386 matches
-
Gai Loon se trase de barba scurtă, de câteva zile. - Și zici că o iubea? Dar cum e asta posibil aici? - De obicei, între tinerii noștri există o anumită suprapunere a conștiințelor și de aceea, relațiile dintre ei sunt mai potolite. Fata aceea însă... Din punctul nostru de vedere era de-a dreptul neputincioasă. Xtyn părea însă să țină la ea într-un fel pe care nimeni nu l-a înțeles niciodată. Moartea ei l-a transformat în fiară turbată și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
o pasăre cenușie cu o pată lăptoasă pe cap. Mă udam până la brâu și mă zgâriam pe tot corpul prin stuf și papură, dar nu conta căci eu mă distram mult prea bine... Toamna era caldă și mănoasă, cu ploi potolite, excelând doar în luna octombrie. Ploile mocănești ale lunii octombrie erau țârâite și îndesate de te ustura pielea dacă te atingeau. Seara, femeile treceau prin fața casei și strigau: „Țața’neta!” și eu, pentru că mă cheamă la fel ca pe bunica
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
o pasăre cenușie cu o pată lăptoasă pe cap. Mă udam până la brâu și mă zgâriam pe tot corpul prin stuf și papură, dar nu conta căci eu mă distram mult prea bine... Toamna era caldă și mănoasă, cu ploi potolite, excelând doar în luna octombrie. Ploile mocănești ale lunii octombrie erau țârâite și îndesate de te ustura pielea dacă te atingeau. Seara, femeile treceau prin fața casei și strigau: „Țața’neta!” și eu, pentru că mă cheamă la fel ca pe bunica
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
bun de la ei și și-au cerut iertare pentru supărările făcute de copii. A venit toamna, Ionuț a Început să meargă la școală. Până și cele două gemene mai rebele din fire, atenționate serios de tatăl lor, au devenit mai potolite. La fermă nu mai erau nevoite să fure ceva de mâncare. Aveau tot ce le trebuia, iar mama era tot timpul cu ochii pe ele să nu cumva să facă supărare și noilor vecini. Lui Puf i-au mai adus
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
și să scape ca prin urechile acului rupînd-o la fugă. Nu oricine ar fi putut ieși dintr-un asemenea bucluc, își amintește vorbele Bătrînului, atingîndu-și pieptul cu palma pentru a-și număra bătăile inimii, care deși i se par mai potolite nu-l pot face să uite de marea dezamăgire care îl stăpînește, sleiala și lehamitea care îl chinuie. Se oprește în fața unui stîlp pe care este lipit un afiș al Teatrului Național care anunță premiera Azilului de noapte de Gorki
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
va muta la Timișoara. Cine naiba a mai auzit de revoluții din astea ambulante? Este inexplicabil de ce toată lumea se teme ca nu cumva nenorocirea să înceapă la București. Nu era logic ca mai întîi ciorba să fie fiartă la foc potolit, înainte să fie lăsată să dea în clocot? — Ar fi ideal dacă s-ar întîmpla asta, îi răspunde domnul Președinte, mulțimea să ne fotografieze, să se spună după aceea, da, ăștia erau indivizii, au fost acolo, cu toții i-am văzut
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ei avea șaizeci de ani când s-a născut ea. E ca un străin. Părul mamei e negru și lucește ca lacul, înfășurat într-un conci și prins cu un ac din bambus. Când începe, îi cere fetei să stea potolită. Pare solemnă, de parcă s-ar afla în fața unui altar. Ia piciorul drept al fetei, îl spală și îl șterge cu bluza ei. Nu îi spune fetei că asta e ultima oară când își vede picioarele așa cum le știe. Nu îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Mă îmbrățișează și mă sărută în timp ce-i felicită pe ceilalți membrii ai distribuției. Conduce mulțimea, strigând Jos cu cotropitorii japonezi! Sunt o parte din iubitul meu, parte din munca sa și parte din viitorul Chinei. În patul lui, sunt îmblânzită, potolită, mulțumită. El este frânt de oboseală. Adoarme de cum pune capul pe pernă. Nu a mai putut să doarmă de ziele în șir. Mă ridic și gătesc tăieței cu legume. Știu c-o să vrea să mănânce când se va trezi. Mănâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
îi trecu prin cap că avea chestia aia despre care-și dădeau cu părerea ea și Mark, în teroarea lor de copii: o cădere nervoasă. Dar criza încetă la fel de brusc cum apăruse și ea se ridică în picioare pe bordură, potolită. Pe undeva trebuie să fi știut de la bun început: n-ar fi putut niciodată trece mai departe de ritualul ăsta. Plecarea i-ar fi dat dreptate lui Mark. Ar priva-o de orice percepție ar fi avut despre ea însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se poate dezmorți după ceasuri întregi de mers în caleașcă. Înainte de a sări în șa, Ștefan și-a privit întrebător tatăl, și-a mușcat până la sânge buza de jos și s-a avântat pe cal. A pornit primul în galop potolit, printre dorobanții și ienicerii călări care formau avangarda convoiului. Când i-a depășit pe toți și a ajuns la drum deschis, și-a înfipt pintenii în burta armăsarului, care a reacționat imediat pornind într-un galop nebunesc. Vodă și imbrohorul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
albe, cu un singur deget - Miss America pe patine! Cu vâscul ei și cu budinca ei cu stafide (ce-o mai fi și aia) și cu casa ei unde locuiește o singură familie, cu scară interioară cu balustradă, cu părinți potoliți, răbdători și plini de demnitate, și cu un frate pe nume Billy, care se pricepe să demonteze un motor și zice „îți rămân îndatorat“; am nevoie de-o fetișcană care nu se teme de-un contact fizic și, ah, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
coama de păr blond-roșcat zburlit și fără nici o formă, impresia este aceea că se află în fața unui leu întărâtat. Sentiment repede uitat când descoperea căldura inimii lui foarte blajine și stăpânirea de sine a unui stoic. Cu toată firea lui potolită și împăciuitoare, bătuse soră cu moartea un soldat rus care se legase de soră-sa pe faleza din Constanța. Întâmplare în urma căreia rămase cu porecla de "Caftoi", dată de niște prieteni mai mucaliți. Stătuse ascuns o vreme pe la neamuri în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
publicațiilor culturale. Calomfir rămâne Calomfir orice am face, se spunea în încheierea unor asemenea ciocniri. Iar Calomfir scria mereu alte și alte volume din Logica Lucrului, unul mai dificil decât altul. Ministrul tăcea de mult și un ropot de aplauze potolite îi răsplătea performanța. Ambasadorul Jiquel profită de gălăgie pentru a-și drege glasul și a primi microfonul. Când se coborî din nou liniștea, ambasadorul făcu o microfonie teribilă, care din fericire încetă în câteva secunde. El se scuză pentru slaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
aproape patologică de a mă ascunde sau, În cazul În care acest lucru dă greș sau nu este posibil, de a purta măști. Combinația căpățînă greoaie și membre lipsite de vigoare m-a forțat să adopt un mers tihnit și potolit și, deși ulterior, În decursul vieții mele, mi-a plăcut să-mi Închipui că acesta Îmi dădea un aer metodic și demn, la momentul respectiv nu mă făcea decît să par și mai ciudat decît eram. Nu reușeam să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
anilor, multe vieți se pierduseră, dar asta nu se băga de seamă prea mult pentru că în fiecare minut se nășteau ființe noi pentru a se întreține transcendentalul joc. Un pântece imens cerea mereu de mâncare, o bulimie universală se cerea potolită. Prima zi, Jacopo se arătase complet dezinteresat de a plonja în adâncul apei. Se întreba mereu de ce hazardul îl adusese acolo. Își construise o colibă de frunze pe malul plin de soare, cu ajutorul localnicilor care-i povesteau istorii vechi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
au sărit, din prag, de gât și când a început a pune în hol lăzile cu fructe și struguri, ce au umplut casa de parfum proaspăt de livadă și vie, bucuria lor a fost de nespus. Camelia a fost mai potolită. Nu putea să-i ierte atâtea luni lăsată singură cu fetele și cu grijile casei. Nu i-a reproșat nimic, remarcând doar, ușor ironică, faptul că și piața din cartier e plină de fructe și struguri. Încet-încet, lucrurile au început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
devine slabă de tot, capătă riduri pe față, vânăt împrejurul ochilor, pistrui mulți iar mișcările sunt fără grații” pentru ca în momentele următoare Sandu să admire “profilul ei de statuie greacă, fruntea limpede și mare, sub arcurile sprâncenelor ochii profunzi dar potoliți, fără nimic turbure în ei, gura tăiată de un mare artist, părul bogat, încadrând-o superb.” Și “o siluetă elegantă, înaltă, subțire, pe care o prinde admirabil negrul”. Cu toate acestea, Sandu preferă pe provinciala Ioana, deja prezentată în prima
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
beethoveniană. Începutul temei pare o întrebare nervoasă, căreia i se dă un răspuns plin de haz, în piano. După un episod melodic calm, în care sonoritățile se amplifică, apare și tema II. Aceasta contrastează puternic cu prima, prin nota ei potolită. Tema II este îngânată de clarinet, fagot și oboi, în timp ce viorile prime, desprinzându-se din acompaniamentul pe care-l fac împreună cu celelalte instrumente cu coarde, brodează când și când o figu ră melodică foarte rapidă. Iată tema II: Coda cu
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
mulțimi în juru-i. Accentele dramatice, autentic beethoveniene, care se ridică parcă în calea afirmării temei, nu reușesc să-i împiedice mersul. Ea izbucnește strălucitoare la suflători, a căror sonoritate este domi nată de trompete și corni. Intervin unele momente mai potolite. Elanurile sunt întretăiate de clipe de liniște, care nu curmă însă mersul vijelios înainte. Tensiunea emoțională care trăiește în aceste pagini este covârșitoare. Și totuși, orchestra are aproape aceeași alcătuire ca în primele două simfonii; singura deosebire este că Beethoven
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
Am observat că părinții cu copii mulți iubesc rău copiii, în bloc, dimpotrivă, sunt plini de afecțiune aceia care n-au deloc copii. În sfârșit, să nu generalizăm și să revenim la cazul Aglaiei. Ea a fost totdeauna o femeie potolită, lipsită de curiozitate, n-a fost la teatru, n-a citit cărți. Când a început să aibă copii, ea și uitase de Simion, și când a avut copii mai mulți, trecea de la unul la altul. Ea e femeia-tip, de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în el și nu se crede în stare să-și taie un deget, ca unul dintre personajele lui Tolstoi, dacă l-ar vizita aici o femeie tînără, frumoasă și plină de temperament. Poate la senectute, cu trupul ostenit și spiritul potolit în trăiri superioare da! Acum nu!, nu poate lua de bun pasajul din Evanghelia lui Matei, care strigă împotriva păcatului. Și cu toate acestea, regretă că a trebuit să-i dea telefon lui Doris. Voia s-o elimine total din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
cu o voce caldă, de piept, legănând și lungind vocalele. Avea darul de a marca locul în care apărea apărând pur și simplu. Culorile veștmintelor erau dozate în funcție de albul catifelat al tenului și de întunecimea ochilor și a părului. Râdea potolit și senzual, iar mersul avea o distincție pe care miopia filtrată a privirii o accentua și o abătea către melancolie și absență. Pentru că avea o teamă precaută de a se angaja în proiecte care nu porneau din ea și pentru că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Nu; la drept vorbind, mi-a cam ieșit pe nas Dreptul asta. — E o porcărie!... Totul e să obții titlul. — Uitați-l pe unchiul meu Juan Lucas... — Ăsta știu că e un tip grozav! — Bună, unchiule!... Să fim ceva mai potoliți, vă rog. Să nu-și dea seama că am băut prea mult... Nevastă-sa se face din ce În ce mai frumoasă. — Ei, ascultă! Știi ce mi s-a Întîmplat zilele trecute la golf? Ceva Îngrozitor, ascultă! Era cît pe-aci să-și dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
era cît pe-aci să se felicite singur că reușise să rabde cu bărbăție cele patru ore cît se hotărîse să rabde. Simți din nou o undă de mînie și izbucni, dar nu se auzi afară, a fost o mînie potolită, fără importanță, s-a pierdut risipindu-se În trei țipete care mai curînd păreau sughițuri și În cîteva drăcuieli pronunțate În șoaptă, cu nasul și gura Înfundate În pernă. Băgă de seamă că accesul ăsta de mînie se stingea repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
căsătorit cu fosta ei cea mai bună prietenă. Iar ea îl considera incredibil. Era curioasă în privința lui, în privința felului în care ar face dragoste cu el. O foame care fusese stimulată cu multă vreme în urmă și nu fusese niciodată potolită. Mintea ei începu să țeasă câteva scenarii. Se epilase pe picioare. Slăbise enorm. Ar avea mare nevoie de ceva atenție. Și nici sexul nu ar pica prost. Apoi, dintr-odată, nu i-a mai păsat. I-a pus un prosop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]