948 matches
-
l(ea)t 7197, 1689” (poate Doamna Maria a avizat chiar calculul greșit al anului - de la Hristos - scris cu cifre arabe). Tot acolo: „Supt această marmură zace țerăna lui Jupan Iordache Cantacuzino vel spătariu, feciorul bătrânului Costandin Cantacuzino biv vel postelnic, carele cu cinste, cu bunefaceri și cu toate céle căzute, ce unul bl(a)govodn(ic) și de mare neam ca acelui s-au cuvenit, toată viiața lui au trăit. Deci sosindu-i ceasul, ș-au plătit și el datoria
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
va vrea Dumnezeu de va fi vie. Iară după moartea ei, să-i fie și ei de comăndare și de pamenți”. în testamentul scris în 1663 - pus pe hârtie cu mâna lui, înaintea fatidicei luni decembrie, în limba greacă -, marele postelnic Constantin Cantacuzino (care nu uită să așeze semnul crucii [crizmonul] înaintea textului ce începe - la fel ca diata fostului Domn Radu Șerban, alcătuită în anul 1620 la Viena - cu o invocatio: „în slava Tatălui și a Fiului și a Duhului
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
stăpână, de vreme ce toată până astăz sântu 38 de ani de cându ne-am împreunat și am trăit aicea viiață trecătoare”). Cât timp aceasta va fi în viață (deci, dreptul de uzufruct). „Și după moarte soți[i] mele, Elinii - impune bătrânul postelnic o rezolvare (și o sprijină cu o amenințare formulată de la început - de altfel, la sfârșitul diatei, blestemul lipsește: „Și oricare-m fecior nu o va asculta, să-l bată mânia lui Dumnezeu și blestemul meu”) pe palierul modalității juridice a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în primul rând, ritualurile postfunerare - componentă a atitudinii creștine în fața morții (căci era vorba de „perpetuarea amintirii” defunctului) - praznicele, sărindarele, pomenirile - (Cămărașul Sima: „Nimenea cu nimic treabă să n-aibă, iar soțul mieu, Marica, să aibă a mă pomeni cumsecade”; postelnicul Constantin Cantacuzino: „După aceasta [Ilina] să scoată taleri 1500 să facă milostenii și pomene pentru multu păcătosul sufletul mieu, ca doar cu nenumăratele milele a tot milostivului Dumnezeu ca să facă milă în zona judecății, să nu-ș aducă aminte de rele
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vitele - patru cai, patru iepe, patru boi, patru vaci, țiganii și moșiile date ca zestre fiicei ei, Vilaia; mai înainte, în 1573, un hrisov enumera valorile - multe bijuterii, veselă, tacâmuri etc. - primite ca dotă de Maria, văduvă între timp a postelnicului Dragomir), asigurată - prin „întăriri” - de unii soți grijulii, care bănuiau tracasările și abuzurile ce le așteptau pe văduve din partea rudelor defunctului, zestrea - recuperabilă, am văzut, sprijin pentru o eventuală recăsătorire - devenea un fel de „pivot” al întregului ansamblu succesoral. Pravila
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Maria, mama lui Radu Șerban, era fiica Ancăi din Coiani și nepoată a altei Marii, care ducea stârpea spre marele ban Șerban, ginerele lui Pârvu Craiovescu - la care se adăugase bogăția boierilor Mărgineni (nevasta lui Radu Șerban, Elena, fiică a postelnicului Udriște din Mărgineni, era nepoata acelui Udriște care fusese însurat cu Anca, fiica lui Radu de la Afumați). Leca spătarul, în 1657, este încă și mai limpede cu privire la dreptul de uzufruct al soției sale, (sub incidența cărora - am văzut și mai
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
n-a avut o căsnicie lungă, căci Bălașa se va stinge pe 23 decembrie 1711. Safta (1687-1747) (a cărei foaie de zestre a fost alcătuită pe 12 mai 1700) s-a măritat - în 1700 - cu vornicul Iordache Crețulescu, fiu al postelnicului Pârvu Crețulescu. I-au cununat pe (cei ce vor ctitori biserica din București ce le poartă numele) mitropolitul Theodosie Veștemeanu și Sanela, fiica spătarului Iordache Cantacuzino. Ancuța (1691-1730) a fost soția postelnicului Nicolae Ruset (dobândise acela titlul de conte al
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în 1700 - cu vornicul Iordache Crețulescu, fiu al postelnicului Pârvu Crețulescu. I-au cununat pe (cei ce vor ctitori biserica din București ce le poartă numele) mitropolitul Theodosie Veștemeanu și Sanela, fiica spătarului Iordache Cantacuzino. Ancuța (1691-1730) a fost soția postelnicului Nicolae Ruset (dobândise acela titlul de conte al Imperiului Habsburgic), fiu al influentului vistiernic grec Iordache Ruset, care n-a scăpat ocazia - la sfatul lui Hrisanth Nottaras - de a deveni rudă prin alianță cu Constantin Brâncoveanu. Bălașa (1693-1752) (căreia tatăl
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
tot de stolnicul Constantin Cantacuzino. Pe ea, împreună cu soțul ei, a trimis-o Constantin Brâncoveanu la Stanbul să obțină permisiunea de a-l însura pe Răducanu cu fata lui Antioh Cantemir. în fine, Smaranda (sau Smaragda - 1696-1712) a fost soția postelnicului Constantin Băleanu, fiu al marelui clucer Ivașco Băleanu și nepot al marelui han Gheorghe Băleanu. Soarta n-a fost deloc îngăduitoare cu urmașii lui Constantin Brâncoveanu. Beizadea Radu, soțul Stancăi, dând de avuție după strâmtoarea (1704) de la Constantinopol, a luat
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
împreună cu fiii ei și în calitate de „soție a răposatului Iordache Crețulescu...” - un zapis prin care dona Mitropoliei din București trei moșii. în scurt timp a răposat și ea, tot în 1747, urmându-și soțul în lăcașul de veci. Ancuța, soție a postelnicului Nicolae Ruset, a murit în 1730 în Ardeal, Bălașa se declara văduvă în 1720 (dăruia o moșie bisericii Domnița Bălașa din București), iar Smaranda (Smaragda) rămăsese și ea fără bărbat pe la jumătatea anului 1744. O văduvie începută în exil Doamna
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mai ales între aceștia din urmă, căci, să nu uităm, Vodă Constantin Brâncoveanu, născut în 1654, rămas orfan de tată când avea un an și fără bunic peste încă trei ani, a fost crescut - de mama sa, Stanca, fiica marelui postelnic Constantin Cantacuzino - în mediul cantacuzinesc) din familia lui Antonie din Popești, Domn al țării Românești între 1669 și 1672. Era fiica postelnicului Neagu și nepoată a acelui Voievod („om de casa Cantacuzinilor”) ironizat de cronicarul Bălenilor și expulzat într-un
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
un an și fără bunic peste încă trei ani, a fost crescut - de mama sa, Stanca, fiica marelui postelnic Constantin Cantacuzino - în mediul cantacuzinesc) din familia lui Antonie din Popești, Domn al țării Românești între 1669 și 1672. Era fiica postelnicului Neagu și nepoată a acelui Voievod („om de casa Cantacuzinilor”) ironizat de cronicarul Bălenilor și expulzat într-un ridicol al sărăciei doar prin transcrierea meniului de la masa domnească (urmare a dependenței totale față de „Postelnicești”, adevărații stăpâni ai țării): „[...] pentru ca să facă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
adaugă că era înrudit și cu proprietarii de pământ din Negoiești), iar Doamna Ilinca, soția lui, era legată de stăpânitorii din Bucov și Mănești (C. Gane). Să adăugăm și zestrea primită de Neacșa, nevasta lui Neagoe (sau Neagoi ori Negoiță) postelnicul, din partea rudelor ei, boierii din Merișani și Bucșani. Când bunicul ei se afla pe tronul țării Românești, Domnița Marica, trăitoare la Curte, era în floarea vârstei (Ștefan D. Grecianu), iar doi ani mai târziu devenea soția (s-o socotim răspunzătoare
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
chema Radu și dăduse mită - 4 galbeni - pentru a cumpăra mărturia „Albului și lu Vlad” „cum n-au fost rumân”) „să fie volnică cu ceastă carte a domniei méle, de să ție pe Radul, să fie rumân...”; Maria Căzaca, cneaghina postelnicului Mihail Trifan, împreună cu Rusca, sora lui Trifan, vând lui Ionașco Ghianghea (Ghenghea), mare vornic de țara-de-Jos, niște „case cu pivnițe de piatră și cu cuhne” pe Ulița Mare a Iașilor (tranzacție întărită de Miron Vodă Barnovschi la 7 februarie 1627
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
i-a sustras niște valori Doamnei Marghita Movilă) - puteau să compară în fața marelui vornic (în Moldova, acesta avea și o temniță) - de competența căruia erau, între altele, abaterile de la morala sexuală, putând încasa și nenumăratele „șugubine de muieri” -, în fața marelui postelnic (Cantemir ne spune că el îi judeca pe locuitorii capitalei Moldovei), a marelui vistier, a marelui paharnic, a marelui agă (care, în veacul al XVIII-lea, „era pre târg pre Iași giudeț” și le pedepsea pe prostituate) și a altor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
imperialilor nu l-a scăpat de paupertate ori ca alt alogen, grecul Cârstea Drăgescu [Scordocul], înrudit prin nevastă - Marica - cu Bălenii, care a fost închis și ucis din porunca lui Constantin Brâncoveanu). Văduva marelui logofăt Grigore Grădișteanu, Stanca, fiica marelui postelnic Condilo, se plângea - într-un act publicat de Nicolae Iorga în Studii și documente..., vol. IV, p. 64-65 - că i-a fost dat să trăiască, după moartea soțului ei, în „mare păs și greu de datornici”, „cu multă datorie”. Tot
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în „mare păs și greu de datornici”, „cu multă datorie”. Tot încărcat de datorii a murit și serdarul Mihai Drosu, nepot al primului soț al Doamnei Stanca, omorât de agenții lui Șerban Cantacuzino. Câteodată urmașii datornicilor izbuteau să plătească debitele (postelnicul Matei, fiul lui Pană Părdescu, cel care a luat-o de soție - a fost a doua căsătorie a sa - pe Elina, fiica lui Preda Floricoiul; „dunga” ne duce către Mihai Viteazul - a achitat sumele datorate de tatăl său, mort după
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de la Vasile Șeptilici hatman pentru cinci sute de taleri de argint [...] Iar când a fost <în zilele luiî Alexandru voievod [Iliaș], el a luat satul pentru hitlenie de la Gaftona, cneaghina lui Nebojatco logofăt și l-a dat boierului nostru, Enachi postelnic. întru aceea, domnia mea și cu toți boierii noștri am cercetat pentru acel sat și am aflat judecată că nu se cuvine să piară satul pentru hiclenie, pentru că n-a fost Nebojatco logofăt vinovat cu nimic lui Alexandru voievod, pentru că
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
aflat judecată că nu se cuvine să piară satul pentru hiclenie, pentru că n-a fost Nebojatco logofăt vinovat cu nimic lui Alexandru voievod, pentru că a pierit el însuși cu domnul său, Gașpar voievod. De aceea, boierul nostru mai sus-scris, Enachi postelnic, el singur a întors acel sat mai sus-spus [...] în mâna cneaghinii Gaftona a lui Nebojatco”). Urmașii marelui spătar Dumitrașco Cuzea (grec, poate, împământenit, căci se însurase cu o fată a slugerului Toader Jova, Safta), spânzurat în 1711 de Mihai Racoviță
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
își va scrie acolo testamentul la 28 iunie 1655 („autentificat” de o soră a Elinei, ceea ce înseamnă că grupul refugiat era numeros) și își va afla și sfârșitul în 1655. Putem presupune, prin urmare, că și Giura din Stănești, mare postelnic, și-a luat cu el nevasta, pe Vilaia, fiica spătarului Mogoș, atunci când s-a refugiat peste Dunăre în urma eșecului uneltirii puse la cale de banul Șerban (potrivit unui raport al lui Aloisio Gritti, în 1534 Giura logofătul a pribegit) nu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
murit - în 1632 - bărbatul; a și murit pribeagă. A fugit din Moldova și Maria, fiica pârcălabului de Hotin Gheorghe Lozonschi (era, deci, dacă acceptăm această ipoteză, soră cu Elisabeta Movilă), măritată cu grecul Chiriță Dumitrache Paleologu, care a ajuns mare postelnic. Chiriță Dumitrache a murit - cum am spus deja mai sus - în lupta cu Ștefan Tomșa al II-lea de la Cornul-lui-Sas, iar soția sa s-a refugiat în Polonia, unde a rămas opt ani. Câteodată, revenirile acestor femei în țară declanșau
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în Polonia, unde a rămas opt ani. Câteodată, revenirile acestor femei în țară declanșau noi „cariere” spectaculoase. După ce Radu Șerban s-a stins (era bolnav de podagră) la Viena (pe 28 februarie 1620 își făcea testamentul), văduva Elena - fiică a postelnicului Udriște din Mărgineni - a pus capăt pribegiei și s-a întors acasă, prin 1633 sau 1635. A luat-o cu ea pe Ilinca, cea de-a doua fiică (Ancuța se va repatria mai târziu, prin 1640), întrucât le chemase Matei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sau 1625), dintr-un exil cretan (au crezut un timp istoricii) sau trecând aici din Moldova (este o opinie mai nouă). Matei Basarab (cel în timpul căruia grecul - întemeietor al ramurii Catnacuzinilor din Valahia - a făcut carieră - atunci a ajuns mare postelnic, veritabil „supranume” apoi - și pe care l-a slujit cu credință) l-a însurat cu Elina, fiica lui Radu Șerban, și ea întoarsă dintr-o pribegie în Europa centrală. Prin această alianță „exogamică” (soluție practicată și de alți venetici - ne
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
l-a și întemeiat împreună cu soțul ei) s-a arătat a fi, după ce a rămas văduvă, un foarte bun „cap de familie”. în istoria dregătorilor din țările Române, Constantin Cantacuzino a instituit o performanță unică: a ocupat rangul de mare postelnic (în legătură cu celelalte funcții, avute în Moldova sau în țara Românească, există încă discuții, căci informațiile din izvoare sunt uneori confuze, situația complicându-se și prin niște coincidențe onomastice) un număr foarte mare de ani, de la 21 noiembrie 1632 până la 25 aprilie
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
prin niște coincidențe onomastice) un număr foarte mare de ani, de la 21 noiembrie 1632 până la 25 aprilie 1654, fiind unul dintre cei mai credincioși sfetnici ai lui Matei Basarab. în „literatura” scrisă despre el - bineînțeles, în cea favorabilă lui -, mavele postelnic Constantin Cantacuzino („stari [bătrânul] postelnicul”) apare ca un personaj omogenizator și ordonator. Prin înțelepciune politică, el instaurează în jur („jurul” fiind țara) momente de fericită conviețuire, stabilitate - condiție a tuturor binefacerilor și a prosperității -, o preceptistică a înțelegerii și a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]