4,003 matches
-
picioare. La un moment dat, Alexandru a căzut și s-a lovit cu capul de ciment, însă Sașa a continuat să-l bată. Un bărbat dintr-un bloc din zonă a urlat la ei și le-a cerut să se potolească, spunând ca va chema Poliția. Alexandru a fost dus la spital de susținătorii săi. El a necesitat pentru vindecare 120 de zile de îngrijiri medicale, iar viața i-a fost pusă în primejdie. Sașa a necesitat 14 zile de îngrijiri
Agenda2006-17-06-politie () [Corola-journal/Journalistic/284931_a_286260]
-
o strângă de gât. Între ei a intervenit Nadia, care a luat o piatră și l-a lovit pe inculpat. Ca să scape de mânia lui, Nadia a luat-o la fugă spre calea ferată. Alin Ș. tot nu s-a potolit, ci a scos un briceag, l-a desfăcut și și-a înjunghiat mama chiar în fața celeilalte surori, Magda. Victima a necesitat pentru vindecare 35 de zile de îngrijiri medicale, iar viața i-a fost pusă în primejdie. La audieri, tatăl
Agenda2006-22-06-politia () [Corola-journal/Journalistic/285008_a_286337]
-
în curtea unui imobil din Sânmihaiu German și i-a amenințat pe locatari. La fața locului, oamenii legii au constatat că insul care provocase scena este un minor din comună, având 16 ani, aflat sub influența băuturilor alcoolice. A fost potolit și i s-a întocmit dosar de cercetare penală pentru violare de domiciliu și port ilegal de arme albe l Polițiștii de la postul din Periam au fost anunțați, la începutul acestei săptămâni, că dintr-un microbuz Mercedes, parcat în fața unui
Agenda2006-06-06-politia () [Corola-journal/Journalistic/284728_a_286057]
-
De magi și chiar de fiare mult temută, Acuma arzi în steaguri mii și mii. Și toate pragurile-s roșu-ncinse, Stăpînu-mbracă roșiile-i mantale, Prin noapte ard cetățile, fanale Cumplite, visuri și vieți învinse. Pîrjolul nimeni nu-l mai potolește, Un suflet doar pe ici-colo mai scapă Și caută prin dărmături o apă Ce-i unge buzele și-l răcorește. Curios e faptul că lectorii securiști ai textului n-au găsit aici nimic vrednic să-i alerteze, în timp ce unul dintre
I. Negoițescu și Wolf Aichelburg în arhivele Securității by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2857_a_4182]
-
Crișan Andreescu Următoarele două zile vremea va intra într-un proces de răcire care va cuprinde aproape toată țara. Totuși, de vineri temperaturile vor reîncepe să urce, iar vântul se mai potolește. Miercuri, vremea se răcește în cea mai mare parte a țării, iar în regiunile estice și sud-estice ajunge să fie mai rece decât ar fi normal pentru aceasta dată calendaristică. În plus, în cea mai mare parte a zilei cerul
Vremea se răceşte. Pentru week-end, precipitații mixte by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/38908_a_40233]
-
acest sfîrșit de istorie și început de mileniu. Ziarele, radioul, televiziunea, internetul, reclamele, afișele... ne informează continuu. Captăm informațiile, le digerăm sau nu, le credem sau nu, ne modifică sau nu. Într-un „undeva” indistinct se întîmplă mereu „ceva” care potolește această foame colectivă de informație, de nou, de senzațional. Crime, accidente, violuri, catastrofe, deraieri spectaculoase, descoperiri epocale (care țin cît puful de păpădie), bîrfe etc. sînt înfăptuite de „personaje” indistincte care trăiesc, parcă, pentru a declanșa senzaționalul. Cu cît se
Întoarcerea la literatură by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/4306_a_5631]
-
și închiriase sala, să intre ca să verifice locul. Era însoțit de un câine. Simțind parcă ceva nefiresc în tăcerea noastră „reculeasă”, patrupedul a început să latre și să alerge ca un apucat. Până să-l prindă stăpânul și să-l potolească, solemnitatea momentului se făcuse praf. Povestește și M.I. despre lumina albă pe care a văzut-o în timpul unei operații, sau după - și nu i-a plăcut. „Și răstimp de un moment am avut senzația unei lumini foarte albe. Și nu
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4311_a_5636]
-
zice alde Kis, Szántó și surorile Béldy, dacă ar ști că te ții întruna de denunțuri. - Dar, tovarășe Székely, eu în interesul comunității... - Acum eu vorbesc. Bagă la cap o dată pentru totdeauna că te bag la balamuc dacă nu te potolești cu denunțurile. Cămașa de forță te așteaptă. Ai priceput?! - Mă faci să râd, se dă Kovăcioaia cu un pas înapoi, cu gândul la siguranța ei, întinzând mâinile în față, pentru orice eventualitate. Mă faci să râd, Székely Balázs. Tu mă
Bogdán László: Blazonul cu două lebede (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/4213_a_5538]
-
Luncii nr. 10, așa i-ai zis ofițerului care chiuia clătinându-se pe picioare. Și asta-i scorneală? - Cu mâinile mele-o să te sugrum, cotoroanțo!, scrâșnește din dinți cadristul și se avântă iarăși la atac. Găinile, care abia se potoliseră, se apucă să cârâie din nou. O.R.L. se pune și el pe lătrat. - E încă-n viață și cea mai mică dintre surorile Belembók, ea a fost cu tine în noaptea aia când i-ai trăncănit detectivului lucruri interzise
Bogdán László: Blazonul cu două lebede (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/4213_a_5538]
-
netulburat „pentru liniștea noastră”. Nu este acum momentul să descoperim care sînt rădăcinile acestui conflict ce macină oastea naționalistă românească sau care sînt șansele unei reconcilieri. Vom trage doar un semnal de alarmă: dacă ura, pizma reciprocă nu se vor potoli, vom dezamăgi iremediabil atîția tineri sinceri, dar dezorientați. Oare nimic nu e adevărat din ceea ce pretindem că sîntem: naționaliști cu frică și dragoste de Dumnezeu?! Să ne lepădăm, deci, de tot ce se cheamă îngustime mintală și pigmeism sufletesc! Citește
Mihai Neamţu, scrisoare către mişcările neolegionare () [Corola-journal/Journalistic/42612_a_43937]
-
Elevii sar la gâtul profesorilor, iar părinții le urmează exemplul. Insulte, unele pe telefonul mobil, pumni, picioare, crose și altele așijderea alcătuiesc un veritabil arsenal de mijloace contondente. Recent, într-o școală pariziană, trei polițiști n-au reușit să-l potolească pe un elev de 14 ani, care era gata-gata să-l strângă de gât pe directorul adjunct, și au chemat în sprijin alți cinci colegi. Motivul furiei bătăușului era că o profesoară pe care o înjurase în fața întregii clase îi
Școala, pepinieră de bătăuși by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4280_a_5605]
-
dar am stat mult timp, fascinată, să privesc țesătura albă a liniilor peste care se așternuse o ușoară brumă străvezie. Pe deasupra fluturau frunze, care parcă voiau să-mi transmită un mesaj sau doar să-mi atragă atenția. Încercând să-mi potolesc atacul de panică, atunci când am văzut că ceasul arăta tot opt fără douăzeci, am mers până la intersecție, am luat tramvaiul bun de data asta, iar când am coborât era opt fără douăzeci. Ca prin vis, am intrat în școală, prinsă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de cartier, supraaglomerată, totul sclipește, asurzitor, costumele negre, paietele, fripturile și parfumurile dulci, senzuale. Aur. Țiganii încing dansul în jurul nostru, se rotesc neîncetat. De alături se aude un puști strigând fără rost: Ia tiribomba, neamule, tiribomba cu norocul, ca să-ți potolească focul. Fum și acordeoane. O, viața mea. Maneaua se re varsă de peste tot, lunecând peste tăcerile noastre îmbrățișate, înghițindu-ne. O, viața mea. Privirea mi se agață de ceasul din hol, acum atât de departe: 12.02. Nu mai văd
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
se autoanalizeze corect și să spună: de aici dau locul unuia mai tânăr, iar eu am grijă ca acesta să nu mai facă greșelile pe care le-am făcut eu. Dar năvala a fost mare. Acum parcă s-a mai potolit, dar să ferească Dumnezeu să-i atingi cumva pe cei care s-au văzut sus, că pușcăria te mănâncă, sau și mai rău, că se poartă acum amenințările cu bătaia, distrugerea, moartea pe toate drumurile. Deci, așa cum toți știm, bătaie
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
ei de pisică se îngustară pe fața rotundă de copil, coama zburlită se scutură peste el îngropându-l în miresme. Irina! șopti, strângând-o nestăpânit, și, înfundându-și fața-n mătasea caldă a părului ei, aspiră adânc. Fii cuminte! îl potoli Irina, răsucindu-se cu genunchii goi rezemați de genunchii lui. Îi înfipse mîinile în păr, împingându-i capul pe spate. Tata știe? L-ai anunțat? Unde să-l anunț? Tu n-auzi de unde vin eu? Cred că douăzeci de kilometri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
beznă nesuferită, izbindu-se de scaune, stâlpi și de tot felul de obiecte colțuroase, care începuseră să se-ngrămădească în calea lui. La sfârșitul acestei lupte, când răzbi în capătul scărilor, era îndârjit de-a binelea. Abia se mai putea potoli, dar se stăpânea, pentru că știa ce are de făcut. Împotmolit în vălmășagul din sală, zări un chelner cu-o tavă enormă cu halbe. Ameți. Nu mai pusese nimic în gură nici apă, nici mâncare dinainte de-a urca pe locomotivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
azi? Ce importanță are? Poate că are! Sigur, e ziua ta. Astăzi ai ieșit din spital, șopti Irina. Pufnind în râs o luă la fugă și prinse a țopăi prin mijlocul pieței, jucând șotron. Nu de asta. Stai! Te rog, potolește-te! Cum stătea și se sprijinea de el, răsuflarea îi devenea tot mai precipitată, și-n lumina misterioasă cernită dintr-un geam din apropiere, ochii îi păreau speriați de ceva, sau dilatați de așteptare, de bucurie. Un freamăt ciudat trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
se afla și el în primejdie. Nu mai avea băieți, nu mai avea noră, rămăsese numai cu Miluță, și nici Miluță nu mai era al ei... Își apăsă pieptul cu mâinile, suflând tare, cu gura deschisă. Când i se mai potoli inima, intră izbită de liniștea nefirească și de aspectul înspăimântător al cârciumii pe care-l sesiză dintr-o dată. Se uită buimăcită prin încăperea devastată, la mese, la pereții goi, care-i frigeau ochii, și i se păru, cum stătea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
În zi cu soare Să-i aduci și pe străbuni, Să ne cureți de nebuni! Să vină și Decebal, Să zdrobim tot răul val! ștefan, Cuza, Alexandru, Țepeș, Mihai și Nicandru, Ion Vodă cel cumplit și-ncă nu m-am potolit: Toate oștile Măriei, Haideți toți! Hotarul gliei Să ni-l curățim de răi, De spurcați și de nevoi! Țara nu-i numai a noastră! Spus a înțeleptul domn. Hai s-o facem iar frumoasă Pentru cei de-acum și 'apoi
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
pomii fiind încărcați cu mere, pere, nuci, alune și multe alte, fructe ce le aștepți în fiecare an cu nerăbdare. Mă impresionează și fântânile cu ciutură ale căror apă este mereu rece pe timp de vară, apă bună care-ți potolește setea. Avem locuri frumoase, un sat frumos cu oameni frumoși, buni, dar care nu știu să prețuiască ceea ce au. Îmi iubesc satul și doresc ca fiecare om să înțeleagă că noi putem trăi mai bine, dar pentru asta, avem nevoie
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
fiul lor este ca și „dispărut”? Teodora s-a hotărât în fine să-i dea amănunte. După nașterea copiilor, soțul s-a înstrăinat de ea, a început să aibă o viață secretă, venind pe acasă tot mai rar. Ca să-i potolească pe cei excesiv de curioși, a trebuit să inventeze un răspuns ad hoc: s-a angajat pe un vas de croazieră grecesc, ca bucătar de lux (învățase meseria în armată, la Marele Stat Major). Și astfel a închis gura curioșilor, când
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
dar cu vremea s-a acoperit de bolovani și pămînt... Nu vedeți? Dacă ar fi date deoparte lespezile astea, intrarea ar părea mult mai mare. Dar așa... Are dreptate Vlad, intră în vorbă Virgil, dîndu-și seama că, dacă n-o potolește de la început pe Ilinca, e-n stare să-i înfricoșeze pe toți și să nu mai intre nimeni în peșteră. Eu cred că hruba asta a avut un rol foarte important în trecut și că nici într-un caz intrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
te scoată... — Dar și David e tot al ei... — Nu, David e al amândurora. Și e adevărat că e un preț mare... — Ce vrei să spui? Aproape că-i trântisem ceainicul de pe masă. Lea a aștep tat până când s-a potolit învolburarea din ceașcă, a strâns cu grijă firmiturile de brioșă de pe fața de masă și mi-a răspuns fără să-și ia ochii de pe porțelanul chinezesc. — Tu ești altfel, Alex. Ca ea și ca mine. David e în siguranță cu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
miezul nopții a reușit să adoarmă de-adevăratelea; și, în cele din urmă, imaginea translucidă a unei lupoaice care-l chema din depărtări, de pe-o creastă de stîncă, îndemnîndu-l să fie încrezător și să se apropie, reuși să-i potolească neliniștea și puiandrul căzu într-un somn adînc, odihnitor. Se trezi brusc, exact la ceasul din zori de zi la care-și propusese. Nu avea timp de pierdut. Dacă era să plece, sosise clipa. Liniștea se lăsase deplin peste pădure
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
copaci, se întîlniră. Lupoaica era însoțită de Arus și, spre ușurarea lui, Lupino a fost scutit de a oferi amănunte. Șeful haitei a înțeles dintr-un cuvînt cum s-au petrecut faptele și, clipind din ochi către puiandru, i-a potolit mamei agitate potopul de întrebări. Avea să-i povestească el, pe îndelete, de ce și cum se întîmplaseră toate; iar puiul urma să primească o chelfăneală care să-l țină departe, cu altă ocazie, de inițiative din acelea nebunești. Își mai
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]