455 matches
-
conferă iluzorii sensibilități, profunzimi spirituale ș.a.m.d. Tentativele scriitorului de a-și adapta unele lucrări - de pildă, Milionarul sărac (1987), devenită Milionarul la minut - la noile condiții sociale și politice nu au dat rezultate. După cum nici piesele din anii postrevoluționari - Ajutor, salvați un dobitoc! sau Hoțul sentimental, Cinci clovni în fața trecutului, Casa blestemată ș.a. - nu au reușit să îi aducă succesul de dinainte. SCRIERI: Ultima aventură, pref. F. Aderca, București, 1957; Un băiat privește marea..., București, 1960; Dragostea începe oricând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288948_a_290277]
-
Deși inactiv politic în ultimii ani, trecerea la cele veșnice a fostului președinte de onoare al PNCȚD este o pierdere a societății în ansamblu. Fără a avea „imaginea demiurgică" a unui lider charismatic și pe deplin eficient în „managementul politic" postrevoluționar - care presupune reușită indiferent de context - Ion Diaconescu, cel care era ultimul supraviețuitor al închisorii de la Râmnicu Sărat, rămâne un simbol, tocmai prin acest simț al măsurii. Contrastantă până la antiteză atitudinea sa politică cu cea a multor politicieni care nu
Paul Negoiță, mărturisiri despre Ion Diaconescu: Momentul a fost sesizat cu discreție by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/79117_a_80442]
-
G. Călinescu" din București, ce avea să fie și ultimul său an de viață, antologia de texte privind omul și opera călinesciane a avut de așteptat până la apariție un sfert de veac, ultimele două lustre înscriindu-se tocmai în perioada postrevoluționară, de-a lungul căreia s-a discutat îndelung și contradictoriu pe seama personalității și operei acestuia. Datorăm lui George Muntean repunerea pe rol a lucrării, cu o doctă prefață lămurind nu numai tribulațiile cărții, ci și relațiile speciale de la magistru la
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
întîmplat ceva care seamănă a demolare, dar nu s-a întîmplat nimic care seamănă a construcție. într-un anumit fel, această indecizie legată de statuia lui Lenin și de aventurile ei recente este chiar metafora tristă a întregului nostru comportament postrevoluționar: nu ne mai aranjează nici trecutul (pe care, în cazul statuii lui Lenin, l-am ascuns la Mogoșoaia), dar nu avem nici suficient curaj să punem în loc, fără ambiguități, un semn al viitorului. în această situație, prima întrebare legitimă și
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
să se simtă ca peștele în apă. În plus, experiența lui în materie de asemenea formule inovatoare de școală, la urma urmelor, optzecistă e mai accentuată. Dobrescu știe să construiască proiecte și de la cald (ca participant la gherila canonică imediat postrevoluționară), și de la rece (ca universitar atent la tot ce mișcă în spațiul occidental al ideilor). Dacă Oda liberei întreprinderi va rămâne prea puțin observată, lucrul se va datora tocmai acestor atuuri cu rol inhibitor pentru cronicarii mai puțin umblați prin
Ritmuri pentru antifonările necesare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6640_a_7965]
-
cameră digitală, un bun în vogă, ușor accesibil. Cu toate acestea, în Timișoara există o breaslă a artiștilor fotografi care formează în continuare, prin intermediul expozițiilor deschise în pub-urile și galeriile orașului, ochiul consumatorilor în materie de artă. În perioada postrevoluționară, în care ritmul vieții este trepidant, oamenii își rezervă timp și pentru un act în zona plastică. Fotografia tinde să fie prețuită spre adevărata ei valoare, conferită de transpunerea gândirii în imagine. Amintiri în patru rame Dacă răscolim cutia de
Agenda2006-21-06-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284990_a_286319]
-
în vremea maximei terori, cu Crucea comemorativă a celui de-al doilea război mondial, chiar la locul crimei, în aplauzele cîtorva dintre foștii săi deținuți, la vremea decorării, parlamentari PNȚCD. Halal președinte, halal guvernare, halal consilieri! De altfel tot destinul postrevoluționar al acestui Ciolpan este o imensă porcărie. Dacă revoluția la prins la gradul de locotenent major (deși comuniștii fuseseră singurii beneficiari ai excesului său de zel), în anul 1990 (guvern Petre Roman) a fost înaintat la gradul de căpitan, iar
Ochelarii de cal ai istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14372_a_15697]
-
înscrie și Iubiți-mă... De pildă, Lașcă are „un subconștient zemos, mocirlos, lășcos”, ori e copleșit de „satisfacții unsuroase”. Radu Țuculescu e convingător în registrul burlesc, reușindu-i exemplar o savuroasă microbiografie a turnătorului de altădată, ajuns politician în epoca postrevoluționară. De asemenea, povestirea oferă două finaluri, nu doar ca reminiscență a fentării cenzurii ca odinioară, ci o soluție postmodernistă. Lașcu se transformă kafkian într-o lighioană, lângă soția oportunistă, fie - propune un al doilea scenariu - se denunță pe sine „prin
Despărțiri în game diferite by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3011_a_4336]
-
da în folosință localul micropoliclinicii Întreprinderii mecanice din Timișoara, cuprinzând cabinete de medicină generală, chirurgie, stomatologie, laboratoare și un staționar pentru cazuri deosebite“. (Drapelul Roșu din 19 februarie 1980). 5 ani „«Agenda» în sărbătoare. Astăzi, «Agenda», cel mai vechi săptămânal postrevoluționar din România, publicația cu cel mai mare tiraj din Vestul țării, împlinește zece ani de existență“. (Agenda din 12 februarie 2000). „Ansamblul de interes național la Timișoara. Unul dintre primele normative emise în acest an are ca obiect, la zece
Agenda2005-07-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283379_a_284708]
-
adevărată, lipsită de prejudecăți. Important este să ne gândim unii la alții ca la niște contemporani, nu ca la un capitol încheiat (și enervant) al istoriei. - Cum a evoluat, din perspectiva dumneavoastră, imaginea despre Republica Moldova și despre basarabeni, în România postrevoluționară? - "Basarabia", așa cum se știe, a fost pusă la index în România înainte de '89. Imediat după semnarea armistițiului, în august 1944, basarabenii erau vânați prin toată țara pentru a fi predați autorităților sovietice, apoi, în lungile decenii dejiste și ceaușiste, ei
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
Vârsta biologică influențează sau chiar determină strict perspectiva. Dacă la scriitorii ceva mai vârstnici comunismul, regimul trecut constituie încă un subiect, la cei mai tineri el dispare în aburii calzi ai copilăriei, lăsând loc liber, în prezentul narativ, consistentelor realități postrevoluționare. Iată noile jaloane ale prozei noastre, laolaltă cu realismul ce continuă să dețină, în cadrele ei, supremația. Acesta fiind fundalul, provocare e cuvântul-cheie și parola romancierilor de azi. Departe de a face excepție de la regulă, tânărul Alain Gavriluțiu o ilustrează
Bestia de la Ploiești by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10984_a_12309]
-
de cincisprezece ani, arată că poate exista, totuși, o compatibilitate între cele două tipuri de scriitură. Fără a se confunda, ele pot fi, în acest caz, apropiate. Departe de a reprezenta o dezertare, o abandonare a profesiunii de literat, publicistica postrevoluționară a lui Mircea Mihăieș îmi pare o prelungire firească a unor tendințe, calități și defecte existente încă din tinerețe în scrisul său "academic". Să începem cu începutul acestei cărți dedicate jurnalelor. Ca o completare necesară la comentariile asupra unor diariști
Senzații de hârtie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9471_a_10796]
-
anume Zile și viol și râs și Uneori mai regret) destul de libertine ca limbaj. Cum cartea a apărut chiar în 1990 (bunul de tipar e din 15 mai), e de presupus că ele vor fi fost scrise în perioada imediat postrevoluționară. În orice caz, cel de-al doilea poem evocă agitația și spaima revoluției din decembrie 1989 (când Iaru s-a aflat pe baricade). Ce frapează e mai cu seamă antilirismul din ultimul vers, față de care, la un moment dat a
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
imposibil, să găsim o configurație a prozei de astăzi, cu romanul, ca de obicei, în prim-plan în preferințele publicului și atenția criticii. Anii '90 au făcut să se vorbească despre un nou realism, cu capitole consistente extrase din episoadele postrevoluționare, ca și din istoria mică, privată a personajelor puse în pagină. În schimb, intervalul următor sparge și fărâmițează această schemă dominantă: urmărind debuturile din ultimii ani, observăm o diversificare a modelelor epice și a proiectelor narative, numeroase ficțiuni alternative, auto-centrate
Un roman "deflationist" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10156_a_11481]
-
printre camuflajele alegoriei sau prin in-dis-creția actului recuperator. Or, poezia Ilenei Mălăncioiu nu e despre o lume de aici sau de dincolo, despre un fapt trăit sau visat, despre un dictator comunist sau unul nazist. Dovada? Dintre poemele recente, transparent postrevoluționare - grupate în ciclul După învierea lui Lazăr - cele mai multe sunt lipsite de o asemenea osatură tematică. Iar asta fără a fi esențial discrepante față de restul antologiei și fără a trăda vreodată standardul valoric. Mă înșel eu? Până la un nou volum, compact
Urcarea în ring by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8488_a_9813]
-
în ce mă privește, îl identific în cu totul alte locuri decât au făcut-o, de obicei, ceilalți comentatori. Sunt, așadar, cinci secvențe în Imigranții, cinci secvențe orbitând în jurul câte unui singur personaj. Fiecare pe cont propriu, descins din România postrevoluționară într-o Anglie de început de mileniu, în căutare de experiențe sau de căpătuială. Un cercetător homosexual rătăcit într-un grup de libertarieni, și ei homosexuali (Răzvan). O tânără căsătorită cu un guru al artelor moderne (Maria). Un corporatist eșuat
Fișă de înregistrare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5267_a_6592]
-
dar am refuzat. Făcusem politică înainte, cînd nu se putea, cînd a te opune nu era un lucru atît de simplu și nici numărul acestora nu era atît de mare, cum au lăsat să se înțeleagă victimele autodeclarate sau democrații postrevoluționari despre care nimeni n-a bănuit măcar că ar exista înainte de revoluție. În plus, pe lîngă faptul că aveam un "proiect de viață" în care politica nu-și găsea locul, mai știam cîteva lucruri printre care și faptul că în general
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
în cunoștință de cauză, nu sărăcia ne este piedica principală, ci ignoranța, suficiența, refuzul de a învăța și de a intra în dialog cu alții. Țara lui " Las' că știu eu!". În secunda în care au ajuns demnitari, diverse personaje postrevoluționare au lăsat să se înțeleagă că problemele țării și ale locului ei în lume s-au rezolvat de la sine. Oricum, se vede clar că ne facem singuri mai mult rău decît orice dușman. Am mai spus-o de atîtea ori
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
meritat războiul nebunesc cu cenzura, cu securitatea, dacă au avut vreun rost riscurile, nu puține, la care m-am supus, frica, durerile, toată agitație teribilă întinsă pe mai bine de patru decenii. Conștiința îmi zice da, realitatea culturală și politică postrevoluționară mă contrazice. Pînă voi ajunge la o concluzie, căci mă simt departe de un răspuns ferm, voi scrie doar pentru mine și fără gîndul de a mișca vreo conștiință, fie ea și a unui lector profesionist. Ambițiile mele n-au
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
mîna cărora aș merge. Am mari îndoieli și în privința lecturii, și a culturii în general, a celor ce s-au pronunțat cu atîta siguranță. Cînd vor fi avut timp acești tineri și nu numai tineri, dată fiind confuzia și agitația postrevoluționară, cînd marile energii s-au cheltuit pe străzi sau în gazetărie, să parcurgă întreaga literatură română? De asta să fi optat pentru unele cărți care, vorba Orianei Falacci, încap într-o pudrieră? Ca să te pronunți cu responsabilitate și respect pentru
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
nu puțini s-au murdărit între ei mai rău chiar decît a izbutit să o facă fosta securitate. Diverși scriitori nu sînt străini de valurile de ură și intoleranță care s-au abătut asupra unei populații zăpăcite în primii ani postrevoluționari. Și nici de imaginea falsă pe care o are o parte din lume despre slujitorii acestei profesii. Nu trebuie să uităm faptul că, la un moment dat, în Parlament, erau peste treizeci de scriitori, dar nici unul nu a propus vreo
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
totul altceva e Ziua națională, care s-a tot schimbat. Cu această logică vom ajunge să sărbătorim și ziua în care a fost instalată crucea în Parlament sau ziua în care Casa Poporului a fost arborat, pentru prima oară, drapelul postrevoluționar al României. Aș înțelege povestea asta cu Ziua drapelului, dacă tricolorul autohton ar fi străbătut timpul imaculat, de la 1848 încoace. Or, nu e deloc așa. Ca și Ziua României, care a fost schimbată de mai multe ori în decursul scurtei
Demonetizarea sărbătorilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10503_a_11828]
-
admiratorii săi. Nu-i vorbă, volumul O beție cu Marx, apărut în 1996 conține destule poeme care ne amintesc de Dinescu din zilele lui "bune" (adică acelea din anii '80!) de n-ar fi să pomenesc decât Pisica metafizică - replică postrevoluționară la Capra contemporană - sau Cafea în cenușa Imperiului. Poezia nu lipsește nici din articolele și pamfletele autorului. Dar este evident pentru toată lumea că poetul a ales alte moduri decât poezia de a fi prezent în societatea românească și de a
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
Daniel Cristea-Enache Unul dintre cei mai originali autori ai generației '90, Daniel Bănulescu, s-a format - în vesela perioadă a primilor ani postrevoluționari - printr-un inteligent marketing literar. Poezia și proza lui, cu titluri voit-șocante (Te voi iubi pân^ la sfârșitul patului, Te pup în fund, Conducător iubit!), tulburau liniștea interioară a cetățeanului cumsecade și a patriotului de serviciu, care se simțeau datori
La ospiciu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10308_a_11633]
-
politicieni" își găsesc salvarea (sau consolarea) în convențiile unui discurs cu priză la cititor/ ascultător/privitor. De multe ori textul literar/ publicistic are mai mare impact asupra receptorului decît fapta ("politică") inițială sau inițiată. Mai mult, pot fi depistate cărți (postrevoluționare) scrise de politicieni, în care este descrisă o viață politică trăită ca pretext de lectură, asemenea "politicieni" devenind personajele unor autori încremeniți într-o vîrstă politică și literară infantilă. Desigur, situația ar merita o tratare separată, căci e vorba de
Politica de povestit by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/16125_a_17450]