1,576 matches
-
deloc neglijabil (dimpotrivă, dominant, chiar și în capitala Moldovei) al spectrului literar și cultural actual, punând sub semnul întrebării identitatea și perenitatea postmodernismului, văzut ca "o modă trecătoare" (p. 56). Modele, din câte se știe, sunt foarte efemere, în timp ce "moda" postmodernistă numai la noi datează, ca fenomen situat în avanscena manifestărilor publice, de vreo trei decenii bune, așa încât ar trebui mai degrabă discutată, cu toate cărțile pe masă, atunci când va suna ceasul bilanțului, cu onestitate și fără fanatisme estetice inutile, problema
Critica criticii by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/7503_a_8828]
-
sa, ori „vorbind" doar, printr-o, cu o parte a corpului, sau prin lucrurile ce-i aparțin - mă gândesc, desigur, la sugestivitatea celebrelor ghete scâlciate pictate de Van Gogh... Eugenio Sempere, punct de plecare. Muzeul amintit - un edificiu modernist, chiar postmodernist-un cub maroniu, ca un pachet, ca la Viena, „Mumok", aș îndrăzni, dar acesta, spaniol, este precedat de un spectaculos lac artificial, în apele căruia corpul geometric, oglindindu-se, pare mai puțin auster. Prezentarea antologiei traduse de Cătălina Iliescu Gheorghiu
Mâna care scrie pe cer by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6007_a_7332]
-
scrieți iluzia unei depline libertăți? O, dragă Iolanda, cât de frumos m-ai întrebat, da, mi-a dat, iluzia mi-a dat-o. Puțină Curvăsărie Maghiară va adus multe elogii si fixarea într-un postmodernism memorabil. Vá simțiți în continuare postmodernist? Eu nu-mi spun nicicum, dar despre mine într-adevăr uneori se spune că sunt postmodernist. Dar pentru că un postmodernist adevărat niciodată nu spune despre sine că e postmodernist, treaba asta nu înseamnă cine știe ce. Nemaivorbind că noțiunea în cauză e
Péter Esterhàzy - „La început, eram încă un om normal“ by Anamaria Pop () [Corola-journal/Journalistic/6273_a_7598]
-
a dat, iluzia mi-a dat-o. Puțină Curvăsărie Maghiară va adus multe elogii si fixarea într-un postmodernism memorabil. Vá simțiți în continuare postmodernist? Eu nu-mi spun nicicum, dar despre mine într-adevăr uneori se spune că sunt postmodernist. Dar pentru că un postmodernist adevărat niciodată nu spune despre sine că e postmodernist, treaba asta nu înseamnă cine știe ce. Nemaivorbind că noțiunea în cauză e destul de maleabilă în literatură. Obișnuiesc să spun că postmodernistul e ca evreul: e postmodernist cel căruia
Péter Esterhàzy - „La început, eram încă un om normal“ by Anamaria Pop () [Corola-journal/Journalistic/6273_a_7598]
-
a dat-o. Puțină Curvăsărie Maghiară va adus multe elogii si fixarea într-un postmodernism memorabil. Vá simțiți în continuare postmodernist? Eu nu-mi spun nicicum, dar despre mine într-adevăr uneori se spune că sunt postmodernist. Dar pentru că un postmodernist adevărat niciodată nu spune despre sine că e postmodernist, treaba asta nu înseamnă cine știe ce. Nemaivorbind că noțiunea în cauză e destul de maleabilă în literatură. Obișnuiesc să spun că postmodernistul e ca evreul: e postmodernist cel căruia așa i se spune
Péter Esterhàzy - „La început, eram încă un om normal“ by Anamaria Pop () [Corola-journal/Journalistic/6273_a_7598]
-
elogii si fixarea într-un postmodernism memorabil. Vá simțiți în continuare postmodernist? Eu nu-mi spun nicicum, dar despre mine într-adevăr uneori se spune că sunt postmodernist. Dar pentru că un postmodernist adevărat niciodată nu spune despre sine că e postmodernist, treaba asta nu înseamnă cine știe ce. Nemaivorbind că noțiunea în cauză e destul de maleabilă în literatură. Obișnuiesc să spun că postmodernistul e ca evreul: e postmodernist cel căruia așa i se spune sau a cărui mamă a fost deja postmodernistă. Cu
Péter Esterhàzy - „La început, eram încă un om normal“ by Anamaria Pop () [Corola-journal/Journalistic/6273_a_7598]
-
într-adevăr uneori se spune că sunt postmodernist. Dar pentru că un postmodernist adevărat niciodată nu spune despre sine că e postmodernist, treaba asta nu înseamnă cine știe ce. Nemaivorbind că noțiunea în cauză e destul de maleabilă în literatură. Obișnuiesc să spun că postmodernistul e ca evreul: e postmodernist cel căruia așa i se spune sau a cărui mamă a fost deja postmodernistă. Cu alte cuvinte, aceste aspecte n-au importanță pentru mine. În timp ce văd că anumite reflexe pe care le am corespund pentru
Péter Esterhàzy - „La început, eram încă un om normal“ by Anamaria Pop () [Corola-journal/Journalistic/6273_a_7598]
-
că sunt postmodernist. Dar pentru că un postmodernist adevărat niciodată nu spune despre sine că e postmodernist, treaba asta nu înseamnă cine știe ce. Nemaivorbind că noțiunea în cauză e destul de maleabilă în literatură. Obișnuiesc să spun că postmodernistul e ca evreul: e postmodernist cel căruia așa i se spune sau a cărui mamă a fost deja postmodernistă. Cu alte cuvinte, aceste aspecte n-au importanță pentru mine. În timp ce văd că anumite reflexe pe care le am corespund pentru ceea ce se numește postmodernism. Borges
Péter Esterhàzy - „La început, eram încă un om normal“ by Anamaria Pop () [Corola-journal/Journalistic/6273_a_7598]
-
e postmodernist, treaba asta nu înseamnă cine știe ce. Nemaivorbind că noțiunea în cauză e destul de maleabilă în literatură. Obișnuiesc să spun că postmodernistul e ca evreul: e postmodernist cel căruia așa i se spune sau a cărui mamă a fost deja postmodernistă. Cu alte cuvinte, aceste aspecte n-au importanță pentru mine. În timp ce văd că anumite reflexe pe care le am corespund pentru ceea ce se numește postmodernism. Borges spune: Coșmarul, acest tigru al visului. Chiar seamáná cosmarul cu un tigru? Este exact
Péter Esterhàzy - „La început, eram încă un om normal“ by Anamaria Pop () [Corola-journal/Journalistic/6273_a_7598]
-
cele mai importante din literatura românească postbelică, dimpreună cu cele două intervale mai puțin marcante prin noutate, dar aflate într-o continuitate subiacentă - promoțiile ’70 și ’90. O explicație de ordin cultural are și declasarea rapidă a textualiștilor odată cu apariția „postmoderniștilor” (care, desigur, îi recuperează pe cei mai buni dintre primii). Sigur că Nedelciu, Crăciun, Iova și compania nu erau decît niște poeți în comparație cu francezii de la Tel Quel, pentru că aceștia din urmă erau mult mai mult (sau poate mai puțin) decît
Best of 80’s, remasterizat by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4895_a_6220]
-
În ce măsură, ne putem întreba, autorul Ingeniosului bine temperat ar putea face figură de „clasic”? Într-un sens paradoxal desigur, date fiind pornirile sale subversive, dizolvante. Poate că embrionul acestei viziuni se află în Urmuz. Deoarece M. H. Simionescu e un „postmodernist” adică un soi de „avangardist” (Matei Călinescu afirma că postmodernismul „poate părea uneori fratele geamăn al avangardei”), care n-a evitat a-și exprima în chip de profesie de credință opiniile sistematic negatoare. Și ce a scăpat oare dispoziției sale
Cu toate cărțile pe masă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5305_a_6630]
-
Gingrich. Condițiile socioculturale în Europa Răsăriteană, atât înainte cât și după 1989, au fost substanțial diferite de cele din Lumea Întâia. O serie de țări est-europene nu au cunoscut o fază modernistă clar articulată înpotriva căreia să mobilizeze un program postmodernist și nici o societate de consum și o industrie informațională dezvoltată care să permită o continuare postmodernă. Chiar dacă limităm analiza noastră la acele țări esteuropene care pot revendica o importantă tradiție avangardistă și o economie de piață bine dezvoltată, diferențele în privința
Paradigme în culturile literare – postmodernism, postcomunism, postcolonialitate și translingvism – by Marcel Cornis-Pope () [Corola-journal/Journalistic/5440_a_6765]
-
sferei sociale în povești locale de interes restrâns, dar și necesitatea unei „narațiuni singulare, atotcuprinzătoare - cu caracter național, religios, istoric, politic sau estetic - [un] conflict cu îngeri și demoni, lebede albe și negre, călăi și victime”14. Din perspectiva teoriei postmoderniste, atât presiunea utopică marxist-leninistă cât și nostalgia naționalistă/ etnocentrică sunt pernicioase întrucât ambele se bazează pe definiții esențialiste. În timp ce interoghează vestigiile gândirii totalitare, teoria și practica postmodernistă pot oferi sugestii pentru o practică socioculturală post-esențialistă care să recunoască specificitățile locale
Paradigme în culturile literare – postmodernism, postcomunism, postcolonialitate și translingvism – by Marcel Cornis-Pope () [Corola-journal/Journalistic/5440_a_6765]
-
și demoni, lebede albe și negre, călăi și victime”14. Din perspectiva teoriei postmoderniste, atât presiunea utopică marxist-leninistă cât și nostalgia naționalistă/ etnocentrică sunt pernicioase întrucât ambele se bazează pe definiții esențialiste. În timp ce interoghează vestigiile gândirii totalitare, teoria și practica postmodernistă pot oferi sugestii pentru o practică socioculturală post-esențialistă care să recunoască specificitățile locale dar într-un mod care le-ar corela într-o paradigmă mai largă, multiculturală și regională. Rearticulând discuția culturilor est-europene în jurul conceptului occidental de postcolonialitate, o serie
Paradigme în culturile literare – postmodernism, postcomunism, postcolonialitate și translingvism – by Marcel Cornis-Pope () [Corola-journal/Journalistic/5440_a_6765]
-
o paradigmă mai largă, multiculturală și regională. Rearticulând discuția culturilor est-europene în jurul conceptului occidental de postcolonialitate, o serie de intervenții teoretice mai recente, începând cu Caietele Echinox din 2001 dedicate imbricaț iior între Postcolonialism &Postcomunism au repoziționat conceptul de inovație postmodernistă, atribuindu-i un nou rol în societățile postcomuniste: acela de a reconstrui și pluraliza instituțiile culturale și politice, punând accentul pe „identități multiple” și comunicare transculturală. Cadrul postcolonial poate fi util în analiza mai multor culturi est-europene, așezate la intersecția
Paradigme în culturile literare – postmodernism, postcomunism, postcolonialitate și translingvism – by Marcel Cornis-Pope () [Corola-journal/Journalistic/5440_a_6765]
-
evocări, dialoguri, pasaje narative sau descrieri. Pe de altă parte,trebuie amintit că o bună parte dintre romanele lui Mircea Horia Simionescu au o structură dificil de încadrat, în care elemente ale tradiției epice se împletesc cu inovațiile moderniste sau postmoderniste. Portretelor riguros construite li se alătură uneori procedee cu rezonanță ludică, turnuri ironice ale frazei sau acolade fanteziste. Toate aceste texte, diferite ca factură și finalitate, poartă pecetea inconfundabilă a stilului autorului Toxicologiei; un stil livresc și ironic, delicat și
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
discutați însă tot nesistematic. Și despre această „școală” care a întruchipat, consideră Gabriela Gheorghișor, „ipostaza postmodernismului «de seră», hiper-manierist și apolitic”, nu avem un mare studiu sistematizator. Lipsea apoi o lucrare care să facă legătura, în amănunte, între „târgovișteni” și „postmoderniștii programatici ai generației 80”, branșați, aceștia, mai mult decât primii, la experiențele culturale apusene din veacul XX. Potrivit colecției în care a fost editată, cartea Gabrielei Gheorghișor trebuia deci să fie o lucrare de doctorat, ceea ce și este, adresată cu
O carte despre M. H. S. by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5224_a_6549]
-
degrabă, formale, ca o condiție oarecum obligatorie de a te înscrie în moda literară la zi. Pentru că, altfel, substanța cărții, întâmplările narative și meditațiile eseistice ale "personajelor" sunt tratate în registru grav: nimic mimetic, nimic ironic, nimic carnavalesc. Poate că postmoderniștii au abandonat lupta - lupta cu cine, cu ce? - și caută un modus vivendi, în actualele condiții, cu stadiul evoluției - spre ce? - al societății globale. Dar nu pot ocoli, pe de altă parte, o idee a dlui Mihai Zamfir, consemnată într-
Mit și demitizare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6649_a_7974]
-
din pricinile indicate de d-sa: „dacă la început desemna un anume curent artistic contemporan, el tinde treptat să desemneze o anume tipologie creatoare (ca romantismul, clasicismul, manierismul) ce se manifestă și în cadrul modernismului, ba chiar înainte de modernism (?!?); la limită, postmodernist devine sinonim cu valoros și viabil artistic din perspectiva contemporaneității“. Întrucît orice curent artistic de oarecare anvergură ajunge la oferta unei tipologii și la sugestia unui plus de valoare ce s-ar cuveni acordat creațiilor ce-l ilustrează... Dacă încercăm
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
persiflantă a unor scrieri anterioare constituie un brand al așa-numitei {coli de la Târgoviște: „Radu Petrescu, Costache Olăreanu, Mircea Horia Simionescu, Tudor }opa (...) au, în operele lor «ficționale», atît de multe puncte comune cu un Barth, Tournier sau Calvino (un postmodernist fermecător, pe care nu-l prea văd citat ca atare, și dacă Italo Calvino nu e postmodernist, atunci cine e?!), încît nu poți să nu te gîndești la ei ca la niște postmoderniști“. {i nu e numai atît. „Modul de
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
Olăreanu, Mircea Horia Simionescu, Tudor }opa (...) au, în operele lor «ficționale», atît de multe puncte comune cu un Barth, Tournier sau Calvino (un postmodernist fermecător, pe care nu-l prea văd citat ca atare, și dacă Italo Calvino nu e postmodernist, atunci cine e?!), încît nu poți să nu te gîndești la ei ca la niște postmoderniști“. {i nu e numai atît. „Modul de a opera“ al postmodernismului ar fi decelabil nu doar în Breviarul general al lui Mircea Horia Simionescu
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
cu un Barth, Tournier sau Calvino (un postmodernist fermecător, pe care nu-l prea văd citat ca atare, și dacă Italo Calvino nu e postmodernist, atunci cine e?!), încît nu poți să nu te gîndești la ei ca la niște postmoderniști“. {i nu e numai atît. „Modul de a opera“ al postmodernismului ar fi decelabil nu doar în Breviarul general al lui Mircea Horia Simionescu, ci și în ciclul romanesc al lui Paul Georgescu, în Princepele și mai cu seamă în
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
Horia Simionescu, ci și în ciclul romanesc al lui Paul Georgescu, în Princepele și mai cu seamă în Incognito de Eugen Barbu (ultimul roman acuzat, după cum se știe, de plagiat). {i lucrurile nu se complică dacă îi includem în trupa postmoderniștilor și pe alți autori, în frunte cu Budai-Deleanu, cu }iganiada sa, etalînd „discursurile politice“ ale unor Janalău, Slobozan, Baroreu, prevăzută cu note de subsol? Își face loc în această nervoasă nefixare a postmodernismului, ca o paradoxală reacție a pasivității induse
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
încercarea de a face din poem un «obiect» care nu comunică, ci «se comunică» și care poate exista (este) și în absența cititorului“. Imaginea sintetică a postmodernismului ar fi următoarea: „Nevoia de existență e gîndită (de aici răceala, luciditatea, caracteristice postmoderniștilor), nu simțită, e rodul unor deducții, nu al unei nevoi de manifestare vitală. Postmodernismul e, poate, un proiect literar, dar nu e, în nici un caz, un proiect existențial“. Dar atunci care ar fi deosebirea dintre postmodernism și modernism? Nu cumva
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
nu ne îndrituiește a vorbi despre un alt fruct... Acceptînd postmodernismul cu jumătate de gură, Alexandru Mușina nu înțelege însă a-i extinde raza și asupra generației ’80: „poeții și prozatorii generației ’80 nu sînt, în marea lor majoritate, niște postmoderniști; ca să ne rezumăm la poeți: în punctul de plecare, chiar și cei care pot fi cel mai ușor interpretați ca postmoderniști (Traian T.Coșovei, Mircea Cărtărescu, Florin Iaru) sunt poeți «calzi», participativi, angajați într-o față de o realitate socială și
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]