352 matches
-
cu formă fixă: - gazelul -specie a genului liric, alcătuită din distihuri, folosind aceeași rimă din primul distih în versul al doilea din celelalte distihuri, după ce primele două versuri rimează între ele. Fiecare distih are caracter de maximă. Exemplu: Gazel (din Postume) de M. Eminescu - glosa - poezie cu formă fixă, cu caracter filozofic, alcătuită din tot atâtea strofe câte versuri are strofa inițială sau strofa temă, plus prima strofă cu versurile în ordine inversă. Strofele următoare dezvoltă ideea din fiecare vers al
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
romanul de moravuri” Amintirile unui copil de trupă al lui Al. Vasilescu-Lascar. În primul număr se reproduc o scrisoare a lui B. Delavrancea (datată „25.XI.1917”) și o poezie postumă de Th. M. Stoenescu. Ulterior intră în sumar alte postume ale lui Th. M. Stoenescu și două rondeluri de Al. Macedonski, un articol consacrat tricentenarului nașterii lui Molière. Se preia din „Neamul românesc” articolul Ce reprezentăm? de N. Iorga, iar Al. T. Stamatiad traduce Amintirea fericirii de Dante, Idealul, Câinele
VICTORIA TUTUROR ROMANILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290549_a_291878]
-
și Cartea morților. Mesajele Cărții Morților sunt adresate mortului strigat pe nume (Ion, Vasile etc.), sau printr-un nume tabu (Dalbul de pribeag), zeițelor destinului (Zorile), soțului sau soției postume (bradul, sulița, steagul de înmormântare), substitutelor mortului (stâlpul funerar), adăposturilor postume (sicriul, mormântul, cimitirul, pământul), zeiței morții în ipostaza de pasăre de pradă (gaia, carboaica) și antropomorfă (Zâna bătrână, Moartea, Maica Precista, Maica Irodia), ghizilor providențiali (lupul, vulpea, vidra), vameșilor binevoitori, personajelor psihopompe și, în final, rudelor mortului din lumea de
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
Fragmentarium”, ed. bilingvă, București, 1997; ed. Lille, 2002; Alexandru Ecovoiu, Saludos, București, 2000; I. L. Caragiale, Moments, Lille, 2002. Repere bibiografice: Mihnea Radu, Eminescu în librăriile pariziene, RMB, 1993, 854 ; Eugen Simion, „Medelenismul” văzut de la Aix-en-Provence, CC, 1995, 1-2 ; Annie Bentoiu, Postumele lui Eminescu pătrund în cultura franceză, RL, 1997, 20; Ofelia Ichim, „Primii mei profesori de limba și literatura română au fost timbrele, copiii din România și autorii de capodopere literare” (interviu cu Michel Wattremez), CL, 2003, 6. O. I.
WATTREMEZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290674_a_292003]
-
Rebreanu (Casa), Nicolae Velea, Ion Brad (Descoperirea familiei), Al. Simion, Nicolae Breban (Francisca, Animale bolnave), Al. Ivasiuc (Vestibul), Tudor Ursu (Foaia de parcurs), Maria-Luiza Cristescu, Corneliu Omescu, Radu Petrescu, Mihai Pelin, Paul Goma ș.a. E de reținut și publicarea unor postume provenind din manuscrisele rămase de la Lucian Blaga, Ion Vinea (Lunatecii), Hortensia Papadat-Bengescu (Străina), Al. Robot (Music-hall), M. Blecher (Vizuina luminată), precum și a unei nuvele a lui Mircea Eliade ( Adio) și a unui fragment de jurnal aparținând lui Eugen Ionescu. Semnificative
VIAŢA ROMANEASCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290533_a_291862]
-
nota dominantă a versurilor lui Z., care explorează eficient detaliul revelator și metafora rară. Evoluția ulterioară a poeziei sale vizează cuprinderea unei game de trăiri mai variate, contradictorii, paradoxale. Ultimele culegeri - Mi-e dor (1971) și Mă caut (1976) -, ciclul Postume din antologia Poezii (1981) propun o lirică de atmosferă, dominată de neliniști, interiorizată și dramatică, mai bogată în substanță sufletească. Aplecat asupra stărilor de spirit polare, poetul se autoexaminează și se autodefinește sever în raport cu timpul și cu „înaltul sens de
ZADNIPRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290683_a_292012]
-
consacrat trebuie să-și păstreze nemodificate elementele-cheie ale filosofiei privind relațiile internaționale: o teorie realistă, politica văzută ca luptă pentru putere, politicile externe ale marilor puteri, naționalismul, puterea națională, diplomația și posibilitatea existenței unui stat mondial. A șasea ediție (prima postumă) a avut parte de schimbări minime față de ediția a cincea, limitându-le doar la aducerea la zi a materialului faptic și la eliminarea unor scurte pasaje referitoare la reglementarea juridică, abordată într-o secțiune precedentă privind dreptul internațional. Pregătind ediția
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
aceste ocazii ni se propune despărțirea de tot ceea ce este în legătură cu modelul cultural eminescian, chiar și cu riscul de a rămâne fără nici un model. Pentru demascarea, combaterea și condamnarea diabolicelor atacuri antieminesciene, fie cele produse în timpul vieții poetului, fie cele postume, a apărut lucrarea Dubla sacrificare a lui Eminescu, un fel de evanghelie a românismului. O carte care va îmbogăți eminescologia, atât prin ceea ce susține, cât și prin reacțiile pe care le va provoca. O carte care va impune și mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sau ciuguliți din Prévert sau din cine știe ce mare poet american necunoscut. Trecând peste multe, aflăm că G. Ungaretti îl considera pe Eminescu un strălucit creator de "alchimie verbală", în timp ce o anumită Constanță, și Marinescu pe deasupra, afirma că puținele pagini din postume "evocă viziuni de cel mai dezgustător baudelairism, incompatibile cu arta!" E uimitor ce talent au unii demolatori de a se plasa în afara culturii pe care ar trebui s-o servească. Acești apatrizi intelectuali, precum Constanța, și mai sunt și alții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
din 1997, Dubla sacrificare a lui Eminescu, cu precizarea că a "preluat" numai nucleul prim, revizuit și completat. Să reamintim că această parte originară se referă la "prima sacrificare" (cea de la "moartea civilă" la moartea fizică, 1883-1889), a doua sacrificare, postumă, intrând în atenție doar prin forța paralelismului. Focalizarea privirii în cartea recentă se îndreaptă spre temeiurile ontologice ale mitului Eminescu, care, necesarmente, aduce în ecuație "criza sacrificială", cu sintagma lui René Girard. S-ar putea spune că această "criză" constituie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a se fi declarat un neînțeles, oricât de savante sau ingenioase vor fi fost. Explicația cea mai la îndemână era cea temperamentală, pusă pe seama susceptibilității lui morbide, așa cum o face, de pildă, prietenul său, sociologul Nicolae Petrescu în memoriile lui postume. El semnala totuși forța elipticului, a imaginației și a intuiției conversației lui, dar și o labilitate anume. Posteritatea însă, mai ales studiul de față, pune această dispoziție pe seama neînțelegerii ermetismului său canonic, chiar de către exegeți ca E. Lovinescu ori Tudor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
poetică barbiană cu "instrumentarul cultural lovinescian" (p. 17), Theodor Codreanu trece, în prima parte, în revistă perspectivele antume ale lui Șerban Cioculescu, Perpessicius, Pompiliu Constantinescu, Al. Philippide, G. Călinescu, Al. Paleologu, T. Vianu sau Ovid S. Crohmălniceanu, dar și cele postume ale lui Basarab Nicolescu, Mandics György, Solomon Marcus, Dorin Teodorescu, Eugen Simion, Marin Mincu, Mircea Coloșenco și alții. Avem, prin urmare, o punere în discuție a lucrărilor unor critici care s-au exprimat în timpul vieții lui Barbu, dintre care singurul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
I, 1970 și partea ÎI, 1971; - Curs de drept penal, partea specială - 1975; - Drept penal, partea specială - 1983; - Medicină legală. Definiții și interpretări - 1996 (în colaborare) - Drept penal român, partea specială edițiile din 1996, 1999 și 2001 (în colaborare). Publicarea postuma a lucrărilor sale, precum și amintirea cu respect a numelui său de multe generații de studenți și practicieni din domeniul juridic, dintre care mulți au învățat și absolvit după dispariția să, este măsură cea mai corectă a valorii unei unei vieți
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93304]
-
Gabriel Liiceanu, București, Editura Politică, 1988. * Ibrăileanu, G., Edițiile poeziilor lui Eminescu, [în] Campanii, București, Editura Minerva, 1971. * Ibrăileanu, G., Mihai Eminescu. Studii și articole, Ediție îngrijită, prefață, note și bibliografie de Mihai Drăgan, Iași, Editura Junimea, 1974. * Ibrăileanu, G., Postumele lui Eminescu, [în] Scriitori și curente, Iași, 1909. * Ibrăileanu, G., Scriitori români și străini, vol. I, Ediție îngrijită de Ion Crețu, Prefață de Al. Piru, București, Editura pentru Literatură, 1968. * Irimia, Dumitru, Introducere în stilistică, Iași, Editura Polirom, 1999. * Irimia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de pâcla ce începea să acopere steaua poeziei într-o lume a pragmatismului sensibil doar la "ochiul dracului". A fost un suflet chinuit. Fata pe care a adoptat-o prin anii '80 îi poartă numele și, cu devoțiune, îi editează postumele și-i cultivă amintirea... Iată și un mesaj premonitoriu primit în 1991 de la Corneliu Sturzu. Poet fiind, l-a scris în versuri: "Cum e să știi că nu ai nici un rost / Să nu mai crezi, să speri, să nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
între edițiile estetice (exemplu ediția unilateralizantă din poeziile lui Eminescu întocmită de 38 Mihail Dragomirescuă, științifice (de tipul celei întocmite de Perpessiciusă și critice, precum cea la care se gândea. Pentru a sugera organicitatea operei eminesciene, criticul ar fi inclus postumele în „procesivitatea firească a operei întregi”, care ar fi înlesnit viziunea de ansamblu, integratoare, semnificativă. Scriind despre Ion Creangă (Clasicii noștriă, Vladimir Streinu evită sistematic fastidioasele informații biografice asupra cărora au insistat de-a lungul anilor, cu o tenacitate demnă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
în Aprilie", în Elegiile fiului risipitor, Princeps Edit, Iași, 2010. 1279 T.S.Eliot, Tărâmul pustiit 1280 Edgar Allan Poe, Corbul 1281 Rene Guy Cadou, 1920-1951, Cine intră din întâmplare. 1282 Sylvia Plath, Fantoma își ia rămas bun. 1283 George Coșbuc, Postume, Cântece de vitejie, Editura pentru literatură, București, 1966. 1284 George Topîrceanu, Romanța gramofonului, Editura Curtea veche, București, 2010. 1285 Liviu Pendefunda, " Rondelul miezului de miere sau intimismul cosmic", în Mișcarea cerească, Editura Contact internațional, Iași, 1993. 1286 idem, Rondelul veșnic
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sau desenator, sculptor sau gravor, nici chiar proprietarul tabloului bustului sau statuiei nu au dreptul de a-l reproduce sau expune în public fără autorizațiunea persoanei reprezentate sau al celor ce l-au comandat. Capitolul 5 Opere anonime, pseudonime și postume Articolul 29 Dreptul de proprietate asupra operelor literare sau artistice anonime sau pseudonime, aparține persoanei care a contractat cu editorul și a autorizat publicarea, sau a editorului care a imprimat lucrarea. Cînd e vorba de opere artistice, proprietatea aparține expunătorului
LEGE nr. 126 din 28 iunie 1923 asupra proprietăţii literare şi artistice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/130155_a_131484]
-
și noi sensuri, unor multiple universuri precum laturile unui dodecaedru, doisprezece, de patru ori câte trei, de trei ori câte patru, de zece ori câte doi, de două ori câte zece. Câtă precizie!!! Stabilim, în aceeași cheie, o omologie cu postuma eminesciană Dumnezeu și om. Încercăm o hermeneutică aflată în totală contradicție cu mecanismul ce ordonează poezia barbiană, ermetică, modernă prin excelență. Dumnezeu și om anunță încă din titlu un trasnsfer de structuri atât din domeniul logicii, cât și din cel
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
printr-un eros platonician apropiat viziunilor lui Novalis, deși marcat la Eminescu de persistența conturului carnal, apropie viziunea reginei lunare de imaginea fugară a iubitei terestre, care fulgera visul poetului prin angelica ei umbră de argint. Sintagma extrem de frecventă în postumele investigate, aluzie la silueta serafului feminin, pe care, dupa Franz von Baader, îndrăgostitul o discerne în imaginea iubitei, umbra eminesciană va fi efectul materializat al privirii de argint al iubirii (der Silberblick der Liebe). Luminiscența acestui metal sacralizează iubita moartă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
care amintim Între viață și cărți (1976), Incertitudini literare (1980 lucrare pentru care va primi premiul pentru critică al Asociației Scriitorilor din București), sau Critică la persoana întâi (1983), adevărata sa impunere în literatura română se face însă prin publicarea postumelor sale, în mod deosebit prin publicarea Jurnalului fericirii (1991), dar și prin Monologul polifonic (1991), Dăruind vei dobândi (1992), Primejdia mărturisirii (1993) etc. Așadar, abia după căderea regimului comunist, din motive lesne de înțeles pentru cel ce a citit Jurnalul
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Editura pentru literatură, București, 1969. Caraion, Ion, Omul profilat pe cer, Editura Eminescu, București, 1995. Caraion, Ion, O ureche de dulceață și-o ureche de pelin, Editura Ion Creangă, București, 1980. Caraion, Ion, Poeme, Editura Albatros, București, 1974. Caraion, Ion, Postume, Editura Adevărul, București, 1995. Caraion, Ion, Selene și Pan, Editura Eminescu, București, 1971. Dumitrescu, Geo, Aventuri lirice, Editura pentru literatură, București, 1963. Dumitrescu, Geo, Jurnal de campanie, Editura Cartea Românească, București, 1974. Dumitrescu, Geo, Nevoia de cercuri. Libertatea de a
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Era termenul unui diagnostic moral, o metaforă a „durerilor înăbușite”, un simbol al decepționismului și dezabuzării. „Plumb” se întîlnește, ce i drept, și la „veselul Alecsandri”, și la impetuosul Heliade și la năstrușnicul Pann și la Eminescu, mai ales în postume 3), dar prezența lui devine considerabilă abia în intervalul amintit, cînd se amestecă printre cuvintele a numeroși poeți și prozatori. Fenomen curios, mulți dintre tinerii care ating acum vîrsta maturității, dar și unii dintre bătrîni, văd lumea adesea în culoarea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fenomenul mondenității. Pictorii romîni nu par atrași de scenele de bal și de cabaret, precum Renoir, Van Gogh, Toulouse Lautrec, Gustav Klimt, Degas. Subiectul la care rămîn e hora. 12. „Dintr-un text comun”, op. cit., p. 334. într-una din postumele sale, „Verset slav”, figurează și cuvîntul „tango”. 13. „Bucăți de noapte”, loc. cit., p. 321. 14. „Dormitînd”, op. cit., p. 78. Ca unul care le frecventează rar, Bacovia reține partea fascinantă a balurilor, nu cea obositoare, de bîlci sau de iad
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
-se a vieții ...). Însă versul acesta trebuie interpretat în contextul dramaticei întrebări asupra adevăratului sens al vieții, asupra valorilor ce trebuie astfel trăite încât insul să învețe „Cum viața preț să aibă și cum moartea s-aibă preț” (Scrisoarea V). Postuma citată, ca și variantele Ca o făclie... și Urât și sărăcie (toate datând din 1879), marchează un moment definitoriu pentru meditația unui moralist care putea fi, ca oricare bărbat tânăr, mai mult sau * Dulcea mea Doamnă/Eminul meu iubit. Corespondență
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]