3,486 matches
-
și-o mai trimite Spre sufletele noastre, părăsite De dragostea cea veche și curată. Abia spre seară regăsim iar drumul Pe care-am mers de mână, împreună, Acum pierdut în ceața și în fumul Acestei toamne blândă, dar și bună. Poteca mai păstrează-acum doar scrumul Iubirii noastre, tristă și nebună. (Leonte Petre) Referință Bibliografică: SONETE DE TOAMNĂ / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1736, Anul V, 02 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Leonte Petre : Toate Drepturile Rezervate
SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 by http://confluente.ro/leonte_petre_1443782234.html [Corola-blog/BlogPost/368130_a_369459]
-
-l reprezenta înclinația coastei acoperită cu frunzele uscate, picate din copaci, în anii trecuți. O mică neatenție și, pe când își ademenea cu gesturi și vorbe dulci iubitul, în ochii căruia se uita, puse piciorul pe frunze, în afara pământului aspru al potecii, cauciucul tălpii tenișilor nu mai avu aderență și, alunecând violent, căzu pe abrupt. A avut ghinionul că sub frunzele uscate, mascat de acestea, se găsea un ciot de rădăcină ieșită din pământ, care i s-a înfipt în pulpa piciorului
PARTEA TREIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1494597104.html [Corola-blog/BlogPost/372060_a_373389]
-
dorința neîmplinirii. TIMPUL RUPE DIN NOI Timpul prea hain rupe iubite din noi, Sentimentele ce le păstram doar în doi, Deși uneori vin norii negrii și prea goi , Te zăresc în dimineți care par reci, Deși uneori mă petreci pe poteci. Inima-mi saltă după iubirea de altădată. Prezența ta o resimt și astăzi caldă, Te simt lipit de trupul meu rătăcit, Printre destine ce în cale mi te-a ivit Lipindu-mă de amintiri te cercetez, La margine de țărm
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/claudia_bota_1483883571.html [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
bătrâne-ncătușate-n superstiții și-i vreme pentru buhe ce omoară doar șoareci neglijenți în apariții peste-o secundă turle-ncep să ningă în zboruri tâmpe mii de lilieci iar cerbi în codri teama vor să-nvingă când turmele-și gonesc de pe poteci ciopor de lupi prin urlete îngână vedenii albe strânse către zare apoi se furișează către stână sperând să se sfârșească postul mare dar pân-ajung încep să se pălească luminile clipind parcă a moarte căci orizontul prinde să roșească iar
CLIPESC PE BOLTĂ STELE DE DEPARTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1422173144.html [Corola-blog/BlogPost/377053_a_378382]
-
-te la piept, eternă, tu femeie, ce-ai dat lumină vieții, trupeasca ta făptură, potir și sfântul mir, ne-a adunat trăirea spulberată și am intrat în lume ca doi nemuritori; părul tău ape ca stelele rămân ce picură pe potecile noastre uitate mi-ai umplut inima cu toate câmpiile când glasul ți-era triluri de ciocârlie în zbor, înfrânt de sete-acum, aș vrea să-ți sorb făptura gustând pământul tău cel roditor... vineri, 13 februarie 2015 Referință Bibliografică: retrospectivă / Ion
RETROSPECTIVĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1423895382.html [Corola-blog/BlogPost/341648_a_342977]
-
Cad frunze cenușii De copaci zgribuliți În bătaia vântului rece de toamnă, Iar crengile lor se zbat absurd, goale, Ca niște cocori înlănțuiți Într-un dans nupțial plin de pasiune. Cad frunze cenușii Peste covorul mohorât al pământului, Dar pe poteca inimii mele E cald și însorit. Nici un nor nu o poate umbri, O luminează razele tale, Fiindcă soarele meu ești TU... Referință Bibliografică: FRUNZE / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1478, Anul V, 17 ianuarie 2015. Drepturi de
FRUNZE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1421496518.html [Corola-blog/BlogPost/366041_a_367370]
-
noi fulgii ca-ntr-o sărbătoare Și lumina iernii cade dintr-o stea. Ninge fără grabă, cu răbdarea ceții, Parcă alb pămîntul vrea să fie-n veci Pentru noi, străjerii preacinstiți ai vieții, Care-o să ne facem prin omăt poteci. Te-a adus ninsoarea fără nici o veste, Te-ai întors cu fulgii ca de nicăieri, Tu, durere veche, greaua mea poveste, Adormită-n șoapta marilor tăceri. Poate că ne ninge peste amintire, Poate că ne ninge ca de început, Poate
PROASPÃTA NINSOARE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 by http://confluente.ro/dragos_niculescu_1483198585.html [Corola-blog/BlogPost/383053_a_384382]
-
în Dumnezeu, acolo-i soare. Caisul mâine va rodi mirări, Fecioare le-or culege în descântec. Vine un ceas predestinat de zări. Vă las în Dumnezeu, acolo-i cântec. Caisul cela nu sunt decât eu, Frânt, să renasc pe marginea potecii! Vine un ceas etern, un ceas mereu, Vă las în Dumnezeu, acolo-s vecii. Zadarnic invocarea Ploaia din cer ce-o ai chemat Nici n-a venit, nici n-a plecat, Nici n-a venit și-a și plecat Ploaia
CÂNTECE DIN RAI de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 by http://confluente.ro/Cantece_din_rai_traian_vasilcau_1375361424.html [Corola-blog/BlogPost/348378_a_349707]
-
scriitorului ION CATRINA, intitulat „Păpușa de sticlă”, surprinde în mod deosebit, dezvăluind alte fațete ale creației acestuia: introspecția, sondarea sufletului uman și prezentarea meandrelor celor mai tainice ale trăirilor omenești. Spre deosebire de celelalte cinci romane apărute anterior, ne referim aici la „Potecile destinului”, „Tărâmul umbrelor”, „Pământul îngerilor”, „Cerul infernului” și „Urmașul”, care împreună formează o „saga” a satului românesc aflat într-o disoluție cronică, romanul de față este de natură psihologică, prezentându-ne niște personaje damnate, urmărite mereu de niște vini autentice
IMPRESII DE CITITOR: „PĂPUŞA DE STICLĂ” DE ION CATRINA, SAU CALEA SPRE LUMINĂ de RAFAELA TRĂISTARU în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Rafaela_traistaru_impresii_de_cititor_rafaela_traistaru_1333453412.html [Corola-blog/BlogPost/345300_a_346629]
-
față de cei care ne iubesc, a dragostei față de semenii noștri, de la care ne vin multe ocrotiri și binefaceri nespus de plăcute.” - Silvio Pellico Este toamnă, anotimp pe care-l îndrăgesc. Toamnă blândă, generoasă. Mă duc în pădurea din apropiere. O potecă umbroasă îmi călăuzește pașii la intrare. Continui drumul printre copacii bătrâni, călcând peste frunze maronii, ascultându-le scrâșnetul, ca un răspuns la gândurile mele. Sus, cerul este mai mult acoperit de crengile groase, răsfrânte, ale copacilor acestei păduri bătrâne. Poteca
ZIUA RECUNOŞTINŢEI (THANKSGIVING DAY) de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/_ziua_recunostintei_thanksgiving_da_vavila_popovici_1352261145.html [Corola-blog/BlogPost/351278_a_352607]
-
potecă umbroasă îmi călăuzește pașii la intrare. Continui drumul printre copacii bătrâni, călcând peste frunze maronii, ascultându-le scrâșnetul, ca un răspuns la gândurile mele. Sus, cerul este mai mult acoperit de crengile groase, răsfrânte, ale copacilor acestei păduri bătrâne. Poteca urmărește conturul lacului. Mă opresc pe podul de lemn, mă sprijin de balustradă și privesc văluritul blând al apei lacului și aștept vietățile acestui lac ... Gâște, rațe sălbatice vin plutind liniștit, așteptând fărâmiturile de pâine ... Apoi pleacă mulțumite, într-un
ZIUA RECUNOŞTINŢEI (THANKSGIVING DAY) de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/_ziua_recunostintei_thanksgiving_da_vavila_popovici_1352261145.html [Corola-blog/BlogPost/351278_a_352607]
-
care ne ajută să ducem un trai civilizat, în liniște și libertate. Să ne rugăm pentru noi și pentru ei, ca Dumnezeu să ne călăuzească pașii spre bine! Cu aceste gânduri părăsesc pădurea, Lacul Lynn din Raleigh. În fața mea, pe poteca maronie, trec veverițe. Se opresc, ridică cozile lor stufoase: „Punct - virgulă, punct - virgulă!”. Un vânticel începe să bată aruncând ace de pin din copaci și frunze maronii cu o geometrie fermecătoare. Gânduri de recunoștință mă însoțesc: Recunoștință datorez întâi țării
ZIUA RECUNOŞTINŢEI (THANKSGIVING DAY) de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/_ziua_recunostintei_thanksgiving_da_vavila_popovici_1352261145.html [Corola-blog/BlogPost/351278_a_352607]
-
Volumul de poeme ” Între iubire și ură” este o pledoarie a întoarcerii la origini - este harta drumului spre revenirea spre satul natal, un ghid al lumii poetului Sorin Șirineasa - este un dor permanent de prispa casei, de clipa revederii, de poteca din aduceri aminte, care: ”călăuzește poetul spre satul natal/ milioane de sori pe-un spic,/ miriștea, iată, face semn cu inima,/ sărutând cerul” (pag. 102 ”Tot cerul”), aceeași potecă din ”Flori de mac”: ”la macii dați în foc domol/ s-
CRONICĂ LA VOLUMUL ”ÎNTRE IUBIRE ȘI URĂ” DE SORIN ȘIRINEASA de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 by http://confluente.ro/elisabeta_iosif_1456165061.html [Corola-blog/BlogPost/370671_a_372000]
-
este un dor permanent de prispa casei, de clipa revederii, de poteca din aduceri aminte, care: ”călăuzește poetul spre satul natal/ milioane de sori pe-un spic,/ miriștea, iată, face semn cu inima,/ sărutând cerul” (pag. 102 ”Tot cerul”), aceeași potecă din ”Flori de mac”: ”la macii dați în foc domol/ s-au răsucit potecile,/ îngenunchez în ariniște, amețit de/ mirosul alcoolic de lumină./ târziu, umbra timpului,/ lăsată peste sat,/ acoperă dâra șirului de cocori,/ stinsă în inima mea...(pag. 10
CRONICĂ LA VOLUMUL ”ÎNTRE IUBIRE ȘI URĂ” DE SORIN ȘIRINEASA de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 by http://confluente.ro/elisabeta_iosif_1456165061.html [Corola-blog/BlogPost/370671_a_372000]
-
aminte, care: ”călăuzește poetul spre satul natal/ milioane de sori pe-un spic,/ miriștea, iată, face semn cu inima,/ sărutând cerul” (pag. 102 ”Tot cerul”), aceeași potecă din ”Flori de mac”: ”la macii dați în foc domol/ s-au răsucit potecile,/ îngenunchez în ariniște, amețit de/ mirosul alcoolic de lumină./ târziu, umbra timpului,/ lăsată peste sat,/ acoperă dâra șirului de cocori,/ stinsă în inima mea...(pag. 10). Gândurile de dor și iubire din acest volum bilingv (român-englez) sunt precum cocorii - vestitori
CRONICĂ LA VOLUMUL ”ÎNTRE IUBIRE ȘI URĂ” DE SORIN ȘIRINEASA de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 by http://confluente.ro/elisabeta_iosif_1456165061.html [Corola-blog/BlogPost/370671_a_372000]
-
în noroi crucea pe care urma să fiu răstignit amețit de simfonia minciunilor fulgurante de sub cupola himerei vrăjit de zigzagul clipei lunecoase prin fluviul de cuvinte mușcat de o singurătate turbată fermecat de cântecul de sirenă al deșertăciunii și de potecile basmului în care m-am rătăcit mângâiat de neant și ispitit de zâmbetul colorat al iluziei găunoase tânjind cu petulanță după o străfulgerare de absolut și o așchie de liniște pentru a-mi găsi sălașul într-un limb al disperării
TAINĂ ȘI TĂCERE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 by http://confluente.ro/mihai_merticaru_1477387426.html [Corola-blog/BlogPost/369998_a_371327]
-
-Nu știu, dar am o relație specială cu timpul... așa-mi dictează inteligența emoțională! replică sacadat Patriarhul. -Mă uit la ceas și, într-adevăr, nu au trecut decât patruzeci-cincizeci de minute din clipa în care ne-am oprit sus, pe potecă, să dezbatem tema ciorovăielii dintre Papa și Babacul. -Ia uite a naibii tehnică americănească, te ia vârtejul timpului și ceasul cu busolă și ecran fosforescent funcționează ca nou! Ori și povestea asta cu tunelul și întoarcerea în timp o fi
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1438495078.html [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
lat să-l bat, ca eu întâiul să cunosc ce-n burta sorții s-a-nchegat. Iar când aleanul mă cuprinde cum brațele-l cuprind pe drag, las freamătul etern al mării să-l ia cu el departe-n larg, sau pe poteci croite-n munți din al rășinii iz sălhui, las crestelor pierdute-n nori ispitele tehuiului și astfel redevin ce-am fost când Tatăl mă însărcina ca omului să-i fiu tovarăș după ce raiu-l va rata... Dar cine ar putea pretinde
LUCIFER (PANORAMA DEZILUZIILOR) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 by http://confluente.ro/George_petrovai_lucifer_pan_george_petrovai_1371735215.html [Corola-blog/BlogPost/346104_a_347433]
-
glas de bărbat care țipa și înjura. Glasul bărbatului părea fi al unui om beat, am mers ceva mai atent, fără să mă grăbesc, cum glasurile veneau de undeva din dreapta mea, eram sigur că ne vom întâlni. Într-adevăr, pe potecă venea un bărbat, înalt, cu părul roșu, mare, vâlvoi, cu ochii tulburi, cu mâna înfiptă în părul unei tinere femeii, o târa după el, bărbatul o amenința, că odată ajunși la cabană, o va lăsa acolo, iar el va pleca
O EXCURSIE LA MUNTE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1480691173.html [Corola-blog/BlogPost/385340_a_386669]
-
pentru a crește împreună copilul. Dusese copilul la o prietenă de a ei și plecaseră împreună în excursie. După ce băuse mai multe pahare de coniac, a zis să urcăm pe munte, am luat telecabina, apoi cu piciorul am mers pe potecă spre cabană. Pe drum, mi-a cerut bani să plătim dormitul și masa, i-am dat 100 de lei, el a zis că nu sunt suficienți, am încercat să-l conving, că nu am mai mulți. Din acel moment a
O EXCURSIE LA MUNTE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1480691173.html [Corola-blog/BlogPost/385340_a_386669]
-
fie clară și curată slova,Plină de energie și-ndrăzneală,S-ajungă, de aici, oriîncotrova,Să scoată strălucirea din cernealăși navei noastre să îi fie prova.- Leonte Petre -Sursa foto: Internet... POLENAleargă toamna frunzele-n pădure,Le răvășește-ntruna pe poteci,Prin vălmășagul lor te văd cum treci,Dar nu știu care gând o să te fure.Spre ruginiu și galben să-ți apleciPrivirea, ce de ele să se-ndure.Vor verdele din ochii tăi să-l fure,Dar n-o pot face, dacă
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/leonte_petre/canal [Corola-blog/BlogPost/385026_a_386355]
-
în cochilii, doar șerpii de casă mai veghează la marginea tărậmului - pe sub tufărișuri, în amurg, si aricii caută sfậrșitul drumului, iar eu, reporterul clipei, măi consemnez încă o zi despre toamnă care vine, în urmă-mi, grăbita, pe-o nouă poteca, iar cu ochiul din frunte încă văd, pe hotar, lungul șir de iobagi - pentru toți îmi voi umple, de Sumedru, străbunii desagi, iar pe frigul din oase voi pune, pậnă-n zori, ipotecă - dar gậndu-mi urca, ori poate coboară,-n buestru
ELOGIU CLEPSIDREI de ION MARZAC în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Elogiu_clepsidrei.html [Corola-blog/BlogPost/356258_a_357587]
-
2012 Toate Articolele Autorului Omul și-a vrut mereu calea lină; lucrurile nu trebuiau să-i fie stavili... De aceea și-a ferit din cale chiar și munții. A uitat însă de el și de semeni - hopuri vii, presărate pe potecă, de la capătul începutului până la cel al sfârșitului. Mereu drumul vieții, acum spoleit cu asfalt - ingredientul iluziei... Nu vă împotriviți Drumarului căilor noastre!... Referință Bibliografică: DRUMUL / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 442, Anul II, 17 martie 2012. Drepturi
DRUMUL de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 by http://confluente.ro/Drumul_gheorghe_parlea_1332007556.html [Corola-blog/BlogPost/348352_a_349681]
-
lepădat ca de niște leproși, erau de fapt părinții noștri duhovnicești, doctori ai sufletelor care primiseră darul și harul să vindece chiar și pe cei care se cred sănătoși, deși nu sunt, și să îndrume turma plăpândă și rătăcită spre potecile metafizice pe care din când în când se vedeau în nisip pașii lui Dumnezeu. Pe aceia de care lumea aceasta s-a lepădat Iisus i-a vizitat pre când El Insuși s-a dus în pustie să postească și să
TEOLOGUMENA – DESPRE DARUL VEDERII de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1485356163.html [Corola-blog/BlogPost/379226_a_380555]
-
care din când în când se vedeau în nisip pașii lui Dumnezeu. Pe aceia de care lumea aceasta s-a lepădat Iisus i-a vizitat pre când El Insuși s-a dus în pustie să postească și să se roage. (Potecile metafizice) • Dacă mintea și inima noastră nu sunt pline de speranța și credința învierii, a vieții veșnice, atunci frica de moarte, teama de necunoscut, anguasele metafizice, vor umple cămara pustiită a sufletului nostru, iar conștientul și subconștientul personal și colectiv
TEOLOGUMENA – DESPRE DARUL VEDERII de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1485356163.html [Corola-blog/BlogPost/379226_a_380555]