4,565 matches
-
negru în plus și cu o pasiune pentru subiecte ca Holocaustul, venită, pînă la urmă, tot din revoltă, durere și mirare neputincioasă. Săgeata timpului e fluctuantă, iar limitele și cuantificarea vieții sînt relative. Pe scurt, trăim într-o realitate entropică. Postmodernism /-itate? Meserie!
În sens invers by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11549_a_12874]
-
Popescu e un adevărat performer al autentismului, suprapunând și făcând aproape indistincte existența diurnă și scrisul nocturn, realitatea fizică și fantasmele personale. El reapropie eul biografic de eul auctorial, distanțându-se programatic de modernism. Se desparte, fără regrete, și de postmodernism, mizând pe valoarea supremă a Bibliei și conturând un proiect anti-Babel. Poetul ,în carne, hârtie și oase" este chiar el, regizor și deopotrivă actor, ferment luciferic și aluat divin. Binomul viață/ operă nu mai prezintă așadar vreo relevanță: cărțile lui
Școala de morți frumoase by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11583_a_12908]
-
căci, cel puțin la o primă luare de contact, monodia este solidară Antichității și Evului Mediu, polifonia - Renașterii și Barocului, omofonia - Clasicismului și Romantismului, în timp ce aclimatizarea eterofoniei s-a produs abia în secolul 20 (adică în plin Modernism). Astăzi, odată cu Postmodernismul, asistăm la o recapitulare a sintaxelor muzicale, la un rezumat de multe ori frivol și ostentativ care, firește, nu va dura la nesfîrșit, ci se va finaliza, probabil , fie prin inventarea unei noi (cea de a cincea) categorii temporale, fie
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
Ion Simuț Postmodernismul basarabean are foarte puține elemente notabile (dar are, totuși, câteva) înainte de 1990. Literatura de peste Prut s-a sincronizat brusc cu literatura din Carpați la nivelul generației (sau promoției) optzeciste. Scriitori tineri basarabeni (tineri în anii '90) au venit în România
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
s-a afirmat treptat în România și optzecistul Nicolae Popa (născut în 1959, în satul Buda din preajma orașului basarabean Călărași), poet și prozator foarte productiv și interesant la un nivel superior al expresiei și al interogațiilor, cele mai multe plasabile în sfera postmodernismului. De aceea, și în literatura lui, și a celorlalți scriitori tineri pomeniți, calitatea de a fi basarabean e relativizată - nu negată, nu ignorată, dar un reper la care se raportează polemic, cu un acut sentiment de insatisfacție. E un simptom
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
un acut sentiment de insatisfacție. E un simptom semnificativ al generațiilor mai tinere de scriitori: repudierea patriotismului, satira anti-regionalistă, manifestate ca replici ale unei societăți deschise și ale unor conștiințe europene mai largi. Nu e deloc neglijabil efectul dizolvant al postmodernismului: o despărțire, cu amărăciune și sarcasm, de spiritul limitat al propriei țări, percepută prin complexele, eșecurile și întârzierile ei. Postmodernism înseamnă, implicit, globalism, cosmopolitism, pierdere voită a individului într-o lume fără frontiere. Neliniștea apare ca un simptom, o consecință
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
ca replici ale unei societăți deschise și ale unor conștiințe europene mai largi. Nu e deloc neglijabil efectul dizolvant al postmodernismului: o despărțire, cu amărăciune și sarcasm, de spiritul limitat al propriei țări, percepută prin complexele, eșecurile și întârzierile ei. Postmodernism înseamnă, implicit, globalism, cosmopolitism, pierdere voită a individului într-o lume fără frontiere. Neliniștea apare ca un simptom, o consecință a unui exil generalizat: nicăieri nu mai ești suficient de acasă (în varianta decepționistă a unei viziuni literare) sau ești
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
fără îndoială, un scriitor important din noile generații, un poet și un prozator ce îți transmit sentimentul tonic al încrederii în literatură, dincolo de atributele conjuncturale de a fi postmodernă sau basarabeană. Iar literatura basarabeană are nevoie de o infuzie de postmodernism și de cosmopolitism, bine asimilate, nu pentru a-și pierde specificul, ci pentru a și-l regăsi altfel și pentru a se elibera de complexe. Nicolae Popa, Cubul de zahăr, roman, ediție revăzută și cristalizată, Editura Cartier, Chișinău, 2005, 440
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
mai bine pentru noi, cititorii ipocriți, fascinați să contemplăm, fie și prin gaura de hîrtie a jurnalului, mișcările intime chiar și parțiale ale acestui extraordinar scriitor! Jurnalul cuprinde perioada anilor 1997-2003, perioada în care Mircea Cărtărescu a scris și publicat Postmodernismul românesc, Orbitor - Corpul, Jurnalul , Enciclopedia zmeilor și cînd s-a născut Gabriel. Dacă în volumul precedent marea provocare era despărțirea, nu doar simbolică, de generația '80, surplusul de responsabilitate și asumarea riscurilor detașării de pluton, neliniștea diaristului vine acum din
Dincolo de succes by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11623_a_12948]
-
la începutul mileniului III. E o simplă constatare. Pare clar că nu mai poți fi arghezian în poezie în perioada postmodernă (deși nu aș fi foarte sigur, surprize pot apărea). E o întrebare dacă imposibilitatea de racordare a arghezianismului la postmodernism e un handicap. Bacovia răspunde acestei cerințe conjuncturale. Dar oare pentru continuarea lui Arghezi Mircea Cărtărescu, dintr-o porțiune limititată a creației sale poetice, nu e de ajuns? În proza de ficțiune, adică în roman în mod special, nu știu
Premise pentru un nou Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11652_a_12977]
-
fluvii! / Schimbă-ți, de poți, cursul firesc/Înotul printre vorbe nu anulează trenuri". Cred că este singurul poem de acest gen în avalanșa experimentală a volumului, trădînd reprimarea unui drum posibil, neurmat de poet, pentru că tentația dezvăluirii este imensă, iar postmodernismul oferă atîtea și atîtea variante. Memoria lui recentă îi readuce avangardista pictopoezie pe care Neagu o reinterpretează în liniile artei conceptuale, întorcînd-o spre dinamica hyphen-ului. Mi-au atras atenția poemele scrise în română și engleză de Neagu, adică poetul în
Artistul lumilor multiple by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11708_a_13033]
-
un nume rostit întotdeauna cu respect atunci cînd se discută despre proza optzecistă, chiar dacă nu a beneficiat niciodată de aura mondeno-literară care a răsfățat numele lui Mircea Nedelciu sau Mircea Cărtărescu. Soldat fidel al textualismului din anii de pionierat ai postmodernismului românesc, Constantin Stan a publicat de curînd un roman la care a trudit mai bine de douăzeci de ani. Deși are doar puțin peste 250 de pagini, romanul Gerda a fost început în anii optzeci și încheiat la sfîrșitul anului
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
colectivitate nu numai că nu reprezintă o pildă, dar nici nu va fi băgată în seamă, fiind nevrednică de atenție. Tot mai stăruitor am senzația că în muzică totul a fost spus. Probabil și pentru că cele din urmă zbateri ale postmodernismului - transavangarda și globalismul - se hrănesc din resturile tuturor avangardelor, iar aceste resturi se vor epuiza și ele nu peste multă vreme. Transavangarda însăși va deveni un rest. Și tot așa pînă cînd resturile vor fi atît de mărunte și de
Arhipelaguri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11753_a_13078]
-
scriiturii, relevându-se ca o sinteză documentată, o decantare a punctelor de vedere la zi despre acest complex fenomen artistic novator, chiar și în manifestările lui extreme de ostentație polemică și rebeliune paroxistică. Ramură insurgent-radicală a modernității și anticipatoare a postmodernismului, avangarda, devenită deja istorie literară, s-a perpetuat până în zilele noastre nu prin dadaism, futurism, constructivism sau integralism, ci prin curentul suprarealist; "legiferat" în 1924 de Breton și trăit până la cel din urmă vers de Gherasim Luca sau Gellu Naum
O nouă antologie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/11809_a_13134]
-
și orășenilor ce este al lor, nu numai țăranilor. Cronicarul acceptă propunerea, ca bază pentru o posibilă și necesară discuție. * Destul de superficiale ni s-au părut atît ancheta, pe tema generației ^80, cît și comentarea răspunsurilor (privitoare mai ales la postmodernism) de către dl. Virgil Diaconu din revista piteșteană CAFENEAUA LITERARĂ din februarie. Chiar dacă unii din corifeii generației n-au dat curs invitației, o mai aplicată dezbatere era necesară dacă dorim să tragem o concluzie. * În ARGEȘ din martie, dl. C. Bălăceanu-Stolnici
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12943_a_14268]
-
muzicii noi. Semnale diverse, venite din Germania, Franța și Statele Unite, pun diferite întrebări și analizează scena muzicală internațională. Tonul critic, atitudinea polemică și simțul realității caracterizează aceste luări de poziție. Deși se ocupă de probleme specifice - computer-music, muzică și politică, postmodernism și hipermodernism, ecologie muzicală, crossover-music - fiecare luare de poziție pornește de la impulsul redefinirii valorilor muzicii noi în lumea actuală, în noul secol și mileniu. În Statele Unite a apărut acum câțiva ani o carte controversată a antropologului Georgina Born, intitulată IRCAM
DES-FOSILIZAREA (I) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12962_a_14287]
-
Statele Unite. Aceștia sunt tineri analiști, programatori și compozitori ce posedă o altă orientare culturală (pop) sau estetică (sunt generația postmodernă). Ei intră în conflict cu Boulez și cu gusturile sale muzicale. Autoarea împarte trend-urile muzicii noi în modernism IRCAM, postmodernism IRCAM, postmodernism non-IRCAM (minimaliștii) și pop non-IRCAM (Stevie Wonder, Michael Jackson). Se profilează așadar o luptă estetică între modernismul european și postmodernismul american. Anii ’90 aduc un alt fenomen: acceptarea unor tineri compozitori europeni de orientare postmodernă, strategie ce - pare
DES-FOSILIZAREA (I) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12962_a_14287]
-
sunt tineri analiști, programatori și compozitori ce posedă o altă orientare culturală (pop) sau estetică (sunt generația postmodernă). Ei intră în conflict cu Boulez și cu gusturile sale muzicale. Autoarea împarte trend-urile muzicii noi în modernism IRCAM, postmodernism IRCAM, postmodernism non-IRCAM (minimaliștii) și pop non-IRCAM (Stevie Wonder, Michael Jackson). Se profilează așadar o luptă estetică între modernismul european și postmodernismul american. Anii ’90 aduc un alt fenomen: acceptarea unor tineri compozitori europeni de orientare postmodernă, strategie ce - pare-se - pornește
DES-FOSILIZAREA (I) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12962_a_14287]
-
în conflict cu Boulez și cu gusturile sale muzicale. Autoarea împarte trend-urile muzicii noi în modernism IRCAM, postmodernism IRCAM, postmodernism non-IRCAM (minimaliștii) și pop non-IRCAM (Stevie Wonder, Michael Jackson). Se profilează așadar o luptă estetică între modernismul european și postmodernismul american. Anii ’90 aduc un alt fenomen: acceptarea unor tineri compozitori europeni de orientare postmodernă, strategie ce - pare-se - pornește chiar de la Boulez și susținătorii săi. Ea ar avea rolul să contrabalansenze revolta estetică a americanilor și să ofere o
DES-FOSILIZAREA (I) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12962_a_14287]
-
Muntele Placid, este un volum bilingv, însoțit de desene proprii, foarte elegant grafic, de altfel. Poezia pe care o scrie Anca Pedvis este un neomodernism cumin-te, cu motivele binecunoscute ale îngerilor, dragostei, singurătății, deznădejdii, trecutului ș.cl., dar dacă tot e postmodernismul îngăduitor cu literatura retro, sunt multe motive pentru care aceste poeme merită citite. Deși se înscrie într-o tradiție foarte bogată, aș putea spune chiar strivitoare, spiritul rafinat și prezența delicată a Ancăi Pedvis conferă multă elegantă versurilor care reușesc
Literatură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12998_a_14323]
-
demonie lăuntrică, atras magnetic, narcisiac, de propriul său spectacol, reflectat de oglinzile marelui teatru din jurul său, al operelor. În cărți, însă, devine sobru ca un raft de bibliotecă.” (p. 94) Mă voi opri, în continuare, la două comentarii, ambele despre postmodernism, primul la cartea lui Liviu Petrescu Poetica postmodernismului, al doilea la volumul de interviuri al Mihaelei Anghelescu Irimia, Dialoguri postmoderne, unde am găsit câteva idei numai bune de dat mai departe. Plecat de la constatarea că Mircea Cărtărescu nu citează în
Reverențele criticii by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12972_a_14297]
-
spectacol, reflectat de oglinzile marelui teatru din jurul său, al operelor. În cărți, însă, devine sobru ca un raft de bibliotecă.” (p. 94) Mă voi opri, în continuare, la două comentarii, ambele despre postmodernism, primul la cartea lui Liviu Petrescu Poetica postmodernismului, al doilea la volumul de interviuri al Mihaelei Anghelescu Irimia, Dialoguri postmoderne, unde am găsit câteva idei numai bune de dat mai departe. Plecat de la constatarea că Mircea Cărtărescu nu citează în Postmodernismul românesc studiul profesorului clujean, Ștefan Borbély face
Reverențele criticii by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12972_a_14297]
-
primul la cartea lui Liviu Petrescu Poetica postmodernismului, al doilea la volumul de interviuri al Mihaelei Anghelescu Irimia, Dialoguri postmoderne, unde am găsit câteva idei numai bune de dat mai departe. Plecat de la constatarea că Mircea Cărtărescu nu citează în Postmodernismul românesc studiul profesorului clujean, Ștefan Borbély face câteva remarci esențiale. Fără a distinge axiologic între cele două perspective, criticul este interesat, după cum singur formulează, de morfologia și de sintaxa celor două raportări postmoderne la fenomenul cultural. Diferența de generație, de
Reverențele criticii by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12972_a_14297]
-
postmoderne la fenomenul cultural. Diferența de generație, de formație intelectuală impune și una de percepție. În plus, abordarea lui Liviu Petrescu se face dinspre filozofie înspre literatură, exact invers decât la autorul Levantului: „Liviu Petrescu propune, în cartea sa, un postmodernism normativ, conceptual, taxinomic, în vreme ce Cărtărescu merge mai degrabă pe o linie generativă, fructuoasă sub apect beletristic și esențial. ș...ț Prima perspectivă e catedratică, aulică, distantă, în vreme ce a doua împărtășește familiaritatea veselă a pupitrului. ș...ț Primul scrie, avizat, doct
Reverențele criticii by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12972_a_14297]
-
pe când cel de-al doilea scrutează complice un spațiu lăuntric familiar.” (pp. 116-117) Ștefan Borbély nu ezită să formuleze ideea că atmosfera culturală postmodernă de la noi este compatibilă mai degrabă cu teza lui Cărtărescu, studiul lui impunând la noi un postmodernism mai decomplexat și mai maleabil. Discuția merge mai departe cu prilejul convorbirilor Mihaelei Anghelescu Irimia. Bibliografia, baza teoretică a eseului lui Cărtărescu îi pare, just, lui Ștefan Borbély insuficientă astăzi, deși liniile ideatice de forță nu sunt fatal alterate. Desincronizarea
Reverențele criticii by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12972_a_14297]