dimitrie Cantemir, Șerban ar fi „spurcat
Șerban Cantacuzino () [Corola-website/Science/297414_a_298743]
-
copil fiind, și Stanca din Hotărani, soția lui Danciu; pe nepotul lui Matei Basarab, Preda Brâncoveanu, și pe Barbu, fratele lui Matei. Asemănarea dintre tabloul ctitoricesc de la Arnota și cel de la Sadova, prin prezența, în ambele cazuri a bunicului Datco postelnic, a tatălui, Danciu și a unchiului voievodului, Radu postelnic, întaraste presupunerea că biserica de lemn de la Arnota, despre care vorbesc călătorii străini, a fost la început o ctitorie a Craioveștilor, căci la Sadova machetă bisericii este susținută de Matei Basarab
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
pe nepotul lui Matei Basarab, Preda Brâncoveanu, și pe Barbu, fratele lui Matei. Asemănarea dintre tabloul ctitoricesc de la Arnota și cel de la Sadova, prin prezența, în ambele cazuri a bunicului Datco postelnic, a tatălui, Danciu și a unchiului voievodului, Radu postelnic, întaraste presupunerea că biserica de lemn de la Arnota, despre care vorbesc călătorii străini, a fost la început o ctitorie a Craioveștilor, căci la Sadova machetă bisericii este susținută de Matei Basarab și Elina Doamnă împreună cu Barbu Craiovescu și soția sa
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
de desfrâu. Dezagregarea treptată a averilor boierești a reprezentat un simptom generalizat la sfârșitul secolului al XIX-lea, fiind însoțită de ascensiunea administratorilor cu un spirit energic. În operele literare anterioare, reprezentanții clasei nobiliare încearcă să se revolte precum marele postelnic Andronache Tuzluc care cere pedepsirea lui Dinu Păturică și încearcă să-l sugrume sau ca boierul vechi Dinu Murguleț care îl amenință furios pe Tănase Scatiu: „Îl împușc! îl împușc! Hoțul!... care mi-a mâncat averea!... m-a adus în
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
critici literari au evidențiat o serie de asemănări între acest roman și "Ciocoii vechi și noi". Iancu Urmatecu, baronul Barbu și Jurubița (țiitoarea lui Urmatecu și amanta ulterioară a lui Bubi Barbu, fiul baronului) își găsesc corespondențe în Dinu Păturică, postelnicul Andronache Tuzluc și Kera Duduca din romanul lui Filimon, având un destin similar într-o oarecare măsură. Perpessicius afirma că aparențele acestor asemănări sunt înșelătoare, pentru că, în ciuda unor apropieri la nivelul subiectului, al stratului social din care provin personajele și
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]